{"id":3556,"date":"2010-07-15T13:21:23","date_gmt":"2010-07-15T11:21:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3556"},"modified":"2010-07-15T13:22:37","modified_gmt":"2010-07-15T11:22:37","slug":"jack-london-corespondent-de-razboi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jack-london-corespondent-de-razboi\/","title":{"rendered":"Jack London, corespondent de razboi"},"content":{"rendered":"

Jack London a fost cel mai bine v\u00e2ndut, cel mai bine platit si cel mai cunoscut autor american al timpului sau. A scris 51 de carti, sute de articole si mii de scrisori. Multe dintre ele au fost publicate postum. Activitatea lui de corespondent de razboi este, \u00eensa, mai putin cunoscuta. Desi cariera sa de corespondent a durat numai 5 luni, Jack London a fost creditat cu cele mai multe si mai bune reportaje despre razboiul ruso-japonez (1904-1905), mai multe dec\u00e2t oricare dintre corespondentii trimisi la fata locului.<\/strong><\/em>
\nDeclansarea razboiului<\/strong>
\n\u201eJaponia se mobilizeaza pentru razboiul cu Rusia!\u201c Acest mesaj electrizant trimis de observatorii straini din Sankt-Petersburg si Tokyo, \u00een primele zile din 1904, a creat efervescenta \u00een marile capitale ale lumii. De mai multi ani, Rusia tarista \u00eesi extinsese influenta si reusise sa patrunda mult \u00een teritoriile din sud (Manciuria), cu ajutorul cailor ferate transsiberiene, intr\u00e2nd \u00een coliziune cu noul imperiu \u00een expansiune al Japoniei.
\nRusii cautau de multa vreme un port ale carui ape sa nu \u00eenghete \u00een timpul iernii. Astfel, Port Arthur din Peninsula Liaodong \u00een sudul Manciuriei a fost transformat \u00eentr-o baza navala fortificata de prima importanta de catre inginerii rusi. Obiectivul final al rusilor era ocuparea Coreei. De cealalta parte, de asemenea, Japonia cauta sa-si extinda hegemonia \u00een Coreea si, \u00een plus, dorea sa razbune interventia Rusiei din timpul razboiului chino-japonez (1894-1895), interventie care a avut ca efect limitarea ocupatiei nipone \u00een Peninsula Liaotung. Tokio considera Coreea ca fac\u00e2nd parte \u201ede drept\u201c din sfera de interes al imperiului, invoc\u00e2nd vechi traditii si legaturi geostrategice dintre cele doua regiuni.
\nRecunosc\u00e2nd ca un conflict era inevitabil si fiind constienti ca nu sunt suficient de puternici ca sa \u00eenfrunte Rusia, oficialii japonezii le-au propus omologilor rusi un compromis: Japonia ar fi acceptat ocupatia rusa \u00een Manciuria, \u00een schimbul acceptarii creantelor japoneze \u00een Coreea. Rusii au respins propunerea, \u00eencrezatori ca o tara din Asia nu ar putea contesta o mare putere militara europeana. Riposta japoneza a fost rapida si agresiva. Japonia a dat un ultimatum Rusiei pe 31 decembrie 1903 si a rupt relatiile diplomatice pe 6 februarie 1904. Cu trei ore mai \u00eenainte ca guvernul rus sa receptioneze ultimatumul, marina japoneza a atacat vasele de razboi rusesti ancorate \u00een Port Arthur. Ambele parti au emis declaratii de razboi pe 10 februarie.
