In 1966, carturarul de 29 de ani Mihai Gramatopol incepea un stralucit doctorat in stiinte istorice cu o tema surprinzatoare, \u201eGeme si camee din Colectia Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Rom\u00e2ne\u201c. Am calificat drept surprinzatoare aceasta tema pentru ca, in afara de Cameea Orghidan, toate cele 965 de piese ale colectiei, un corpus impresionant chiar si pentru tarile cu traditie in achizitionarea si studierea \u201epietrelor gravate\u201c, erau necunoscute, at\u00e2t specialistilor, c\u00e2t si publicului pasionat de asemenea artefacte.
\nPropun\u00e2nd un astfel de doctorat, Mihai Gramatopol pasea pe calea unui dublu pionierat. Pe de o parte, isi recupera obiectele de studiu, pe de alta parte, inscria aceasta colectie veritabila terra incognita (dupa cum o numeste el insusi) pe harta tezaurelor rom\u00e2nesti.
\nParcursul laborios, de unsprezece ani, al doctoratului sustinut la Institutul de Istorie si Arheologie din Cluj-Napoca, in 1977 (indrumator profesor I.I. Russu), seamana cu un adevarat roman detectivistic si are un inceput de thriller istoric, gen foarte la moda azi, in intreaga lume. Iata-l asa cum e ralatat in volumul al II-lea al memoriilor lui Mihai Gramatopol, \u201eGustul eternitatii\u201c: \u201eInstalarea mea la Cabinetul numismatic a fost tot de ordinul demonstrativ al desfasurarii unei retorici cominatorii. Vianu (…) l-a pus (pe total nepregatitul sef al \u201edepartamentului\u201c n.n.) sa deschida safe-urile blindate si ignifuge unde erau pastrate (la sectia de manuscrise) comorile Cabinetului numismatic. Stupoare, inauntru era o dezordine si o mizerie de nedescris. Bijuterii antice din Colectia Orghidan at\u00e2rnau de pe rafturi si de pe dulapuri invelite in h\u00e2rtie de ziar veche si rupta. Pe jos, Vianu calca pe geme antice din aceeasi colectie. In fine, nici vorba de vreo evidenta corecta, macar contabila, daca nu stiintifica. (…) Dar mai inainte de toate, Cabinetul numismatic trebuia reconstituit fizic. Dulapurile Fichet cu monede, colectiile Sturdza, Docan si alte donatii facute savantei institutii zaceau pe culoare si doar nestiinta si dezinteresul pentru atare lucruri le-au pastrat intacte, nejefuite (…) Lucram zile intregi la r\u00e2nd si gratie canapelei semicirculare, noptile nici nu ma mai duceam acasa: dormeam pe ea, numai pe partea dreapta, caci altfel nici nu se putea\u201c.
\nT\u00e2narul cercetator a efectuat, manual, mulajele tututor pieselor \u201ein vederea fotografierii intaliilor, operatii care (…) au cerut staruinta si rabdare pentru a obtine cea mai buna amprenta posibila\u201c. Si, pentru a-si insusi cunostintele necesare descrierii acestor intalii, Mihai Gramatopol a audiat un curs de mineralogie la Facultatea de Geologie-Geografie a Universitatii Bucuresti. Apoi, a creat o colectie ex nihilo: \u201eDin safe-urile in care se pastra tezaurul Academiei, aparea fie un pachet invelit in ziar din care iesea o podoaba antica, fie o cutiuta de metal antebelica pentru drageuri de tuse, pe jumatate deschisa, plina cu intalii si cu altele presarate in jur pe raft, fie o ponosita cutie de carton in care se afla un pachet inform ce continea vreo podoaba moderna decorata cu pietre antice. Amintesc toate acestea pentru a accentua ca tocmai alcatuirea catalogului colectiei (pentru care nu am avut vreun registru al lui Orghidan ca baza, ci am dat eu insumi pieselor numere de inventar pe masura ce-mi erau incredintate spre studiere) a constituit opera de specialitate cea mai insemnata care urmarea sa deosebeasca ce e antic de ce e modern, ce e autentic de ce e fals, sa periodizeze intregul material, sa identifice iconografia si apartenenta ei la un ciclu imagistic sau altul\u201c.
\nIn 1966, renumitul istoric si profesor Marcel Renard din Bruxelles, cu care Mihai Gramatopol a purtat o ampla corespondenta, de decenii, l-a vizitat pe cercetatorul rom\u00e2n la Cabinetul numismatic, unde acesta lucra de aproape trei ani. Dupa ce a vazut colectia de \u201epietre gravate\u201c a Academiei, i-a propus t\u00e2narului confrate s-o publice in prestigioasa serie de volume \u201eLatonius\u201c, unde a si aparut, in 1974, sub numarul 138, \u201eLes pierres grav\u00e9es du Cabinet numismatique de l\u2019Academie Roumaine\u201c. Cum afirma Mihai Gramatopol in amintitele-i memorii, \u201eera cea mai mare colectie inedita de astfel de piese ce aparea in ultima suta de ani\u201c. C\u00e2nd il instala, in 1963, pe fostul lui student preferat (al lui, dar si al lui Aram Frenkian, deopotriva) in functia de cercetator la Cabinetul numismatic, Tudor Vianu insista asupra publicarii colectiei aflate, atunci, in degringolada. Insistenta sa avea sa-si dovedeasca utilitatea intr-un proces de rasunet. Aparitia \u201epietrelor gravate\u201c in \u201eCollection Latomus\u201c, volumul 138, sub semnatura lui Mihai Gramatopol a facut ca amintita colectie sa ram\u00e2na in patrimoniul rom\u00e2nesc.
