{"id":3446,"date":"2010-07-08T14:59:19","date_gmt":"2010-07-08T12:59:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3446"},"modified":"2010-07-08T15:02:39","modified_gmt":"2010-07-08T13:02:39","slug":"scrisori-deschise-vocile-disperarii-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scrisori-deschise-vocile-disperarii-ii\/","title":{"rendered":"Scrisori deschise. Vocile disperarii (II)"},"content":{"rendered":"

Un pic de vulgata. Sf\u00e2rsitul capitalismului?<\/strong><\/p>\n

\n

Ultimele luni de viata politica si cotidiana rom\u00e2neasca ma frisoneaza. \u00cencepe sa-mi fie frica, cu adevarat frica! Conform unor previziuni care s-au \u00eemplinit, capitalismul \u00een care de-abia am reintrat, cu rateuri, cu jumatate de trup social si cu originalitatea rom\u00e2neasca de cumetrie, este pe \u201ebuza prapastiei\u201c1! Prin anii ’80, teoreticienii socialismului stiintific foloseau paradigme relativ interesante si persuasive, precum Dan Martian, care sustinea ca, \u201edin nefericire, pentru scurt timp, capitalismul mai are rezerve de prosperitate, de seductie\u201c; …mie cuvintele \u201edin nefericire\u201c \u00eemi pareau oarecum enigmatice. <\/strong><\/em><\/p>\n

Un prieten francofon mi-a recomandat, \u00een 2008, sa citesc \u00een editia on-line a ziarului \u201eLe Monde\u201c un interviu cu unul dintre cei mai cunoscuti cercetatori ai genezei si evolutiilor societatii capitaliste, sociologul si istoricul american Immanuel Wallerstein2. Acesta, \u00een respectivul interviu, dezvolta si simplifica predictiile facute anterior cu referire la situatia sistemului capitalist, previziuni pesimiste care anuntau ad\u00e2ncimea incomensurabila a crizei economice actuale, natura incomparabila a acesteia, faza terminala a capitalului3… si m-a apucat frica, frica de apocalipsa previzibila. Wallerstein, adeptul teoriei braudeliene a \u201eduratei lungi\u201c sustine ca ciclul istoric al capitalismului, ciclu de aprox. 500 de ani, se \u00eencheie dramatic precum orice sf\u00e2rsit de ev, fac\u00e2nd problematice pacea si progresul. Concret, sociologul afirma ca declinul virtual al sistemului a devenit real, falimentele se \u00eenmultesc, creste concentrarea capitalului (fenomen generator de antagonisme, miscari sociale explozive), progreseaza somajul, economia intra \u00een deflatie… semn ca \u201ede vreo 30 de ani ne situam \u00een faza terminala a sistemului capitalist\u201c, care, de fapt, nu mai reuseste sa se \u201econstituie \u00een sistem\u201c; haosul devine global si incontrolabil, deoarece \u201efortele care au dominat nu fac fata starii de conflict total, de lupta angajata pentru suprematie \u00eentre toti actorii, pentru a se stabili cine va domina si va construi noua structura globala. Suntem \u00eentr-o perioada de criza, caci capitalismului i se apropie sf\u00e2rsitul. Eu cred \u00een posibilitatea progresului, dar nu \u00een inevitabilitatea lui. Capitalismul este sistemul care a stiut sa creeze, \u00een mod remarcabil, numeroase bunuri si bogatii. Dar trebuie sa tinem seama si de pierderile pe care el le-a cauzat pentru mediul \u00eenconjurator sau pentru societate. Singurul bun este cel ce permite o viata rationala si inteligenta pentru c\u00e2t mai multi oameni\u201c.
