{"id":3427,"date":"2010-07-08T14:44:56","date_gmt":"2010-07-08T12:44:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3427"},"modified":"2010-07-08T14:45:15","modified_gmt":"2010-07-08T12:45:15","slug":"reguli-de-buna-comunitate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/reguli-de-buna-comunitate\/","title":{"rendered":"Reguli de buna comunitate"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Horia-Roman Patapievici,\u00a0 <em>Despre idei &amp; blocaje<\/em>, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007, 248 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Dupa faza de paroxism negator, cioranian, din \u201ePolitice\u201c (1996) si cea de reducere metodica la absurdul contemporan din problema numita \u201eOmul recent\u201c (2001), Horia-Roman Patapievici intra, prin \u201eDespre idei &amp; blocaje\u201c, pe o spirala \u201econstructiva\u201c a edificarii institutional-culturale.<br \/>\nAm pus constructiva intre ghilimele nu pentru ca as minimaliza si as ironiza aceasta componenta spirituala (dimpotriva!), ci pentru ca la noi, dupa cincinalele ceausiste si jemanfisismul postrevolutionar, ideea de constructie suna rau. Aceasta se vede si din receptarea destul de anemica a volumului de fata, cu un impact academic si cultural sensibil diferit de al celor precedente. Un acelasi autor, foarte bine mobilat intelectual, cu un orizont larg, umanist, si cu o argumentatie de multe ori ireprosabila, e pe buzele tuturor atunci c\u00e2nd aplica sanctiuni excesive spiritului rom\u00e2nesc ori c\u00e2nd deconstruieste omul vidat interior al postmodernismului caricatural; si este mult mai putin citit, comentat si analizat c\u00e2nd pune in discutie blocajele, neputintele si disfunctionalitatile spatiului nostru public. Asimetria confirma una dintre tezele cartii, potrivit careia diferenta dintre piata ideilor de specialitate si spatiul mai vag delimitat al culturii generale poate fi urmarita si prin elementul de schimb specific. Astfel, daca la nivelul pietei de idei \u201eelementul de schimb este argumentul, facultatea maitresse este inteligenta, iar mediul de cultivare este g\u00e2ndirea\u201c, la nivelul culturii generale, \u201eelementul de schimb este emotia, facultatea maitresse este sensibilitatea, iar mediul de cultivare sunt starile de constiinta.\u201c (p. 64). In consecinta, \u201edin cultura, publicul cultivat ram\u00e2ne cu stari de constiinta si cu emotii culturale. In schimb, din comertul de idei, publicul avizat ram\u00e2ne cu informatii, cunostinte si structuri argumentative (la rigoare, cu teorii).\u201c (p. 65).<br \/>\nIn chip ironic, centralitatea si chiar autoritatea simbolica a lui Horia-Roman Patapievici au fost consolidate pe exact acest palier al culturii generale si al unui public autohton mai larg respir\u00e2nd \u2013 si recept\u00e2nd \u2013 in interiorul ei. Emotia cititorului generic a fost mult mai importanta, in ecuatie, dec\u00e2t grila de lectura, evaluare critica si acceptare\/ respingere a unor structuri si complexe argumentative. Fac\u00e2nd aceasta separatie, pled\u00e2nd, adica, pentru o agregare a ideilor speciale si pentru standarde disciplinare (mai e un pas p\u00e2na la ISI&#8230;), autorul merge nu numai impotriva cursului obisnuit al culturii rom\u00e2ne, ci si impotriva firului propriului succes. Simplu spus, H.-R. Patapievici vrea, pe l\u00e2nga un spatiu rom\u00e2nesc al culturii generale, spatiu care in deceniul trecut l-a consacrat, unul al culturilor de specialitate, (pe) care sa-l chestioneze.<br \/>\nDin aceasta perspectiva, valentele si dinamica individualitatii febrile, expansive, explozive, cu un apetit gnoseologic iesit din comun (de revazut \u201eZbor in bataia sagetii\u201c, 1995), se inscriu intr-o logica de sistem cultural in care protagonistul inerent subiectivat este mai putin important dec\u00e2t regulile de buna comunitate. In lumea inchisa si osificata a socialismului real, solutia de supravietuire moral-intelectuala era anume retransarea intr-un spatiu liber al interioritatii individuale. Rezistenta, c\u00e2nd voia sa fie, se organiza si se consolida pornind de la constiinta, inca neaservita, a unui subiect refuz\u00e2nd sa devina un obiect social de serie. Accentul se schimba acum spectaculos, de pe exceptionalitatea (reala ori iluzorie) a subiectului pe configurarea unui spatiu public autonom care \u201epoate face comune si unifica infinitatea experientelor cognitive individuale\u201c. Pornind de la C.S. Peirce si de la existenta realitatii \u201eindependent de capriciile tale si ale mele\u201c (dar depinz\u00e2nd de \u201edeciziile fundamentale ale comunitatii\u201c), H.