Nu ne invatam minte, oric\u00e2t am da noi din cap in semn ca \u201enu e adevarat\u201c. Nu ne invatam minte, facem ce facem, si ne trezim ca tot la presedintele juriului ne zboara g\u00e2ndul. \u201eS-ar putea sa-i placa\u201c \u2013 iata o sintagma de care ne agatam, uneori, fie si numai pentru a ne verifica unele impulsuri. Adevarul este ca, in avalansa de filme de tot neamul si tot soiul puse in circulatie de un festival precum Cannes-ul, simti nevoia unei confruntari, macar din curiozitate, daca nu din alte ratiuni. Bunaoara, stii bine ca un hau se casca intre gusturile tale si cele ale criticului X, dar nu te lasa inima sa nu-l s\u00e2c\u00e2i cu o intrebare: \u201eCe zici de filmul Y?\u201c C\u00e2t despre pomenitii presedinti ai juriilor, ne-am pacalit de nenumarate ori (adica de cele mai multe), dar prea ispititor e jocul. De data asta am nimerit-o. Asa s-ar zice. In ultima joi a festivalului, ceea ce inseamna cu trei zile inaintea caderii cortinei, pe chipurile multora dintre noi, cei care ieseam de la proiectia lui Apichatpong Weerasethakul, se putea deslusi un mic z\u00e2mbet complice, ceva intre \u201ein sf\u00e2rsit, un film, o posibila Palme d\u2019Or\u201c si \u201ecred ca i-a placut lui Tim Burton\u201c. Magie, seductie, fantasme, vis, daca nici asta nu-i va fi pe voie… Uite ca am ghicit. Sau, mai exact, ni s-a implinit dorinta. Oricum, nu aveam multe alegeri. Asadar, \u201eUnchiul Boonmee, cel care isi aminteste de trecutele sale vieti\u201c a fost marele invingator. Thailandezul (Joe, pentru prieteni) a cucerit treptat cetatea Cannes. In 2002 era c\u00e2stigatorul sectiunii Un certain regard cu \u201eBlissully yours\u201c. Doi ani mai t\u00e2rziu, \u201eTropical Malady\u201c (prima productie thai admisa in competitie) dob\u00e2ndea Premiul Juriului, presedinte fiind, atunci, imprevizibilul Quentin Tarantino. Poate nici unul dintre cele doua filme nu ne-au cucerit total, dar o sam\u00e2nta a vrajei fusese bine aruncata. Jungla, ale carei hatisuri ascund misterul coexistentei om-alte vietuitoare (nu le spun intentionat animale), fragilitatea sufletului si a trupului atinse de iubire ca de o boala, toate acestea se regasesc in \u201eUnchiul Boomee…\u201c, cu o limpezime asemanatoare apelor ce cad din muntii nestiuti ai acestui film. Exista un susur al cascadelor cristaline, un freamat al copacilor, un tiuit al greierilor sau al altor g\u00e2ze, in sf\u00e2rsit, un cortegiu al soaptelor diabolic de maiestrit orchestrate. De o astfel de lume e greu sa nu ti se faca dor si dupa trecerea dincolo. Boonmee, supus operatiunii zilnice a dializei (cineastul nu si-a reprimat niciodata gustul pentru concretetea stadiilor clinice) isi asteapta linistit sf\u00e2rsitul. Celor din preajma li se vor alatura fantoma sotiei moarte, apoi cea a fiului disparut si el, reincarnat intr-o maimuta. Nu incape nicio indoiala, au venit sa-l ia. Cu o gratie a firescului il pregatesc pe bolnav pentru calatoria spre celalalt tar\u00e2m. Rudele devin calauze, doar cunosc bine drumul \u201einapoi\u201c prin padure, grote, pe l\u00e2nga ape, p\u00e2na la punctul terminus. Un delir vizual deplin sustinut de o idee fascinanta: existenta noastra ar arata altfel, daca nu am fi at\u00e2t de inspaim\u00e2ntati de trecerea in necunoscut ca biete fiinte singure. Probabil ca unele codificari ne sunt straine, cele care tin de mitologiile locului, dar o atotputernica mistica a naturii, un animism