{"id":3514,"date":"2010-07-15T12:35:49","date_gmt":"2010-07-15T10:35:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3514"},"modified":"2010-07-15T12:39:03","modified_gmt":"2010-07-15T10:39:03","slug":"anticomunismul-boala-capitalismului-senil-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/anticomunismul-boala-capitalismului-senil-ii\/","title":{"rendered":"Anticomunismul – boala capitalismului senil (II)"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Dar sa revenim la sf\u00e2rsitul Primului Razboi Mondial, la criza din interbelic, la Al Doilea Razboi Mondial, \u00eenca si mai dezastruos. Sa ne g\u00e2ndim numai la ce au reusit sa faca democratiile burgheze \u2013 societati at\u00e2t de civilizate \u00eenc\u00e2t si-au exterminat soldatii-cetateni \u00een apoteoza tehnicii triumfatoare, \u00eenc\u00e2t si-au nimicit generatii \u00eentregi de tineri \u00een furtunile de otel at\u00e2t de bine descrise de Ernst J\u00fcnger, oblig\u00e2ndu-si \u00een masa cetatenii (lucratorul \u00een totalitatea sa \u2013 Der Arbeiter, tot dupa Ernst J\u00fcnger) la militarizarea ca forma (Gestalt). \u00cen epoca, nazismul si comunismul ortodox nu numai ca erau \u00een concurenta directa, dar aveau si ele, fiecare \u00een parte, concurentii sai: at\u00e2t national-bolsevicii germani, st\u00e2nga ultra-radicala germana si italiana, c\u00e2t si disidentii PCF, care imaginau \u00eenca o re\u00eennoire a sindicalismului revolutionar…<\/strong><\/em>
\nBref: pe fondul prabusirii regimurilor burgheze, pe fondul enormei mutatii societale aflate \u00een relatie cu efectele socio-psihologice nemaiauzite si nemai\u00eent\u00e2mplate generate de productia industriala de masa (un exemplu perfect al unei fiinte-pentru-moarte-accelerata!), toata lumea dorea, fiecare \u00een felul sau, o lume mai buna \u2013 eterna si insondabila enigma a sufletului omenesc \u2013 chiar cu pretul unor sacrificii umane \u00een masa. \u00cen deriva istoriei, pe fondul schimbarii funeste a unui ciclu istoric, oamenii cred ca dumnezeul fericirii terestre e o prezenta imediata si ca, la \u00eencheierea socotelilor, va sti sa-i recunoasca pe ai sai! Nu e deloc o ratacire a spiritului ceea ce zic, orice ar spune diversi ignoranti gata mereu sa invoce anacronismul permanent, propriu postmodernismului, adica insii care nu g\u00e2ndesc lumea dec\u00e2t \u00een c\u00e2mpul unui prezent etern, fara trecut \u2013 si deci fara un viitor diferit (a-topic)… Pentru aceia care au trecut mai bine de patru ani prin masacre pe toate fronturile, dupa terminarea Primului Razboi Mondial \u2013 un conflict totalmente industrial \u2013, a dori cu ardoare sf\u00e2rsitul macelului nu \u00eensemna nici pe departe un vraf de iluzii sordide.
\n\u00censa, a dori fericirea prin declansarea unei violente apocaliptice duce la rezultate-surpriza pentru promotorii acestei actiuni. Nazismul, de pilda, a sucombat din pricina conceptiei sale totalmente metafizice asupra razboiului, care ilustra p\u00e2na la caricatura \u00eencapat\u00e2narea facuta din supunere si vanitate, proprie germanilor, pe care Kant o denuntase deja \u00een \u201eAntropologia\u201c sa. Comunismul, la r\u00e2ndul sau, a sucombat fiindca a dat nastere, \u00een epoca hipertehnologizarii, unor grupuri socio-economice care nu mai credeau \u00een idealurile sale si care cunosteau \u2013 sau intuiau \u2013 viciile sale programatice, prefer\u00e2nd \u2013 \u00een locul unei renegocieri si reactualizari globale a sistemului pentru a-l ajuta sa faca fata noilor provocari tehnostiintifice din lume \u2013 trecerea la capitalism prin lovituri de stat pacifice (cu exceptia Rom\u00e2niei) si furtul masiv din proprietatea publica pe post de capital de pornire pentru o buna parte a noii elite.
\nSe prea poate ca o asemenea aducere la zi sa fie dovedita imposibila, \u00een lumina noilor tipuri de a g\u00e2ndi lumea, patrunse \u00een Est cu mult \u00eenainte de prabusirea comunismului aici (vorbesc de reviste, jeansi, pop-rock si tigarete americane \u2013 pe scurt, de \u201evisul american\u201c)! Iata \u00eensa, dupa parerea mea, analiza elementara ce se poate face acestei turnante din istoria noastra hipermoderna, acestui \u201eScurt secol XX\u201c \u2013 pentru a relua formula lui Hobsbawm. Astazi, \u00eentrebarea se pune \u00een felul urmator: de ce sa analizam perioada comunista \u00een termeni de razbunare si proceduri avocatesti? De ce sa pui \u00een miscare un discurs anticomunist at\u00e2ta vreme c\u00e2t regimul \u00een sine a disparut, dar c\u00e2t cadrele care-l serveau ieri cu supunere reprezinta astazi vechile-noile elite (ciocoii noi) \u00een economie si \u00een politica?
\nCare sa fie, asadar, functia acestui discurs, a acestor institutii care se comporta ca niste Don Quijoti lupt\u00e2nd contra morilor de v\u00e2nt \u2013 de vreme ce sistemul \u00een sine nu mai exista? Mai precis spus: ce ascund aceste discursuri incendiare sub abundenta acestui verbiaj repetitiv p\u00e2na la obscenitate? (Cf. \u00een Rom\u00e2nia, textele cvasi-suprarealiste ale dlui Tismaneanu si ale lacheului sau, dl Mihaies, care cheama la cruciada \u00eempotriva comunismului!) Pentru a fi \u00eensa mai precis dec\u00e2t at\u00e2t, voi formula astfel chestiunea: care sunt urgentele prezentului pe care acest anticomunism spectacular le oblitereaza, \u00een vreme ce mult mai bine ar fi fost sa le priveasca \u00een genealogia lor, pentru a \u00eentelege mai adecvat mersul lucrurilor si al posibilitatilor?<\/p>\n

