\u00cen niste confesiuni fascinante unde memorialistica aluneca inevitabil si se revarsa \u00een suvoi topindu-se \u00een fictiune, autorul \u201eLumii \u00een doua zile\u201c \u00eei \u00eencredinteaza Ioanei Revnic c\u00e2teva \u201esecrete de fabricatie\u201c ce au concurat la aparitia pe lume a lui Antipa si a \u201eucenicului neascultator\u201c, Naum Capdeaur. P\u00e2na la un punct, \u201eAntipa sunt eu\u201c, creatorul se lasa ocupat de erou sau, invers, personajul (fictiunea) proiecteaza si da chip unei aspiratii secrete a autorului sau: \u201eAveam, \u00een ciuda aerului meu de provincial mai degraba timid si cumsecade, un ochi rece, sarcastic, deseori nedrept cu cei de l\u00e2nga mine sau de aiurea, eram sigur ca bipezii inventati de mine ad-hoc sunt mai reali dec\u00e2t \u00aboriginalul\u00bb cules de oriunde s-ar fi nimerit sa fiu, pe strada, la frizer, la cinematograf, \u00een piata, \u00een biserica sau la c\u00e2rciuma (…) O spun \u00een sf\u00e2rsit acum, oric\u00e2t de vinovat de patima rece a scrisului as fi (si sunt): pentru mine prea putine lucruri ar putea fi mai importante dec\u00e2t povestea pe care o g\u00e2ndesc si o scriu.\u201c Simtind ceva, dar numai pojghita, din aceasta natura profunda iremediabil captiva a scrisului, un critic, Alex Stefanescu, \u00eei face prozatorului un portret nemultumitor: \u201eFara sa ma ghiceasca p\u00e2na la capat si deseori nedrept \u00een capitolul \u00abmeu\u00bb din Istoria \u00ablui\u00bb, prietenul meu Alex Stefanescu ma ia la ochi ca un adevarat tragator de elita concentrat pe o tinta miscatoare: \u00abSentimentul ultim pe care \u00eel avem c\u00e2nd ne g\u00e2ndim la George Balaita este ca si daca am muri \u00een chinuri groaznice \u00een fata lui, el ar continua sa scrie sur\u00e2z\u00e2nd\u00bb\u201c .Tinta miscatoare, omul care sur\u00e2de scriind despre lucruri \u201egroaznice\u201c, reactioneaza: \u201ePunct tintit, nu si lovit. \u00cenainte sa apese pe tragaci, cu ochiul fixat pe luneta, i se abureste lentila si arma lui de ultima generatie nu mai face doua parale. Trage, dar nimereste un cioroi batr\u00e2n care tocmai zbura satul si lenes pe deasupra tintei. \u00abSur\u00e2zator\u00bb? \u00abSur\u00e2s\u00bb?! Tin prea mult la Alex ca sa-l trimit la o noua lectura. Are s-o faca singur si nu ma \u00eendoiesc ca va citi mai putin grabit proza mea.\u201c Ne\u00eentelegerea, mi se pare, provine din alta parte: nu ca Alex St. ar fi \u201egrabit\u201c (si, \u00een consecinta superficial, nimerind altceva dec\u00e2t tinteste), ci eroarea \u201elui\u201c, daca eroare ar fi, provine din ochiul de prozator al criticului care, pe urmele lui G. Calinescu, nazuieste si el sa scoata \u201eportrete literare\u201c pe seama scriitorilor despre care, sur\u00e2z\u00e2nd, scrie el \u00eensusi. \u00cen realitate, George Balaita, departe de a scrie \u201esur\u00e2zator\u201c despre cei ce mor \u00een \u201echinuri groaznice\u201c \u00een fata lui, scrie doar, ca un mare prozator, cu s\u00e2nge rece si nu cu penita muiata \u00een lacrimi despre crimele ori fenomenele tragice si grotesti ale timpului sau. Omul care sur\u00e2de scriind este, \u00een realitate si \u00eenca din adolescenta, un \u201eantierou\u201c, un Antipa \u00een devenire, a carui carte de capat\u00e2i a fost, marturiseste prozatorul, \u201eUn erou al timpului nostru\u201c, romanul cu titlu ironic al lui Lermontov: prototipul lui Antipa este presimtit de viitorul prozator \u00een Peciorin, \u201eantieroul\u201c lui Lermontov. Confesiunile \u00eencredintate \u201eRom\u00e2niei literare\u201c fac parte dintr-un amplu interviu realizat de Ioana Revnic. Ele sunt memorabile si edificatoare pentru adevarata fata a \u201eomului care sur\u00e2de\u201c.
