{"id":3527,"date":"2010-07-15T12:53:48","date_gmt":"2010-07-15T10:53:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3527"},"modified":"2010-07-15T12:58:27","modified_gmt":"2010-07-15T10:58:27","slug":"aberatii-de-bun-simt","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aberatii-de-bun-simt\/","title":{"rendered":"Aberatii de bun-simt"},"content":{"rendered":"

Andrei Cornea, Povesti impertinente si apocrife,<\/em> Bucuresti, Editura Humanitas, 2009, 212 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Orice apocrif este impertinent prin atitudinea autorului fata de naratiunile canonice. Textele construite ca sa contrazica dogmele de orice fel se nasc din nemultumire si curiozitate. Din fram\u00e2ntarea ca scrierile consacrate, religioase ori laice, ascund lucruri. Scriitorii au nerusinarea de a vedea altfel istoriile pe care se bazeaza sistemele de valori. \u201ePovestile impertinente si apocrife\u201c nu sunt simple rescrieri ale miturilor sacre sau profane. Ele rastoarna c\u00e2teva locuri comune. Demersul autorului nu \u00eenseamna o noutate. \u00cel regasim \u00een legendele parabiblice, iar \u00een secolul al XX-lea, printre altii, la Michel Tournier si Karel Capek, cel din urma fiind creatorul unei superbe \u201eCarti a apocrifelor\u201c. Modelele sunt de neclintit, dar asta nu \u00eenseamna ca Andrei Cornea le-a urmat \u00eentru totul.
\nImpertinenta superficiala
\n\u201ePovestile impertinente si apocrife\u201c sufera din pricina excesului de inventivitate. Prozatorul nu stie c\u00e2nd sa se opreasca din fabulatie. Uneori, rezulta niste hibrizi grotesti din simbioza \u00eentre realitatile actuale (institutii, obiecte, obiceiuri, expresii) si timpul arhaic, de la \u00eenceputul lumii, folosit ca punct de coagulare a naratiunilor. Prezenteismul la care adera Andrei Cornea produce, \u00een majoritatea cazurilor, pamflete marunte sau fiziologii (cu mai putin talent dec\u00e2t Heliade-Radulescu, Negruzzi ori Kogalniceanu). Asa se \u00eent\u00e2mpla \u00een piesa intitulata \u201eNeascultare\u201c, \u00een care scriitorul redacteaza o cronica paralela a Facerii. Evolutionismul devine ruda creationismului. Numai ca progresul speciilor catre un v\u00e2rf al piramidei trofice duce, de fapt, la involutie. Tezismul istorioarei deranjeaza teribil, \u00eentruc\u00e2t aduce \u00een discutie desueta lipsa de inteligenta a autohtonului demagog zoon politikon: \u201eLa sf\u00e2rsitul-sf\u00e2rsiturilor, Dumnezeu a mai vorbit Omului:\/\/ \u2013 Acum, fiindca ai venit pe lume \u00een acest fel, ram\u00e2i asa! Poti face orice, dar, ca sa nu pieri de pe pam\u00e2ntul pe care vi l-am dat sa-l stap\u00e2niti tu si urmasii tai, un singur lucru \u00eeti este oprit: sa \u00eencetezi vreodata a mai g\u00e2ndi!\/\/ Dar Omul g\u00e2ndise deja prea mult. Obosise. Viata era frumoasa. Cerul \u2013 senin. Se \u00eembraca elegant, se urca \u00een picioare pe un scaun \u00eenaintea semenilor sai, str\u00e2nsi cu o ocazie oarecare, sorbi putin dintr-un pahar si \u00eesi drese glasul cu gravitate. Apoi, deodata, vorbele \u00eencepura sa-i curga suvoi din gura, fara ca el sa aiba absolut niciun g\u00e2nd \u00een cap. Atunci Omul pieri… Urale, aplauze! Se nascuse X, membru de partid, candidat…\u201c (p. 64). Citatul precedent constituie\u00a0 limita inferioara a literaturii lui Andrei Cornea, impertinenta superficiala a volumului. Prozatorul face temenele \u00een fata gazetarului.
