Au trecut 15 ani de c\u00e2nd, \u00eentins \u00eentr-o cuseta de pe un remorcher de 150 de c.p. si privind la televizor \u00eenfruntarile politice dintre cei care-si schimbasera pulovarele, trase peste camasi ponosite, cu costumele croite elegant, auzeam siderat \u00eentrebarile pline de ura ale colegilor mei, care urmareau atenti fiecare miscare si fiecare gest executate de personajele politice: \u201eBai, voi va dati seama ce bunatati man\u00e2nca astia?\u201c. Mestec\u00e2nd \u00een permanenta c\u00e2te ceva, colegii mei salivau de c\u00e2te ori aparea vreun senator sau un deputat, apoi cadeau \u00een reverii gastronomice din cele mai ad\u00e2nci, din care reveneau aprigi si m\u00e2niosi pe cei ce pusesera m\u00e2na pe puterea politica numai si numai ca sa se \u00eenfrupte, pe saturate, din ora \u00een ora, din tot ce putea fi mai ales si mai gustos pentru burdihan. Imaginatia lor identifica la capatul unei cariere reusite de a parveni pe scara sociala mese pline de purcelusi de lapte, fazani, torturi \u201ecu frisca\u201c, platouri \u00eentregi de carne de toate felurile, din toate animalele comestibile, de pe tot cuprinsul lumii. Alimentele greu de procurat fusesera, timp de 40 de ani, simbolul unicului templu \u00een care te puteai ruga ca sa te m\u00e2ntuiesti social. Prin anii \u00b480, de pilda, o nunta la tara, fara masline si cascaval, se putea lasa cu omor. Gratioase jeturi de s\u00e2nge, dintr-o teasta izbita cu banca de 6 persoane sau dintr-un omoplat \u00eenjunghiat cu arta preistorica, puteau colora \u00een orice moment atmosfera traditionala, sustinuta de hore si batute stropite din plin cu zemuri acre si foarte tari, ce strepezeau dintii si dizolvau creierul, fac\u00e2ndu-te sa simti ca traiesti cu adevarat.
\nM\u00e2ncarea este str\u00e2ns legata de politica, mai ales \u00een timpul campaniilor. Moneda de schimb care functioneaza perfect \u00een traficul de seductii electorale este \u201ehaleala\u201c. Cum simte mirosul prajelii sau fosnetul celofanului ce \u00eenveleste sandvisul cu sunca, electoratul \u00eencepe sa se urneasca \u00eencet si precaut mai \u00eent\u00e2i, apoi din ce \u00een ce mai at\u00e2tat. Freamata nasurile si se \u00eenvolbureaza burtile, \u00eenc\u00e2t nu mai stii c\u00e2nd oare s-a scurs timpul de la prima privire moale si circumspecta p\u00e2na la avalansa mortala a multimii care intra ca un buldozer \u00een gratarul politic rom\u00e2nesc. Sticla de ulei este c\u00e2ntarita din ochi cu atentie, zaharul frecat aproape senzual \u00eentre degete, micul si c\u00e2rnatul \u00eenghititi cu aerul unui animal de prada caruia i-a intrat \u00een gura o caprioara tocmai \u00een timp ce casca lenes la soare. Stampila se pravaleste ca o ghiulea, \u00een timp ce ochii cauta necrutatori restul vreunei chiftele care ar fi putut, prin absurd, scapa din ambuscada.
\n\u00cen Clubul Tineretului din Braila, un partid cu orientare incerta, dar puternic, a organizat o adunare de zile mari pentru alegerile de filiala. \u00cenca de la primele ore ale diminetii au \u00eenceput sa soseasca de prin judet autocare cu membrii votanti. Fiind prin zona, m-am trezit \u00eentr-o adevarata debarcare \u00een Normandia. Era abia noua dimineata, dar multimile varsate pe trotuare strigau deja furioase: \u201eSandvisul, sandvisul! Apa minerala, apa minerala!\u201c. Am remarcat si c\u00e2teva autoturisme, din care au cobor\u00e2t, perechi-perechi, un alt soi de membri cu drept de vot, oarecum cu morga intelectuala, si care tineau cu tot pretul, prin ridigitatea umerilor, fanta subtire a ochilor si mersul \u00eentepat cu nervisori \u00een partea dorsala, sa puna o distinctie clara \u00eentre ei, cei veniti cu masini \u201eparticulare\u201c, si ceilalti, care calatorisera la \u201ecomun\u201c. De aceea, probabil, acestia din categoria \u201eaparte\u201c, cu oarece sugestie de noblete, revendicau altceva: \u201eBaloanele, baloanele pentru copii, baloanele, baloanele pentru copii!\u201c. Am ramas sa vad cum se va sf\u00e2rsi carnavalul, dar, practic, a fost cu neputinta sa \u00eenceapa p\u00e2na la un moment dat. De aproape o ora se vorbea la tribuna degeaba, pentru ca din sala se auzeau huiduituri. Membrii aceluiasi partid \u00eei huiduiau pe colegii lor care candidau \u00een acea zi fatidica. O femeie trupesa, ce parea animata de un sistem nervos alimentat cu resurse nucleare, conducea o galerie exploziva \u2013 ce ar fi calcat lejer \u00een picioare galeria Rapidului, de pilda \u2013 care urla cu frenezie: \u201eSandvisul, sandvisul, sandvisul!