\nUn razboi \u201eexotic\u201c
\nO confruntare \u00eentre o putere europeana si o natiune asiatica era considerata atunci \u00een Occident ca fiind de domeniul exoticului, astfel \u00eenc\u00e2t, \u00een primele saptam\u00e2ni din 1904, marile ziare ale lumii si-au trimis \u00een graba corespondentii de razboi \u00een Extremul Orient. \u00cen 7 ianuarie, sub un cer rece si gri, SS Siberia naviga de la San Francisco spre Yokohama, transport\u00e2nd un contingent important de corespondenti de razboi, nerabdatori sa ajunga \u00een Peninsula Coreeana. \u00cen grupul ziaristilor se afla si Jack London, ca reprezentant al trustului Hearst. London era pentru prima data \u00een postura de corespondent de razboi, dar scriitorul, \u00een v\u00e2rsta de 28 de ani, se bucura deja de o notorietate mondiala \u00een crestere datorita romanului Call of the Wild si altor povestiri, care aveau ca subiect goana dupa aur \u00een Klondike. Scrierile inspirate de propriile aventuri \u00een salbaticie, experienta bogata ca marinar si perioadele pe care si le-a petrecut la puscarie pentru vagabondaj \u00eei asigurau lui London prestigiul necesar \u00een r\u00e2ndul celorlalti corespondenti de razboi si justifica prezenta lui pe frontul confruntarii ruso-japoneze. Compania era selecta: Frederic Palmer si renumitul fotograf de razboi James H. Dunn de la New York Globe, Willard Straight de la Reuters, Lionel James de la Times sau jurnalistul britanic Ashmead Bartlett.
\nJack London lasa \u00een urma nu numai o celebritate \u00een crestere, ci si destule probleme personale, \u00eentre care cea mai dureroasa o reprezenta separarea de prima sotie, Bessie Maddern si de cele doua fiice ale sale, Joan si Becky.
\nLa bordul Siberiei se legase \u00eentre jurnalisti o fraternitate de nezdruncinat. Mai ales ca aproape toti aveau la activ conflicte \u00een cele mai \u00eendepartate zone geografice: revoltele egiptenilor, confruntarile Legiunii franceze \u00een Madagascar, ciocnirile dintre razboinicii Ashanti si infanteria britanica, luptele s\u00e2ngeroase din Sudan sau certurile permanente \u00eentre turci si greci…
\nCel mai distins dintre corespondenti era Richard Harding Davis. Davis era \u00eentruchiparea aristocraticului clasic. Cu mersul unui gentleman din secolul al 19-lea, el emana clasa si stil chiar si atunci c\u00e2nd \u00eesi concepea relatarile de razboi. Spre deosebire de London, obisnuit cu experientele dure de marinar, muncitor si de vagabond,\u00a0 Davis se simtea \u00een largul sau doar printre amirali, generali si oameni de stat. Dar \u00een ciuda experientelor foarte diferite, \u00eentre cei doi americani s-a legat o prietenie puternica, prietenie care se va dovedi a fi foarte utila pentru Jack London \u00een urmatoarele saptam\u00e2ni.
\nSiberia soseste \u00een Yokohama \u00een data de 25 ianuarie. Ajuns la tarm, London face turul de onoare a barurilor pe care le vizitase si \u00een urma cu 10 ani, c\u00e2nd era un simplu marinar pe un schooner. Abia dupa ce s-a cinstit cu c\u00e2te o bauturica \u00een fiecare veche c\u00e2rciuma, el s-a considerat pregatit pentru noua misiune si s-a alaturat colegilor jurnalisti debarcati \u00een Tokyo.
\nCurtenitoare, autoritatile militare japoneze i-au cazat pe jurnalisti \u00een confortabilul si luxosul Hotel Imperial, \u00eensa le-a interzis sa paraseasca orasul. Asa ca, \u00een timp ce trenuri pline cu soldati se \u00eendreptau spre porturile de la Marea Japoniei si se \u00eembarcau pentru a ajunge \u00een Coreea, exasperatii jurnalisti sorbeau revoltati bauturi fine \u00een barul hotelului si-si pierdeau noptile \u00een agreabile banchete luxoase.
\n\u00cencercarile disperate
\nde a ajunge pe front<\/strong>
\nSatul de aceasta viata \u00eendestulata si iritat ca nu reuseste sa trimita nici o relatare cu ceea ce se \u00eent\u00e2mpla pe front, Jack London se hotaraste sa ajunga pe cont propriu \u00een Peninsula Coreeana. Pe data de 27 ianuarie, \u00een secret, el se urca \u00een trenul expres pentru Kobe, \u00een speranta ca \u00een port va gasi un vapor care sa-l duca \u00een Coreea. Dupa o zi dezamagitoare pierduta pe docurile din Kobe, \u00een care afla ca nici un vapor nu trece prin Str\u00e2mtoarea Tsushima p\u00e2na pe data de 3 februarie, nerabdatorul jurnalist american reuseste sa se strecoare din nou \u00eentr-un tren care se \u00eendrepta spre Nagasaki. Sta ascuns pe tot parcursul calatoriei, timp de 22 de ore. Nici \u00een portul Nagasaki nu se bucura de mai mult succes dec\u00e2t \u00een Kobe \u2013 nici unul dintre vapoare acostate nu se \u00eendreptau spre Coreea.