\nTot publicistul strica una dintre cele mai bine construite scrieri din carte. Este vorba de \u201eInterviul\u201c. \u00censelarea orizontului de asteptare functioneaza cu precizie. Totul pare ca se deruleaza ca o discutie \u00eentre o functionara a unei companii si un potential angajat. Convorbirea lor se desfasoara conform protocolului (nume, v\u00e2rsta, calitati profesionale), p\u00e2na \u00een clipa \u00een care barbatul muta dialogul \u00eentr-un plan ambiguu, vorbind cu jena masculina, despre o anume lipsa. \u00cen acest punct, interlocutoarea crede ca solicitantul nu mai poate procrea. Cititorul vede prin fanteziile personajului feminin. Sarja se dovedeste eficace, mai ales ca doamna si candidatul la angajare dau semne ca se refera la aceeasi problema: \u201e\u2013 Vai, domnule, ce spuneti!… Nicio problema, v-am spus ca noi nu facem discriminari de nicio natura, inclusiv sexuala… Si totusi, iertati insistenta, chiar n-aveti, ma \u00eentelegeti, aia… adica deloc?\/\/ \u2013 N-am deloc! Vreti sa va arat ? Veniti aici, unde-i lumina…\/\/ \u2013 Vai nu, domnule, e jenant, va cred! E o problema, presupun, medicala…\u201c (p. 110). Din sirul de confesiuni si de compatimiri, hazul t\u00e2sneste ca dintr-o f\u00e2nt\u00e2na arteziana. \u00cencurcatura se termina odata ce batr\u00e2nul marturiseste ca \u00eesi pierduse umbra, v\u00e2nz\u00e2nd-o diavolului. Femeia minimalizeaza tragismul situatiei. Finalul \u00eent\u00e2mplarii aluneca \u00een m\u00e2lul talk-showurilor deloc senzationale: \u201eHai, tataie, ca am pierdut at\u00e2ta vreme cu umbra matale! si nu te mai considera asa de deosebit, ca la \u201eDan Diaconescu \u00een direct\u201c am vazut chestii mult mai tari! A disparut ea, Elodia, si n-a mai aparut, necum umbra unui neica-nimeni\u201c
\n(p. 112).
\nImpertinenta profunda
\nApocrifele pe teme religioase sunt captivante si provocatoare. Obtinute prin fermentare intelectuala, aceste proze st\u00e2rnesc o multime de \u00eentrebari despre relatia omului cu divinitatea. Prilejurile de reflectie impun valoarea culegerii. Povestirea mea favorita \u2013 \u201eJudecata\u201c \u2013 se numara printre reusitele incontestabile. Lu\u00e2nd forma anecdotei despre defunctii ajunsi \u00een fata Creatorului ca sa-si primeasca fericirea cuvenita sau condamnarea, textul refuza amuzamentul. Andrei Cornea \u00eesi imagineaza ce pedepse ar putea primi doua suflete \u00eencarcate de aceleasi pacate. Unul dintre ele este al credinciosului care a facut fapte bune pentru ca asa a fost educat de religie. Celalalt, al persoanei care, desi n-a auzit de m\u00e2ntuire, a respectat conduita crestina. Canon mai mic \u00een Purgatoriu primeste \u201epag\u00e2nul\u201c. Sentinta \u00eel nedumereste si-l revolta pe portarul Raiului: \u201e\u2013 Stai, Petre, \u00een ce fel judeci? Omul asta a facut cam tot at\u00e2ta bine si rau c\u00e2t celalalt. Dar le-a facut fara sa creada \u00een rasplata de dupa moarte si fara teama de pedepsele vesnice. Nu-i binele acesta, facut de dragul lui \u00eensusi, mult mai de pret dec\u00e2t al celuilalt? Ia \u00eenmulteste de doua ori punctajul pentru bine, scade raul si vezi ce \u00eeti da!\/\/ \u2013 Numai o mie de ani \u00een Purgatoriu, spuse Sf. Petre confuz. Dar, Doamne, mai \u00eencerca el sa obiecteze, totusi…\u201c (p. 158). Problema impertinenta din contrapilda reprezinta un indiciu ferm ca Omul n-a disparut. Iar ideile sale, prinse \u00een trepidatia schitei, \u00eei zg\u00e2lt\u00e2ie pe cei nedeprinsi cu faptul ca literatura se naste si din \u00eendoiala.
\n\u00cen \u201eEpilog la Cartea lui Iov\u201c, scriitorul reexamineaza unul dintre cele mai dureroase episoade biblice, continu\u00e2nd relatarea din punctul \u00een care aceasta se \u00eencheie. Cu toate ca averea \u00eei sporise, Dreptul Vechiului Testament se arata mohor\u00e2t, deoarece fiii sai, sacrificati de Iahve, nu vor \u00eenvia niciodata. Iov, cel \u00eenchipuit de Andrei Cornea, aduna jalea tuturor acelora care \u00eesi pl\u00e2ng mortii. Oamenii nu pot fi \u00eenlocuiti: \u201e\u2013 Bogat sunt, Doamne, dar nu si fericit. Mi-ai dat case, avutii, turme, toate \u00eendoit, dar copiii \u2013 cei sapte feciori si trei fete \u2013 pe care i-a ucis \u00eentr-o singura zi furtuna \u00eengaduita de tine, pe ei nu mi i-ai dat \u00eenapoi\u201c (p. 23).
