{"id":3491,"date":"2010-07-15T12:08:43","date_gmt":"2010-07-15T10:08:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3491"},"modified":"2015-01-15T17:23:57","modified_gmt":"2015-01-15T15:23:57","slug":"dupa-20-de-ani-mentalitati-si-discriminari","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dupa-20-de-ani-mentalitati-si-discriminari\/","title":{"rendered":"Dup\u0103 20 de ani. Mentalit\u0103\u0163i \u015fi discrimin\u0103ri"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Un t\u00e2nar jurnalist m-a intrebat cu c\u00e2tva timp in urma ce cred despre ultimele doua decenii traite (sau patimite &#8211; cum ar fi zis filosofii din anii &#8217;30) de rom\u00e2ni. Nu stiu ce g\u00e2ndesc, in genere, rom\u00e2nii despre aceasta perioada, dar pot spune ce g\u00e2ndesc eu.<\/strong><\/em><br \/>\n1. A fost, int\u00e2i, o mare fervoare, un sentiment puternic de usurare, in fine, la 22 dec. 1989, eram in (actuala) Piata a Revolutiei si, c\u00e2nd am vazut ca elicopterul prezidential pleaca, am stiut ca dictatura comunista s-a prabusit. Spuna oricine ce vrea sa spuna despre decembrie 1989, dar pentru mine atunci a fost o veritabila revolutie. Cine zicea (un francez, oricum) ca atunci c\u00e2nd multimea iese in strada este revolutie? La 22 dec. centrul Bucurestilor era ocupat de o masa imensa de oameni care cerea caderea lui Ceausescu. A obtinut-o.<br \/>\n2. Revolutia rom\u00e2na a schimbat fata Rom\u00e2niei. Cum, necum &#8211; dar a schimbat-o. Rom\u00e2nii traiesc altfel, au alt stil de existenta, au, azi, alte vise si, din pacate, alte deziluzii. Pot calatori oriunde, pot munci in tarile bogate din Occident, nu mai exista cenzura, securitatea nu mai sta pe urmele lor, in fine, rom\u00e2nii pot face politica, au reaparut partidele \u201eistorice\u201c, au fost create altele noi&#8230; Politica a devenit o meserie nationala (din nefericire)&#8230; Prin ea se fac (s-au facut deja!) marile averi si marile cariere&#8230;<br \/>\n3. Rom\u00e2nii si-au pierdut insa repede increderea in oamenii politici pentru ca acestia au revenit in galop la vechile tare ale politicianismului rom\u00e2nesc. Acelea care au exasperat si confuzionat generatia t\u00e2nara de intelectuali din anii \u201830. Spectacolul electoral din 2009 este emblematic. In rau, bineinteles. Urmarindu-l, n-am fost deloc m\u00e2ndru ca sunt rom\u00e2n.<br \/>\n4. Dupa 20 de ani de la caderea comunismului, rom\u00e2nii sunt mai invrajbiti dec\u00e2t oric\u00e2nd si, intr-o mare masura, mai saraci. Nu trebuie sa fii de st\u00e2nga sau de dreapta pentru a-ti da seama de aceasta situatie anormala. De altfel, nici st\u00e2nga rom\u00e2neasca nu are un discurs coerent si sincronic. Nici dreapta. Retorica lor este sensibil asemanatoare si inconsistenta. Rom\u00e2nii au de ce sa fie sceptici.<br \/>\n5. Mai grav este faptul ca rom\u00e2nii nu mai cred in valorile lor morale, spirituale, istorice&#8230; Sunt ajutati de \u201eelitistii\u201c nostri care, instalati la putere, demoleaza cu fervoare miturile rom\u00e2nesti pe motiv ca acestea ne tin departe de adevar si de valorile democratiei europene. Fals. G\u00e2ndire provinciala, etica de oameni complexati! Este regretabil ca media ii ajuta pe rom\u00e2ni sa creada din ce in ce mai mult despre ei ca sunt, azi, barbarii Europei&#8230; Un t\u00e2nar rom\u00e2n afla zilnic ca vine dintr-un neant istoric si, daca va ram\u00e2ne aici, va intra iremediabil in altul. Neantul valah! Formula lui Cioran a prins si este repetata cu o fervoare si o staruinta care pe mine, unul, ma pune pe g\u00e2nduri. Un lung, nesf\u00e2rsit discurs jeluitor, o retorica inspumata si negationista care nu vine, am impresia, de la o intelegere ad\u00e2nca a lucrurilor, ci din convingerea, poate, ca asa este bine, asa sta frumos, aceasta este \u201ecorectitudinea politica\u201c. N-ar fi nimic (toate trec, toate obosesc p\u00e2na la urma, chiar si nedreptatea si prostia!), daca acest tip de discurs jalalnic si, dupa mine, c\u00e2t se poate de pagubos, n-ar asocia ideea ca valorile culturale rom\u00e2nesti sunt nule. In literatura, cel putin, nimeni nu sta linistit in banca lui. Eminescu? Un poet prafuit din secolul al XIX-lea? Arghezi? Vine numaidec\u00e2t replica: mai lasa-ma, nene, cu ciubucele astea&#8230; Ram\u00e2ne p\u00e2na la urma ideea ca rom\u00e2nii n-au apetenta pentru viata intelectuala, dupa cum n-au vocatie pentru viata publica. Ca latini, zic unii, rom\u00e2nii sufera de anomie, nu stiu sa guverneze, incurca mereu lucrurile si, in genere, rom\u00e2nii n-au aptitudine pentru democratie. Vine si explicatia: au fost prea mult (cinci secole) supusi turcilor, in timp ce altii au invatat disciplina de la austrieci&#8230;<br \/>\nDiscutia despre anomia rom\u00e2nilor, in care eu, unul, nu cred, depaseste competentele articolului de fata. In ceea ce priveste insa tema inapetentei pentru marea creatie, am ceva de spus. Si anume ca aceasta opinie care trece de la o generatie la alta este o mare necuviinta, ca sa nu zic o mare prostie.