{"id":3542,"date":"2010-07-15T13:08:36","date_gmt":"2010-07-15T11:08:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3542"},"modified":"2010-10-01T14:35:14","modified_gmt":"2010-10-01T12:35:14","slug":"editia-v-g-mortun-sau-un-scandal-rau-acoperit-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/editia-v-g-mortun-sau-un-scandal-rau-acoperit-i\/","title":{"rendered":"Editia V. G. Mortun sau un scandal rau acoperit (I)"},"content":{"rendered":"


\nTot ce face sau zice sau scrie Titu Maiorescu este, cum am vazut p\u00e2na acum, de o corectitudine urbana impecabila; la fel, ce se zice sau se scrie despre el. Unul dintre putinele locuri unde aceasta corectitudine se fractureaza este acesta al relatiei sale cu editia V. G. Mortun; este, pare-se, si motivul pentru care lucrurile s-au lasat repede acoperite cu uitare: cam tot ce e incomod pe lume se da uitarii. Refacem faptele, pe scurt.<\/strong><\/em>
\nEditia a treia a \u201ePoesiilor\u201c de Mihail Eminescu apare \u00een 1888, cu aceeasi prefata de Titu Maiorescu, dar adaug\u00e2nd, \u00een finalul volumului, poeziile \u201eLa steaua\u201c, \u201eDe ce nu-mi vii\u201c si \u201eKamadeva\u201c, publicate \u00eentre timp \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c. Editia a IV-a apare \u00een 1889, toamna(1), cu acelasi cuprins dar, pe l\u00e2nga \u201ePrefata la editia dint\u00e2i\u201c, Titu Maiorescu \u00eei adauga \u201ePoetul Eminescu\u201c, un fragment din studiul cu acelasi titlu publicat \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, 8 noiembrie 1889. Editia a cincea apare \u00een 1890, tot toamna(2), si mai adauga, \u00een finalul volumului, \u201eSara pe deal\u201c, \u201eSonet (Oric\u00e2te stele)\u201c si \u201eDalila\u201c, dar intercaleaza \u00een volum \u201eDiana\u201c si \u201eNu ma \u00eentelegi\u201c. Din acest moment editarea operei lui Eminescu se muta la Iasi.
\n\u00cen 1890, primavara, iesise volumul M. Eminescu: \u201eProza si versuri. Editor V G. Mortun\u201c(3), Iasi, fara mentiunea editurii dar cu desfacerea la libraria Fratii Saraga. Editia V G. Mortun cuprinde, ca proza: \u201eFat-Frumos din lacrima\u201c, \u201eSarmanul Dionis\u201c si \u201eInfluenta austriaca asupra rom\u00e2nilor din Principate\u201c. Asadar, un basm (N. Iorga va arata ca este o legenda culta)(4) , o proza filosofica si un studiu de istorie politica. Toate trei bucatile fusesera publicate \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c. Poeziile din volum sunt: \u201eFat-Frumos din tei\u201c, \u201eFoaie vesteda (din Lenau)\u201c, \u201eDiana\u201c, \u201eDalila (fragment)\u201c, \u201eNu ma \u00eentelegi\u201c, \u201eSara pe deal\u201c, \u201eLa steaua\u201c, \u201eDe ce nu-mi vii\u201c, \u201eKamadeva\u201c, acestea noua fiind urmate de cele 12 publicate de Eminescu la \u201eFamilia\u201c \u00een tinerete: \u201eDe-as avea\u201c, \u201eO calarire \u00een zori\u201c, \u201eDin strainatate\u201c, \u201eLa Bucovina\u201c, \u201eSperanta\u201c, \u201eMisterele noptii\u201c, \u201eCe-ti doresc eu tie, dulce Rom\u00e2nie\u201c, \u201eLa Heliade\u201c, \u201eLa o artista\u201c, \u201eAmorul unei marmure\u201c, \u201eJunii corupti\u201c, \u201eAmicului F.I.\u201c. Imediat dupa acestea, poezia \u201eDin noaptea\u201c, publicata tot \u00een \u201eFamilia\u201c, dar la 12 februarie 1884, si, \u00een final, \u201eViata\u201c si \u201eStelele-n cer\u201c, dupa \u201eF\u00e2nt\u00e2na Blandusiei\u201c (unde aparusera dupa moartea poetului, cu mentiunea ca au fost gasite \u00een halatul sau de spital).