\nConform lui Wallerstein, acest capitalism \u201eomnivor\u201c tinde sa devina canibal: \u201eposibilitatile reale de acumulare ale sistemului si-au atins limita. Capitalismul, de la nasterea sa \u00een cea de a doua jumatate a sec. XVI, se hraneste din diferenta de bogatie \u00eentre centrul \u00een care se str\u00e2ng bogatiile si periferiile (nu neaparat geografice) ce saracesc mereu… Ultima perioada de acumulare reala nu a fost posibila dec\u00e2t pentru ca statele keynesiene si-au pus fortele \u00een serviciul capitalului. Dar chiar si \u00een aceasta privinta s-a atins o limita!\u201c Lui Wallerstein, orice politica de austeritate, chiar si solutiile keynesiene \u00eei par desuete, caduce. Concluzia este ca societatea nu poate depasi criza de sistem, mutatia fundamentala fiind, mai degraba, un proces dificil: \u201eactorii dominanti din fruntea marilor firme si state occidentale vor face tot ce le e tehnic posibil pentru a regasi echilibrul. Probabil \u00eensa ca nu vor reusi. Cei mai inteligenti dintre ei au \u00eenteles ca trebuie pus altceva \u00een loc, dar cea mai mare parte actioneaza \u00een mod dezordonat pentru gasirea unui nou sistem, fara sa stie \u00een ce va consta el. Suntem \u00eentr-o perioada, destul de rara, \u00een care criza si neputinta celor aflati la putere lasa locul bunului plac: este un timp \u00een care avem posibilitatea de a influenta viitorul prin actiunea noastra individuala. Dar cum acest viitor va fi suma unui numar urias de asemenea actiuni, este absolut imposibil a prevedea care este modelul ce se va impune. Peste zece ani poate vom vedea mai clar, dar peste 30-40 de ani noul sistem se va fi nascut. Cred ca e la fel de posibil sa vedem instalat at\u00e2t un sistem de exploatare mai violent dec\u00e2t capitalismul, c\u00e2t si din contra \u2013 un model mai egalitar si redistributiv\u201c(vezi aceiasi sursa).
\nDeci, daca am lua \u00een seama asemenea teorii elaborate \u00een preajma crizei, sf\u00e2rsitul de ciclu istoric ne gaseste \u00eentre sisteme; suntem astfel, mai mult dec\u00e2t emigrantii, \u00eentre trei sisteme4, adica \u00eentre unul pe care l-am declarat defunct odata cu presupusa consumare a perioadei de tranzitie, comunismul cazon care ne b\u00e2ntuie precum o legiune de stafii, apoi sistemul capitalist care expira si \u00een care am intrat dupa 1989… si sistemul nenumit \u00eenca, cel care nu s-a nascut, si care, se pare, se va naste \u00een lungi si chinuitoare dureri ale Facerii. O fi paradisiac, o fi o alta constructie utopica? \u00cen acest concert de idei, de realitati devitalizante, este firesc sa mai adaugi o frica mare la fricile si spaimele specifice omului marunt.
\nC\u00e2teva cuvinte despre
\ndisperarea rom\u00e2neasca<\/strong>
\n\u00cen acest context, scrisorile deschise \u00eemi par si ele expresia unor recente disperari (mai mult sau mai putin publice) rom\u00e2nesti. Unele dintre ele, mai ales cele exprimate \u00een scrisorile anului 2010, au accente tragice. Pentru mine este ceva nou. De ce? Mult timp am fost convinsa ca rom\u00e2nii nutresc o perceptie eronata despre destinul lor colectiv, ca nu au sentimentul tragicului, ci doar pe cel al pateticului. Dar si \u00een aceasta disperare actuala, rom\u00e2nul este autarhic, caci ceea ce conteaza este doar ceea ce traieste el, \u00een aceasta \u201ebatatura\u201c, \u00een acest colt de lume.
\nRetorica propagandei comuniste anihila existenta tragica. Tragicul era o dimensiune a trecutului istoric injust si alienant sau o constanta a existentei Celuilalt, a celui care traia \u00een orbirea sociala a Occidentului sau \u00een saracia endemica a lumii colonialiste si postcolonialiste. Un timp, \u00een primele decenii de comunism, moartea tragica a militantului a fost convertita \u00een eroism, pe c\u00e2nd moartea tragica a disidentului era doar pedeapsa legitima, efectul pacatului social. \u00cen anii ceausismului, tragediile erau tratate \u00een periferiile faptului divers, apoi si acesta a fost fixat doar \u00een sfera infractionalitatii minore. Mii de femei au murit ca urmare a \u00eentreruperilor ilegale de sarcina; or, aceste decese nu au fost, \u00een nici un fel amintite, \u00een discursul oficial al epocii. O singura tragedie, o crima sav\u00e2rsita de o femeie bolnava psihic5 a contaminat cu empatie, prin retelele oralitatii, societatea. Dar si \u00een acest caz a intervenit Securitatea si a asanat nelinistea colectiva declansata de misterului mortii. Traditia doar, linistitoare si ea, te mai salva din turbulentele existentiale, prin riturile de trecere.
