\u2013 Magistre, sunt profund deceptionat: am avut \u00een ultimele zile confirmarea faptului ca fotbalul este un joc ingrat, nedrept si, prin urmare, imoral…
\n\u2013 Albert Camus era de alta parere. El a spus odata ceva de genul: tot ce stiu despre morala am \u00eenvatat de la fotbal! Si, nu uita: laureatul Premiului Nobel pentru literatura jucase \u00een tinerete fotbal de oarecare performanta, asa ca trebuie sa-i acordam tot creditul cuvenit.
\n\u2013 Cu exemple din istorie si cu citate din oameni celebri se poate demonstra orice. Numai ca eu nu ma ocup aici de paradoxuri, maxime, aforisme si alte vorbe de duh \u2013 nu e jobul meu, nu ma pricep si nu ma bag; eu vorbesc despre lucruri concrete, palpabile, care-au putut fi vazute cu ochiul liber de o planeta \u00eentreaga. Brazilianul Fabiano a marcat un gol dupa ce, \u00een prealabil, a plimbat mingea pe antebratul m\u00e2inii st\u00e2ngi, ca la volei, si-a potrivit-o apoi cu dreapta ca la handbal \u2013 \u00een fine… Pe urma, Tevez de la argentinieni a \u00eenscris dintr-un ofsaid de doi metri, vizibil si dintr-un supersonic. Nu mai zic despre ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een meciul Anglia \u2013 Germania cu mingea aceea care a depasit linia portii cu vreo jumatate de metru, iar arbitrul s-a facut ca ploua, desi era gol limpede ca lumina zilei. Sau, ma rog, ca lumina instalatiei de nocturna a stadionului…
\n\u2013 Daca as vrea sa fiu putin cinic, ti-as aminti ca, \u00een finala World Cup ’66, englezul Hurst a marcat un gol asemanator, despre care nici acum, dupa 44 de ani, nu se stie foarte bine daca a fost sau nu regulamentar. S-ar zice ca e un Dumnezeu pe lume, un Arbitru Suprem care, iata: daca nu-si \u00eendreapta, macar \u00eesi compenseaza peste timp erorile…
\n\u2013 Asa compensatie sa fie la El acolo, \u00een ceruri! Numai ca fotbalul se joaca aici, pe pam\u00e2nt, unde consolarile istorice nu tin de cald! Nu sunt neaparat un fan al Angliei, dar daca la 2 \u2013 1 se acorda golul ala nu se stie daca elevii lui Fabio Capello nu \u00eentorceau jocul si rezultatul \u00een favoarea lor, iar tabloul sferturilor de finala nu arata altfel. De-asta spun ca fotbalul e un joc nedrept si inechitabil, pentru ca, \u00eentr-o fractiune de secunda, locul unei echipe merituoase \u00eel poate lua o echipa norocoasa. Asa s-a \u00eent\u00e2mplat si \u00een \u00eent\u00e2lnirea Olanda \u2013 Slovacia unde portocaliii plini de fite si de talente n-au jucat absolut nimic, dar au \u00eenscris de doua ori cu sansa, c\u00e2stig\u00e2nd si calific\u00e2ndu-se fara glorie, ca sa nu spun total nemeritat.
\n\u2013 Dragul meu, cea mai pretioasa victorie este aceea repurtata \u00eentr-o batalie pe care puteai foarte bine s-o pierzi, pretindea un \u00eentelept…
\n\u2013 Sa fie sanatos el si tot neamul lui, dar va zic eu ca daca Vitek nu tragea \u00een Stekelenburg c\u00e2nd a ramas singur fata-n fata cu goalkeeper-ul olandez, altfel se scria istoria acelui meci, dupa cum altfel s-ar fi putut scrie si istoria meciului Germania \u2013 Anglia.
\n\u2013 Astea sunt exercitii de imaginatie contrafactuala, care pot fi interesante, ba chiar captivante, asa, ca tratament fabulatoriu, dar nu au nici cea mai vaga relevanta \u00een plan sportiv. Poate garanta cineva ca la
\n2 \u2013 2 germanii n-ar mai fi putut marca de cinci ori \u00een poarta perfidului Albion?!