<\/p>\n<p>O scriu uneori, in momente de suparare, si oamenii invatati, uit\u00e2nd ca daca toti rom\u00e2nii sunt superficiali, inapti intelectualiceste, atunci ii asteapta si pe ei, fiind rom\u00e2ni, acelasi neant. Neantul pur&#8230; Voiam, in fapt, sa spun ca aceasta pedagogie negationista este falsa si primejdioasa pentru ca invata generatiile tinere ca Rom\u00e2nia este, spiritualiceste, un desert si ca a ram\u00e2ne rom\u00e2n este a semna un contract cu esecul. Ceea ce, inca o data, mi se pare o groasa, abominabila absurditate.<br \/>\n6. Ce-au reusit, ce-au ratat rom\u00e2nii in ultimii 20 de ani? De reusit au reusit c\u00e2teva lucruri: nu mai le este, de pilda, frica sa spuna ceea ce g\u00e2ndesc; a aparut o clasa de mijloc nu suficient de stabila si de bogata pentru a se impune in societate, dar ea exista si cred ca are un viitor; multi tineri pleaca la studii in strainatate si exista speranta ca unii se vor intoarce si, ca tinerii din generatia pasoptista, vor face ca Rom\u00e2nia de m\u00e2ine sa-si depaseasca inertiile, complexele, mentalitatile fanariote&#8230; Ciubucul, smecheria, spiritul tranzactional, irespectul fata de munca, mitocania ca stil de existenta, slabul spirit national, individualismul excesiv (fiecare pentru sine), dezinteresul pentru spiritul public si lipsa de cuv\u00e2nt&#8230; mi se par, azi, slabiciunile cele mai rasp\u00e2ndite si mai primejdioase pentru ceea ce am putea numi spiritul rom\u00e2nesc.<br \/>\nNu trebuie sa se inteleaga, de aici, ca in ecuatia spiritului rom\u00e2nesc intra numai aceste dimensiuni negative. De as crede acest lucru, as intra si eu in r\u00e2ndul negationistilor citati mai sus. Spiritul rom\u00e2nesc cuprinde, sa nu uitam, pe marii poeti, insumeaza si pe istorici si pe at\u00e2tia altii din sfera artei si stiintei, oameni de isprava, oameni invatati, de la Cantemir la N. Iorga si G. Calinescu, cunoscuti sau nu in Europa spiritului. Creatori esentiali, oricum, incerc\u00e2nd sa determine universalitatea din unghiul lor de observatie. C\u00e2t ne mai trebuie ca sa-i dobor\u00e2m si pe ei pentru a intarii prejudecata ca in neantul valah nimic nu creste si ca eternitatea valorilor morale si intelectuale este o zadarnicie?<br \/>\n7. N-am spus nimic despre politicile culturale rom\u00e2nesti. Este un capitol ce merita a fi discutat separat. Nu-i, am impresia, locul cel mai potrivit. Ce pot sa spun este ca pentru democratia rom\u00e2neasca de azi cultura este ultima ei grija. Saturati de cenzura, scriitorii au cerut in dec. 1989 o autonomie deplina a Uniunii Scriitorilor si a revistelor literare etc. Au primit-o. Si astfel au ramas liberi fata in fata cu economia de piata&#8230; Fiecare se descurca asa cum poate si c\u00e2t poate. De cele mai multe ori prost. Statul nu se baga. Are alte prioritati. Exista un Minister al Culturii, dar, dupa c\u00e2te imi dau seama, este foarte discret. At\u00e2t de discret inc\u00e2t pare ca nici nu exista. Cine-i, azi, ministrul Culturii? Cine-a fost inaintea lui, dar cel anterior? Nu-mi aduc aminte. Ce proiecte culturale de interes national exista in derulare? Ce altele sunt in pregatire? Mister! Dar Uniunea Scriitorilor? Alex. Stefanescu a publicat de cur\u00e2nd un excelent articol despre Uniunea noastra ca despre un sindicat haotic si frivol. Cum el a trait multi ani in interiorul acestui spatiu si cunoaste bine lucrurile inclin sa-i dau dreptate.