\nChiar si astazi, tragediile sunt minimalizate. Stirile construite \u00een media doar rezuma, erodeaza si esentializeza. Evenimentul tragic devine epica scurta, constatare, cel mult melodrama exploatata \u00een formatele specializate pe faptul divers (exclusiv \u201esenzational\u201c). Este promovata doar exceptia negativa, fara nicio finalitate morala, este cultivat exoticul specific (drama cocalarului, simtirea manelistului, confuziile top-modelului, dilemele creatorului de moda si ale arivistului, exhibitiile artistice ale politicianului, erotica expiratului ex-primar Viorel Lis). Tragedia, si s-a mai spus acest lucru, devine telenovela, o poveste aproape fara sf\u00e2rsit, un produs de consum cultural. Ba, mai mult, ca sa nu fii prea implicat, stirile \u00eeti servesc \u2013 conform principiului \u201edupa una calda, urmeaza una rece, sau invers\u201c \u2013 o privire grava, apoi un z\u00e2mbet complice, caci dupa anunturi cu caracter dramatic urmeaza, de regula, vreo stire mondena, informatie care te destinde si \u00eeti sterge din memorie stirea anterioara, informatie pe care oricum vrei sa o uiti. Astfel traim \u00eentr-un fel de cadriluri de vorbe si \u00een minciuni cusute cu ata portocalie. Astfel tragediile ram\u00e2n doar personale, consumate \u00een forul interior, uneori \u00een juvat, \u00een sticla cu somnifere sau cu otrava… si totul se converteste \u00een fapt divers, prilej ca vecinul apatic si indiferent sa apara la televizor si sa spuna despre victima ca a fost un om linistit, fara \u201etulburari nervoase\u201c majore \u2013 caci tragediile ram\u00e2n solitare si linistite \u2013 vezi tragediile uitate sau aproape uitate, \u201esinuciderile altruiste\u201c, precum dubla crima comisa de Gabriela Cetin care sub efectele unui acces de depresie deliranta si-a ucis, prin \u00eenjunghiere, fetitele (ianuarie 2010), si actul sav\u00e2rsit de preotul unitarian Denes Cseh, care la sf\u00e2rsitul lunii iunie 2010, atins fiind de o depresie profunda, si-a ucis, tot prin \u00eenjunghiere, baietii minori. Nicio discutie avuta cu specialistii sau formatorii de opinie invitati \u00een studiourile de televiziune nu a presupus analizarea contextul care a facut posibila, \u00een Rom\u00e2nia ultimelor luni, repetarea unor astfel de evenimete cutremuratoare. Dupa ce evenimentul tragic a fost consumat de malaxorul mediatic, orice alta informatie a fost ignorata, deoarece \u201e nu se mai digera\u201c (expresia \u00eei apartine unui ziarsit, unui cunoscut). O dovada, \u00een acest sens, furnizeaza maniera \u00een care a fost comentata, \u00een media, crima preotului Denes (presa a numit-o \u201ecrima de la Medias\u201e); s-a vorbit, s-a scris despre ea intens, desi datele despre inundatii i-a facut concurenta; si totusi, niciun \u201eanalist\u201c, nu a pomenit despre crima similara petrecuta cu c\u00e2teva luni mai \u00eenainte, \u00een ianuarie 2010.
\nLucrurile acestea sunt posibile deoarece rom\u00e2nii nu cred \u00een dezastru, ei cred, \u00een schimb, ca exista mereu c\u00e2te un Abraham, Moise, Noe, vreun pustnic, niste nestiuti care se roaga pentru am\u00e2narea scadentei… si Dumnezeu cel milos accepta sa ierte, chiar daca este vorba despre descompunere morala, rapacitate, indiferenta. Dumnezeul rom\u00e2nilor, \u00eenconjurat cu cocarda bisericilor ortodoxe construite dupa 1989, este tolerant.