\nDonatia Orghidan avea doua clauze pentru a putea ram\u00e2ne definitiv in zestrea Academiei. Daca nu erau indeplinite, ea revenea donatorului sau urmasilor acestuia. Prima clauza: instituirea a doua burse anuale in Occident, finantate din fondurile valutare depuse in Elvetia, in scopul studierii artefactelor. A doua: publicarea colectiei.
\nPrima clauza a cazut dupa ce Academia a devenit institutie de stat. Preval\u00e2ndu-se de actul de donatie si prin interventia Ministerului de Finante, statul rom\u00e2n si-a insusit suma din Elvetia, pe care a trasferat-o la Bucuresti.
\nDaca nu se facea dovada ca a doua clauza a fost indeplinita, urma scoaterea legatului Orghidan din posesia Academiei si a statului rom\u00e2n si retrocedarea lui urmasilor, conform actului de donatie si conform legilor americane, procesul fiind intentat peste Ocean.
\nCursa contra cronometru pentru \u201edescoperirea\u201c articolelor si studiilor publicate de Mihai Gramatopol, in tara si in strainatate, av\u00e2nd ca obiect Colectia Orghidan imbina accentele de thriller cu acelea de epopee eroi-comica. Un guvern care paseaza Academiei si presedintelui ei din acea vreme, dr. chirurg Theodor Burghele, \u201eplacinta fierbinte\u201c. Acelasi avocat-numismat, sef al Cabinetului cu pricina, care nu stie nimic. Functionari ai Bancii Nationale care isi amintesc, totusi, ca Mihai Gramatopol (atunci cercetator la Institutul de Istoria Artei) lucrase, impreuna cu ei, la determinarea titlului aurului si a caratajului pietrelor pretioase montate in c\u00e2teva bijuterii moderne din Colectia Orghidan. In fine, e gasit \u201eimpricinatul\u201c, care merge la fisierul Bibliotecii Academiei si face dovada publicarii cercetarilor sale.
\nProcesul a fost mutat la Bucuresti si c\u00e2stigat de statul rom\u00e2n. Un doctorat laborios si un volum din celebra \u201eCollection Latomus\u201c au facut ca aproape o mie de piese inedite dintr-o fabuloasa colectie de \u201epietre gravate\u201c sa ram\u00e2na in proprietate rom\u00e2neasca. Dar nu l-a scutit pe acela ce, practic, rec\u00e2stigase pentru tezaurul autohton Colectia Orghidan sa ram\u00e2na, chiar din anul 1977, c\u00e2nd si-a sustinut, cu brio, amintitul doctorat, \u201efara serviciu\u201c, dupa suprimarea Directiei Patrimoniului Cultural National, vreme de 14 ani, si sa-si faca, pe cont propriu, cercetarile de reputat umanist. Traind din drepturile de autor pe care le-a primit pentru cartile publicate, p\u00e2na in 1990, c\u00e2nd a fost repus in drepturi. Cu devotiune si profesionalism, doamna Viorica Gramatopol, reputat editor, a adaugat, recent, raftului de reeditari si publicari postume ale operei sotului ei, mult prea devreme plecat din aceasta lume, in 1998, la doar 61 de ani, doua noi volume: teza de doctorat a lui Mihai Gramatopol, \u201eGeme si camee din colectia Cabinetului numismatic al Bibliotecii Academiei Rom\u00e2ne\u201c si \u201eLes pierres grav\u00e9e du Cabinet numismatique de l’Academie Roumaine\u201c, al 138-lea volum din \u201eCollection Latomus\u201c, unde, in 1974, carturarul rom\u00e2n prezenta strainatatii impresionantul corpus inedit de \u201epietre gravate\u201c.