\nSumarul arata o buna cunoastere, de catre editor, a locurilor unde a publicat Eminescu versuri. Albumul \u201eUnirea\u201c, de unde este preluata poezia \u201eNu ma \u00eentelegi\u201c, este o raritate bibliofila, G. Ibraileanu abia \u00eel va gasi, la capatul unui an de cautari, \u00een Biblioteca V. A. Urechia din Galati; la fel, \u201eEpoca ilustrata\u201c, de unde este preluat fragmentul din \u201eDalila\u201c. Este de presupus ca Eminescu \u00eensusi i-a indicat editorului aceste surse.
\nDiscutiile \u00een jurul editiei V. G. Mortun sunt lungi, \u00eenca nesolutionate, \u00eenca astept\u00e2nd documente pentru a se putea trage concluzii ferme. \u00cen nota catre cititori, editorul arata: \u201eVolumul de fata trebuia sa apara anul trecut\u201c; \u00een realitate, volumul trebuia sa apara cu \u00eenca un an \u00eenainte, \u00een 1888, \u00een locul editiei a III-a Maiorescu. Presa \u00eel anunta insistent, i se da chiar sumarul \u2013 dar, din cauze necunoscute, tiparirea si difuzarea lui se \u00eent\u00e2rzie. \u00cen primavara lui 1888, afl\u00e2ndu-se la Botosani, Eminescu \u00eei raspunde lui Titu Maiorescu \u2013 la o scrisoare a criticului, care nu se cunoaste \u2013 scriind, \u00eentre altele: \u201eCauza \u00eent\u00e2rzierii este ca sigur nu stiam ce sa raspund cu siguranta, caci o veste ce-mi venise de la Iasi ma pusese \u00een \u00eendoiala de mai pot scoate o a treia editie sau nu. \u00cenca pe c\u00e2nd eram la Iasi domnul V.G.Mortun, actual deputat \u00een adunare, \u00eemi facuse propunerea de a scoate la lumina a treia editie, si-ntr-o scrisoare ce mi-a adresat-o \u00een urma-mi anunta clar: \u201ePe saptam\u00e2na viitoare scot la v\u00e2nzare volumul ce am editat\u201c. Nici p\u00e2na acum \u00eensa nu stiu pozitiv daca aceasta editie s-a facut \u00eentr-adevar sau nu. Multele \u00eendatoriri, ce mi le-au facut domnul Mortun \u00een timpul boalei mele, m-au \u00eendemnat sa ezitez a da un raspuns afirmativ. Daca \u00eensa domnul Mortun ar fi renuntat la ideea de a scoate editiunea a treia, atunci va rog a da urmare binevoitoarelor dumneavoastra intentiuni si a \u00eencheia cu domnul Socec, iar prisosul eventual de la editia a doua sau un acont asupra editiei a treia va rog sa binevoiti a le trimite sub adresa mea prin mandat (M. Eminescu, Botosani). Poezii nepublicate, de intercalat \u00een noua editie, nu am…\u201c(5)
\nCitind aceasta scrisoare impecabila \u00een logica explicatiilor, ne vine greu sa credem ca poetul confunda, ca efect al vreunei boli, cum lasa unii biografi sa se \u00eenteleaga. Stie el, oare, ca \u00een discutie sunt doua carti, cu editor si sumar diferit? Vrea doar ca cei doi editori sa discute \u00eentre ei? V. G. Mortun a adunat punctual tot ce lipseste din editia Maiorescu, \u00eencep\u00e2nd cu poeziile scapate din \u201eConvorbiri literare\u201c, apoi cu cele pierdute odata cu acea coala editoriala pierduta \u00een tipografie, continu\u00e2nd cu poeziile de tinerete si adaug\u00e2nd proza (literara si teoretica, eseul cum i-am zice astazi \u201eInfluentei austriece…\u201c) Poetul nu mai stie, \u00eensa, ce a facut V. G. Mortun \u00eentre timp \u2013 adica, de prin 1886 \u00eencoace, aceasta fiind data c\u00e2nd ei doi au lucrat pentru o editie (oricum, \u00eenainte de ducerea lui Eminescu la M\u00e2nastirea Neamt). Vom reveni.
