{"id":3547,"date":"2010-07-15T13:14:07","date_gmt":"2010-07-15T11:14:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3547"},"modified":"2010-07-15T13:15:18","modified_gmt":"2010-07-15T11:15:18","slug":"un-hagialac-incheiat-la-judecatorie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-hagialac-incheiat-la-judecatorie\/","title":{"rendered":"Un hagial\u00e2c \u00eencheiat la judecatorie"},"content":{"rendered":"

Predoslovie la \u201eCinci p\u00e2ni\u201c
\n\u201eIubite cetitoriu, multe prostii ai fi cetit, de c\u00e2nd esti. Ceteste rogu-te si ceste si unde -i vede ca nu-ti vin la socoteala, ie pana \u00een m\u00e2na si da si tu altceva mai bun la ivala caci eu at\u00e2t m-am priceput si at\u00e2ta am facut.\u201c
\nAutoriul<\/strong><\/em><\/p>\n

\u201eCinci p\u00e2ni\u201c \u2013
\n\u00eentre titlu si subtitlu<\/strong>
\n\u201eNoul Testament \u00een cel vechi se ascunde\u201c spune fericitul Augustin. Parafraz\u00e2ndu-l, am zice ca scrierile lui Ion Creanga se ascund ghiduse at\u00e2t \u00een Vechiul c\u00e2t si \u00een Noul Testament. Valoarea lor sta mai ales \u00een arta ascunderii unor teme si motive de provenienta biblica, \u00een libertatea si \u00een \u00eendrazneala pe care si le ia raspopitul c\u00e2nd roade cu spor \u00een dogme, parabole, episoade binecunoscute cu aerul de \u201eniznai\u201c al lui Ivan Turbinca. Avertizati asupra acestor incursiuni eretice ale imaginarului crengesc \u00een litera si spiritul textelor sfinte, \u00eei poti redescoperi ingeniozitatea si savoarea inimitabile, inconfundabile. \u201ePovestea povestilor\u201c, \u201ePopa Duhu\u201c, \u201ePovestea lui Stan Patitul\u201c sunt asemenea scrieri \u00eencarcate de semne si minuni care primesc alt chip si alt nume sub pana neast\u00e2mparata a humulesteanului. \u201eCinci p\u00e2ni (anecdota)\u201c, bunaoara, este pre-vazuta cu un subtitlu menit sa oculteze titlul de rezonanta evanghelica. Subintitulata anecdota, \u201eCinci p\u00e2ni\u201c este mai mult dec\u00e2t o iscusita desfasurare epica a unei lectii de aritmetica elementara. Titlul nici nu este, nu ar fi cel mai potrivit \u00een acest caz. \u201eCinci p\u00e2ni\u201c e un subiect fara predicat cu totul nesemnificativ fara referentul biblic. \u201eDoi oameni, cunoscuti unul pe altul, calatoreau odata, vara, pe un drum. Unul avea \u00een traista sa trei p\u00e2ni, si celalalt doua p\u00e2ni. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei rachiti pletoase, l\u00e2nga o f\u00e2nt\u00e2na cu ciutura, scoate fiecare p\u00e2nile ce avea si se pun sa man\u00e2nce \u00eempreuna, ca sa aiba mai mare pofta de m\u00e2ncare.\u201c Subtitlul este menit sa abata atentia asupra titlului printr-o desfasurare epica de tip conventional. Sintagme precum \u201erachita pletoasa\u201c, \u201ecinci p\u00e2ni\u201c, alte detalii acumulate \u00een text figureaza drama unei povestiri care invita la o lectura simbolica. Absenta oricarui reper spatio-temporal, anistoricitatea voita, decorul auster scot proza din aria \u00eent\u00e2mplarilor anecdotice, deci accidentale, plas\u00e2nd-o \u00een sfera scrierilor exemplare. Exista deja sugestia ca un asemenea drum fara vreun indicator toponimic poate duce spre un centru de spiritualitate iar drumetii anonimi ar putea fi pelerini porniti spre unde i-a \u00eendruma Dumnezeu. Caldura torida, saracia merindelor (doua plus trei p\u00e2ni adunate fac cinci), buna tovarasie, omenia aratata streinului sunt probe contextuale ca ne aflam \u00een prezenta a doi buni crestini porniti \u00een hagial\u00e2c si opriti pentru un binemeritat popas la umbra unei rachiti pletoase. Ivit din senin, necunoscutul roaga sa fie primit la pr\u00e2nzul lor frugal. \u201eTocmai c\u00e2nd scoasera p\u00e2nile din traiste, iaca un al treilea drumet, necunoscut, \u00eei ajunge din urma si se opreste l\u00e2nga d\u00e2nsii, d\u00e2ndu-le ziua buna. Apoi se roaga sa-i deie si lui ceva de m\u00e2ncare, caci e tare fl\u00e2mand si n-are nimic merinde la d\u00e2nsul, nici de unde cumpara.