<br \/>\n8. Chestionat de t\u00e2narul jurnalist asupra situatiei invatam\u00e2ntului (o tema arzatoare), am ezitat sa raspund pentru ca nu citisem, atunci, noua lege a invatam\u00e2ntului, o lege care se moseste de multa vreme si se schimba mereu. At\u00e2t de mult inc\u00e2t pare un blestem: cum vine un ministru nou, se anunta o schimbare radicala a legii invatam\u00e2ntului, noi r\u00e2nduri de manuale scolare si alta programa, in fine, orice demnitar care ajunge pe Strada Berthelot (fosta Nuferilor) se g\u00e2ndeste la Spiru Haret si vrea sa restructureze scoala rom\u00e2neasca. As avea multe de spus in legatura, de pilda, cu programele scolare si \u201ecompetentele\u201c (un termen care revine, aiuritor, terorizant in orice text oficial) care se modifica de la an la an, dar cum spatiul acestui articol este limitat am\u00e2n observatiile mele pentru alta data. Ma opresc, in insemnarile de fata, la un singur articol din legea ce se afla acum in dezbaterea Parlamentului Rom\u00e2niei. Acela (art. 36\/5) care face o discriminare, dupa mine, scandaloasa, inacceptabila intre scolarii majoritari si scolarii minoritari. Mai precis: intre cei care au ca limba materna rom\u00e2na (limba oficiala a Statului Rom\u00e2n) si cei care vorbesc, acasa, alta limba (limba unei minoritati acceptate, stimulate, respectate de Statul Rom\u00e2n). Ce prevede noua lege? Prevede, de pilda, ca acolo unde exista o comunitate de minoritari, scoala are din principiu personalitate juridica si poate sa functioneze indiferent de efectivul de elevi. Mai limpede spus: daca sunt 7 sau 25 de elevi, scoala ram\u00e2ne, iar elevii minoritari beneficiaza de cazare, masa si transport gratuit. Corect, este o lege a democratiei europene, nimic de zis. De comentat este doar faptul ca acelasi articol din lege schimba foaia c\u00e2nd este vorba de statutul scolilor si al elevilor majoritari. Aici apare alta logica: pentru a-si pastra personalitatea juridica, o scoala cu limba de predare rom\u00e2na trebuie sa aiba minim 300 de elevi. Daca nu, i se interzice prin noua lege dreptul de a functiona.<br \/>\nNu inteleg eu sau este la mijloc o imensa injustitie si, sa nu se supere Domnul Ministru al Educatiei, o inacceptabila discriminare? Cum, adica, daca intr-un sat se afla doar 250 de elevi sau numai o suta, desfiintam scoala? Ce lege este asta, ce ratiune sta la baza acestei decizii, ce fel de spirit european ne indeamna sa luam asemenea masuri care, dupa opinia mea, sunt catastrofale?!&#8230; Aproape nu-mi vine sa cred ca cineva poate sa propuna o asemenea lege care, daca, Doamne fereste!, s-ar aplica, ar distruge pur si simplu satul rom\u00e2nesc&#8230; Nu trebuie sa fii europenist pentru a-ti da seama ca Biserica si Scoala sunt institutiile cele mai importante intr-o comunitate mare sau mica si ca, interzic\u00e2ndu-le, desfiintam ceva esential din existenta celor ce sunt si a celor ce vor veni&#8230; O scoala trebuie sa existe oriunde exista copii care pot si vor sa invete si, cine stie, daca din r\u00e2ndul lor nu se vor ridica, m\u00e2ine, mari intelectuali, cum s-au ivit si in trecut. Nu stiu daca eternitatea se naste doar in sat, dar, sigur, talentul, inteligenta, geniul in arta si stiinta pot aparea oriunde. Asa ca, Domnule Ministru, fiti bun si dati scolarilor rom\u00e2ni aceleasi drepturi si sanse pe care, pe drept, le dati scolarilor minoritari. Nu acceptati aceasta barbara discriminare. Stiti doar si Dvs. ca discriminarea nu-i o valoare europeana.<br \/>\n<strong>7 iulie 2010<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un t\u00e2nar jurnalist m-a intrebat cu c\u00e2tva timp in urma ce cred despre ultimele doua decenii traite (sau patimite &#8211; cum ar fi zis filosofii din anii &#8217;30) de rom\u00e2ni. Nu stiu ce g\u00e2ndesc, in genere, rom\u00e2nii despre aceasta perioada, dar pot spune ce g\u00e2ndesc eu. 1. A fost, int\u00e2i, o mare fervoare, un sentiment&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dupa-20-de-ani-mentalitati-si-discriminari\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Dup\u0103 20 de ani. Mentalit\u0103\u0163i \u015fi discrimin\u0103ri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[2752,2751,4,2753,183],"class_list":["post-3491","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-22-decembrei-89","tag-anii-de-comunism","tag-editorial","tag-eveminete-89","tag-revolutie"],"views":2251,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3491","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3491"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3491\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3491"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3491"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3491"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}