halucinant ne interzic blocarea in intrebari. Este trist sa constati cum, dupa mai bine de un secol de filme, profesionisti formati, probabil, la scoala nerabdarii inaltate de anumite productii americane de consum, inca mai au dificultati cu perceperea Timpului in cinema. Un domn de la \u201eLe Figaro\u201c isi intitula comentariul \u201eO Palme d\u2019Or a plictiselii\u201c. Cam ceea ce se petrecuse si in mintea unora de pe la noi cu \u201ePolitist, adjectiv\u201c (nu anticipez soarta \u201eAurorei\u201c lui Cristi Puiu). Cine sufera de boala uitatului compulsiv la ceas ar trebui sa faca alta meserie, nu pe aceea de critic. De admirat ram\u00e2ne simplitatea lui Tim Burton care, chestionat la traditionala conferinta de presa post-palmares in legatura cu motivarea optiunii sale personale pentru \u201eUnchiul Boonmee…\u201c a raspuns: \u201eeste un vis ciudat, frumos, care ram\u00e2ne in noi\u201c. Eu una am si acum in urechi acel susur de ape, zumzaitul nevazutelor vietuitoare, lasate \u201esa curga\u201c pret de cincisprezece minute pe ecran. Am aflat durata din marturisirile autorului, pentru ca, altfel, habar nu am avut c\u00e2t a durat secventa.<\/p>\n
Cobor\u00e2nd pe scara premiilor de la Cannes, intram in teritoriul francez. De mult nu a mai fost tara gazda at\u00e2t de coplesita, numeric, de trofee. Nu mai putin de trei. Despre filmul lui Xavier Beauvois \u201eDes hommes et des dieux\u201c umbla zvonul cum ca ar fi un potential candidat al \u201ePalmei\u201c, desi era mai greu de presupus ca, dupa numai doi ani, c\u00e2ti au trecut de la triumful lui Cantet cu \u201eEntre les murs (In clasa)\u201c, ramurica va ram\u00e2ne din nou la ea acasa. Recunosc: am tinut sa dau o fuga pe la alte sectiuni, drept care l-am sacrificat pe Beauvois, nu m-am dus la vizionarea obisnuita, urm\u00e2nd sa-l \u201eprind\u201c in ultima zi, duminica dimineata, c\u00e2nd in salile festivalului se reiau toate filmele competitiei. E riscant sa-ti lasi mai multe recuperari, s-ar putea sa ai ghinionul ca tocmai titlurile dorite sa fie programate la aceeasi ora. Nu mica mi-a fost mirarea c\u00e2nd am descoprit l\u00e2nga mine c\u00e2tiva critici de la importante publicatii straine (nu spun cine!). Inseamna ca, dintr-un motiv sau altul, nici ei nu au murit de curiozitate sa-l vada pe Beauvois. Se mai int\u00e2mpla, oameni suntem. Daca am fi ratat insa si a doua sansa ar fi fost pacat. Cu transparenta operelor atinse de gratie, filmul reasaza tulburator ideile noastre despre comunicarea cu divinitatea si acceptarea sacrificiului, intr-o matca a ordinii firesti, tacute. Tragica poveste, inspirata de fapte reale, este a celor opt calugari crestini (cistersieni) din abatia Tiberina acceptata pe pam\u00e2nt algerian din 1993 p\u00e2na in 1996, c\u00e2nd terorismul sectar musulman a distrus buna convietuire cu oamenii de r\u00e2nd, traitori cu totii intr-un soi de pasnic, ancestral schimb al roadelor pam\u00e2ntului. Amenintati cu alungarea, calugarii, deopotriva medici si duhovnici pentru localnici, vor alege, potrivit propriei constiinte, sa plece sau sa moara. Tacerea, traversarea orelor zilei in liniste, c\u00e2nt si rugaciune, regula a existentei comunitatii crestine, sunt incorporate in ritmul de pe ecran. Cred ca avem de a face cu un film realmente luminos. Iar daca sfintenia cobor\u00e2ta printre noi ar trebui sa aiba un chip, atunci acesta a fi cel al actorului Michael Lonsdale. Semnele