Care sunt, de fapt, sf\u00e2sietoarele probleme ale contemporanilor nostri, ale oamenilor politici, ale managerilor de companii sau ale sindicalistilor? Ce se dezbate la \u00eentrunirea G 20? Ce, \u00een afara sportul-spectacol, ocupa undele radio si canalele TV, jurnalele si revistele serioase? Sa fie oare ciuma comunista? Parca nu! Obsesia prezentului, si ea dureaza de ceva vreme, este reducerea nivelului de trai al salariatilor si al pensionarilor, din pricina crizei economice, la nivelul \u00eentregii lumi occidentale, si situatia din Orientul Mijlociu. Or, din c\u00e2te stiu, criza n-au adus-o comunistii si nu ei sunt responsabili de butoiul cu pulbere din Orientul Mijlociu.
\nBa din contra: cu participarea elitelor comunismului real, caderea prin implozie a sistemului comunist tardiv a adus o gura de oxigen capitalismului: piete de desfacere, delocalizari, avantaje fiscale enorme, o m\u00e2na de lucru calificata si ieftina, at\u00e2t la fata locului c\u00e2t si mobilizabila prin emigratie, o dezvoltare a politicii de credite sub umbrela unor legi mai putin constr\u00e2ngatoare dec\u00e2t \u00een Occident etc. Vreme de optsprezece ani, Europa de Est si apoi China au permis economiei occidentale sa lupte \u00eempotriva scaderii profiturilor instituind \u2013 prin alibiul integrarii \u00een UE \u2013 un control al oamenilor si al institutiilor la fel de restrictiv ca acela instaurat de URSS \u00een perioada stalinista.
\nPentru unii analisti, chiar unii \u201enecontaminati\u201c de idei comuniste, normele impuse de Bruxelles, fie ca sunt de natura economica, pedagogica, culturala \u00een genere, sau tin\u00e2nd de cercetarea stiintifica (mai ales \u00een domeniul umanist) sunt nu numai la fel de restrictive, ci mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: stupide si arogante, ignor\u00e2nd cu totul specificul local, asa cum nici macar directivele de odinioara ale Biroului Politic al PCUS (1) nu reusisera sa fie.<\/p>\n