\nNoii biografi
\nUna astepti sa citesti si cu totul altceva te pomenesti ca ti se ofera: asa am patit cu \u201eDilema\u201c si cu dl Andrei Plesu! \u00cen loc sa ma instruiasca si \u00eenc\u00e2nte cu promisele la pag. 1 \u201eNote berlineze\u201c, la pagina a treia dl Andrei Plesu ne \u00eentretine la rubrica sa cu niste \u201enote\u201c despre… Dan Diaconescu si Rom\u00e2nia lui! Ma rog, chestie de gust, ram\u00e2ne sa ne \u00eentrebam si noi \u201ece cauta neamtul \u00een Bulgaria?! Mai \u00eencolo, pe la pag. 10, constat ca si pe dl Adrian Cioroianu \u00eel pasioneaza subiectul: profesorul de la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti, fost ministru de Externe al Rom\u00e2niei, scrie si el despre \u201eVictoria finala a lui Dan Diaconescu\u201c. Efectul acestei publicitati negative, dar publicitate!, este descris \u00een aceeasi dilema de Catalin Stefanescu. Cine nu stie cine-i \u201eMarean\u201c?! Semnatarul noii rubrici \u201eFara doar si coate\u201c nu-i mai da, de aceea, numele, ci dezvaluie resursele din care respectivul personaj arhicunoscut \u00eesi hraneste proeminenta \u00een constiinta publica actuala: \u201eDespre Marean se scrie \u00een fel si chip, chiar daca numele lui nu e prezent, explicit, \u00een tot locul. Nu de putine ori, scriiturile (sic!) sunt bune, iar portretul \u00eempricinatului se contureaza din mii de cuvinte, \u00een toata dimensiunea lor dezolanta. Ei?! Si ce-i cu asta? De fapt, cu c\u00e2t se scrie mai mult, cu c\u00e2t trasaturile lui Marean sunt surprinse cu mai mare acuratete si cu spirit de observatie mai consistent, cu at\u00e2t mai mult prinde viata si dimensiune personajul din realitate. Relatarea ironica, subtila a faptelor care a dus la latirea lui Marean se transforma \u00een fiecare clipa \u00een vitamina care-l face si mai mare. Si mai puternic. Si mai ubicuu\u201c. Propun spre meditatie noilor biografi \u2013 un filozof si un profesor universitar \u2013 ai lui Dan Diaconescu aceste r\u00e2nduri memorabile ale lui Catalin Stefanescu. Sigur, nu sper ca pofta acestor ilustri biografi de a filozofa pe marginea biografiei si faptelor noilor \u201eMarean\u201c-i sa dispara cu totul, ci doar sa mai scada un pic.