de intrebare pe marginea palmaresului incep si, in fapt, se si termina cu premiul pentru regie aterizat in bratle lui Mathieu Amalric pentru \u201eLa tourn\u00e9e\u201c. O explozie de voiosie locala l-a int\u00e2mpinat pe simpaticul cineast, regizor si actor, in ultima ipostaza av\u00e2nd si c\u00e2teva performante, de-ar fi sa amintim doar rolul din \u201eScafandrul si fluturele\u201c (Julian Schnabel, 2007). L-am cunoscut pe Amalric acum c\u00e2tiva ani, la Clermont-Ferrand, ca pe un personaj de o ferma determinare intelectuala, de aceea cred ca ar accepta si rezervele celor care socotesc cam exagerat Premiul pentru regie. Ceea ce i-a izbutit au fost voia buna si dezmatul de culori revarsate din prima zi (cu el s-a deschis competitia) peste un Cannes mohor\u00e2t de trecerea furtunilor, a norului vulcanic. O armata de zuze nebune, artiste americane de music-hall, stele ale revistei \u201eNew Burlesque\u201c, sunt aduse de peste Ocean, in nadejdea salvarii unui producator falit, pe deasupra napadit si de incurcaturi familiale. La ora aceea nu cunosteam cuv\u00e2ntul \u201evuvuzela\u201c, astazi mi se pare cum nu se poate mai potrivit pentru plinutele si galagioasele artiste, imbracate ca o oaste a lui Papuc, daca aceasta ar fi cunoscut scr\u00e2nteala barochista a femeilor disperate. Cineastul croseteaza, nu fara dibacie, c\u00e2te un destin rezervat fiecareia, are grija si de propria soarta (Amalric este si protagonist), isi dramuieste rezervele de duiosie si nimereste un numar fellinian ce pare mai degraba prins din zbor la timp, dec\u00e2t construit cu buna stiinta. Una peste alta, filmul atinge onorabilitatea, doar palaria aruncata de juriu e cam mare.
\nNici cel mai c\u00e2rcotas critic nu si-ar fi gasit materie de rumegat in premiile de interpretare. Juliette Binoche a dus in spate tot filmul lui Kiarostami \u201eCopie conforme\u201c, ciudatul film al maestrului iranian in care timpul o ia razna, trecutul disloca prezentul usor de tot, cu umarul, se instaleaza o clipa, fuge, las\u00e2nd in urma o poveste poate traita, poate nascocita. Binoche, actrita din familia celor care apropie actoria de inefabilul muzicii, ne poarta catre un scenariu ascuns, asa cum sunt toate cele ale vietii traite cu o intensitate dureroasa. Javier Bardem s-a impus si el din prima clipa. Actor cameleonic, spaniolul adoptat de americani strabate in filmul \u201eBiutiful\u201c, al lui I\u00f1\u00e1rritu, drumul catre o moarte anuntata, asa cum a trait: periculos, generos dar si trag\u00e2nd pe sfoara, fara sperante, dar si fara sa se pl\u00e2nga. Probabil, pentru mai multa diversitate geografica, a trebuit sa imparta premiul cu italianul Ello Germani (\u201eLa nostra vita\u201c, de Daniele Luchetti). Culmea este ca rolurile celor doi seamana: am\u00e2ndoi sunt tati nevoiti sa se descurce de unul singur cu cresterea copiilor.<\/p>\n
\u201eSi daca, in anul urmator, nimeni nu va mai c\u00e2stiga un premiu la Cannes, inseamna asta ca s-a terminat cu v\u00e2rsta de aur\u201c? Un bun cunoscator al filmului rom\u00e2nesc, A.O. Scott, isi punea aceasta intrebare intr-un substantial articol, \u201eNew Wave on the Black Sea\u201c, publicat in \u201eThe Times\u201c din 20 ianuarie 2008. Raspunsul cel mai bun il putem da, acum, in cunostinta de cauza, c\u00e2nd, spre dezamagirea multora, \u201ene-am intors de pe Croazeta fara niciun premiu\u201c, cum scria o gazeta. Tristetea mediatica din tara a