\nEditura brasoveana Transilvania Expres s-a ridicat cerintelor unei asemenea spectaculoase intreprinderi si merita cu prisosinta laude. Daca doamna Viorica Gramatopol a putut sa reproduca, in Rom\u00e2nia, un volum al ultraselectivei Colectii Latomus, n-a reusit, in mai bine de jumatate de an de corespondente, telefoane, faxuri, e-mail-uri, cereri, sa primeasca avizul de a fotografia color, p\u00e2na la data intrarii in tipografie, cele 965 de geme si camee, dispuse pe 47 de planse. Cum spune domnia sa, \u201ePietrele, tinute cu ind\u00e2rjire sub cheie (la Muzeul National de Istorie a Rom\u00e2niei-n.n.), reprezinta agate, ametisturi, cornaline, jaspuri, malahti verde, opal, perle, sardonix, smarald, culori, culori, culori\u201c…. Imaginile lor au ramas tot alb-negru, \u201eca in 1964 – data mermorabila la care a inceput fotografierea\u201c. C\u00e2t de spectaculoase ar fi fost \u201epietrele\u201c in imagini color, cu tehnica potrivita si c\u00e2t de bine ar fi fost puse in evidenta \u201eresorturile\u201c mai intime ale materialului gliptic din colectia Academiei! S-ar fi vazut altfel eforturile cercetatorului de a identifica, in ipostaze rare, portretele a saisprezece imparati, imparatese ori oameni de stat romani din primele patru secole ale Imperiului. Ar fi fost inteleasa mai aproape de adevar inedita concluzie ca \u201eacei gry lloi din colectie se incadrau in finalitatile caricaturii elenistico romane care sub influenta egipteana \u201etransforma figura umana caricaturizata intr-un element decorativ\u201c. Si ce impresie deosebita ar fi facut asupra privitorului, de pilda, colierul de factura etrusca si alte podoabe nascute din pasiunea cu care colectionarul, inginerul Constantin Orghidan, a comandat unor firme celebre in domeniu, intre care Spink & Sons din Londra, montarea in bijuterii moderne a multora dintre intaliile si cameele sale.
\nIn corespondenta reprodusa la finalul editarii tezei de doctorat a sotului ei, doamna Viorica Gramatopol si-a manifestat disponibilitatea de a suporta costurile fotografierii, precum si pe aceea de \u201ea stabili de comun acord (cu conducerea MNIR-n.n.) cine va executa fotografiile\u201c. N-a fost sa fie.
\nSingura imagine color a Marii Camee A Rom\u00e2niei (Cameea Orghidan), fotografiata astfel in 2007 si reprodusa in volumul Mihai Gramatopol \u201eStudia I\u201c e aproximativa ca realizare tehnica si ar fi necesitat un alt gen de iluminatie, care sa-i puna in valoare sardonixul, ramas un fel de \u201epata\u201c brun roscata.\u00a0 In vreme ce Marea Camee a Frantei (Biblioteca Nationala a Frantei), Gemma Augustea (Kunsthistorisches Museum din Viena), Cameea Gonzaga (Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg) sau Cupa Farnese (Muzeul National de Arheologie din Napoli) sunt cunoscute si reproduse in intreaga lume (le reproduce si editia din Rom\u00e2nia a volumului \u201eLes pierres grav\u00e9es…\u201c din \u201eCollection Latomus\u201c), la Bucuresti, spectaculoase geme si camee sunt tinute sub cheie ca istorie la secret.
\nDupa ce reproduce, in finalul argumentului de editor, un fragment elocvent din \u201eGustul eternitatii\u201c, d\u00e2ndu-i cuv\u00e2ntul lui Mihai Gramatopol: \u201eCurios este ca de-a lungul at\u00e2tor ani de contact intim cu antichitati descoperite, publicate ori negociate, trec\u00e2ndu-mi prin m\u00e2na zeci de mii de astfel de piese, nu mi s-a trezit c\u00e2tusi de putin pasiunea colectionarii lor. Nu mi-am facut nici macar o pereche de butoni din denari romani din argint de buna calitate. Prin anii ’60 preturile (cum s-a vazut) erau extrem de accesibile si oferta foarte mare si variata. Nici macar fragmente semnificative de vase grecesti pictate, care la Mangalia se aruncau in mare, nu m-au ispitit. Faptul ca le aveam in m\u00e2na si ca le puteam studia facea pentru mine trecutul deosebit de viu si real ssubl. red.t; il posedam integral mental, iar resturile lui fragmentare sau particulare i-ar fi distrus imaginea holotica\u201c, editoarea il citeaza pe Goethe: \u201eIstoria o scrie fiecare generatie in felul ei, adica in lumina experientei sale de viata\u201c.
\nOrice alt comentariu ar fi de prisos.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In 1966, carturarul de 29 de ani Mihai Gramatopol incepea un stralucit doctorat in stiinte istorice cu o tema surprinzatoare, \u201eGeme si camee din Colectia Cabinetului Numismatic al Bibliotecii Academiei Rom\u00e2ne\u201c. Am calificat drept surprinzatoare aceasta tema pentru ca, in afara de Cameea Orghidan, toate cele 965 de piese ale colectiei, un corpus impresionant chiar… Cite\u0219te mai mult »Camee sub cheie. Istorie la secret<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[2810,2809,2808,1083],"class_list":["post-3560","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-gustul-eternitatii","tag-cabinetul-numismatic-al-academiei-romane","tag-cameea-orghidan","tag-mihai-gramatopol"],"views":4176,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3560","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3560"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3560\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3560"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3560"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3560"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}