\nScrisoarea lui V. G. Mortun, din care Eminescu citeaza (si din care se \u00eentelege ca volumul este chiar tiparit, trebuie doar scos la v\u00e2nzare), se afla la Botosani, iar Harieta o trimitea, la 3 februarie 1888, Corneliei Emilian: \u201eVa alatur scrisoarea domnului Mortun. Daca este adevarat ca cartile lui Mihai sunt la tipar, apoi va rog sa se deie matale banii…\u201c (6) Dupa doua zile, la 5 februarie 1888, Harieta cere urgent aceasta scrisoare: \u201ePentru ca Mihai sa raspunda domnului Maiorescu \u00eei trebuie numaidec\u00e2t scrisoarea domnului Mortun ce v-am trimis-o. Va rog, scumpa mama, luati o copie dupa ea, si mi-o trimiteti imediat \u00eenapoi\u201c.(7) Lipseste aceasta scrisoare care a circulat at\u00e2t de mult (si care s-a aflat, iata, un timp, la Cornelia Emilian, energica organizatoare \/ sustinatoare a chetelor Eminescu iar dupa moartea poetului autoare de carti cu scrisori si documente), asa cum lipseste scrisoarea lui Titu Maiorescu catre Eminescu prin care-1 anunta, probabil, ca tirajul editiei a doua este aproape epuizat (poetul cere \u201eprisosul eventual\u201c de la aceasta \u2013 nu stim daca \u00een bani ori \u00een exemplare) si se poate scoate a treia editie. Presa stie, \u00eensa, de existenta proiectului lui V.G. Mortun, de vreme ce editia sa este anuntata, \u00een acesti termeni, \u00een Telegraful de la 6 iulie 1888: \u201e\u00cen editura domnului Mortun va apare, saptam\u00e2na viitoare, un volum din operele marelui Eminescu. Acest volum va cuprinde: \u00abSarmanul Dionis\u00bb, nuvela; \u00abFat-Frumos din lacrima\u00bb, poveste; \u00abInfluenta austriaca\u00bb, conferinta; poeziile aparute \u00een urma publicarii volumului editat de domnul Socec; \u00eent\u00e2ile \u00eencercari ale maestrului publicate \u00een ziarul \u201eFamilia\u201c, la v\u00e2rsta de 16 ani. Volumul cuprinde peste 200 de pagini si va fi tiparit cu mare \u00eengrijire. 101 exemplare se vor scoate pe h\u00e2rtie de lux cu portretul lui Eminescu, a 10 lei exemplarul, 501 exemplare pe h\u00e2rtie buna a 4 lei exemplarul, si editiunea populara a 250 exemplare.\u201c Aici se spune explicit ca volumul completeaza editiile Maiorescu pe de o parte, si apoi ca le adauga poeziile aparute \u00eentre timp. Eminescu era \u00een Bucuresti, dar nu avea cum sa cunoasca amanuntele privind organizarea volumului de la Iasi: toate informatiile sunt date, mai mult ca sigur, de catre editor si \u00eentrevedem aici un s\u00e2mbure de polemica la adresa lui Titu Maiorescu, oricum, o corectie a sumarului sau. Nota este reluata \u00een \u201eUniversul\u201c, l septembrie 1888, dar exact \u00een septembrie 1888 apare editia a III-a, cu notita editoriala a lui Titu Maiorescu. \u201eFamilia\u201c din 11\/23 septembrie anunta ca \u201evenitul net rezultat din aceasta editie, care urma sa fie publicata de V. G. Mortun, revine autorului\u201c \u2013 dar specifica: \u201eeditia a aparut sub \u00eengrijirea lui Titu Maiorescu\u201c.