\nDisperate, patetice, disperate p\u00e2na la demobilizare sunt scrisorile deschise din anii 2009 \u2013 2010. Explicit sau mai putin direct, ele vorbesc despre nefericirea\/povara de a fi rom\u00e2n, chiar despre damnare, despre neputinta de a iesi din destinul colectiv tragic. Despre o parte dintre acestea am scris \u00een articolul anterior. Pentru a doua parte a analizei, le-am pastrat pe cele mai emotionale. Cred ca sunt astfel.
\n\u201eCircula pe net. Primit,
\ncitit, dat mai departe\u201c<\/strong>
\nPrima scrisoare deschisa la care ma voi referi aici este oarecum \u00eenrudita cu cele analizate anterior. Este \u00eensa mai furioasa, mai agresiva, mai disperata. Nu este un pamflet clasic, este reactia unei constiinte. Este recenta, am primit-o cu preambulul \u201eCircula pe net. Primit, citit, dat mai departe\u201c. Formula \u00eemi aduce aminte de literatura conspirativa. Textul exprima ura \u00eempotriva clasei politice, o ura aproape viscerala, precum si ne\u00eencrederea funciara \u00een posibilitatea redresarii. Scrisoarea acuza direct, nominalizeaza \u00een stilul vechilor manifeste occidentale care acum vreo suta de ani denuntau coruptia, iar acum vreo c\u00e2teva decenii, dictaturile; acuzau aceste sisteme politice \u00een calitate de organisme ale raului. O fi raul banal, dar exista si este ubicuu. Binele si mila sunt doar rudele sarace, rudele lui.
\nScrisoarea apartine lectorului clujean Casian Popa; textul este construit pe o structura de forta: \u201eNu \u00eenteleg de ce tipa Basescu la mine. De ce ma ameninta ca intra Rom\u00e2nia \u00een colaps. \u00cen ceea ce ma priveste, tara mi se pare \u00een colaps dintotdeauna. De c\u00e2nd m-am nascut. Comunistii, nu stiu cum se facea, dar nu se ajungeau fara sa ne ia la contract porcul din cotet. Erau stap\u00e2ni pe livada noastra, pe cazanul cu tuica, pe orataniile din batatura. Pe capitalisti i-am primit cu bucurie generoasa, aproape nefireasca. Trezirea din reverie ne-a dus \u00een primul colaps. \u00cen dificultate a fost tara si la mica privatizare, si la marea privatizare, si dupa ce am scapat de primul FMI, si c\u00e2nd duduia economia, si c\u00e2nd cautam luminita de la capatul tunelului, pe care vad ca n-am mai gasit-o. Va fi fiind, probabil, lum\u00e2narea de la capat\u00e2iul parintilor si bunilor nostri\u201c.
\nDupa aceasta privire asupra tragediei rom\u00e2nesti, autorul dezvolta un discurs care inventariaza racilele sistemului si realizeaza anatomia coruptiei, un discurs care acuza agresiv, dupa cum am mai apreciat, clasa politica transformata \u00een dusmanul radical al natiunii, \u00eentr-un factor de alienare: \u201eAti devastat Rom\u00e2nia cum nici popoarele migratoare n-ar fi reusit. V-ati construit un aparat urias de represiune: ministere, agentii, deconcentrate conduse de voi si clientela voastra politica. Prin ei, controlati tot, terorizati institutiile mai ceva dec\u00e2t politia politica a lui Ceausescu. Si veniti, acum, sa ma trageti de urechi pe mine. Sa ne trageti de urechi pe noi, ca se duce Rom\u00e2nia de r\u00e2pa. Vreti s-o scoateti din criza pe spinarea somerilor, a pensionarilor si a bugetarilor de executie, cei care va tin \u00een spate alesii si numitii, \u00een functiile de conducere. Cu ce curaj? Cu ce moralitate? P\u00e2na sa va atingeti de pensionarul ala slabanog, de profesorul care v-a pus creionul \u00een m\u00e2na, restructurati-va \u00eent\u00e2i pe voi! Dati-va afara si \u00een somaj pe voi, pe oamenii vostri, ai clasei politice, si dupa aceea scuipati pe noi….\u201c.
