\u201eHOW DO YOU DO\u201c (2009)<\/p>\n
Regia: Gabriel ACHIM
\nDurata: 4 minute
\nCategoria: Fictiune
\nGenul: Comedie<\/p>\n
Scenariul: Gabriel Achim. Adaptarea literara: Calin Torsan. Imaginea: Vlad Petri. Montajul: Maria Zaharia. Interpreteaza: Paul Ipate, Adrian Ciglenean. Sunetul: Dan Stefan Rucareanu.
\nProducator: Gabriel Achim (Green Film)<\/p>\n
Un ghid cinematografic al conversatiei rutiniere dus in absurd. Ritmul este si el un purtator de semnificatie, precum si durata scurta a cadrelor, intr-un filmulet de doar patru minute. Regizorul este autorul micii bijuterii intitulate \u201eBric Brac\u201c, cu o lungime de vreo patru ori mai mare, dar cu o fermecatoare dinamica a cataclismelor afective. Si aici observatia lui Gabriel Achim este profunda si la fel de acida, cu o remarcabila sustinere audiovizuala. La intrebarea care da si titlul \u2013 \u201eCe mai faci?\u201c \u2013, cel care ar trebui sa raspunda scoate pistolul. Luat mai de departe (\u201eCe mai faci, omule?!\u201c), sirul de raspunsuri este o aglutinare de \u201enecazuri\u201c: \u201e\u2026am cancer la g\u00e2t\u201c; \u201egagica ma-seala\u201c; \u201epe mama am inmorm\u00e2ntat-o martea trecuta\u201c.
\nLa o alta sedinta de \u201eHow do you do\u201c, conversatia se poarta dupa un calapod cu \u201evadit iz terapeutic\u201c, cu intrebari de genul \u201eC\u00e2ti metisi sunt in Guatelupa?\u201c. \u201eTot asa galant si cu esarfa\u201c, personajul este tratat cinematografic in apa tare a unei satire, cu treceri prin burlesc (vezi pepenele verde crapat), cu surprize care nu sunt surprize, cu o ritmica aberanta, pe solul unei inertii protocolare din care nuantele kitsch-ului fac propriul spectacol, de la vestimentatia provocatoare la mondenitatea gratuita a unui om de lume intr-o lume superficiala si grabita. Un crochiu audiovizual plin de ironii la adresa tinerilor dornici sa parvina, sa arda etapele, la incidenta cu modele, dar, din pacate, sub focul iute si trecator al\u00a0 unor aspiratii nefondate.
\nFin observator si bun moralist, autorul isi sustine discursul cu rigoare, stiind sa evite tezismul si sa prezinte spectacolul narcisiac al unei bravade.<\/p>\n
\u201eMUZICA IN S\u00c2NGE\u201c (2010)<\/p>\n
Regia: Alexandru MAVRODINEANU
\nCoproductie: Rom\u00e2nia-Franta
\nDurata: 17 minute.
\nCategoria: Fictiune
\nGenul: Drama<\/p>\n
Scenariul: Catalin Mitulescu, Alexandru Mavrodineanu. Imaginea: Andrei Butica. Montajul: Sorin Baican. Producator: Catalin Mitulescu (Strada Film). Costumele: Cristina Barbu. Decorurile: Cristina Barbu. Sunetul: Mirel Cristea, Alexandru Dragomir, Sebastian Zsemlye.\u00a0 Interpreteaza: Andi Vasluianu, Dorotheea Petre, Robert Drumus-Lele.<\/p>\n
O lume asemanatoare cu aceea din \u201eIcre negre\u201c, comentat in numarul trecut. De aceasta data, aspiratia muzicala din nou a unui copil, un baietel, se confrunta cu mafia din domeniu. Tatal pleaca de acasa cu speranta ca, la studioul unui potentat, fiul lui va fi apreciat ca atare spre a se pregati pentru o cariera muzicala. Suntem in spatiul \u201egipsy\u201c. Pilele conteaza. Telefoanele sus-pusilor, ale oamenilor cu influenta, il dezamagesc pe Petre, tatal pustiului. Obtine o promisiune, dupa proba data de copil. Este limpede insa ca lucrurile se ghideaza intr-o subterana a nechematilor, a celor cu multi bani si cu putere secreta de convingere. Talentul autentic nu este pretuit si nici promovat. Tot ce-i ram\u00e2ne de facut este sa porneasca pe cont propriu. Copilul respins dintr-o institutie ea insasi dubioasa are, totusi, voce, are \u201ev\u00e2na\u201c, iar succesul in businessul muzicii maneliste nu poate fi pus la indoiala. O suita de secvente, de planuri, ni-l arata pe pusti c\u00e2nt\u00e2nd prin diverse locatii, cu lume de tot felul. Melodia sa pare o litanie, o invocatie, ceva intre regret, suferinta si speranta.