\nSunt, acestea, complicatii menite, parca, sa tina biografia lui Eminescu \u00een ceturi. Poetul (si publicul) astepta o editie \u2013 tipografiile scot … alta. Mai mult ca sigur (dar… de unde documente?) editia V.G. Mortun exista, ca obiect, dar nu se poate difuza. Eminescu a plecat la Bucuresti \u00een primavara lui 1888 sa-si caute editorii, sa puna de acord cartile \u2013 dar una dintre carti se va tipari acolo, cealalta era deja tiparita la Iasi.
\nRevenind la scrisoarea lui Eminescu din primavara catre Titu Maiorescu, ne retin atentia c\u00e2teva pasaje. Mai \u00eent\u00e2i: \u201eezitez a da un raspuns afirmativ\u201c. Acest raspuns trebuia dat lui Titu Maiorescu, \u00een chip de acord ferm pentru editie. Apoi: \u201eDaca \u00eensa domnul Mortun ar fi renuntat la idea de a scoate editiunea a treia, atunci va rog a da urmare binevoitoarelor dumneavoastra intentiuni si a \u00eencheia cu domnul Socec\u201c. Poetul transfera, asadar, catre Titu Maiorescu sarcina de a trata cu V G. Mortun… ca de la parlamentar la parlamentar: \u00een primavara lui 1888 liberalii cad de la Putere, cu mare zgomot, Titu Maiorescu urca triumfal \u00een ierarhia politica, si-l \u00eent\u00e2lneste, ca deputat social democrat, pe V. G. Mortun, ales la 24 ianuarie 1888 \u00een colegiul II, ca reprezentant al judetului Roman, reales la 13 octombrie 1888. Pentru V. G. Mortun este \u00eenceputul unei cariere parlamentare ce se va dovedi stralucita dupa ce va trece la liberali.(8)
\nTot \u00een primavara lui 1888, \u00eensa, Eminescu vine la Bucuresti, adus de Veronica Miele. Poetul avea motive reale sa revina \u00een Bucuresti: \u00een 1887, cu un an \u00eenainte asadar, ziarul \u201eLupta\u201c, al lui G. Panu, cerea, prin vocea redactorului sau, C. Miile, un premiu academic pentru volumul de versuri al lui Eminescu (editia a II-a Maiorescu); premiul se acordase, \u00eensa, lui Iuliu Rosea (ofiterul vesnic \u00eendragostit de Veronica Micle; nu stim \u00een ce masura este, aici, o cabala a prietenilor \u2013 dar acest premiu se acorda pentru lucrarea \u201eFata de la Cozia\u201c, o schita cu subiect istoric din epoca lui Mircea cel Batr\u00e2n, \u00een vecinatatea \u201eScrisorii III\u201c de Eminescu; motivatia premiului: este primul libret rom\u00e2nesc de opera). Acum, \u00een 1888, iata, a treia editie urma sa apara \u2013 existau doua proiecte pentru ea \u2013 banii, at\u00e2t de necesari traiului dar si tratamentului medical, se anuntau la orizont. Putea fi vorba si de drepturile firesti de autor \u2013 dar si de o reluare a demersurilor pentru un premiu academic: \u00een 1888 se acorda si cel anual, dar si unul special, foarte consistent, pentru cea mai buna carte de literatura din ultimii cinci ani. Semne bune la orizont, asadar. Orizontul era, \u00eensa, \u00een centrul tarii, la Bucuresti.
