{"id":3532,"date":"2010-07-15T13:01:32","date_gmt":"2010-07-15T11:01:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3532"},"modified":"2010-07-15T13:02:05","modified_gmt":"2010-07-15T11:02:05","slug":"melancolii-eline","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/melancolii-eline\/","title":{"rendered":"Melancolii eline"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>La treizeci si cinci de ani de la aparitia \u201eMitologiilor subiective\u201c, stim mai mult, dar nu destul, despre autorul lor. Octavian Paler a devenit \u00een ultimele decenii un nume at\u00e2t de cunoscut \u2013 deopotriva pentru casta criticilor literari si pentru publicul larg \u2013 \u00eenc\u00e2t primul reflex al cititorului este unul de familiaritate: cu opera si cu scriitorul ei. Parcurg\u00e2ndu-i cartile si eseurile, raspunsurile la interviuri si textele publicistice, observam cu relativa usurinta reluarile, reiterarile, laitmotivele, cele c\u00e2teva teme dominante, aproape obsesive. Pare ca am ajuns sa detinem \u00een extensie si \u00een profunzime lumea reflexiva a lui Paler, pe care el \u00eensusi a expus-o \u00een numeroase r\u00e2nduri si a disecat-o metodic sub ochii nostri. \u00cei cunoastem ezitarile si retractilitatea; timiditatile sociale si obstinatia morala; mefienta fata de progres, de tehnologie, de viitorul \u201eluminos\u201c si apetitul contemplativ sustinut de refugiile \u00een lectura trecutului \u201eobscurantist\u201c; pasiunea pentru istorie si comprimarea geografiei la o harta afectiva unica, de folosinta proprie: Grecia antica, Spania lui Don Quijote, Lisa natala&#8230;<\/strong><\/em><br \/>\n\u00cel cunoastem bine pe Octavian Paler, dar numai p\u00e2na la un punct. Si aceasta fiindca \u00een orice carte a lui, si de multe ori chiar pe aceeasi pagina, autorul ne avanseaza o explicatie multumitoare asupra subiectului care (se) scrie; dupa care vine cu nuante si puncte noi ce schimba perspectiva. E un permanent si fascinant joc al mastilor alternante si al identitatilor coincidente, o asumare a complexitatilor naturii umane, recunoscute si discutate ca atare. Cu c\u00e2t aprofundezi mai mult subiectul Paler, cu at\u00e2t acesta se ramifica si diversifica, se etajeaza si reorganizeaza \u00eentr-un sistem complex de semne si referinte: individuale si istorice, existentiale si culturale. Fiecare fraza e un posibil capat si un nou \u00eenceput, \u00eentr-o opera circulara si non-lineara, \u00een care, fara materie verbala de prisos, pe coordonatele simetriilor si analogiilor de profunzime, totul are legatura cu tot.<br \/>\nSa vedem mai \u00eent\u00e2i contextul strict biografic al scrierii \u201eMitologiilor subiective\u201c, asa cum este el evocat \u00een \u201eConvorbirile cu Octavian Paler\u201c aparute postum: \u201eAveam patruzeci si noua de ani si, \u00eentr-o zi, am constatat ca mi s-au \u00eentepenit umerii. \u00cembracam haina cu miscari comice. Reumatismul \u00eemi dadea un prim avertisment. \u00abPeriartrita bilaterala\u00bb au zis doctorii si mi-au recomandat sa ma duc la mare, la un sanatoriu de la Eforie Nord (&#8230;) Vedeam pentru prima oara marea iarna. Plaja era pustie, mereu uda si plina de scoici negre, iar valurile izbeau cu furie st\u00e2ncile. Petice de zapada faceau si ele nisipul, rece, deloc \u00eembietor. Dimineata treceam prin diverse \u201eproceduri\u201c si \u00eenotam vreo ora \u00eentr-un bazin cu apa de mare \u00eencalzita. Dupa-amiaza, stateam \u00een camera, ascult\u00e2nd cum pocnea c\u00e2te o usa izbita de vreo rafala de v\u00e2nt si zgomotul valurilor, care spre seara devenea aproape \u00eenversunat. Spuma alba risipita pe st\u00e2nci te facea sa crezi ca marea avea insomnii. \u00cen acel decor cu singuratati de preistorie mi-am scris \u00abMitologiile subiective\u00bb.