\n\u00cend\u00e2rjit, London se reorienteaza si se deplaseaza de-a lungul zonei de coasta a Marii Interioare si ajunge \u00een orasul Mojo, unde, \u00een cele din urma, eforturile \u00eei sunt rasplatite. Reuseste sa obtina un bilet pe unul dintre vapoare care se \u00eendrepta \u00een 1 februarie spre Chemulpo, \u00een Coreea de Sud, zona importanta de asteptare si de regrupare a fortelor terestre japoneze care urmau sa se deplaseze spre nord, \u00een Manciuria. Cum avea destul timp de pierdut p\u00e2na la \u00eembarcare, Jack London alege sa se plimbe prin orasul puternic fortificat si sa faca c\u00e2teva fotografii pe care sa le trimita \u00een Statele Unite. Excesul lui de zel \u00een a fotografia totul, de la oameni, la cladiri, a fost repede observat de catre politia secreta japoneza si a condus la prima confruntare majora cu armata japoneza.
\nLondon este arestat si supus ore \u00eentregi unui interogatoriu riguros. Destul de repede, anchetatorii japonezi se conving ca nu au \u00een fata un spion rus, dar pentru a-si salva prestigiul, \u00eei confisca aparatul de fotografiat si-l trimit pe scriitorul american \u00een fata tribunalului, unde este condamnat si amendat cu cinci yeni.
\nAfectat ca i-au fost confiscate fotografiile, Jack London ia legatura cu Richard Harding Davis, care era \u00eenca \u00een Tokyo, si-i cere sa-l ajute sa-si recupereze aparatul si fotografiile de la autoritatile japoneze. La r\u00e2ndul sau, Davis \u00eel contacteaza pe vechiul sau prieten, Lloyd Griscom, ambasadorul SUA \u00een Japonia, iar acesta \u00eei solicita o \u00eentrevedere baronului Komura, ministru de externe \u00een guvernul japonez. \u00cen timpul \u00eent\u00e2lnirii, ambasadorul american \u00eei prezinta ministrului situatia lui Jack London si cere returnarea aparatului de fotografiat. Komura \u00eel asculta cu bunavointa, \u00eensa consilierul juridic al baronului intervine si-i reaminteste ambasadorului Griscom ca, \u00een conformitate cu legislatia nipona, orice arma folosita \u00eentr-o infractiune se confisca si devine proprietatea statului. London a fost, \u00een fapt, condamnat si amendat pentru spionaj si arma lui, adica aparatul de fotografiat, a fost confiscata pe buna dreptate.
\nDupa un moment scurt de g\u00e2ndire, Lloyd Griscom \u00eel \u00eentreaba: \u201eSi aceasta regula se aplica \u00een toate cazurile \u00een care are loc c\u00e2te o infractiune?\u201c \u201eDa\u201c, a raspunde consilierul lui Komura, \u201eindiferent de infractiune\u201c. Griscom se \u00eentoarce spre ministru de externe si \u00eentreaba: \u201eDaca gasesc o infractiune unde nu se aplica aceasta regula, returnati aparatul de fotografiat jurnalistului?\u201c \u201eSunt de acord\u201c, a raspuns cu \u00eencredere Komura. \u201eCe ziceti de viol?\u201c a \u00eentrebat Griscom amuzat, iar baronul Komura \u00eei raspunde cu hohote de r\u00e2s. Aparatul de fotografiat i-a fost restituit lui Jack London, iar el a continuat sa caute solutii pentru a ajunge \u00een Coreea.