\n\u00cen finalul scrisorii, precum \u00eentr-o tragedie clasica, sunt expuse victimele asaltului devastator al clasei politice, victimele vizibile si inofensive, expuse vulnerabil oricarei forme de brutalitate: \u201eAsta este Rom\u00e2nia, dle Basescu. O stiti, o cunoasteti (…) dar nu \u00eendrazniti sa va apropiati de clanuri. Dar va este la \u00eendem\u00e2na sa-i jupuiti de vii pe batr\u00e2ni. Sunt inofensivi. Ascultatori. Mult prea blajini. Tacuti. Loviti-i cu nadejde! Nu tipa\u201c.
\nAceasta scrisoare este o revolta \u00een genunchi, o alta revolta \u00een genunchi, continuarea unei traditii.
\nRom\u00e2nia schizoida \u00een
\nvocea lui Stefan Maier<\/strong>
\nPe forumul \u201eCrestinOrtodox\u201c am gasit, din \u00eent\u00e2mplare, un text interesant, bine construit. Respectivul text contine doua pseudo-scrisori deschise care imagineaza un dialog fictiv purtat \u00eentre un \u201eramas \u00een tara\u201c si un emigrant. Paternitatea scrisorilor este oarecum problematica. Cel care a postat pe forumul mai \u00eenainte mentionat acest text a afirmat ca el apartine lui Stefan N. Maier. Pe blogul \u201eAcum\u201c, care apartine acestuia, am dat peste alte texte interesante. Trebuie sa adaug ca cel care a postat \u201escrisorile\u201c pe forumul \u201eCrestinOrtodox\u201c a intervenit \u00een text precum vechii copisti si compilatori adaug\u00e2nd de la sine si o formula finala pioasa! Nu are sens sa o reproduc…
\nPrima parte a textului lui Maier este construita dupa rigorile rationamentelor retorice deductive, demonstrative si persuasive6. Concret, prima scrisoare ofera discursul rom\u00e2nului frustrat, al celui ramas \u00een Rom\u00e2nia, patriot care analizeaza efectele interne ale exodului demografic si incrimineaza egoismele celor care si-au abandonat tara pentru binele personal; acelasi acuza orgoliul de parvenit, infatuarea si voluntariatul pagubos al celor plecati care nu au renuntat la dorinta de a se implica patronal \u00een viata rom\u00e2nilor, de a alege presedintele tarii fara a avea datele necesare pentru un demers lucid, rational7. Autorul construieste spectrul singuratatii celor de buna credinta, celor ramasi cu vii si mortii, cu trecutul si cu prezentul, la discretia clasei politice, abandonati de catre partea activa a natiunii: \u201e\u2026ne-ati tradat, emigrantilor! Ati plecat din Rom\u00e2nia \u00een cautarea libertatii, a unui trai decent si a fericirii NUMAI PENTRU VOI. Ne-ati lasat fara inteligenta si fara priceperea voastra, fara forta care s-ar fi putut aduna AICI si nu ACOLO pentru construirea unei lumi mai bune. (…) Iar noi am ramas singuri cu comunismul rom\u00e2nesc, singuri cu anticomunismul rom\u00e2nesc, singuri cu politicianismul de ev mediu al tuturor acestor partide, partidulete si politicieni care nu urmaresc dec\u00e2t interese strict legate de matul lor personal. Am ramas singuri cu prostii astia de colegi de munca fara alta preocupare dec\u00e2t de a se m\u00e2nca la nesf\u00e2rsit \u00eentre ei, \u00eentr-o societate care ar fi trebuit sa renasca, nu sa moara progresiv, dupa Decembrie 1989, adica exact acum 20 de ani. Am ramas \u00een blocurile noastre insalubre, dintre care peste o jumatate ar trebui dar\u00e2mate si reconstruite din cauza afectiunilor cauzate de cutremure, g\u00e2ndaci, plosnite, igrasie, manele, \u00eembatr\u00e2nire naturala… Am ramas marginali \u00eentr-o lume marginala. Ne-ati tradat, emigrantilor, dar asta n-ar fi nimic \u00eenca, daca nu v-ati fi tradat si pe voi \u00eensiva! V-ati lasat \u00een urma parinti, copii, frati, cei mai buni prieteni, profesori, oameni pe care i-ati iubit, locuri dragi, gusturi si mirosuri, imagini si sunete. Ati lasat \u00een urma morminte care au \u00eenceput sa intre \u00een paragina sau au fost vandalizate. V-ati lasat zecile, sutele, miile de carti care v-au format, dar nu au mai avut loc \u00een geamantanele voastre mici de fugari. (…) Ne-ati tradat si continuati zilnic sa ne tradati (…) Iar recent ne-ati decis si presedintele prin votul vostru, pun\u00e2nd cireasa pe tort. Sau, poate, chiar mai bine zis, bomboana pe coliva…\u201c