\u201c. Nu stiu exact cine a avut inteligenta de a scoate din dezastru marea reuniune politica, dar cert este ca, la un moment dat, \u201ecatindatii\u201c \u2013 cum erau numiti \u2013 s-au retras las\u00e2ndu-le locul unor \u201ebaieti\u201c \u00eenarmati cu gigantici saci de plastic, plini ochi de sandvisuri. Din sala, izbavirea s-a nascut \u00een forma unui alt slogan: \u201eA venit, a venit, a venit!\u201c. Chiar si cei care, p\u00e2na la momentul intersectiei politicii cu \u201ehaleala\u201c, facusera eforturi supraomenesti \u00een a sta rezervati au prins putere si, \u00eentr-un glas si-o simtire, s-au repezit \u00een \u201ebaieti\u201c, spulber\u00e2nd sacii cu sandvisuri si \u00eensfac\u00e2nd, cu gesturi ample de aducere la piept, snitelele pufoase, fixate \u00eentre doua felii de p\u00e2ine \u201ede Chiscani\u201c. S-a m\u00e2ncat cu frenezia cu care, primavara, r\u00e2urile inunda satele rom\u00e2nesti, apoi s-a votat cu dispretul pe care numai cei care cunosc adevaratele bunuri ale vietii ar putea sa-l produca. De votat, a fost votat cine trebuia, aici chiar n-a fost o problema. \u00cen consecinta, s-a iesit \u00een strada si s-a procedat la executia unei hore energice, cu icnete si chiuituri. Drogati de combinatia de carnita de porc si ou batut cu pesmet, alegatorii nu s-au mai oprit din acea cascadorie inedita, numita dans popular, dec\u00e2t dupa ce au dizlocat c\u00e2teva fragmente din bordura municipala ce separa carosabilul de trotuar. S-a aplaudat \u00eendelung, s-a rasuflat cu usurare, iar cine avea experienta unor astfel de actiuni politice, stiind sa se pozitioneze bine si sa astepte unde trebuie, s-a mai ales si cu doua exemplare gogosi scufundate, generos, \u00een zahar pudra.
\nE drept, s-a tot vorbit de \u201epomana electorala\u201c, totul pare stiut, deci n-ar trebui sa uimeasca, dar surprinderea pe viu a unui asemenea desant cu grad ridicat de pericol \u00eeti accelereaza un pic s\u00e2ngele, fara doar si poate. M-am tot g\u00e2ndit ca e o treaba pur rom\u00e2neasca, ce tine de frageda v\u00e2rsta a democratiei, dar nu, nu-i asa! O buna amica de-a mea, plecata de vreo 5 ani \u00een Italia, unde administreaza o pensiune dintr-un sat de l\u00e2nga Trento, mi-a relatat la telefon, dupa ce am \u00eencercat s-o conving ca simbioza dintre \u201ehaleala\u201c si politica e pur rom\u00e2neasca, ca a asistat la doua campanii pentru alegerea primarului din satul unde ea \u00eesi are serviciul. Totul s-a desfasurat aproape identic, cu deosebirea ca taranilor din sat li s-a livrat pizza. Au fost luati cu autocarele si dusi p\u00e2na \u00een Trento. Pe locul de primar se bateau doi combatanti. Unul dintre ei a optat pentru o \u201eprezentare\u201c mai stilata: a\u00a0 \u00eemprastiat taranii pe la terase, servindu-i ca pe niste domni, \u00eentr-o ceremonie sustinuta de chelneri sobri si politicosi. Cel de-al doilea i-a adunat de pe terase si i-a carat gramada \u00eentr-o piata, unde, din caroseria descoperita a unui camion, a pravalit peste ei pizza p\u00e2na i-a dovedit \u2013 gastric vorbind. Taranii s-au \u00eentors acasa, acompaniati de eructatii fierbinti si violente, si l-au votat pe cel de-al doilea candidat, cel care-i \u00eenvinsese \u00een lupta dreapta a \u00eembuibarii. Ziua de vot s-a sf\u00e2rsit cu o seara patriarhala, \u00een trilurile unor pasarele carora localnicii le spun plisca, chiar \u00een cafeneaua de la parterul pensiunii pe care o administreaza amica mea. Printre p\u00e2rturi din cele mai armonice, alegatorii au constatat superioaritatea cantitatii \u00een fata \u201emoftului\u201c si au prins a face planuri pentru urmatoarea si palpitanta zi de vot.
\nHannah Arendt zicea ca politica faciliteaza coabitarea oamenilor diferiti. Ei, as! Care oameni si care diferiti?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Au trecut 15 ani de c\u00e2nd, \u00eentins \u00eentr-o cuseta de pe un remorcher de 150 de c.p. si privind la televizor \u00eenfruntarile politice dintre cei care-si schimbasera pulovarele, trase peste camasi ponosite, cu costumele croite elegant, auzeam siderat \u00eentrebarile pline de ura ale colegilor mei, care urmareau atenti fiecare miscare si fiecare gest executate de… Cite\u0219te mai mult »\u201eHaleala\u201c si politica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2746,2745,2743,2744,567],"class_list":["post-3476","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-atitudini-in-politica","tag-comportamente","tag-infruntari-politice","tag-partide","tag-putere"],"views":5245,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3476","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3476"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3476\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3476"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3476"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3476"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}