\u201c. Dupa trei saptam\u00e2ni de drum comun, eul biografic si eul creator se despart. Pacientul aflat la tratament este adus la Bucuresti, cu un ulcer perforat ce trebuie de urgenta operat. Cartea continua \u00eensa ca si cum nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat. Autorul-personaj calatoreste mai departe catre Elada lui \u00een care realitatea istorica si fictiunea, mitul si comentariul s-au amestecat; si iese \u00een fiecare seara pe faleza pentru a ne \u00eenfatisa graficul anotimpurilor schimbatoare. Dupa sf\u00e2rsitul de iarna vine o noapte care \u201emiroase a mare, a primavara si a singuratate\u201c, apoi, explozia verii, \u00eentr-un iulie torid, urmat de solarul august si de o toamna ploioasa&#8230; Proiectul si curgerea cartii nu tin cont de eul concret, suferind al scriitorului. Viata e \u00een alta parte. Pe tot timpul \u201ederivelor\u201c si melancoliilor eline, Octavian Paler se reconstruieste si se reinventeaza, dincolo si dincoace de boli, \u00eempotriva si \u00een dispretul lor, cu o tenacitate creatoare comparabila cu a lui Marin Preda.<br \/>\nRezultatul? Aceasta carte absolut remarcabila, substantiala si grava fara a fi mohor\u00e2ta, g\u00e2ndita intens si scrisa impecabil, \u00een registre diferite si consonante. Scenariul e dat de la bun \u00eenceput. Diferitele personaje mitologice au alocate c\u00e2te un scurt capitol, c\u00e2teva pagini de descriptie factologica si interpretare eseistica. \u00centr-un fel de moto putin mai extins dec\u00e2t cele uzuale, parcurgem o prezentare condensata a secventei mitologice, cu sursele ei (Homer, Hesiod); dupa care survine comentariul, de multe ori, at\u00e2t de pasionant, \u00eenc\u00e2t povestea originara si initiatoare pare sa paleasca. A cita paginile edificatoare pentru aceasta subtilitate speculativa din arierplanul minutioasei arheologii culturale ar \u00eensemna sa reproduc trei sferturi din carte. C\u00e2teva incizii vor da \u00eensa o idee despre frumusetea si densitatea \u201eMitologiilor subiective\u201c.<br \/>\nAmbii termeni din titlul ales de Octavian Paler au greutatea lor simbolica. Mitologii, la plural, si \u00eenca subiective, cu accent pe unghiul personal de lectura si \u00eentelegere. Conteaza mai putin \u2013 scrie autorul nostru \u2013 daca o asemenea Elada a fost sau nu reala. Esential e ca ea a fost posibila. Ar fi o eroare sa copiem, sa reduplicam Arcadia originara, fiindca am face-o dintr-o perspectiva inevitabil moderna, pretinz\u00e2nd ca respectam \u00een detaliu adevarul istoric. Am pierde, atunci, si prospetimea aurorala a Eladei, si adaugirile ulterioare de cultura si sensibilitate; si am cadea \u00een ridicolul \u201earcadienilor\u201c din Seicento, pastori si pastorite de opereta. Misc\u00e2ndu-ne printre ruinele antice, le vom reconstitui spiritul nu printr-un epigonism involuntar parodic, ci prin investitiile noastre imaginative, prin \u201eaventuri interioare\u201c mai importante dec\u00e2t excursiile turistice, printr-o reflectie mai consistenta dec\u00e2t o reflectare fidela (de altfel, imposibila). Printre statuile ciobite, albite de ploile si v\u00e2nturile mileniilor, printre coloanele prabusite ale Parthenonului exista locuri, spatii, momente speciale si durate de intensitate pentru acele temple pe care \u201eni le construim singuri\u201c. Elada, ca si Spania lui Don Quijote, nu se traiesc prin procura; nici cu pasaportul si biletele de avion \u00een buzunar. Lectia \u201eMitologiilor subiective\u201c si a unei bune parti din opera lui Octavian Paler este ca Grecia antica reprezinta, \u00een fond, un criteriu. Un mod de \u00eentelegere a vietii, a lumii, a artei, a propriului eu disputat \u00eentre tendinte centrifugale si caut\u00e2ndu-si unitatea \u00een complexitate.