\nA doua scrisoare din corpul textului prezinta \u00eensa punctul de vedere al emigrantilor, al celor care au avut succes, a celor care au scapat si \u00eei \u201esalveaza\u201c pe cei ramasi \u00een infern aliment\u00e2nd cu bani economia rom\u00e2neasca fragila si disfunctionala, pun\u00e2ndu-le \u201eramasilor\u201c, \u00een fata, oglinda, spulber\u00e2nd astfel mitul populatiei inocente, care, de fapt, este complice, \u00een maniera sado-masochista, la propria ei spoliere materiala si decadere moral-spirituala: \u201eAti ramas cu politicienii pe care-i meritati, pentru ca ei s-au ridicat dintre voi si cu sprijinul vostru, nu sunt extraterestri. Colegii vostri de munca sunteti voi \u00eensiva. Blocurile \u00een care locuiti, parazitii, marginalitatea, va apartin. Le aveti cum le \u00eentretineti. (…) Banii trimisi de noi si cheltuiti de ei pe produse si servicii au tinut \u00een viata o economie care ar fi fost altfel \u00een cadere libera, echilibr\u00e2nd ani de zile balanta de plati a tarii. Medicamentele platite de noi au salvat nenumarate vieti omenesti. Cheltuielile noastre ca turisti \u00een tara din care a trebuit sa plecam pentru a ne trai viata au reprezentat si vor reprezenta multi ani de acum \u00eencolo o p\u00e2ine pentru voi. Caci daca nu venim noi sa revedem imagini, sa reascultam sunete, sa ne bucuram de gusturile si mirosurile copilariei, adolescentei ori tineretii noastre, c\u00e2ti turisti credeti ca ar prefera Rom\u00e2nia unor destinatii unde ospitalitatea nu e doar o poveste pentru pionieri si utecisti, preturile sunt suportabile si veceurile utilizabile? Am plecat cu geamantane mici nu pentru ca n-am fi vrut sa luam cartile dragi cu noi, ci pentru ca am plecat \u00een necunoscut! Dar ce bine va pare c\u00e2nd ne vedeti revenind cu geamantane mari, pline de cadouri si atentii, prin care \u00eencercam, umili, sa ne cerem iertare pentru bunastarea noastra \u00eendepartata si pentru anii \u00een care nu ne-am vazut…\u201c.<\/p>\n

Conform ultimelor asertiuni ale asa-zisului emigrant, Rom\u00e2nia profunda, limba si cultura rom\u00e2na s-ar fi stramutat, odata cu emigrantii\/prin emigranti, \u00een alta parte, \u00een Occidentul izbavitor; acolo s-ar afirma identitatea rom\u00e2neasca: \u201eAscultati si cititi limba rom\u00e2na vorbita de noi, urmariti cum tinem \u00een viata traditiile rom\u00e2nesti autentice, \u00een mod neostentativ si \u00een armonie cu cele ale popoarelor care ne-au primit cu bratele deschise si veti \u00eentelege ca \u00een timp ce cultura voastra devine din ce \u00een ce mai imitativa si mai subtire, noi suntem de fapt cei care o mai tinem \u00een viata asa cum am mostenit-o si asa cum am crezut \u00een calitatile ei universale. C\u00e2t despre presedintele care v-a iesit, oricare s-ar fi ales viata voastra ar fi fost aceeasi, sa nu va faceti iluzii\u201c. Ultima fraza \u00eentareste acest exercitiu al urii de sine, exprima ne\u00eencrederea \u00een posibilitatea de reabilitare colectiva. Sfatul final al emigrantului este \u00eensa o solutie comuna, pe care oricum rom\u00e2nii o exerseaza, caci tocmai individualismul exacerbat si ignorarea regulilor Cetatii sunt responsabile de proliferarea decaderii8. Nu era nevoie de utilizarea claviaturii retoricii pentru a ajunge la \u00eendemnul cinic: \u201ePreocupati-va de fericire NUMAI PENTRU VOI, las\u00e2nd apa vietii voastre sa \u00eenv\u00e2rta roata morii voastre si va va fi mai bine si fiecaruia, dar si tuturor\u201c.
