{"id":3486,"date":"2010-07-08T15:31:28","date_gmt":"2010-07-08T13:31:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3486"},"modified":"2010-07-08T15:32:33","modified_gmt":"2010-07-08T13:32:33","slug":"nasul-lui-birlic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nasul-lui-birlic\/","title":{"rendered":"Nasul lui Birlic"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Acelora care vor fi \u00eenclinati sa str\u00e2mbe din nas auzind ca i-am dat prea mult nas nasului, transform\u00e2ndu-l nemeritat \u00een tema de reflectie, le raspund astfel: n-o fi el buricul Pam\u00e2ntului, cum se zice, dar, mai mult ca sigur, nasul e un fel de buric al fetei omenesti. Altfel nu se explica de ce limba i-a dat at\u00e2ta atentie, de ce exista \u00een mai toate culturile o bogata mitologie consacrata nasului, inclusiv un prodigios repertoriu de superstitii legate de nas si de fiziologia lui primara. \u00cen ce ma priveste, am descoperit treptat, cu uimire si placere, ca povestea nasului e mult mai \u00eentinsa, mai complicata si mai plina de miez dec\u00e2t am putut sa banuiesc atunci c\u00e2nd m-am apucat s-o depan.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Nas frumos, nas ur\u00e2t&#8230; O chestiune vesnic controversata, dar mai ales una frivola, fara relevanta \u00een privinta umanitatii omului. Si totusi&#8230; C\u00e2te complexe, depresii, drame nu se consuma din pricina nasului mare, str\u00e2mb, turtit, coroiat! Cum sa iesi \u00een lume cu un astfel de nas? Cum ai putea sa placi celorlalti sau macar sa fii acceptat de ei? Un stigmat natural, o piedica \u00een calea fericirii! Expus cu ostentatie maximei vizibilitati, abandon\u00e2ndu-se complet si \u00een permanenta examenului public \u2013 nasul e \u00eentruchiparea perfecta a obscenitatii. Oric\u00e2t te-ai feri, ti se vede. Oamenii z\u00e2mbesc, \u00eesi dau coate, schimba priviri cu sub\u00eenteles, te compatimesc sau trec la glume nesarate. Pacoste si blestem. Noroc cu rinoplastia. Fireste, daca ai acces la ea&#8230;<br \/>\nSi totusi, parca lucrurile nu stau de fiecare data la fel de rau. Cum lumea e sucita, se \u00eent\u00e2mpla ca pe unii tocmai nasul \u201eur\u00e2t\u201c \u00eei avantajeaza, \u00eei ajuta sa capteze simpatia, le sporeste forta de seductie, le asigura popularitatea, succesul, gloria. \u00cen anumite cazuri, nu doar nasul fin, ci si nasul \u201emare\u201c poate avea o neasteptata valoare de \u00eentrebuintare, prin urmare poate fi, pentru posesorul sau, o adevarata mina de aur. \u201eDa, vor zice scepticii, dar nu prin el \u00eensusi, ca o simpla curiozitate anatomica, ci prin asociere cu altceva, prin potrivire sau compensare cu ceva superior\u201c. Propun sa ne lamurim apel\u00e2nd la un studiu de caz.<br \/>\nRecent, am gasit pe un site c\u00e2teva fraze despre Grigore Vasiliu Birlic: \u201eAvea un fizic \u00eempotriva tuturor canoanelor profesionale. Era un om maruntel, insignifiant, cu o figura caricaturala. Iar \u00een mijlocul acestei fete ilare se aflau doi ochi de o infinita tristete, doi ochi de c\u00e2ine batut. Acest contrast crea un soi de tensiune care era \u00eensasi esenta artei lui. El juca precum un echilibrist care merge pe o\u00a0 s\u00e2rma, atent sa tina aceasta cumpana fragila \u00eentre tragic si comic\u201c.