\nNu stim ce discutii au fost, daca vor fi fost discutii, \u00eentre Titu Maiorescu si V G. Mortun. Un al treilea amanunt din scrisoarea citata mai sus, a lui Eminescu, ne atrage \u00eensa atentia: \u201ePoezii nepublicate de intercalat \u00een noua editie, nu am\u201c. Facem legatura cu informatia din \u201eTelegraful\u201c, privind cuprinsul noii editii: \u201esi poeziile aparute \u00een urma publicarii volumului editat de domnul Socec\u201c. Editia a III-a, \u00eengrijita de Titu Maiorescu, cuprinde, si ea, trei dintre aceste poezii publicate \u00eentre timp: \u201eLa steaua\u201c, \u201eDe ce nu-mi vii\u201c si \u201eKamadeva\u201c. Putem presupune ca \u00eengrijitorul editiei a preluat mesajul din presa sau din zvon public, ca vrea sa publice toate poeziile de Eminescu. Dar Titu Maiorescu putea sa cuprinda, \u00een aceasta a III-a editie a sa, si \u201eDiana\u201c, publicata dupa aparitia editiei princeps (editia I Eminescu a aparut \u00een decembrie 1883, iar \u00een doua numere succesive din \u201eConvorbiri literare\u201c, ianuarie-februarie 1884, se publica un masiv lot de 25 de poezii eminesciene, \u00eentre care si \u201eDiana\u201c, singura ce nu fusese prinsa \u00een editie), si poezia \u201eDin noaptea\u201c, aparuta \u00een \u201eFamilia\u201c, 12 februarie 1884, si \u201eFoaia vesteda\u201c, poezie publicata \u00eenca din 1879 \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c (vezi sumarul editiei Mortun: acestea se vor gasi acolo). Maiorescu se multumeste cu acestea trei, pe care nu le intercaleaza \u00een volum, ci le adauga la sf\u00e2rsit. Intentia lui este, desigur, sa reconstituie structura primei editii, ordinea poeziile incluz\u00e2ndu-le si pe cele din coala editoriala pierduta \u2013 si asta-i cere poetului, poezii de intercalat. Aici constatam refuzul categoric al lui Eminescu de a colabora cu editorul sau. Mai jos vom vedea ca el discutase \u00eendelung cu celalalt editor al sau, V. G. Mortun, aceasta editie a lui Maiorescu si o adnotase copios. Este posibil sa fi refacut sumarul si corectura \u2013 iar acum, \u00een mod firesc, sa astepte ca aceasta editie refacuta sa apara \u2013 la care, desigur, nu ar mai avea nimic \u201ede intercalat\u201c. Este posibil ca Eminescu sa-i fi indicat lui Mortun si alte scrieri ale sale, cum ar fi \u201eSarmanul Dionis\u201c, \u201eInfluenta austriaca\u201c, poeziile de tinerete, etc. (putea adauga \u201eFat-Frumos din lacrima\u201c, unele articole politice, etc.) \u2013 acestea, pentru un alt volum. Acest scenariu trebuie sa ni-l imaginam \u00een ideea ca avem de-a face cu un partener de discutie, Eminescu, sanatos mintal \u00een limitele scrisorilor ramase de la el din aceasta perioada. Altfel, nu ne explicam de ce ar fi stricat el structura volumului sau de poezii, aceasta constructie at\u00e2t de limpede, cu sens \u00een curgerea poeziilor una dupa alta, si de ce ar fi asteptat \u00een 1888, ca editie a treia, editia (actuala a lui) V.G. Mortun \u00een locul editiei Maiorescu. El nici macar nu vede aceasta editie de la Iasi \u2013 care va aparea dupa moartea lui. Un argument \u00een plus: V. G. Mortun tipareste cu ortografia \u201eContimporanului\u201c, pe care Eminescu n-ar fi acceptat-o niciodata.
\nRevenim, atrag\u00e2nd atentia cititorului avizat ca aceste lucruri nu s-au mai discutat p\u00e2na acum \u00een eminescologie, invit\u00e2ndu-l la dialog si cer\u00e2ndu-i oarecare \u00eengaduinta pentru meandrele explicatiilor: vrem sa avansam \u00een demonstratie asigur\u00e2ndu-ne ca suntem \u00eentelesi. \u00cen aceste conditii, apar\u00e2nd o noua editie \u00een septembrie 1888 din \u201ePoesii\u201c de Mihail Eminescu, desigur ca editia V. G. Mortun se am\u00e2na. Un schimb de note polemice se consuma \u00een \u201eTelegraful\u201c, 2 si 7 septembrie 1888. Mai \u00eent\u00e2i, aceasta stire: \u201eD-l Mortun a cumparat editura unor opuri scrise dar nedatate de marele nostru poet M. Eminescu. Suma platita de simpaticul deputat al partidei muncitorilor e de 5000 lei. Editura va fi luxoasa\u201c. Desigur, el a cumparat aceste drepturi de la Eminescu \u00eensusi, adica i-a dat acesti bani!! Dupa o saptam\u00e2na, la 7 septembrie: \u201eAm anuntat zilele trecute ca dl. deputat V G. Mortun a cumparat cu 5000 lei editiunea unor poezii ale lui Eminescu. Suntem pozitiv informati ca aceasta nu e adevarat; dl. Mortun a \u00eentreprins editarea \u00een volum a c\u00e2torva productiuni d-ale poetului, fara macar sa-1 consulte si fara sa-i avanseze nimic\u201c. Expresia \u201esuntem pozitiv informati\u201c era rezervata, \u00een presa vremii, stirilor certe, obtinute chiar de la persoanele \u00een cauza, \u00een cazul nostru, rezulta ca Eminescu \u00eensusi face o asemenea declaratie \u2013 probabil chiar \u00een zilele c\u00e2nd apare editia \u00eengrijita de Titu Maiorescu, probabil vaz\u00e2nd-o si interes\u00e2ndu-se, \u00een paralel, de sumarul editiei care n-a aparut, aceea de la Iasi a lui Mortun.