\u201c Drumetii dau dovada de milostenie si de omenie: \u201e\u2013 Poftim, om bun, de-i ospata \u00eempreuna cu noi, zisera cei doi drumeti calatorului strain; caci, mila Domnului! Unde man\u00e2nca doi mai poate m\u00e2nca si al treilea.\u201c Ceva ne spune de la \u00eenceput ca drumetul \u201enecunoscut\u201c asezat la masa drumetilor \u201ecunoscuti unul cu altul din nou\u201c are o identitate dubioasa. De mirare este si pofta de m\u00e2ncare a trei oameni care devora cele cinci p\u00e2ni fara a lasa o firimitura \u201eCalatorul strain, flam\u00e2nd cum era, nemaistept\u00e2nd multa poftire, se aseaza jos l\u00e2nga cei doi, si \u00eencep a m\u00e2nca cu totii la p\u00e2ne goala si a be apa rece din f\u00e2nt\u00e2na, caci alta udatura nu aveau. Si man\u00e2nca ei la un loc tustrei, si man\u00e2nca, p\u00e2na ce gatesc de m\u00e2ncat toate cele cinci p\u00e2ni, de parca n-au mai fost.\u201c Grabit, streinul lasa cinci lei posesorilor de p\u00e2ne drept \u201emultamita\u201c pentru crestineasca lor facere de bine. Disputa se iveste din nimic pe c\u00e2nd cei doi \u00eesi fac siesta sub rachita pletoasa. Precum copacul pletos din \u201ePovestea Povestilor\u201c, rachita pletoasa este si ea o deghizare vegetala a diavolului. Ne reamintim ca popa din poveste se odihneste sub un copac pletos si aici \u00eei da dracul \u00een g\u00e2nd sa umble \u00een cutia fermecata unde era \u00eenchis odorul nepretuit. Cele cinci p\u00e2ni devin cinci lei, mar al discordiei anul\u00e2nd gestul caritabil. Apa f\u00e2nt\u00e2nii a racorit trupul iar banii \u00eenfierb\u00e2nta spiritele. Pelerinii se lasa usor dusi \u00een ispita \u00eentr-un spatiu calcat de necuratul. Drumul lor, daca n-avea o directie declarata, \u00eesi gaseste una \u2013 spre judecatorie. Vom studia alta data pelerinajul ca topos al ratacirii si regasirii \u00een opera lui Creanga. Aici judecatoria se vrea un spatiu al justitiei sociale. C\u00e2nd nu se face dreptate, ea este \u00eenconjurata de corciogari, avocati necalificati, un fel de servitori ai lui Scaraoschi. De retinut ca streinul lasase suma de cinci lei suger\u00e2nd si folosirea ei: \u201eveti cinsti mai \u00eencolo c\u00e2te un pahar de vin, sau veti face cu banii ce veti pofti\u201c. \u00cempreuna cu p\u00e2nea, vinul ar putea alcatui, desigur, \u00eempartasania, merinde spirituala pentru drumetii \u00eenfometati si \u00eensetati. Dubla natura a calatorului singuratic trebuie relevata: este ispititor si \u00eendrumator pe calea cea buna. Le plateste p\u00e2nea, adica \u00eei duce \u00een ispita oferindu-le \u00een schimb un simulacru \u2013 banii, dar le da sansa m\u00e2ntuirii. Vinul primit \u00een schimbul banilor ar fi \u00eemplinit euharistia. Primit la umbra unei rachiti pletoase, engrama a feminitatii sterile care nu rodeste dec\u00e2t micsunele, banul devine ochiul dracului. Ceea ce putea fi pomana pentru pomana, \u00eendoita investitie sacra, devine obiect al judecatii. \u00cempartirea banilor, oric\u00e2t de drept facuta, spurca pomana. O asemenea subtilitate duhovniceasca nu i-ar fi scapat lui Creanga, amatorul de anecdote savuroase chiar si de cele porcesti. Dar anecdota narata de dascalul Creanga pentru a lumina euristic mintile scolerilor cu probleme de aritmetica ne evoca chipul trist al \u00cenvatatorului care rezolva altfel o problema asemanatoare. M\u00e2hnit de moarte pentru pierderea lui Ioan Botezatorul sacrificat de Irod dintr-un capriciu al Irodiadei, Iisus se retrage mai \u00eent\u00e2i \u00een singuratate dar multimea cu bolnavii ei trupeste si sufleteste \u00eel urmeaza muta si flam\u00e2nda. \u00cenvatatorul cere ucenicilor sa \u00eemparta p\u00e2inea si pestii:
\n\u201e17. Iar ei i-au zis: Nu avem aici dec\u00e2t cinci p\u00e2ni si doi pesti.