\nSa-ti povestesc ceva: dupa un joc Franta \u2013 Germania, pare-mi-se, dominat copios de Cocosul galic (ce minunat suna acest pleonasm!), dar adjudecat, \u00een final, de urmasii cavalerilor teutoni, la conferinta de presa, jurnalistii de pe Sena l-au \u00eentrebat excitati pe antrenorul formatiei lor: daca aveam un dram de noroc, daca X nu rata, daca Y nu scotea de pe linia portii, daca arbitrul…, daca…, daca… etc., nu-i asa ca Franta ar fi putut c\u00e2stiga acest meci? La care tehnicianul a raspuns sec: nu, nu-i asa, pentru ca acest meci tocmai s-a jucat, iar noi l-am pierdut! Punct.
\n\u2013 Daca o luam \u00een felul asta…
\n\u2013 Nu putem s-o luam altfel. \u00cempotriva lucrurilor \u00eent\u00e2mplate, nici macar Dumnezeu \u00eensusi nu mai are vreo putere.
\n\u2013 Asadar, dumneavoastra vi se pare \u00een ordine ca Italia si Franta, ale caror reprezentative au disputat finala Campionatului Mondial precedent, au fost eliminate \u00eenca din faza grupelor si asta pentru motivul infailibil ca, domne, asa\u00a0 s-au petrecut lucrurile.
\n\u2013 \u00centocmai. Plus ca, \u00eentre noi fie vorba, av\u00e2nd \u00een vedere maniera lamentabila \u00een care au evoluat ambele noastre surori de ginta latina, rusinosul deznodam\u00e2nt era cu totul previzibil.
\n\u2013 V-as putea raspunde ca, de regula, italienii, \u00eencep turneele finale prost, pentru ca, sistematic, sa-si revina pe parcurs, iar uneori sa le mai si c\u00e2stige. \u00cen ’82, s-au calificat din grupe dupa trei egaluri chinuite cu Polonia, Peru si Camerun pentru ca apoi sa bata pe r\u00e2nd Argentina, Brazilia, Polonia, iar, \u00een finala, Germania. Porcait ca la usa cortului, facut arsice de gazetarii italieni dupa primele \u00eent\u00e2lniri \u00een care echipa lor se prezentase jalnic, Enzo Bearzot, selectionerul de atunci al squadrei azzura, revenit \u00een tara cu trofeul \u00een brate, le-a tr\u00e2ntit \u00een nas c\u00e2rtitorilor aceasta fraza memorabila: un titlu mondial nu se c\u00e2stiga \u00een prima, ci \u00een ultima zi a turneului final!
\n\u2013 Corect, dar care-ar fi ideea?
\n\u2013 Pai, ideea ar fi ca partidele din grupe nu sunt neaparat edificatoare pentru valoarea unei echipe…
\n\u2013 N-or fi edificatoare, dar nu sunt nici facultative. Oric\u00e2t ai fi de \u00eenzestrat, nu poti ajunge academician daca n-ai putut obtine note de trecere la bacalaureat…
\n\u2013 Sa zicem ca aveti dreptate. Cum explicati, \u00eensa, acest pretimpuriu si imprevizibil amurg al zeilor gazonului \u2013 respectiv, faptul ca foarte multe vedete de prim rang ale soccerului international \u2013 Messi, Cristiano Ronaldo, Steven Gerard, Wayne Roonie si nu numai ei \u2013 au avut la acest Mondial prestatii palide (observati, va rog, delicatul eufemism: de fapt, baietii au jucat ca niste cizme, daca e s-o spunem p-aia dreapta!)…
\n\u2013 Paranteza: Observ \u2013 si\u00a0 nu ma pot abtine sa nu remarc \u2013 o\u00a0 mai mult dec\u00e2t promitatoare apropiere de limbajul specific fotbalistilor de pretutindeni, felicitari! Pe c\u00e2nd primele lectii de c\u00e2ntat la vuvuzele? Ma g\u00e2ndeam asa, pentru atmosfera… \u00cenchis paranteza, revenim la \u00eentrebare.