\nAlexandru Mavrodineanu isi poarta personajele cu siguranta in mediile cvasiinterlope. Este impresionanta finetea cu care cristalizeaza emotia parintilor, ca si rabdarea lor, caligrafiata ca un calvar asumat, intrinsec afirmarii artistice. Actorii profesionisti dau relief unor reactii dureroase. Dorotheea Petre, in rolul mamei, ne arata o alta fata a talentului ei puternic, in masura sa exprime nu doar exuberanta, ci si tenacitatea unui pesimism in felul lui robust, suger\u00e2nd aici ca, desi nu spera, nu dispera pentru soarta fiului ei. Pornit de acasa cu tatal (Andi Vasluianu), copilul se consacrata, in cele din urma, unui traseu propriu, ignor\u00e2nd ambianta culiselor cu staif. El ajunge, totusi, in prim plan, acolo unde valoarea este parafata de popularitate, de aprecierile celor pentru care c\u00e2nta, fie si in locatii de m\u00e2na a doua, acolo unde se calesc, de fapt, talentele puternice.
\nEste relevanta simpatia cu care regizorul isi insoteste personajele. O face cu discretie, intr-o serie de groplanuri ale copilului c\u00e2nt\u00e2nd, cu un accent ce nu poate scapa, de sorginte indiscutabil \u201emanelista\u201c, inevitabil. El face insa parte din structura acestei conditii, a copilariei maturizate la scoala vietii, poate a copilului tigan universal, harazit sa cutreiere lumea, incurajat de talentul sau muzical autentic.<\/p>\n
\u201eLUNCH TIME\u201c ( 2010)<\/p>\n
Regia: Ciprian ALEXANDRESCU
\nDurata: 14 minute
\nTara: Rom\u00e2nia.
\nCategoria: Fictiune
\nGenul: Drama
\nPremiera mondiala<\/p>\n
Scenariul: Ciprian Alexandrescu. Imaginea: Marius Panduru. Montajul: Andrei Iancu, Gabriel Stanciu. Sunetul: Andrei Constantinescu. Producator: Giuliano Doman\u00a0 (Tandem Film Production). Interpreteaza: Vlad Ivanov, Mihaela S\u00e2rbu, Tudor Aron Istodor.<\/p>\n
Dintr-o banala ora a pr\u00e2nzului, Ciprian Alexandrescu face un mic exercitiu de stil. Este stilul cadrului in cadru dintotdeauna. O privire din afara, dar, preponderent, o privire dinauntru catre afara. Rama mesei, rama ferestrei, rama strazii. Este, de asemenea, stilul planului fix, reinventat. Aparatul ameninta sa ram\u00e2na neclintit spre a cuprinde miscarea interioara a unei gesticulatii pline de mister. Este, astfel, stilul enigmatic al unei \u201egiocondiene\u201c cinematografice. Cineastul stie ca figura oricarei femei contine stigmatul respingerii simultan cu acela al atractiei. Bivalenta aceasta are parte de corespondente audiovizuale adecvate. Barbatul ar parea sa cerseasca un gest de incurajare. Il presimte, dar nu se precipita, spre a nu strica totul. La r\u00e2ndul ei, femeia joaca admirabil cruciada gesturilor marunte, din care ameninta sa se compuna seductia ca antiseductie.
\nExpert in ambiguizari, Ciprian Alexandrescu organizeaza in profunzime cadrul. O pereche la o masa privind si las\u00e2ndu-se privita de o alta pereche, din strada. O pereche cu mult mai t\u00e2nara. Libertatea acestora este inca deplina. Despre cei de la masa nu stim aproape nimic. Sunt casatoriti? Pesemne ca at\u00e2t barbatul c\u00e2t si femeia ram\u00e2n cramponati in trecutul lor imediat.
\nImpresioneaza aici jocul punctului de ascultare a unui dialog inaudibil cu dialectica unghiurilor de vedere. Pe aceasta structura, cadrul in cadru al ferestrei se oglindeste intr-o profunzime reala, ilustrata de perechea expansiva din strada, ca o manifestare a altei v\u00e2rste si, desigur, a altei etape a indragostirii. Se produce in felul acesta un spatiu intern, virtual, insa dispozitivul audiovizual imaginat de regizor nu doreste sa triseze. Finalul este la fel de ambiguu precum int\u00e2lnirea celor doi la o masa. Ea lasa portiera taxiului deschisa. El vede si, prins de o euforie de moment, se ridica de la masa si merge catre ea. Previzibil, happy end-ul este brusc retezat de refuzul barbatului de a da curs provocarii. Raspunde astfel printr-un nu, fie el si usor ezitant, unui scenariu ale carui capcane nu doreste sa le testeze.<\/p>\n
\u201eTIMI\u201c (2009)<\/p>\n
Regia: Cristi IFTIMIE
\nDurata: 12 minute
\nCategoria: Fictiune
\nGenul: Drama
\nFilm de scoala<\/p>\n
Scenariul: Cristi Iftimie. Imaginea: Marius Apopei. Montajul: Georgiev Nikolay. Sunetul: Mihai Motrescu. Interpreteaza: Adrian Titieni si Cerasela Trandafir. O productie U.N.A.T.C.<\/p>\n
Incununat la editia din 2009 a Festivalului CineMAiubit cu Premiul Rectorului, intrat in 2010 in Selectia Festivalului Filmului Studentesc de la Tel Aviv, \u201eTimi\u201c aduce la Cannes o problematica ce rezuma conditia unei umanitati fluctuante, sub semnul unei inselatoare asumari a responsabilitatii. Un baietel de opt ani, aflat in ingrijirea familiei Olgai si a lui Nicu, are o criza. Refuz\u00e2nd sa dea ascultare celor doi parinti temporari, copilul este in cele din urma abandonat, lasat de cei doi in camera de hotel, fara ingrijirea de care avea nevoie. Perechea da curs invitatiei unor prieteni.