\nDupa multe cautari, London gaseste un vapor de mici dimensiuni cu care ajunge la Pusan. Cum nava nu avea locuri pentru pasageri, Jack London a petrecut toata noaptea pe puntea acoperita de lapovita, ghemuit \u00een zapada. La Pusan el reuseste sa \u00eenchirieze o camera pe un alt vapor, care naviga de-a lungul coastei, sper\u00e2nd ca va ajunge \u00een sf\u00e2rsit la Chemulpo. Barca a fost \u00eensa capturata de catre autoritatile militare japoneze \u00een portul Mokpo din sud-vestul Peninsulei Coreene. Pasagerii au fost dusi la tarm, iar barca a fost confiscata, ceea ce era semn clar ca japonezii si-au intensificat pregatirile de razboi.
\nBaz\u00e2ndu-se pe experienta lui de marinar, London opteaza sa navigheze restul drumului p\u00e2na la Chemulpo (Inchon de azi) pe cont propriu. Cumpara o barca pescareasca si angajeaza c\u00e2tiva pescari care sa-l ajute sa navigheze \u00een Marea Galbena si de-a lungul accidentatei coaste coreene. Jurnalul lui London descrie viu calvarul \u00eendurat:
\nJoi, 11 februarie 1904: Rafalele puternice de v\u00e2nt peste Marea Galbena. Navigam sub ploaie. V\u00e2ntul taie ca un cutit.
\nS\u00e2mbata, 13 februarie 1904: Navigam pe o furtuna de zapada. Gala se loveste de \u00eentreaga Mare Galbena care vine peste noi. E asa de rece \u00eenc\u00e2t \u00eengheata si apa sarata. O, aceasta este o coasta dusmanoasa si salbatica.
\nJack London ajunge la Chemulpo \u00eentr-o stare fizica deplorabila, produc\u00e2nd uimirea celor care-l cunosteau. Fotograful Robert Dunn, care ajunsese \u00een Coreea \u00eenainte ca restrictiile sa fie impuse si care se \u00eemprietenise cu London, scria: \u201eNu l-am recunoscut. Era o epava. Era mai mult mort dec\u00e2t viu. Urechile, m\u00e2inile si picioarele \u00eei erau complet degerate…. El este unul dintre acei mari barbati pe care am avut norocul sa-i cunosc. Ca eroism \u00eesi egala oricare dintre personajele din romanele sale\u201c.
\n\u00cen mijlocul actiunii<\/strong>
\nNerefacut din punct de vedere fizic, calare pe calul \u201eBelle\u201c, \u00eensotit de Manyoungi, t\u00e2narul servitor coreean, de un interpret si doi mapus (\u00eengrijitori), London va \u00eensoti Prima Armata Japoneza, condusa de generalul Kuroki, care marsaluia spre Manciuria. \u00cen apropiere de orasul Phenian, \u00een data de 5 martie, asista la prima ciocnire armata din razboiul ruso-japonez. Jack London trimite o relatare de presa \u00een SUA, \u00een care descrie modul cum o unitate de cavalerie cazaca patrunde 200 mile \u00een teritoriul ocupat de trupele japoneze.
\nGelosi, corespondentii ramasi la Tokyo fac presiuni viguroase asupra Ministerului de Externe japonez pentru a ridica interdictia de a parasi Japonia. Oficialitatile nipone cedeaza, jurnalisti straini sunt expediati spre Coreea, iar, drept razbunare,\u00a0 \u00eempotriva lui London s-au luat masuri drastice at\u00e2t pentru a-i limita libertatea de miscare, c\u00e2t si libertatea de a scrie. El a fost arestat din nou si trimis \u00een sud, \u00eentr-o \u00eenchisoare militara de l\u00e2nga Seul.
\nLondon a fost eliberat doar c\u00e2nd corespondentii de razboi din Tokio au \u00eenceput sa soseasca \u00een Peninsula Coreeana. Nici nu a iesit bine din \u00eenchisoare si scriitorul american s-a si alaturat din nou marsului spre nord al armatelor terestre japoneze. A traversat r\u00e2ul \u00eenghetat Yalu, alaturi de coloanele japoneze si a asistat la asaltul acestora asupra fortificatiilor ruse \u00een Manciuria.