\nDin nou \u201espalarea creierelor\u201c
\n\u00cen aceeasi \u201eDilema\u201c, \u00eensa deloc dilematic, Radu Cosasu lupta cu eleganta, dar ferm si eficient, cu bolsevismul anticomunistilor de parada care cred (fara sa stie, bietii de ei) ca, bunaoara, \u201erezistenta utecista (din timpul celui de-al doilea razboi mondial \u2013 n.n.) este doar o convenabila inventie a comunistilor menita sa scuze lasitatea din timpul razboiului.\u201c Documentele spun altceva. Dar cine sa le mai citeasca?! \u201eOr fi existat lasi \u2013 spune Radu Cosasu \u2013 dar fara lasi, probabil ca stiti, nu poti numara pe cei bravi care, oric\u00e2t de putini, s-au \u00eempotrivit hitlerismului. Anticomunismul rudimentar \u00eei ignora, pentru el antihitlerismul \u00eei pute a bolsevism.\u201c Sigur, nu-mi \u00eenchipui ca Radu Cosasu spera sa-i corupa pe anticomunistii de parada, cu ei nu mai e nimica de facut: speranta vine de la sovaielnici, de la cei care mai dau un drept la existenta si amar\u00e2tei de \u00eendoieli aflate, ea, pe cale de disparitie. Cavaler incoruptibil al \u201eadevarului integral\u201c at\u00e2t \u00eenainte c\u00e2t si dupa 1989 c\u00e2nd minciuna prin omisiune face ca din nou adevarul sa umble cu capul spart, Radu Cosasu sustine, \u00eempotriva celor ce cred ca \u201enu se poate realiza un film admirabil cu tineri utecisti \u00ab\u00eentru nimic admirabili\u00bb\u201c, ca exista filme admirabile cu utecisti si cu antifascisti fiindca, repeta el ceea ce n-ar mai trebui repetat, \u201eun film nu se reduce la ideologie si politica…\u201c Exasperat de simplismul judecatilor politizante si captive cliseelor propagandistice, autorul \u201eSupravietuirilor\u201c exclama: \u201eDe ce naiba, chiar si \u00een 2010, se mai emotioneaza lumea la \u201eCasablanca\u201c aceea cu eroi curati antifascisti, unul fiind chiar suspect de comunism? Nu ma pot abtine sa va spun ca, dupa gustul meu, cea mai frumoasa scena de dragoste dintr-un film rom\u00e2nesc este aceea din \u201eDuminica la ora 6\u201c, c\u00e2nd ea \u00eel \u00eenvata pe el (am\u00e2ndoi utecisti!), l\u00e2nga grilajul unui teren de tenis, c\u00e2teva cuvinte \u00een engleza.\u201c Ca sa vezi: utecisti si… limba engleza. Anticomunistii nu vor admite asa ceva, dupa cum nu admit nici ca \u201eDesfasurarea\u201c, film dupa nuvela \u201ecomunista\u201c a lui Marin Preda e chiar un film!, ori ca \u201eMari sub pustiuri\u201c a lui D. R. Popescu este \u201eo delicata poveste de dragoste adolescentina\u201c si nu asa cum o receptau manualele scolare, \u201enaratiunea neav\u00e2nd legatura cu scrierile de propaganda\u201c (cf. Razvan Voncu \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, 24\/ 2010). Radu Cosasu vorbeste clar si apasat despre cliseele unui nou \u201econformism, ale unei corectitudini\u00a0 politice anticomuniste, cu nimic inferioare \u00abspalarii de creiere\u00bb operate, dupa preluarea puterii, de catre Partidul Comunist\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen niste confesiuni fascinante unde memorialistica aluneca inevitabil si se revarsa \u00een suvoi topindu-se \u00een fictiune, autorul \u201eLumii \u00een doua zile\u201c \u00eei \u00eencredinteaza Ioanei Revnic c\u00e2teva \u201esecrete de fabricatie\u201c ce au concurat la aparitia pe lume a lui Antipa si a \u201eucenicului neascultator\u201c, Naum Capdeaur. P\u00e2na la un punct, \u201eAntipa sunt eu\u201c, creatorul se lasa… Cite\u0219te mai mult »Omul care sur\u00e2de<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2754,2755,1528,2756],"class_list":["post-3497","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-lumea-in-doua-zile","tag-confesiuni-alex-stefanescu","tag-ioana-revnic","tag-istoria-literaturii"],"views":1941,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3497","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3497"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3497\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3497"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3497"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3497"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}