{"id":3574,"date":"2010-07-15T13:37:16","date_gmt":"2010-07-15T11:37:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3574"},"modified":"2010-07-15T13:38:04","modified_gmt":"2010-07-15T11:38:04","slug":"cand-e-t-joaca-pe-masa-%e2%80%9ethey-live%e2%80%9c-de-john-carpenter","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-e-t-joaca-pe-masa-%e2%80%9ethey-live%e2%80%9c-de-john-carpenter\/","title":{"rendered":"Cand E.T. joaca pe masa: \u201eThey Live\u201c de John Carpenter"},"content":{"rendered":"<p>Dintre multele retete sigure ale cinematografului, genul apocaliptic pare a fi cel mai radical. Cumva, mai toate filmele care se incadreaza in aceasta categorie cad intr-una dintre urmatoarele extreme: fie se acopera de ridicol, lu\u00e2ndu-se prea in serios (un oarecare se trezeste peste noapte ca stie si sa conduca, si sa traga cu arma, si sa rezolve probleme de chimie moleculara), fie nu se iau deloc in serios si infatiseaza un biped extraterestru zburator cu trasaturi asiatice drept salvatorul omenirii (\u201eThe Evil Brain from Outer Space\u201c din 1964). Filmului apocaliptic ii lipseste, asadar, o clasa de mijloc viguroasa. Unul dintre putinele exemple in acest sens este \u201eThey live\u201c din 1988.<br \/>\nCu scenariul, muzica si regia semnate John Carpenter, \u201eThey live\u201c spune povestea unui zilier care ajunge sa traiasca intr-un fel de comuna a homeless-ilor, alaturi de mai multi membri ai unei Rezistente de care treptat devine constient. Gruparea subterana este distrusa de o militie cam ca aceea din \u201eFahrenheit 451\u201c, insa Nada (Roddy Piper) intra in posesia unei perechi de ochelari de soare cu ajutorul carora discerne intre oameni si androizi si poate interpreta subliminalul din spatele mesajelor publicitare &#8211; \u201eSupune-te!\u201c, \u201eCasatoreste-te si fa copii\u201c, \u201eUita-te la TV\u201c s.a.m.d.<br \/>\nFara sa stea prea mult pe g\u00e2nduri, Nada trece la treaba. Dupa o interminabila confruntare cu Frank (Keith David), prietenul sau, menita sa puna pe deplin in valoare doctoratul in wrestling detinut de interpretul principal (Piper, care oricum isi dezgoleste bustul ori de c\u00e2te ori are ocazia), protagonistul purcede la a ucide cu o pusca de v\u00e2natoare jumatate din distributia aliena a filmului, las\u00e2nd impresia ca face asta de-o viata, rareori indoindu-se de apropiata lui izb\u00e2nda.<br \/>\n\u201eThey live\u201c aminteste, prin ritmul excelent si prin subtextul ideologic, de \u201eRunning man\u201c, cu Arnie in rolul principal. Unele situatii sunt pur hitchcockiene, insa, cum-necum, Nada e inarmat cu munitie c\u00e2t pentru o armata, asa ca dilemele sale se risipesc c\u00e2t ai zice \u201eFuck it\u201c. Problema de fond a filmului este ca, de la inaltimea indoielnica a unui thriller de serie B cu extraterestri, critica tocmai media, vazute ca unelte de indoctrinare. Iar un asemenea unghi de abordare echivaleaza cu a lua filmul in serios.<br \/>\nIar asa ceva chiar ca nu se face\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dintre multele retete sigure ale cinematografului, genul apocaliptic pare a fi cel mai radical. Cumva, mai toate filmele care se incadreaza in aceasta categorie cad intr-una dintre urmatoarele extreme: fie se acopera de ridicol, lu\u00e2ndu-se prea in serios (un oarecare se trezeste peste noapte ca stie si sa conduca, si sa traga cu arma, si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-e-t-joaca-pe-masa-%e2%80%9ethey-live%e2%80%9c-de-john-carpenter\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cand E.T. joaca pe masa: \u201eThey Live\u201c de John Carpenter<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2821,83,2820],"class_list":["post-3574","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-they-live","tag-film","tag-filme-genul-apocaliptic"],"views":2112,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3574","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3574"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3574\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3574"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3574"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3574"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}