\nTimi pare a fi sortit izolarii si singuratatii din care fusese scos, fara a spera la o terapie prin integrarea intr-o familie.
\nO poveste trista, care da frisoane. Film de interior, cu un Adrian Titieni expert in asemenea personaje de tati insensibili.<\/p>\n
\u201eDERBY\u201c (2010)<\/p>\n
Regia: Paul NEGOESCU
\nDurata: 15 minute
\nCategoria: Fictiune
\nGenul: Drama
\nFilm de scoala<\/p>\n
Scenariul: Paul Negoescu. Imaginea: Andrei Butica. Muzica: Roxana Mocanu. Montajul: Alexandru Radu. Sunetul: Dan-Stefan Rucareanu. Interpreteaza: Bogdan Voda (Mircea), Maria Mitu (Maria), Nicolas Teodorescu (Gabi), Clara Voda (Corina).<\/p>\n
Intrat la inceputul anului 2010 in programul competitional de la Berlinale Shorts, \u201eDerby\u201c reface oarecum climatul din \u201eRenovare\u201c, unul din scurtmetrajele de succes ale lui Paul Negoescu. Si de aceasta data avem un conflict intre generatii, dar si unul intrafamilial. Daca acolo erau trei straturi (bunica, mama, fiul), aici cercul este mai str\u00e2ns, redus la o singura actiune (o vizita), la un singur interior (un apartament de bloc), cu personaje ce ar trebui sa se cunoasca (tatal, mama, fiica), dar av\u00e2nd, ca si acolo altminteri, surpriza de a avea surprize. Bun observator al acestui tip de interferente ale v\u00e2rstelor, Paul Negoescu ne ofera o suita de portrete de o autenticitate impresionanta. Tatal (Mircea) descopera ca fetita lui de numai 15 ani si-a invitat prietenul, pe Gabi, la dineu. Acesta trece, ignor\u00e2ndu-i total, mai int\u00e2i prin camera fetei, prin chiar patul acesteia, prefer\u00e2nd o partida de sex inainte de a se aseza la masa. Cei doi adolescenti nu se sinchisesc de zgomotele produse si nu le pasa nici ca tatal, penibil, intra peste ei. Doar mama, Corina, da semne ca ar sti mai multe despre propria fetita, dar este deja depasita de situatie. Ca sa-l umileasca pe seducatorul impertinent, tatal il provoaca, voind sa testeze in diverse feluri barbatul adevarat. Ii plac meciurile de fotbal? Este in stare sa dea peste cap niste pahare cu alcool?
\nDezarmat, invins, napastuit, Mircea se edifica asupra situatiei reale, sub privirile ironic ingaduitoare ale copilei lui prea devreme devenita femeie. Este aici o incompatibilitate intre v\u00e2rste, dar, mai mult, o schimbare a gradului de incomunicabilitate intre parinti si copii, primii nemaireusind sa tina pasul cu dinamica maturizarii celor din urma. Exercitiul eliberarii din mediul familial este deja uzat, iar incercarea tatalui, tocmai de aceea se manifesta ca tardiva si ineficienta.
\nActorii sunt remarcabil condusi. Regizorul stie nu doar sa-i aleaga, dar si sa le dirijeze jocul ca intr-o arena a leilor, pun\u00e2nd accentul necesar pe atitudinea fiecaruia: impertinenta trufasa (Gabi), agitatia sterila (Mircea, tatal), distanta ironica (Maria), resemnarea tacita si tainuita (Corina, mama).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eHOW DO YOU DO\u201c (2009) Regia: Gabriel ACHIM Durata: 4 minute Categoria: Fictiune Genul: Comedie Scenariul: Gabriel Achim. Adaptarea literara: Calin Torsan. Imaginea: Vlad Petri. Montajul: Maria Zaharia. Interpreteaza: Paul Ipate, Adrian Ciglenean. Sunetul: Dan Stefan Rucareanu. Producator: Gabriel Achim (Green Film) Un ghid cinematografic al conversatiei rutiniere dus in absurd. Ritmul este si el… Cite\u0219te mai mult »Un nou nou val al cinematografiei rom\u00e2nesti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[83,2330,2822],"class_list":["post-3578","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-film","tag-filme-romanesti","tag-nou-val-al-cinematografiei-romanesti"],"views":2168,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3578","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3578"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3578\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3578"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3578"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3578"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}