\n\u201eJudecata\u201c si \u201eEpilog la Cartea lui Iov\u201c se impun prin \u00eendrazneala de a crea situatii care zdruncina conventiile. Nici vorba de intentii iconoclaste. Doar dorinta de a-l bloca pe cititor \u00eentr-o dilema. Nu exista raspunsuri. Doar povesti.
\nImpertinenta sugubeata
\nC\u00e2nd construieste proze bazate pe livrescul nereligios, Andrei Cornea le urzeste farse personajelor arhicunoscute. Vulpea pofticioasa din fabula lui Esop renunta sa caute pretexte pentru esecul de a nu ajunge la struguri. Se ambitioneaza. Se antreneaza cu abnegatie precum o gimnasta pentru a \u00eensfaca roadele vitei-de-vie. Se prezinta din nou la locul faptei si, pregatita ca la olimpiada, face proba calitatilor ei atletice, ca sa le dea peste nas spectatorilor: \u201es\u2026t Vulpea \u00eesi lua av\u00e2nt, facu bataia la timp si, sarind zvelta, prinse cu labele si botul ciorchinele, dupa care, gratioasa, reveni cu el la pam\u00e2nt. Aplauze generalizate! (Cu exceptia lui Esop si Fedru, care se \u00eentoarsera cu spatele ca sa nu vada cum li se naruie fabula)\u201c (p. 28). Victoria nu demonstreaza ambitia de ne depasi limitele, ci micimea \u00een comparatie cu idealurile propuse. Esop ilustra lejeritatea de a nascoci scuze pentru orice slabiciune sau esec. Andrei Cornea muta accentul pe nemultumirea indivizilor \u00een ceea ce priveste propriile realizari. Orice scop nu e dec\u00e2t un moft, o forma fara fond, fiindca nimeni nu-si cunoaste rostul. Cautarea continua a altor prilejuri de bucurie mascheaza deruta: \u201eVulpea lua un pumn de struguri (caci era lacoma din fire), \u00eei \u00eenghiti… apoi se str\u00e2mba si scuipa jumatate din ei. s\u2026t\/\/ \u2013 Stiti, de fapt, de la dulce \u00eemi vine greata… Ce pacat ca nu-s acrisori strugurii astia afurisiti!\/\/ Si, din cei de fata, trimise un h\u00e2rciog dupa muraturi\u201c (ibidem).
\nCa prozatorul nu propune raspunsuri, ci adauga sensuri nebanuite, sta marturie tableta \u201eInvidia\u201c. Cartile nu au efect de antidot. Ele pacalesc temporar bolile sufletului. Dau senzatia ca alina, dar c\u00e2nd le \u00eenchidem, revenim la sentimentele naturale. Cultura nu vindeca. Fara ea \u00eensa, ne abrutizam: \u201eAsa a trecut ceva mai mult timp… Vecinul \u00eesi lua case, masini, iahturi, gagici. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era str\u00e2nsa, dar echilibrata. \u00cen sf\u00e2rsit, \u00eentr-o zi l-au aratat cu catuse la m\u00e2ini, umflat de parchet. Am rasfoit atunci, fericiti, Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptam\u00e2ni vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.\/\/ Sc\u00e2rbiti, ne-am uitat \u00een biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am mai uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citisem toate cartile.\/\/ Si atunci ne-a cuprins invidia…\u201c (p. 30).
\n\u201ePovesti impertinente si apocrife\u201c reprezinta un volum placut, plin de observatii ascutite si de \u00eent\u00e2mplari originale. Totusi regret ca textele sunt de o inegalitate bulversanta. Diferenta dintre pragul de sus si cel de jos este enorma.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Andrei Cornea, Povesti impertinente si apocrife, Bucuresti, Editura Humanitas, 2009, 212 p. Orice apocrif este impertinent prin atitudinea autorului fata de naratiunile canonice. Textele construite ca sa contrazica dogmele de orice fel se nasc din nemultumire si curiozitate. Din fram\u00e2ntarea ca scrierile consacrate, religioase ori laice, ascund lucruri. Scriitorii au nerusinarea de a vedea altfel… Cite\u0219te mai mult »Aberatii de bun-simt<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2779,2780],"class_list":["post-3527","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-andrei-cornea","tag-povesti-impertinente-si-apocrife"],"views":2158,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3527","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3527"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3527\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3527"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3527"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3527"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}