<br \/>\nAdmirabila descriere, dar parca lipseste ceva din acest mestesugit portret al marelui actor: nu se pomeneste nimic despre nasul lui proeminent, alungit, terminat cu nari umflate, carnoase. Curios lucru, \u00eemi permit a zice, si anume din cel putin doua motive. Mai \u00eent\u00e2i ca nasul celui ce avea sa fie poreclit Birlic reprezinta o \u201epiesa\u201c esentiala fara de care n-am putea avea o buna reprezentare a figurii lui \u201ecaricaturale\u201c (la o adica, ar trebui sa-i fie luate \u00een considerare si urechile) si nici n-am putea \u00eentelege p\u00e2na la capat \u00eengemanarea dintre tragic si comic, ce \u00eei definea \u2013 \u00eentr-o maniera inconfundabila \u2013 arta. Birlic avea capacitatea de a electriza instantaneu publicul, de a-l conecta la o tensiune magica. Se spune ca st\u00e2rnea r\u00e2sul chiar si numai prin simpla lui aparitie pe scena. E de \u00eenteles: parea \u00eempins sau, mai de graba, t\u00e2r\u00e2t \u00een scena de propriul lui nas. Nas suveran, rigid, \u00een jurul caruia, prin contrast, se consumau grimase sugubete, inflexiuni nebanuite ale vocii, scaparari ale ochilor. Nasul era un fel de p\u00e2rghie sau bieleta situata \u00eentre spr\u00e2ncene si colturile gurii, ceea ce determina ridicarea sau cobor\u00e2rea lor concomitenta.<br \/>\nDar numai nasul, fie el chiar si mare, nu te face actor, nu te face nici macar clown. \u00cen acest scop e nevoie de mult mai mult. Birlic nu era un saltimbanc, un tonomat comic ce punea \u201ela bataie\u201c o mimica rutinata, exersata \u00een culise. El nu era pur si simplu unul de care \u00eeti venea sa r\u00e2zi (nici acest fapt nu e putin lucru pentru cel aflat pe scena), c\u00e2t mai ales actorul de geniu care poseda arta\/stiinta de a te face sa r\u00e2zi ori sa te \u00eenduiosezi. I-a reusit asum\u00e2nd roluri variate, complexe, ce au solicitat multiple calitati interpretative. Candoare si siretenie, stupiditate si inteligenta, umilinta si aroganta, bonomie si rautate \u2013 pe toate le-a exprimat \u00een jocul sau. Nasul i-a fost, si el, mereu la post. \u00cen functie de rolurile jucate, nasul lui Birlic semana c\u00e2nd cu o scrumbie, c\u00e2nd cu un claxon de bicicleta, c\u00e2nd cu o cheie franceza, c\u00e2nd cu o para malaiata at\u00e2rnata de spr\u00e2ncenele bine arcuite.<br \/>\nAl doilea motiv pentru care omiterea nasului lui Birlic din descrierea amintita mi se pare curioasa se refera la faptul ca autorul portretului cu pricina \u2013 nimeni altul dec\u00e2t Radu Beligan \u2013 poseda el \u00eensusi un nas special (dar nu din categoria Depardieu), chiar o voce usor nazala. Aceste elemente sunt poate neimportante \u00een alte meserii, dar nu la fel stau lucrurile c\u00e2nd e vorba de arta interpretativa, actoriceasca. Sarmul scenic, puterea de seductie si de convingere ale unui actor sunt decise, ne\u00eendoielnic, de talent, dar nu \u00een mica masura de \u00eenzestrarea si expresivitatea naturala a fetei, a corpului \u00een integralitatea lui. Si ar mai fi un aspect important ce arata functia speciala a nasului \u00een creatia actoriceasca. A intra \u00een pielea unui personaj \u2013 o spun maestrii incontestabili ai genului \u2013 presupune nu doar informatie obiectiva, adunata constiincios prin studiu sau documentare, ci si un tip special de intuire, respectiv cunoastere prin adulmecare a personajului \u00een cauza. Numai \u00een acest fel personajul capata sau prinde viata.<br \/>\nRevenind la repertoriul lui Birlic \u00eemi amintesc de rolul Jup\u00e2n Canciano din \u201eBadaranii\u201c. Este stiut ca \u00een aceasta piesa, ce \u00eencununeaza creatia lui Carlo Goldoni, femeile, mai istete dec\u00e2t sotii lor, reusesc ceea ce stiu ele cel mai bine sa faca: sa-i duca de nas pe \u201ebadarani\u201c, sa aranjeze \u00een secret \u00eent\u00e2lnirea tinerilor \u00eendragostiti (Filippetto si Lucietta) \u00eenainte ca mariajul lor sa se produca. \u201eAmb\u00e2tul\u201c lui Canciano, puseurile lui autoritariste, vanitatea lui de sot si jup\u00e2n erau vestejite de vocea castrata a lui Birlic, compromise de b\u00e2lb\u00e2ielile lui t\u00e2mpe, de enervarile lui tipate. \u00cen plus, un efect comic irezistibil izvora din faptul ca \u00eentreaga mimica a actorului se articula \u00een jurul nasului, un fel de ancora caraghioasa plantata \u00eentre pometii foarte mobili. \u00cen interpretarea lui Birlic, Canciano abia se mai vedea de sub papucul nevestei (dona Felice), numai nasul \u00eei ramasese pe afara.