\n\u00cen vara si toamna lui 1888 poetul lucreaza, \u00een schimbul unei sume modice, pentru ziarul \u201eRom\u00e2nia Libera\u201c unde se angajeaza sa publice doua articole pe saptam\u00e2na. Este de presupus ca-i apartin comentariile (lapidare) la programul lui P. P. Carp, din cartea acestuia: \u201eEra noua\u201c, pe care \u201eRom\u00e2nia libera\u201c o reia \u00een serial. Oricum ar fi, lipsit de bani cu totul Eminescu nu poate fi \u00een aceste luni, de vreme ce venise de la Botosani cu o suma bunicica rezultata din chetele universitarilor ieseni, apoi Socec platea, \u201eRom\u00e2nia libera\u201c platea si ea \u2013 iar \u00een septembrie 1888 pe poet 1-a vizitat, \u00een Bucuresti, sora sa, Harieta. Nu se stie precis daca Eminescu a mers \u00een vara lui 1888 la bai, \u00een Germania, cum \u00eei recomandase imperativ doctorul Isac, pentru dezintoxicarea de mercurul anului trecut (cura sa, pe care desigur ca la Bucuresti a \u00eentrerupt-o, implicase, la Botosani, un proces complicat, continuu, de dezintoxicare, completat cu o luna pe an de bai si tratament special \u00een Germania, cum se \u00eent\u00e2mplase \u00een 1887 \u2013 iar pacientul, scapat de sub control prin fuga la Bucuresti, cel putin baile trebuia sa le faca). Se presupune ca a mers la aceste bai \u00eempreuna cu Veronica Micle, care si-a scos tocmai acum un pasaport (se presupune ca \u00een acest scop; tot ce se leaga de relatia lor este estompat pentru aceasta perioada: ei \u00eensisi nu lasa sa \u201etranspire\u201c mai nimic despre viata de cuplu; se mai stie ca Veronica Micle a v\u00e2ndut casele de la Iasi, a primit si pensia dupa sot si s-a stabilit \u00een Bucuresti \u00een conditii foarte bune, oarecum de boieroaica moldava, sotie fara acte dar responsabila pentru sanatatea lui Eminescu \u2013 pentru ca ea l-a smuls din Botosani…).
\nAmintirile lui C. Mille, acum plecat de la \u201eLupta\u201c si devenit factor de decizie la \u201eAdevarul\u201c, pot fi puse sub semnul \u00eentrebarii: \u201eEminescu, timid, timoros si ne\u00eencrezator care din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u00eempins de nevoie, venea sa urce cele doua caturi ale casei Steiner cu galosii lui mari si greoi, cu paltonul lui prea lung; parca am si a-cum \u00een ochii mei privirea lui \u00eengrijorata, trista si \u00eentrebatoare; parca aud cuv\u00e2ntul sau masurat si jenat…\u201c (9) \u00cen 1888 nu se mai porneste vreo campanie pentru un premiu academic atribuit lui M. Eminescu, dar este de presupus ca acest premiu era asteptat, vizat, de vreme ce \u201eRom\u00e2nia libera\u201c publica, pe ultima pagina, conditiile si suma lui, iar dedesubt, \u00een toamna lui 1888, numere de-a r\u00e2ndul, anuntul ca a aparut editia a III-a a \u201ePoesiilor\u201c lui M. Eminescu.