Si daca despre comunismul european real, acela dezvoltat \u00een mai multe faze \u2013 de multe ori contradictorii \u2013 \u00eentre 1948 si 1989, \u00een aria de influenta a URSS (si \u00eentre 1917 si 1991 \u00een URSS) nu se mai poate vorbi dec\u00e2t \u00een cartile de analiza istorica, de ce at\u00e2tea v\u00e2natori de vrajitoare pornite \u00eempotriva unui dusman imaginar?(2) \u00cempotriva cui si a ce se ridica, de fapt, europenii de astazi? Pai \u00eempotriva FMI, a BCE si a aviditatii bancilor private, a cinismului multinationalelor, a contradictiilor dlui Trichet si a clovneriilor dlui Barroso (3), a discursurilor arogante si jignitoare ale madamei din fruntea Cancelariei germane (singura, dintre conducatorii Europei Occidentale, care si-a facut studiile la o foarte buna scoala de partid din Germania de Est! De aceea stie dumneaei sa le vorbeasca oamenilor cu acel inefabil umor practicat si de Honecker!).
\nSa spunem lucrurilor pe nume: anticomunismul din ziua de azi are doua functii esentiale. Prima, pe care am anuntat-o deja \u00een prima parte a acestui articol, este trimiterea \u00een uitare a realitatii istorice interbelice si \u2013 analizata pe larg \u00een cele doua lucrari mentionate mai sus, \u00een nota (2) \u2013 crearea unei atmosfere de suspiciune menite sa \u00eempiedice orice reflectie aprofundata asupra optiunilor comuniste din timpul crizei prelungite a scurtului secol XX,\u00a0 \u00een intervalul dintre august 1914 si capitularea Japoniei din august 1945. O analiza a acestor optiuni ar putea sa releve ca au existat si lucruri pozitive \u00een faza comunista a Europei, care ar putea fi \u00eenca ameliorate, modificate sau transformate, pastr\u00e2ndu-se spiritul initial de pacificare a raporturilor economice. Tocmai aceasta e si ideea excelentului eseu al lui Alexandru Polg\u00e1r, din \u201eGenealogii ale postcomunismului\u201c (op. cit., pp. 29-48).<\/p>\n

Institutele pentru memoria crimelor comunismului detin aceasta functie esentiala: de a dirija perspectiva asupra mortilor, asupra crimelor comunismului, trec\u00e2nd sub tacere pe de o parte pierderile cauzate de o reala lupta de clasa \u2013 care nu va putea fi niciodata redusa la discursurile sforaitoare ale seminarelor universitare si care a fost dintotdeauna teatrul unor conflicte acerbe \u2013, si last but not least, obliter\u00e2nd crimele capitalismului, foarte numeroase si comise de-a lungul unor secole \u00eentregi, \u00eencep\u00e2nd cu exterminarea amerindienilor si cu comertul sclavilor (sub binecuv\u00e2ntarea Bisericii Catolice, apostolice si romane, si a surorilor sale adversare, bisericile reformate!) si termin\u00e2nd, pentru moment, cu c\u00e2mpurile de lupta din Afganistan si din Gaza.
\nDar asta nu e tot…
\nAnticomunismul care \u00eenfloreste \u00een mediile universitare, printre intelectuali de toate conditiile, \u00een presa si \u00een cea mai mare parte a clasei politice, va fi liantul unei noi clase de paraziti ai statului, delegati sa mentina un fel de control ideologic asupra structurilor si a institutiilor \u00eensarcinate cu asigurarea propagandei verdictelor oficiale, politic si istoric corecte. Si, cu aceasta ocazie, reducerea la tacere a oricarei disidente, oric\u00e2t de moderate.
\nA recunoaste, fara cosmetizari, instalarea mai mult sau mai putin violenta a comunismului \u00een istorie e un fapt legitim, \u00eensa trebuie g\u00e2ndit \u00een contextul hiperviolent al Primului Razboi Mondial, pe fondul ravagiilor crizei economice din anii 1930 si al apocalipsei celui de-Al Doilea Razboi Mondial. A eluda acest tip de \u00eencadrare \u00eenseamna sa cosmetizezi istoria, adica sa obscurizezi factorul politic de dragul unor consideratii moraliste de doi bani.
\nOr, tocmai: anticomunismul este aceasta operatiune de machiaj, al carei singur scop ram\u00e2ne, la urma urmelor, exonerarea elitelor conducatoare interbelice de responsabilitatea lor cov\u00e2rsitoare \u00een instalarea fascismului si a nazismului. Fiindca, slava Domnului, nu maimutarelile unor Patapievici, Mihaies, Liiceanu sau, mai rau, vicleniile dlui Tismaneanu (care ar trebui sa-si mai puna memoria la teasc si sa afle, din experienta familiala, ce a \u00eensemnat fascismul si nazismul \u00een Europa Orientala), nu sforariile lor ridicole, nici ale tinerilor lachei ai domniilor lor, avizi de promovare si folositi pentru treburi murdare, ne vor face sa uitam acele vremuri apocaliptice…<\/p>\n