-R. Patapievici pledeaza pentru, horribile dictu!, consensul comunitar: \u201eArbitrarul in constituirea realitatii (&#8230;) este eliminat prin numarul mare de oameni care participa la schimburile intersubiective. Ca sa poata juca rolul transcendental in constituirea realitatii pe care ar trebui sa il joace, schimburile intersubiective trebuie sa fie continue, multiple, permanente si libere. Altfel spus, pentru ca o realitate sa se instaleze intre oameni (iar oamenii sa se poata instala liberi in ea), trebuie ca mai int\u00e2i intre oameni sa se instaleze un consens privind lucrurile care ii tin laolalta, ii fac sa traiasca impreuna, ii fac sa impartaseasca scopuri comune \u2013 pe scurt, e nevoie de consensul care ii face sa fie comunitate.\u201c (p. 77).<br \/>\nIn intreaga carte, autorul desprins cumva de propria persoana si transformat intr-un observator rece al spatiului in care actioneaza va analiza compartimentarea deficitara si generalizarea amatoristic-abuziva din c\u00e2mpul unei culturi nationale deloc lipsite de individualitati exceptionale, dar care nu pot face impreuna sistem. Substantialul eseist nu alege vectorul etno-psihologic in judecarea si justificarea situatiei (asa-i rom\u00e2nul, astia suntem, n-avem nemti etc.), ci priveste in sectiune evolutia culturii rom\u00e2ne, observ\u00e2nd si not\u00e2nd de unde vin carentele comunitatii si blocajele pietei de idei. H.-R. Patapievici nu ezita sa abordeze critic chiar tipul intelectualului umanist cu care, in nume propriu, se identifica. Prestigiul \u201eimperial\u201c al culturii generale dateaza la noi din secolul 19 si este practic conditionat de intelectualii ilustrati in varii domenii, asociati politic (la centrul legitimator, daca nu la v\u00e2rful decizional) cu procesul modernizarii Principatelor. Intelectualul nostru umanist a creat o prima piata interna a schimbului intelectual, oferindu-i regulile si criteriile, amprent\u00e2ndu-le decisiv cu modelul sau cultural integrator. Tiparul creat atunci va supravietui, in contexte istorice at\u00e2t de diferite, p\u00e2na astazi. El asociaza un enciclopedism real ori vizat cu o modernizare facuta din afara (copiata, implantata), iar nu obtinuta procesual, din interior. Cu termeni apropiati de ai lui Sorin Antohi (argumentele acestuia vor fi de altfel reluate, pe larg, in Anexa V), Horia-Roman Patapievici puncteaza pre-conditiile acestui model de performanta culturala ce nu facea \u2013 si nici astazi nu face \u2013 o distinctie ferma intre profesionalizare\/ specializare si asa-numita cultura generala. Dat fiind ca modernizarea a venit ca un retetar, din exterior, aceiasi intelectuali umanisti care ne-au dat cursul \u201eau impam\u00e2ntenit ca norma exogenia si recesivitatea mediului cultural si profesional in raport cu pietele culturale externe\u201c (p. 56).<br \/>\nLiberal prin convingeri, eseistul se dovedeste maiorescian prin reactii. Unele dintre cele mai bune fragmente ale cartii sunt acelea in care urmarirea cursului socio-cultural e dublata de o amara, dar exacta diagnoza. In c\u00e2mpul accidentat (nici bine integrat, nici bine specializat) al culturii rom\u00e2ne, nu exista filiatie de idei, ci hiatus; nu apare o insumare a contributiilor intr-un domeniu, ci o aceeasi anomalie de non sequitur; nu se contureaza o traditie de cercetare, cu tratari succesive si un fir neintrerupt, ci asistam la reluarea fiecarei discutii de la un punct zero, obtinut nu altfel dec\u00e2t prin ignorarea tuturor precursorilor. In general se citeste, dar nu se citeaza; se \u201einoveaza\u201c, dar nu se mentioneaza; se incepe, dar nu se continua. A scrie, bunaoara, o istorie a filozofiei rom\u00e2nesti devine o problema insurmontabila, prinsa intr-un moto sugestiv din Marta Petreu (\u201eCercetarea istoriei filozofiei rom\u00e2nesti este, pentru majoritatea filozofilor si specialistilor rom\u00e2ni in filozofie, neinteresanta. In cultura rom\u00e2na, cei care s-au bucurat de existenta filozofiei rom\u00e2nesti au fost in primul r\u00e2nd literatii\u201c) si intr-un intreg capitol din \u201eDespre idei &amp; blocaje\u201c. Intorc\u00e2ndu-se de la Marta Petreu la\u2026 Aristotel, H.-R. Patapievici pune din nou punctul pe i. Nu \u201einsumarea paratactica\u201c a contributiilor individuale da rezultanta cunoasterii, ci \u201eraportarea succesiva a tuturor la fiecare\u201c. Diferenta introdusa de un g\u00e2nditor va conta in masura in care ea va fi evaluata si preluata critic. Ruptura de nivel, deodata cu inregistrarea ei, ar presupune un continuum al cunoasterii \u2013 si al interogarilor ei diferite.