<br \/>\n\u00cen fine, ad\u00e2ncind studiul de caz, e musai sa-l evoc pe Birlic \u00een rolul Cracanel, din filmul \u201eD&#8217;ale carnavalului\u201c (1958), mai ales ca \u00een farsa lui Caragiale tot despre ducerea de nas a barbatilor de catre femei este vorba. Telemac (Mache) Razachescu alias Cracanel \u00eentruchipeaza conditia nefericita a unui ins mediocru (\u201erubla stearsa)\u201c, amant vesnic \u00eenselat, un fel de \u00eencornorat de serviciu al urbei. \u00centr-un dialog lamuritor cu aprigul Pampon, Cracanel \u00eesi da seama ca e \u201etradus a opta oara\u201c si ca \u201emangafaua\u201c plecata la Ploiesti, de care se facea vorbire \u00eentr-un bilet ratacit, era chiar el.<br \/>\nIncapabil sa \u00eenfrunte realitatea, Cracanel traieste sub mastile grozavirii, afiseaza o vitejie \u00een care nici el nu crede, o dorinta de razbunare careia \u00eei lipseste curajul. Pretentiile lui virile sunt \u00een contrast evident cu chemarea \u00een ajutor a politiei, cu smiorcaiala, cu stergerea nasului. Din nou, nu numai ochii, ci si nasul \u2013 impozant semn de exclamare \u00eentors pe dos \u2013 compun \u00eempreuna figura memorabila a actorului nascut parca sa materializeze \u2013 sub numele de Cracanel \u2013 \u201emangafaua\u201c \u00een tipar etern. Unele cuvinte din textul lui Caragiale par scrise anume pentru Birlic, mai precis pentru dictia lui seminazala; amintiti-va cum suna, \u00een rostirea lui Birlic, cuvinte precum \u201escandal\u201c, \u201eamanta\u201c, \u201eBibicul\u201c, \u201ePloesti\u201c, \u201egalant\u201c si mai ales&#8230; \u201emangafaua\u201c.<br \/>\nAlte c\u00e2teva detalii ale farsei carnavalesti \u00eemi par de asemenea importante pentru povestea nasului. \u00cen salonul frizeriei navalesc Pampon, Cracanel si Catindatul. Sunt pe urmele Bibicului.L-au adulmecat, trebuie sa fie pe aproape. Pe mese, trei masti, aruncate \u00een graba, abandonate de cur\u00e2nd. Pampon examineaza una din ele. O duce la nas si o miroase cu nesat. \u201eAsta e masca Didinii! \u00cei cunosc mirosul&#8230;\u201c, zice Pampon. La r\u00e2ndul lui, Catindatul a realizat ca a fost stropit cu \u201ecerneala violenta\u201c, nicidecum cu \u201evitrion\u201c. Cum si-a dat seama? Simplu: \u201eam cunoscut-o dupa miros; m-a stropit si-n gura; \u00eei cunosc gustul&#8230;\u201c.<br \/>\nVasazica, nu te poti descurca \u00een lume fara nas. Uneori e nevoie si de c\u00e2te o expertiza olfactiva.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Acelora care vor fi \u00eenclinati sa str\u00e2mbe din nas auzind ca i-am dat prea mult nas nasului, transform\u00e2ndu-l nemeritat \u00een tema de reflectie, le raspund astfel: n-o fi el buricul Pam\u00e2ntului, cum se zice, dar, mai mult ca sigur, nasul e un fel de buric al fetei omenesti. Altfel nu se explica de ce limba&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nasul-lui-birlic\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Nasul lui Birlic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2748,2749,2750],"class_list":["post-3486","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-nas-frumos","tag-nas-urat","tag-nasul-lui-birlic"],"views":2141,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3486","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3486"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3486\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3486"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3486"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3486"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}