\n18. Si el a zis: Aduceti-Mi-le aci.
\n19. Si poruncind sa se aseze multimea pe iarba si lu\u00e2nd cele cinci p\u00e2ini si cei doi pesti si privind la cer, a binecuv\u00e2ntat si, fr\u00e2ng\u00e2nd, a dat ucenicilor p\u00e2inile, iar ucenicii multimilor.
\n20. Si au m\u00e2ncat toti si s-au saturat si au str\u00e2ns ramasitele de far\u00e2mituri, douasprezece cosuri pline.
\n21. Iar cei ce m\u00e2ncasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii\u201c. Binecuv\u00e2ntate, p\u00e2inea si pestele se \u00eenmultesc la nesf\u00e2rsit potolind foamea multimii. E inutil sa precizam ca e vorba de merinde divine. De la titlu cobor\u00e2m la subtitlu. Misterul cristic al multirii p\u00e2inilor este \u00eenjosit cu bunastiinta \u00een operatiunea aritmetica at\u00e2t de profana a \u00eempartirii banilor primiti \u00een schimbul p\u00e2inilor platite, nefar\u00e2mitate si m\u00e2ncate cu lacomie. \u00cen loc de miracolul \u00eenmultirii, nebunia \u00eempartirii banilor destinati cumpararii vinului. Nici f\u00e2nt\u00e2na nu este loc binecuv\u00e2ntat. Ne amintim ca \u00een \u201ePovestea lui Harap-Alb\u201c era spatiu capcana cu atribute malefice unde este pierdut un t\u00e2nar \u00een fata sp\u00e2nului, alta deghizare a diavolului.
\nDe cinci lei pomana
\nCitim \u00een \u201eCinci p\u00e2ni\u201c doua teme esentiale: a caritatii si a justitiei. Prima este ratata \u00een mod voit de Creanga care \u201efura\u201c subiectul biblic, \u00eel tradeaza prin traducere, aduce \u00eenvatatura din templu \u00een sala de judecata si \u00een clasa din ratiuni didactice. \u201eMultamita\u201c \u00een bani a strainului \u00eei scoate pe cei doi drumeti din sfera morala. C\u00e2stigul arunca o umbra ur\u00e2ta \u00eenapoi. Pomana platita este \u00eentinata c\u00e2nd cei doi \u00eesi \u00eempart banii: \u201eSi, din vorba \u00een vorba, cel ce avuse trei p\u00e2ni da doi lei celui cu doua p\u00e2ni, zic\u00e2nd:
\n\u2013 Tine, frate, partea dumitale, si fa ce vrei cu d\u00e2nsa. Ai avut doua p\u00e2ni \u00eentregi, doi lei ti se cuvin. Si mie \u00eemi opresc trei lei, fiindc-am avut trei p\u00e2ni \u00eentregi, si tot ca ale tale de mari, dupa cum stii.
\n\u2013 Cum asa?! Zise celalalt cu dispret; pentru ce numai doi lei, si nu doi si jumatate, partea dreapta ce ni se cuvine fiecaruia? Omul putea sa nu ne deie nimic, si atunci cum ram\u00e2nea?
\n\u2013 Cum sa ram\u00e2ie? Zise cel cu trei p\u00e2ni; atunci as fi avut eu pomana pentru partea ce mi se cuvine de la trei p\u00e2ni, iar tu, de la doua, si pace buna! Acum, \u00eensa, noi am m\u00e2ncat degeaba, si banii pentru p\u00e2ne \u00eei avem \u00een punga cu prisos: eu trei lei si tu doi lei, fiecare dupa numarul p\u00e2nilor ce am avut. Mai dreapta \u00eemparteala dec\u00e2t aceasta nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeu sf\u00e2ntul.\u201c
\nCelalalt e mai \u00eencrezator \u00een justitia pam\u00e2nteana:
\n\u201e \u2013 Ba nu, prietene, zise cel cu doua p\u00e2ni. Eu nu ma tin ca mi-ai facut parte dreapta. Haide sa ne judecam, si cum a zice judecata, asa sa ram\u00e2ie.\u201c
\nCel cu doua p\u00e2ini reclama doi lei si jumatate parte dreapta din suma primita iar cel cu trei p\u00e2ini echivaleaza pomana de la p\u00e2inile sale \u00een trei lei, oferindu-i tovarasului doi lei. Asadar pomana de cinci lei! Sa nu se uite ca banii erau destinati vinului.