\nSf\u00e2sierea interioara. Vocea anonima din scrisoarea \u201eRostul Nostru\u201c<\/strong>
\nDespre sentimente radicale, despre despartirea de traditia patriei ca separare de sursa originara a vitalitatii scrie un traditionalist t\u00e2nar, un nationalist moderat, uneori antieuropean, un individ care, de fapt, descrie starea de spirit a zeci de mii, poate a sute de mii de rom\u00e2ni care sunt precum el \u00eensusi \u2013 dezamagiti, \u00eenselati, m\u00e2niosi. \u00cen textul sau, ceea ce a ramas, dupa nu stiu ce cataclism care a atins fundamentele existentei colective, este o lume dezolanta, un spatiu al nimanui, o societate fara sens, fara viitor, o lume pierduta de care te separi, dar nu te dezici: \u201eNu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu tara mea, de-am fost nevoit s-o parasesc. E o tara fara rost, \u00een orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si \u00eenselatorii care nu duc nicaieri\u201c.
\nCine a scris scrisoarea \u00eenfatiseaza apoi cele trei surse ale \u201erostului\u201c traditional, adica elementele generatoare de valoare si legitimitate, de sens: familia, pam\u00e2ntul si credinta, adica Traditia. Fara sa-i indice pe actorii raului absolut, autorul acuza, cu o anumita virtuozitate, lipsa de empatie, abandonarea identitatii, a satului traditional: \u201eRom\u00e2nia \u00eei batjocoreste cu sadism de 20 de ani sse refera la batr\u00e2ni ca la o sursa de rost, ca la un element de stabilitate sociala si emotionala, ca expresii ale traditiei culturale \u2013 n.m.t. \u00cei tine \u00een foame si \u00een frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flam\u00e2nde si batute, asta au ajuns batr\u00e2nii nostri. C\u00e2ini tinuti afara iarna, fara macar o m\u00e2na de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si \u00eentelepciune a unei generatii care a trait at\u00e2tea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batr\u00e2ni nu exista familie. Fara batr\u00e2ni nu exista viitor.\u201c
\nApoi, dupa ce trateaza tema abandonarii pam\u00e2ntului matricial, ca strategie comunista si postcomunista, autorul ataca tema pervertirii credintei ortodoxe. C\u00e2nd vorbeste despre pierderea religiozitatii traditionale, firesti, neostentative, t\u00e2narul autor pare contaminat de spiritul retoricii nationaliste interbelice: \u201eCredinta. O mai poarta doar batr\u00e2nii si taranii, c\u00e2ti mai sunt, c\u00e2t mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de \u00eembracat, greu de dat jos, care trebuie \u00eempaturit \u00eentr-un fel anume si pus la loc \u00een lada de zestre \u00eempreuna cu busuioc, smirna si flori de c\u00e2mp. Pus bine, ca poate \u00eel va mai purta cineva. C\u00e2nd or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu\u201c.
\n\u00cen opinia epistolarului, substitutul acelei mistici populare este \u201eo varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si t\u00e2tele, si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si \u00eenmorm\u00e2ntari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute \u00een graba si cu un \u00abTatal nostru\u00bb spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Bisericile se \u00eenmultesc, credinciosii se \u00eemputineaza, sfintii de pe pereti se g\u00e2ndesc serios sa aplice pentru viza de Canada\u201c.
\nSf\u00e2rsitul scrisorii este mai putin impregnat de amintiri nostalgice, de poezie, este abrupt, disperat, generalizeaza fenomene secventiale, descrie cu o anume cruzime unele stari de fapt, umilinta de a fi rom\u00e2n \u00een Europa: \u201eBaietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting, fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza p\u00e2na gasesc un italian batr\u00e2n cu care se marita. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri\u201c.
