{"id":3519,"date":"2010-07-15T12:41:56","date_gmt":"2010-07-15T10:41:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3519"},"modified":"2010-07-15T12:42:17","modified_gmt":"2010-07-15T10:42:17","slug":"scrisoare-din-america-latina","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scrisoare-din-america-latina\/","title":{"rendered":"Scrisoare din America Latina"},"content":{"rendered":"

America Latina este partea de Pam\u00e2nt a carei istorie s-a schimbat radical odata cu sosirea lui Columb, Cortes si Pizarro. Este locul intersectiei a doua civilizatii: una care si-a trimis aventurierii\u00a0 iberici \u2013 catolici si cruzi \u2013 si care au ramas in istorie pentru ca au subjugat cealalta civilizatie; alta, a unor triburi, de asemenea crude, care aveau alt ritm si alta directie de dezvoltare.
\nUn neamt a dat acestui teritoriu numele unui cartograf italian, a vrut apoi sa retracteze optiunea sa, dar era prea t\u00e2rziu, lumea asimilase deja termenul.<\/strong><\/em>
\nColiziunea dintre cuceritori si cuceriti a fost in primul r\u00e2nd de natura culturala. Dar cultura, ca de at\u00e2tea ori in istorie, a fost impusa cu forta.
\nAmerica Latina a fost un spatiu unic doar in imaginatia lui Simon Bolivar, Jos\u00e9 Artigas sau Jos\u00e9 de San Martin. Ea este, in realitate, un conglomerat de tari despre care se poate spune ca doar Brazilia se afla in granitele sale firesti, daca e sa luam in considerare limba diferita pe care locuitorii ei o vorbesc. Toate celelalte state au un grad ridicat de artificial; istoria, cultura si civilizatia care constituie matricea lor sunt identice sau foarte apropiate. Nationalismul a aparut in aceste tari dupa trasarea granitelor si a pornit, in mai toate cazurile, de la dispute cu vecinii, metropola sau puterea cuceritoare. Criza de identitate culturala si multi-loialitatea (procentul celor care se simt in primul r\u00e2nd latino-americani si in doilea r\u00e2d apartin\u00e2nd unei natiuni este aproximativ egal cu procentul celor care se simt in primul r\u00e2nd ca apartin\u00e2nd unei natiuni) reflecta tocmai dificultatea de a delimita clar natiunile in America Latina, implicit si conditia lor statala. Un romancier bolivian considera ca \u201escriitorii latino-americani au pierdut harta de referinta\u201c (ei sunt exponenti ai culturii latino-americane), iar un altul, uruguayan, vorbeste de \u201etranshumanta culturala\u201c. Politicienii supraliciteaza componenta nationala, oamenii de cultura insista pe reprezentativitatea si valorile regiunii.
\nStatele latino-americane au acelasi destin; au aceasta constiinta, dar nu sunt in stare sa se uneasca. Prevaleaza miopia politica si nationalismul mai degraba primar. Au 200 de ani de (presupusa) independenta. Dar nu le este clar ce sa faca pentru a profita de aceasta independenta. Istoricii regiunii penduleaza intre paseism idilic si realitati pe care le vine greu sa le accepte. Chiar si atunci c\u00e2nd vor sa comemoreze trecutul, o fac cu st\u00e2ngacie. Tinerii salvadorieni care s-au dus la Paris sa-i faca o statuie lui Francisco de Moraz\u00e1n (creatorul Republicii Federale Centro-americane, un politician care a dorit unificarea tinuturilor Americii Centrale, exemplu de demnitate in fata plutonului de executie) s-au intors cu o statuie a maresalului Ney (se pare ca semanau), cumparata de la piata de vechituri.
\nLa inceput de secol XXI, America Latina b\u00e2jb\u00e2ie asupra viitorului sau. Este fascinata de ceea ce fac altii \u2013 de exemplu, integrarea europeana \u2013 dar ea nu are forta sa-si stabileasca nici macar un tel strategic. Statele latino-americane sunt inca fracturate in interior (economic, politic, cultural etc.). Cum sa se uneasca intre ele?
\nElitele latino-americane nu au viziuni strategice, dec\u00e2t eventual pentru altii. Nu se pot desprinde de conditia lor \u201eprovinciala\u201c si se minuneaza ca apar prea multi \u201ecaudillos\u201c cu oarecare succes. Nu ofera proiecte de anvergura pentru regiune si se pl\u00e2ng ca \u201epoporul\u201c nu intelege ca politicile populiste nu ii pot aduce bunastare. Accepta ca neoliberalismul ii favorizeaza pe cei bogati, dar nu ofera nicio alternativa adaptata conditiilor proprii, sau daca o fac cad in pacatul sustinerii regimurilor autoritare. Bunastarea (excesiva a) c\u00e2torva si saracia marii majoritati nu conduc automat la alternative politice viabile. Elitele se complac, in cel mai frecvent caz, sa critice SUA pentru neajunsurile din interior. Se opun, mai mult teoretic, corporatiilor straine care doresc sa se implanteze in regiune, dar abia asteapta sa primeasca oferte de la acestea (de lucru, colaborare, consultanta etc.). Declara ca nu sunt de acord cu monopolul intern, dar accepta foarte usor sa fie parte a sistemului de promovare a valorilor, monopolist si el.
\nDin punct de vedere cultural, se manifesta in contra hegemonismului de tip nord-american, dar ii copiaza cliseele.
\nSi totusi\u2026
\nSi totusi, America Latina este o zona de creativitate, chiar daca haotica. Este un tar\u00e2m al artei, inca romantice, cu contributii remarcabile in limbile lui Cervantes sau Cam\u00f5es, pictura, sculptura, design etc. Are toate resursele necesare dezvoltarii, incep\u00e2nd cu cele umane. Latino-americanii sunt deschisi la nou, capabili sa se adapteze. Intr-o societate consolidata s-ar putea integra cu usurinta. In societatile lor, insa, regulile sunt inca aproximative iar cultura integrarii nu este insusita.