Toata lumea stie ca revolutiile, de orice fel ar fi fost ele, burgheze \u00eent\u00e2i, comuniste apoi si, mai recent, nationaliste trag dupa ele un sir de crime si grozavii. \u00censa niciodata, dar niciodata, lamentatia, si mai ales aia interesata, nu s-a intersectat cu travaliul g\u00e2ndirii autentice. Dimpotriva, lamentatia a servit dintotdeauna prioritatile puternicilor zilei. Din c\u00e2te stiu, a se afla \u00een slujba puterii n-a fost niciodata o sarcina a g\u00e2ndirii, ci a politiei (Platon la Siracuza si Heidegger la Freiburg au trait aceasta cruda experienta). Fiindca a g\u00e2ndi \u00eenseamna strict a enunta, fara vreo alta ratiune practica imediata dec\u00e2t cea a enuntarii propriu-zise, ceva ce puterea\u00a0 nu vrea niciodata sa auda: adevarul.
\n
\nBucuresti, iunie 2010<\/em>
\nTraducere din franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/p>\n

\n

NOTE:
\n(1) Vezi \u00een legatura cu acest subiect ravagiile pedagogice si culturale produse de organizarea \u00eenvatam\u00e2ntului universitar dupa modelul acordurilor de la Bologna. Singurul rezultat tangibil al acestui sistem este intensificarea turismului universitar \u2013 care n-are nimic \u00een comun cu calatoriile initiatice din perioada v\u00e2rstei de aur a universitatilor catolice medievale.<\/p>\n

(2) Vezi cele doua volume de fond, care trateaza cazul Rom\u00e2niei, dar sunt valabile si pentru situatia altor state din bazinul sovietic, \u201eGenealogii ale postcomunismului\u201c, Editura Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2009 si \u201eIluzia anticomunismului\u201c, Editura Cartier, Chisinau, 2008.<\/p>\n

(3) Sa nu mai vorbim de acest Pinocchio pus \u00een functia de presedinte al UE si de asa-zisa ministresa a Afacerilor Externe, de a carei reala existenta se \u00eendoim cu totii… Sa nu mai amintim nici de masa functionarilor \u2013 pe c\u00e2t de inconsistenti pe at\u00e2t de gras remunerati. E suficient sa le iei seama celor care reprezinta UE \u00een Rom\u00e2nia si sa observi cum functioneaza delegatia lor pentru a conchide absurditatea si nulitatea perfecta a acestor birocrati si a \u00eentregii afaceri.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dar sa revenim la sf\u00e2rsitul Primului Razboi Mondial, la criza din interbelic, la Al Doilea Razboi Mondial, \u00eenca si mai dezastruos. Sa ne g\u00e2ndim numai la ce au reusit sa faca democratiile burgheze \u2013 societati at\u00e2t de civilizate \u00eenc\u00e2t si-au exterminat soldatii-cetateni \u00een apoteoza tehnicii triumfatoare, \u00eenc\u00e2t si-au nimicit generatii \u00eentregi de tineri \u00een furtunile… Cite\u0219te mai mult »Anticomunismul – boala capitalismului senil (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[637,2769,2770,2771],"class_list":["post-3514","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-criza","tag-democratii","tag-ernst-junger","tag-proprietatea-publica"],"views":3630,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3514","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3514"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3514\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3514"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3514"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3514"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}