\nSi totusi, nu c\u00e2stigul neasteptat este mobilul judecatii, ci sentimentul de injustitie, de \u201epacalire\u201c a unuia de catre celalalt. Judecatorul face o demonstratie impecabila de aritmetica babeasca reusind sa-i \u00eempace pe reclamanti, ambii aflati \u00een eroare. Cel cu doua p\u00e2ini are dreptul la un leu iar cel cu trei p\u00e2ini la patru lei din masa partajabila. Hotar\u00e2re \u00eenteleapta, acceptata si fara drept de recurs. Cei doi petitionari pleaca \u00eencerc\u00e2nd stari opuse: reclamantul perdant \u201e\u00eenapoieste un leu tovarasului sau, cam cu parere de rau, si pleaca rusinat.\u201c P\u00e2r\u00e2tul c\u00e2stigator trage cortina cu sentimentul tonic al \u00eencrederii \u00een justitie:
\n\u201e\u2013 Daca-ar fi pretutindene tot asemenea judecatori, ce nu iubesc a li c\u00e2nta cucul din fata, cei ce n-au dreptate n-ar mai nazui \u00een veci si-n pururi la judecata.
\nCorciogarii, porecliti si aparatori, nemaiav\u00e2nd chip de traiu numai din minciuni, sau s-ar apuca de munca, sau ar trebui, \u00een toata viata lor, sa traga pe dracul de coada \u2026\u201c
\nCreanga schiteaza un program de redresare a vietii sociale. Judecata dreapta ar mentine nealterata lumea. Sentimentul final este de \u00eencredere \u00een justitie. Nu at\u00e2t \u00een ratiune, \u00een stiinta, c\u00e2t \u00een rostul sf\u00e2nt al justitiei care ar putea asana societatea de prezenta demoniceasca a corciogarilor.
\nDin sala de judecata revenim \u00een clasa. Procesul judecat nu admite recurs din ratiuni de bun simt. La o citire atenta, se observa vicii de procedura care \u00eei arata pe justitiabili \u00een eroare. Se pun, totusi c\u00e2teva \u00eentrebari: c\u00e2t costa o p\u00e2ne? Dupa suma oferita, cinci lei, ar \u00eensemna ca o p\u00e2ine a fost evaluata la trei lei si ca \u00een total cinci p\u00e2ini ar costa cincisprezece lei \u00eempartiti la trei consumatori. Streinul a platit doar partea lui sau a platit toata p\u00e2inea? Se \u00eentelege ca a platit totul si ca banii au ramas pentru vin. Asadar ar rezulta, dupa cum se vede din text, ca drumetii au m\u00e2ncat gratis, adica de pomana. Aritmetic \u00eemparteala judecatorului este corecta. Cei doi drumeti cazuti \u00een ispita trebuiau \u00eendrumati de Creanga spre biserica, ca sa se umple de duh, nu spre judecatorie. Judecatorul \u00eemparte ca un profan cele sfinte, de ne\u00eempartit. Propriu-zis, p\u00e2inile sunt m\u00e2ncate \u00een devalmasie \u00eentr-o comesenie linistita. Vinul \u00eempacarii nu mai este baut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Predoslovie la \u201eCinci p\u00e2ni\u201c \u201eIubite cetitoriu, multe prostii ai fi cetit, de c\u00e2nd esti. Ceteste rogu-te si ceste si unde -i vede ca nu-ti vin la socoteala, ie pana \u00een m\u00e2na si da si tu altceva mai bun la ivala caci eu at\u00e2t m-am priceput si at\u00e2ta am facut.\u201c Autoriul \u201eCinci p\u00e2ni\u201c \u2013 \u00eentre titlu… Cite\u0219te mai mult »Un hagial\u00e2c \u00eencheiat la judecatorie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2793,565,2792,2791],"class_list":["post-3547","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cinci-pani-anecdota","tag-ion-creanga","tag-ivan-turbinca","tag-noul-testamen"],"views":3837,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3547","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3547"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3547\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3547"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3547"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3547"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}