\nReamintim si textele privitoare la onorariul pentru editia a III-a, dupa George Muntean. Mai \u00eent\u00e2i, Socec \u00eei scrie editorului la 30 ianuarie 1888: \u201eD-lui Titu Maiorescu. Loco, str. Mercur No l. Urm\u00e2nd a pune sub tipar o noua editiune a \u201ePoesiilor\u201c lui Eminescu, Va rugam a ne spune daca sa trimitem tot D. Voastre corecturile de cetit si cui vom avea sa platim, la timpul sau, honorarul cuvenit.\u201c Pe aceasta scrisoare Titu Maiorescu scrie, la r\u00e2ndul sau: \u201eRaspuns la 17 martie. Onorarul fireste lui Eminescu (Botosani), (dupa scrisoarea lui din 14\/26 martie). Corecturile le fac eu T.M.\u201c Numai bine, \u00eensa, ca Eminescu pleaca din Botosani dupa acea scrisoare. La 27 iunie 1888, tot Titu Maiorescu \u00eei scrie lui Socec: \u201e Pentru Eminescu, care este aici si nu este \u00een stare sigura de a se \u00eengriji \u00eensusi, se formeaza un comitet de amici care sa-l ia iarasi sub un fel de tutela. Din acest comitet face parte si D. N. Patrascu, secretar la Legatiune atasat acum la Ministerul de Externe. Va rog, dati d-lui Patrascu acomptul de 5oo lei noi pentru editia a treia a poeziilor lui Eminescu si priviti deocamdata aceasta scrisoare drept chitanta.\u201c<\/p>\n

Note:
\n1. Editia a IV-a este semnalata \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, 23 (1889), nr. 8, nov. 1. Vezi, \u00eensa, ALI H \/ Hodos. Al. I.\/: \u201eEditia a patra a poeziilor lui Eminescu\u201c. \u00cen \u201eF\u00e2nt\u00e2na Blandusiei\u201c, II (1889), nr. 10, dec. 3\/10, p. 3 (Carti aparute). AI. I. Hodos critica aspru editia pentru greselile de tipar si omisiunea versului \u201eSi cum vin cu drum de fier\u201c, din \u201eDoina\u201c. Titu Maiorescu publicase studiul sau: Eminescu si poeziile lui \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, 23 (1889), nr.8, nov, l, p. 625-645. Editia apare, deci, \u00een intervalul 8 noiembrie-10 decembrie.
\n2. Vezi: XXX: \u201eO editie a \u201etuturor operelor\u201c lui M. Eminescu\u201c, \u00een \u201eRom\u00e2nul\u201c, 33 (1890), oct. 29 p. 1099 (Informatiuni). Practic, editia a IV-a si a V-a apar la diferenta mica de timp, un an, publicul devenind interesat si curios de Eminescu, dar au tipar deosebit. Editia a V-a adauga poezii \u00een plus de M. Eminescu, probabil la somatia presei si a opiniei publice (vezi titlul anuntului editorial din \u201eRom\u00e2nul\u201c).
\n3. M. Eminescu: \u201eProza si versuri. Editor V.G. Mortun\u201c. Iasi, 1890. l f. autograf + 254 p. + l f. portret cu erata. Volumul este anuntat \u00eenca din 1888 (vezi mai jos), dar aparitia certa se semnaleaza \u00een februarie 1890 (\u201eLupta\u201c, 7 (1890), nr. 158, feb. 23,p. 3; recenzia lui N. Iorga apare \u00een Lupta, peste doua numere, la 25 feb. 1890). Editia apare, asadar, \u00eentre ed. IV si V Maiorescu.
\nEditia V. G. Mortun a aparut reprintata, \u00eensotita de o consistenta Addenda (de informatiile careia noi \u00eensine am beneficiat): \u201eMihai Eminescu si Vasile G. Mortun\u201c, semnata de dl. Florin Rotaru (M. Eminescu: \u201eProza si versuri. Editor V.G. Mortun\u201c, Editura Eminescu, 1990). Foarte atent la informatiile istorice propriu-zise, autorul \u201eAddendei\u201c nu discuta textul, nici concurenta editiei cu editiile Maiorescu.