\n\u00cen ziarele trustului Hearst relatarile lui Jack London erau din ce \u00een ce mai prezente, iar fotografiile lui cu traversarea r\u00e2ului Yalu de catre japonezi au fost primele fotografii din razboiul ruso-nipon care au ajuns \u00een Statele Unite. Si asta \u00een ciudata ofiterilor japonezi care erau enervati de prezenta lui.
\n\u00centoarcerea acasa<\/strong>
\nDar Jack London nu s-a multumit doar cu aceste realizari. A \u00eenceput sa preseze trustul Hearst, cer\u00e2ndu-le proprietarilor sa-i faciliteze transferul \u00een tabara rusa. Ambitia lui era sa descrie razboiul si din cealalta tabara. \u00cenainte ca negocierile unui astfel de transfer sa fie demarate, Jack London a provocat un incident international. London loveste un japonez pe care \u00eel prinde ca-i fura furajele pentru Belle si, pentru a treia oara \u00een patru luni, este arestat de catre autoritatile militare japoneze. De data aceasta, el se confrunta cu o adevarata problema, urm\u00e2nd sa apara \u00een fata unei curti martiale, care-l putea condamna chiar si la moarte. Din nou, salvarea a venit de la Richard Harding Davis. Davis \u00eei telegrafiaza prietenului sau personal, Theodore Roosevelt, si-i cere sa intervina. Interventie presedintelui Statelor Unite, care era si un mare admirator al povestirilor lui London,\u00a0 este decisiva si t\u00e2narul scriitor american este eliberat. \u00cen schimbul libertatii, generalul Kuroki impune o conditie: corespondentul de razboi Jack London era obligat sa paraseasca Coreea imediat si sa se \u00eentoarca acasa mai devreme dec\u00e2t spera. C\u00e2teva saptam\u00e2ni mai t\u00e2rziu, London\u00a0 \u00eesi lua la revedere de la Davis pe docurile din Yokohama si urca la bordul navei Coreea SS, care avea ca destinatie San Francisco. Acasa avea sa-l \u00eent\u00e2mpine succesul noului roman publicat \u2013 Sea Wolf.
\nJack London, plec\u00e2nd din Japonia spre casa, i-a spus prietenul lui Bob Dunn: \u201eam pierdut cinci luni din viata mea \u00een acest razboi\u201c. Dar adevarul este ca nu si-a irosit timpul. London a fost creditat cu cele mai multe relatari si cele mai bune reportaje despre razboiul ruso-japonez, mai multe dec\u00e2t oricare dintre corespondentii trimisi la fata locului. \u00cen plus, pe baza experientelor sale din Coreea, el a scris genialul roman The Star Rover.
\nJack London avea sa moara 12 ani mai t\u00e2rziu, la v\u00e2rsta de 40 ani, \u00een urma unor probleme medicale direct legate de viata sa aventuroasa, viata de care a avut parte si \u00een anul 1904, \u00een timpul aventurii coreene.
\nDupa \u00eentoarcerea din Orient, London scrie un eseu \u00een care \u00eesi prezinta impresiile pe care i le-a lasat organizarea armatei japoneze. A facut chiar o predictie, care avea sa se realizeze: \u00eentr-o buna zi japonezii s-ar putea \u201eaventura\u201c\u00a0 \u00eentr-un razboi care ar putea zdruncina lunga dominatie a lumii occidentale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jack London a fost cel mai bine v\u00e2ndut, cel mai bine platit si cel mai cunoscut autor american al timpului sau. A scris 51 de carti, sute de articole si mii de scrisori. Multe dintre ele au fost publicate postum. Activitatea lui de corespondent de razboi este, \u00eensa, mai putin cunoscuta. Desi cariera sa de… Cite\u0219te mai mult »Jack London, corespondent de razboi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2805,2803,2807,2804,2806],"class_list":["post-3556","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-corespondent-de-razboi","tag-jack-london","tag-literatura-de-razboi","tag-razboiul-ruso-japonez","tag-trustul-hearst"],"views":2181,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3556","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3556"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3556\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3556"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3556"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3556"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}