<br \/>\nNu ne surprinde ca autorul acesta substantial si profund se simte mai apropiat de unele personaje mitologice tangente la tragic (Oedip, Sisif, Icar) si ia o distanta semi-ironica fata de eroii prea siguri pe ei (Tezeu, Ahile, Proteu). Uimitoare e \u00eensa capacitatea lui critic-integratoare, cu absorbtia unor elemente si valori pe care spiritul comun le vede exclusiv \u00een opozitie. Lethe si Styxul, Apolo si Dionysos, Icar si Anteu, piramidele desertului si clipele pulsatile ale vietii, statornicul si efemerul, esenta si aparenta lucrurilor, fiarele si templele, zeii si monstrii, r\u00e2sul omenesc si sur\u00e2sul inuman al olimpienilor sau al Sfinxului, prestiinta destinului si experientele pe care le stoarcem de toata seva lor: aceste bipolaritati, si altele \u00eenca, sunt puse \u00een conjunctii initial adversative, treptat facute posibile. Cultura \u00eensasi, opusa naturii, este integrata organic de natura umana, ce ajunge sa se \u00eembogateasca si chiar sa respire prin ea. Autorul urmareste himerele Eladei cu tot freamatul s\u00e2ngelui si al vietii \u00een trup. Melancolie, dar si frenezie vitalista. Lecturile mitologice si incursiunile istorice nu reusesc sa acopere viata ce \u201eg\u00e2lg\u00e2ie nerusinata si luminoasa\u201c \u00een jur. \u00centr-unul dintre cele mai frumoase fragmente ale cartii, Octavian Paler se confeseaza direct: \u201eBa da, exista ceva si mai important dec\u00e2t o dimineata plina de soare, sa nu uit ca o voi pierde si nu vreau s-o arunc goala pe nisip\u201c. Iar \u00eentr-altul, \u00eesi face un bilant: \u201edintre cele patru conditii puse de Poe fericirii (Viata \u00een aer liber, Iubirea, Detasarea de ambitiile meschine, Creatia) le \u00eendeplinesc acum \u00een mod cert pe primele doua\u201c.<br \/>\nLa treizeci si cinci de ani de la aparitia acestor splendide \u201eMitologii subiective\u201c, suntem \u00een masura sa-l completam pe autorul lor. Nu mai \u00eencape dubiu ca Octavian Paler a \u00eendeplinit, prin viata si opera sa, toate cele patru conditii puse de E.A. Poe fericirii.<\/p>\n<p>P.S. Acesta fiind ultimul text publicat de mine \u00een \u201eCultura\u201c, tin sa le multumesc cititorilor care mi-au urmarit semnatura, precum si redactiei care m-a gazduit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>La treizeci si cinci de ani de la aparitia \u201eMitologiilor subiective\u201c, stim mai mult, dar nu destul, despre autorul lor. Octavian Paler a devenit \u00een ultimele decenii un nume at\u00e2t de cunoscut \u2013 deopotriva pentru casta criticilor literari si pentru publicul larg \u2013 \u00eenc\u00e2t primul reflex al cititorului este unul de familiaritate: cu opera si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/melancolii-eline\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Melancolii eline<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2783,2782,2781,2638],"class_list":["post-3532","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mitologiile-subiective","tag-grecia-antica","tag-octavian-paler","tag-spania"],"views":2005,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3532","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3532"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3532\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3532"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3532"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3532"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}