\n4. N. Iorga: \u201eEminescu. Proza si versuri (Editia V. G. Mortun)\u201c, \u201eLupta\u201c, Bucuresti, 7 (1890), nr. 1.060, feb. 25, P. 2 (Foita ziarului \u201eLupta\u201c – \u201eSaptam\u00e2na literara\u201c). Text reluat \u00een: N. Iorga: \u201eEminescus. Editie \u00eengrijita, studiu introductiv, note si bibliografie de Nicolae Liu, Editura Junimea, Iasi, 1981 (Colectia \u201eEminesciana\u201c, nr. 25), p. 38-46.
\n5. Scrisoare de M. Eminescu, datata Botosani, 14\/26 martie 1888, catre Titu Maiorescu. \u00cen I. E. Toroutiu: \u201eStudii si documente literare\u201c, vol. IV, p. 168. Coment\u00e2nd aceasta scrisoare \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, 1941 (vezi mai jos), I.E. Toroutiu considera ca Eminescu este cu totul strain de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla cu editarea operei sale, nu stie nici ce i-a publicat Titu Maiorescu, nici ce are de g\u00e2nd sa-i publice V. G. Mortun, etc. Opinia aceasta a devenit loc comun \u00een eminescologie. Vezi, \u00eensa, mai jos. Concurenta dintre cele doua editii este foarte tensionata; este foarte putin probabil ca Eminescu sa fi ramas cu totul \u00een afara chestiunii.
\n6. Scrisoarea Harietei catre Cornelia Emilian, datata Botosani, 3 februarie 1888, \u00een I. E. Toroutiu, loc. cit., p. 233,
\n7. Scrisoarea Harietei catre Cornelia Emilian, datata Botosani, 5 februarie 1888, Idem, ibidem, p. 236.
\n8. Vezi \u201eCurriculum vitae\u201c, prezentat de VG. Mortun \u00eensusi, \u00een \u201eAlbumul Deputatilor\u201c pe anul 1902.
\n9. C. Mille: \u201eLetopiseti\u201c, Buc., 1908, p. 268-269.Texte publicate mai \u00eent\u00e2i \u00een \u201eAdevarul\u201c, 1908. Vezi si Gheorghe Panu: \u201eAmintiri din Junimea\u201c, passim, acelasi tablou al lui Eminescu \u00een 1888 venind la ziarul \u201eLupta\u201c dupa bani, sarac, indiferent, absent fata de lume. Amintim ca, \u00een 1887, \u201eLupta\u201c \u00eentretinuse o campanie de presa pentru un premiu academie consistent ce s-ar cuveni lui Eminescu. Uitarea culturala brusca, de la un an la altul, la Gh. Panu ori C. Mille, se datoreaza \u00een mare masura rupturii politice din anii 1887-1888: \u00een 1887 Eminescu era bun ca \u201eargument\u201c \u00een lupta pentru caderea liberalilor – \u00een 1888, dupa ce junimistii au c\u00e2stigat alegerile, el devine incomod. \u00cen general, amintirile prietenilor politici ai lui Eminescu despre poet sunt, pentru ei, justificari, scuze etc.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Tot ce face sau zice sau scrie Titu Maiorescu este, cum am vazut p\u00e2na acum, de o corectitudine urbana impecabila; la fel, ce se zice sau se scrie despre el. Unul dintre putinele locuri unde aceasta corectitudine se fractureaza este acesta al relatiei sale cu editia V. G. Mortun; este, pare-se, si motivul pentru care… Cite\u0219te mai mult »Editia V. G. Mortun sau un scandal rau acoperit (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2790,1949,91,2789,2653,2788],"class_list":["post-3542","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-kamadeva","tag-eminescu","tag-n-georgescu","tag-poeziile-la-steaua","tag-titu-maiorescu","tag-v-g-mortun"],"views":4897,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3542","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3542"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3542\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3542"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3542"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3542"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}