\nSolutia propusa pentru iesirea din marasm este una de natura spirituala, \u00een aparenta ineficienta \u00een plan imediat, dar cu efecte terapeutice posibile: \u201eSuna-ti bunicii, pune o sam\u00e2nta \u00eentr-un ghiveci si aprinde o lum\u00e2nare pentru vii si pentru morti.., si sa traiesti decent, nu \u201ebine\u201c (cum ne ureaza iubitul nostru presedinte)!\u201c9
\nEpistola catre Dumnezeu. Vocea umorului <\/strong>
\nCea mai scurta dintre \u201eepistole\u201c este cea adresata lui… Dumnezeu. Ea nu pare disperata. Miza antibasesciana a textului este realizata prin persuasivitatea specifica a umorului: \u201eDraga Dumnezeu, anul acesta mi i-ai luat pe: c\u00e2ntaretul si dansatorul meu preferat Michael Jackson, actorul preferat Patrick Swayze si actrita mea preferata Farah Fawcett. \u00ceti reamintesc, Doamne, ca politicianul meu favorit este Traian Basescu.\u201c10<\/p>\n

\n

\n

Note:<\/strong>
\n1. Formula era specifica retoricii anticapitaliste din perioada \u201econstruirii socialismului\u201c.
\n2. V., \u00een 11 oct. 2008, interviul \u201eLe capitalisme touche \u00e0 sa fin\u201c, cf. www.lemonde.fr\/…\/le-capitalisme-touche-a-sa-fin_1105714_1101386.html. Textul a fost preluat si de \u201e7 Plus\u201c, dar fara ecouri \u00een dezbaterea rom\u00e2neasca.
\n3. V. demersurile teoretice anterioare: \u201eDecline of American Power: The U.S. in a Chaotic World\u201c, New York, New Press, 2003; \u201eWorld-Systems Analysis: An Introduction\u201c, Durham, Duke University Press, 2004; conferinta sustinuta la Universitatea din Montr\u00e9al: \u201eThe United States Facing Its Decline\u201c, 2006.
\n4. Adica \u00eentre sistemul culturii originare si cel al culturii-gazda.
\n5. Este vorba despre un triplu asasinat petrecut \u00een secuime, \u00een Harghita, \u00een 1976. Margareta Szekeres, o bolnava psihic, cuprinsa de un delir mistic (vezi tema \u201esacrificiului divin\u201c), si-a ucis cu toporul copii adormiti. \u00cen toata Rom\u00e2nia au circulat fotografii cu \u00eenmorm\u00e2ntarea copiilor, foi volante cu balada care depl\u00e2ngea moartea inocentilor. V. Traian Tandin, \u201eFemei criminale \u00een Rom\u00e2nia\u201c, Bucuresti, Meteor Press, 2008, p. 117-121.
\n6. Cele mai multe dintre argumente apeleaza la legaturile de succesiune.
\n7. \u00cen acest caz avem de-a face cu o scrisoare postelectorala (decembrie 2009). Subtitlul este: \u201eNe-ati tradat, emigrantilor! Ba v-am salvat, nefericitilor!\u201c.
\n8. Sa fie oare si o \u00eencercare de a iesi din efectele aplicarii principiul non-incompatibilitatii \u00een dezvoltarea argumentatiei?
\n9. Acest text este ultimul primit din partea mai multor prieteni. Chiar si europenistii au fost impresionati.
\n10. Textul anonim a fost lansat \u00een 2009, probabil \u00een campania electorala, c\u00e2nd \u00een memoria colectiva erau \u00eenca proaspete informatiile despre moartea actorilor mentionati. Desigur, lipsa ei de dramatism \u2013 si \u00een acest context scrisoarea este atipica \u2013 se datoreaza faptului ca ea a fost scrisa \u00eentr-o perioada mai putin critica din punct de vedere economic.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un pic de vulgata. Sf\u00e2rsitul capitalismului? Ultimele luni de viata politica si cotidiana rom\u00e2neasca ma frisoneaza. \u00cencepe sa-mi fie frica, cu adevarat frica! Conform unor previziuni care s-au \u00eemplinit, capitalismul \u00een care de-abia am reintrat, cu rateuri, cu jumatate de trup social si cu originalitatea rom\u00e2neasca de cumetrie, este pe \u201ebuza prapastiei\u201c1! Prin anii ’80,… Cite\u0219te mai mult »Scrisori deschise. Vocile disperarii (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2575,2726,2725],"class_list":["post-3446","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-scrisori-deschise","tag-scrisori-deschise-pe-net","tag-stefan-maier"],"views":1832,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3446","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3446"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3446\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3446"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3446"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3446"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}