\n\u00centr-un dialog anterior, \u00eencercam sa-ti sugerez ca \u00eentre fotbalul de club, \u00een viguroasa ascensiune, si cel jucat \u00een competitiile care angajeaza echipele nationale s-a sapat o prapastie care se ad\u00e2nceste progresiv. Marii fotbalisi ai planetei activeaza rareori \u00een formatii din campionatul tarii lor. La Nationala ei vin c\u00e2nd si daca pot, storsi de energie, obositi de numarul si \u00eentinderea competitiilor \u00een care sunt obligati sa joace nu de frunza frasinelului, ci pe baza de contract ferm si contra unor sume frumusele. Adevaratele lor echipe sunt cele de club, unde evolueaza saptam\u00e2na de saptam\u00e2na, unde leaga prietenii durabile, unde afinitatile elective au si conditiile, si timpul fizic necesar pentru a se cristaliza si manifesta. Principiul fundamental de functionare al jucatorului profesionist este cel formulat \u00een antichitate de grecul Aristofan \u00een comedia \u201ePlutus\u201c (Ubi bene, ibi patria \u2013 \u00een traducere: unde e bine, acolo e patria) si de latinul Pacuvius, citat de Cicero \u00een \u201eTusculane\u201c (Patria est ubicumque est bene), nicidecum cel retroversat din impulsuri romantice \u00een chip de ubi patria, ibi bene (nu cred ca mai e nevoie de talmacire…).
\nSub aspect pur tehnic, prestatiile submediocre ale vedetelor tin at\u00e2t de mentalul diferit cu care intra \u00een teren \u00een Liga Campionilor si C.M., de pilda, c\u00e2t si de reflexele si de automatismele create \u00een miile de ore de pregatire, de tipul de relatii de joc pe care le stabilesc \u00een timp cu coechipierii. Care coechipieri sunt de fiecare data (aproape) aceiasi la club si (aproape) \u00eentotdeauna altii la nationala. Nu mai spun ca si tehnicienii care \u00eei distribuie pe gazon si le repartizeaza sarcinile sunt si ei extrem de diferiti ca temperament, calificare profesionala, conceptie despre fotbal, talent pedagogic, abilitate psihologica etc. Senzatia ca unele reprezentative \u201enu joaca nimic\u201c, \u00een pofida \u00eemprejurarii ca sunt garnisite cu vedete de calibru international, are la temelie tocmai lipsa de compatibilitate (sau macar de complementaritate deplina) dintre ceea ce ele deprind si cimenteaza la club cu partenerii obisnuiti si ceea ce \u00eent\u00e2lnesc, accidental si sporadic, cu ocazia convocarilor la reprezentativele nationale. Putini sunt selectionerii care au forta sa abandoneze orgoliul de a-si determina elevii sa joace ce vor ei, nu ce au \u00eenvatat de la altii, care se multumesc sa le valorifice superlativ background-ul sportiv, pliindu-si viziunea si metodele de pregatire proprii pe modele externe pentru ca acestea s-au dovedit performante si au fost legitimate de rezultate. Dintre asemenea rara avis se recruteaza cei care se bat cu sanse pentru titlul mondial; ceilalti vor ram\u00e2ne \u00eentotdeauna la m\u00e2na hazardului, a unei executii providentiale, a unei sclipiri de moment sau \u2013 \u00een cazul cel mai fericit \u2013 a unor zile faste, \u00een care gratia divina se pogoara inextricabil la nivelul ierbii si se amesteca misterios printre gambele protagonistilor unui meci.
\n\u2013 Va \u00eenteleg teoria, dar asta nu \u00eenseamna neaparat si ca sunt de acord cu ea!
\n\u00cen alta ordine de idei, v-ati facut o parere referitoare la echipele care au cele mai \u00eendreptatite sanse de a disputa finala Mondialului sud-african?
\n\u2013 Am, desigur o parere, dar asta nu \u00eenseamna neaparat si ca sunt de acord cu ea…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u2013 Magistre, sunt profund deceptionat: am avut \u00een ultimele zile confirmarea faptului ca fotbalul este un joc ingrat, nedrept si, prin urmare, imoral… \u2013 Albert Camus era de alta parere. El a spus odata ceva de genul: tot ce stiu despre morala am \u00eenvatat de la fotbal! Si, nu uita: laureatul Premiului Nobel pentru literatura… Cite\u0219te mai mult »Amurgul zeilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-3479","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1545,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3479","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3479"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3479\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3479"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3479"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3479"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}