\nExista un reper (supraevaluat, ca toate modelele ce apar in perioade de criza si cautari) care constituie elementul de referinta pentru tot ceea ce, se spera, va conduce la schimbarea locului si rolului regiunii pe plan global. Acesta este Brazilia. Ea a adoptat un proiect national, actioneaza din postura de actor global, constituie o voce nesubstituibila pentru regiune si se comporta ca si cum ar fi reprezentantul ales al Americii Latine. Faptul ca Brazilia incearca sa schimbe conditia de \u201eperiferie\u201c a statelor regiunii, mai ales prin atitudinea sa in organismele internationale, este privit cu incredere si chiar cu entuziasm, inclusiv c\u00e2nd este vorba de pozitii discutabile (de exemplu, excesul de generozitate cu regimurile cubanez sau venezuelan, colaborarea cu guvernul iranian etc.). Scopul fiind insa maret, nu mai conteaza detaliile!
\nSesiz\u00e2nd \u201eevadarea\u201c Braziliei din pluton, care ar putea fi decisiva, Mexicul s-a raliat pozitiilor liderului. Asa se si explica avansurile in cooperarea braziliano-mexicana pentru sustinerea integrarii regionale. Mexicul are resurse pentru a seconda Brazilia, insa nu este capabil sa le utilizeze. In plus, se afla el insusi in cautarea unei schimbari. Societatea civila mexicana doreste o schimbare de fond, clasa politica mimeaza ca ar actiona in acest sens, iar populatia se indeparteaza tot mai mult de activitatile politice.
\nCapitalismul mexican este unul \u201ede prietenie\u201c (putem pune si alt cuv\u00e2nt), iar corporativismul si monopolismul aproape in toate ramurile blocheaza orice schimbare. Guvernul este intre ciocan si nicovala. Daca incearca sa schimbe ceva, este imediat decredibilizat, daca nu schimba este vinovat ca nu gestioneaza corespunzator problemele tarii. Veniturile petroliere scad, alte resurse sunt greu de obtinut. Sindicatele constituie si ele o fr\u00e2na majora in reformarea economiei. Dependenta economica de SUA face si mai putin relevant rolul Mexicului in America Latina (\u201eAt\u00e2t de aproape de SUA si at\u00e2t de departe de Dumnezeu!\u201c, expresie celebra a unui presedinte mexican, Porf\u00edrio Diaz, utilizata frecvent de cei care vad in Mexic o \u201eportavoce\u201c a Washingtonului).
\nInca o comparatie Mexic-Brazilia: Elita mexicana este o casta inchisa. Accesul este aproape imposibil sau, daca totusi se produce, este pe segmente cu influenta redusa (stiinta, medii academice etc.). Non-conformismul se traduce prin refugiul la Nord de Rio Bravo, uneori chiar imediat l\u00e2nga frontiera, in Mexamerica. Elita Braziliei este, intr-o masura mult mai mare, rezultatul competitiei. Exemplul cel mai la indem\u00e2na este chiar actualul presedinte, fost muncitor metalurgist. Efectul concret fiecaruia din cele doua sisteme nu mai necesita nici un comentariu.
\nIn aceste conditii, speranta regiunii ram\u00e2ne Brazilia. Alte state \u2013 Chile sau Columbia, de exemplu \u2013 care ar fi putut constitui modele de urmat fie sunt prea mici, fie au o relatie cu SUA pe care intelectualitatea latino-americana, traditional de st\u00e2nga, o respinge. A \u201econtribuit\u201c la acumularea unei astfel de perceptii si pozitia ultimelor administratii de la Washington, care nu au avut nici un proiect viabil pentru America Latina, intr-o perioada in care regiunea asteapta o schimbare. SUA au alte prioritati.
\nAmerica Latina nu poate ajuta Washingtonul in zonele de interes pentru acesta, chiar daca se afla in constructie o \u201epunte catre Orientul Mijlociu\u201c \u2013 Proiectul ASPA (America Latina \u2013 Liga Araba, urmatorul summit este prevazut pentru 2011, la Lima), iar in ultimii cinci ani au avut loc 24 de int\u00e2lniri intre ministri arabi si omologi ai lor latino-americani.
\nIn acest context, Comunitatea statelor latino-americane si caraibiene, creata la summit-ul statelor din regiune, de la Cancun (23 februarie 2010), ofera posibilitatea sa fie interpretata de fiecare in functie de viziunea, proiectul, interesul sau solutia care-i este mai favorabila, de la o organizatie fara perspective, ca mai toate institutiile regionale latino-americane, p\u00e2na la varianta optima pentru o integrare reala, decisa fara influente externe. Ea constituie o ocazie pentru a incerca o integrare regionala reala. Vor reusi statele latino-americane acest lucru? Greu de crezut, dar speranta exista. Si poate nu moare!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

America Latina este partea de Pam\u00e2nt a carei istorie s-a schimbat radical odata cu sosirea lui Columb, Cortes si Pizarro. Este locul intersectiei a doua civilizatii: una care si-a trimis aventurierii\u00a0 iberici \u2013 catolici si cruzi \u2013 si care au ramas in istorie pentru ca au subjugat cealalta civilizatie; alta, a unor triburi, de asemenea… Cite\u0219te mai mult »Scrisoare din America Latina<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[2774,2773,2775,2772],"class_list":["post-3519","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-america-latina","tag-jose-artigas-sau-jose-de-san-martin","tag-latino-americani","tag-simon-bolivar"],"views":2920,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3519","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3519"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3519\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3519"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3519"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3519"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}