<br \/>\nE mai mult dec\u00e2t o pledoarie aici, o \u201emodesta propunere de a reg\u00e2ndi cultura rom\u00e2na pornind de la ceea ce ii lipseste, fara a renunta la ceea ce, in aparenta, ii prisoseste\u201c, cum swiftian isi subintituleaza autorul volumul. Este demonstratia atenta si irefutabila a manifestarii unor vicii de structura si carente comunitare. Acestea nu pot fi indreptate inainte de a fi corect identificate si explicate. Extrem de interesant (un fel de provocare colaterala a cartii de fata) e ca aceasta reconsiderare a propriilor traditii si scoli de g\u00e2ndire, laolalta cu constiinta complementaritatii si insumarii lor, il apropie pe Horia-Roman Patapievici de cel putin doi intelectuali cotati ca fiind in grupari antagonice fata de cea a paltinisenilor. Unul este Adrian Marino, aproape disperat, in autobiografia postuma recent aparuta, de lipsa de continuitate rom\u00e2neasca si de mimetismul nostru occidentalizant. Un altul este Eugen Simion care, pornind de la Ortega y Gasset, a scris in repetate r\u00e2nduri despre adamismul rom\u00e2nesc, depl\u00e2ng\u00e2nd in solidar zeflemeaua d\u00e2mboviteana. Intelectualii nostri \u201ede dreapta\u201c, de \u201ea treia cale\u201c sau \u201eapolitici\u201c pot fi astfel vazuti, cu toate diferentele, intr-o directie comuna: a unei g\u00e2ndiri critice desfasurate in evantai, insa in interiorul paradigmei organiciste. Diferenta reala si acuta va fi, in aceasta schema de rearticulare, cea inregistrata in raport cu st\u00e2nga marxista si multiculturala, in care modelul extern, rasaritean sau vestic, se insurubeaza in realitatea autohtona in aplauzele unei categorii autoconsiderate avansate, de progresisti. Pentru ca H.-R. Patapievici a fost adesea redus la un citat infamant din el, fie cel cu rom\u00e2nii gregari (intr-adevar, luat in sine, ingrozitor), fie cel cu scheletul eminescian din dulap (complet distorsionat fata de original), sa mai ofer inca unul, decupat dintr-o nota a volumului si aduc\u00e2nd aminte de exercitiile de demnitate nationala ale lui Octavian Paler: \u201eNu pun in discutie necesitatea sincronizarii cu civilizatia Europei si Statelor Unite, la care nu exista alternativa rationala si in care vad singurul lucru bun, politic vorbind, care ni se int\u00e2mpla azi. Ceea ce pun in discutie este servilismul nostru cultural si lipsa noastra cronica de imaginatie institutionala. Noi ne integram in genunchi, ignor\u00e2nd cu totul si ce suntem, si de unde venim, si ce putem, si ce vrem, si ce am vrea sa putem. Desi de raspunsul adecvat la aceste intrebari at\u00e2rna nu doar supravietuirea noastra in istorie, ci si eficacitatea proceselor in care pretindem ca ne angrenam cu tot sufletul, noi, pur si simplu, nu ridicam niciodata aceste probleme.\u201c Urmeaza o taxare a oportunismului \u201ecras, gros si gretos\u201c din lumea noastra politica, dupa care vine delimitarea neta de pe piata noastra de idei, at\u00e2ta c\u00e2ta este ea in prezent: \u201eLa noi, postmodernii sincronisti au transat chestiunea: cine pune in discutie spiritul lumii in care ne integram e fascist; cine atrage atentia asupra rolului traditiei e fundamentalist; iar cine arata ca democratia nu trebuie sa fie tratata ca o religie e legionar.\u201c (p. 241). Q.E.D.<br \/>\nInchei cronica la aceasta carte at\u00e2t de densa si stimulativa intelectual formul\u00e2nd un mic paradox. Explozivul si paroxisticul, in siaj cioranian, H-R. Patapievici al primului deceniu postrevolutionar a devenit in ultima decada mult mai echilibrat, mai moderat si mai constructiv dec\u00e2t adversarii sai care, inertial, continua sa-i caute excesele.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Horia-Roman Patapievici,\u00a0 Despre idei &amp; blocaje, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007, 248 p. Dupa faza de paroxism negator, cioranian, din \u201ePolitice\u201c (1996) si cea de reducere metodica la absurdul contemporan din problema numita \u201eOmul recent\u201c (2001), Horia-Roman Patapievici intra, prin \u201eDespre idei &amp; blocaje\u201c, pe o spirala \u201econstructiva\u201c a edificarii institutional-culturale. Am pus constructiva intre ghilimele&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/reguli-de-buna-comunitate\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Reguli de buna comunitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[2717,2715,2714,2716],"class_list":["post-3427","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-despre-idei-blocaje","tag-omul-recent-2001","tag-politice-1996","tag-horia-roman-patapievic"],"views":2509,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3427","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3427"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3427\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3427"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3427"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3427"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}