fost at\u00e2t de mare, inc\u00e2t unele publicatii nici nu au mai vrut sa scrie despre penultima zi a festivalului, c\u00e2nd s-au anuntat c\u00e2stigatorii sectiunii Un certain regard, unde figuram cu \u201eAurora\u201c lui Cristi Puiu si \u201eMarti, dupa Craciun\u201c, de Radu Muntean. Sunt cele doua filme mai putin valoroase doar pentru ca \u201eau pierdut\u201c (termen impropriu, imprumutat din vocabularul sportiv)? Au ele neaparata nevoie de lauri pentru a le iubi si, mai ales, a le intelege? Bineinteles ca nu. Datoram mult festivalului de la Cannes, dar asteptarea obsedanta a premiilor, ca singura masura a unei bune receptari, poate fi nociva. Dupa cum nici confirmarea doar prin cronici exaltante nu intretine temperatura prielnica vietii unui film. Cristi Puiu era asteptat de mult. Dupa cinci ani, enormul succes al \u201eMortii domnului Lazarescu\u201c a asezat pe umerii cineastului o presiune transmisa si noua, outsiderilor. Criticii au fost socati, altii dez-inc\u00e2ntati, daca mi se da voie sa folosesc o astfel de traducere pe limba noastra, pe multi \u201eAurora\u201c i-a gasit cu instrumentele analitice nepregatite, de aici repetarea adjectivelor \u201eincitant\u201c, \u201eprovocator\u201c, \u201eradical\u201c care mai mult ascund dec\u00e2t arata. Sa fie vorba de o provocare venita din partea unui film- \u201eradiografie a unei nevroze\u201c, sau a unui film care construieste Timp, ori a unui film-obsesie stilistica? Absolutizarea oricarei componente duce, cred, intr-o fundatura. Daca \u201eAurora\u201c \u201enu a triumfat\u201c, cum ne-am fi dorit, \u201eMarti, dupa Craciun\u201c, (dupa scenariul lui Razvan Radulescu, Alexandru Baciu, Radu Muntean) a ridicat statutul lui Radu Muntean, in care \u201eLib\u00e9ration\u201c vedea \u201emarea speranta a cinematografului rom\u00e2nesc de m\u00e2ine\u201c. Am intrebat-o pe Claire Denis, presedinta juriului Un certain regard, cum ar califica filmele noastre: \u201eExcelente, dar au fost altele magnifice\u201c. Nu ma intrebati care, nu am vazut dec\u00e2t c\u00e2teva, matematic este imposibil sa le vezi pe toate. E limpede ca printre ele nu s-a aflat si \u201eFilm Socialisme\u201c al lui Godard, pe care, retroactiv, incep sa-l iubesc pentru marturisirea \u201eNu am liniste p\u00e2na nu voi vedea Europa fericita\u201c! Daca ar sti Godard c\u00e2t de bine il intelegem, s-ar urca in primul avion cu destinatia Bucuresti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu ne invatam minte, oric\u00e2t am da noi din cap in semn ca \u201enu e adevarat\u201c. Nu ne invatam minte, facem ce facem, si ne trezim ca tot la presedintele juriului ne zboara g\u00e2ndul. \u201eS-ar putea sa-i placa\u201c \u2013 iata o sintagma de care ne agatam, uneori, fie si numai pentru a ne verifica unele… Cite\u0219te mai mult »Despre oameni si maimute<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2733,83],"class_list":["post-3467","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinematografie-romaneasca","tag-film"],"views":1933,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3467","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3467"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3467\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3467"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3467"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3467"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}