Sa enumeram la \u00eent\u00e2mplare caracterizari facute unor anumite persoane din Rom\u00e2nia sau de aiurea: \u201eviclean rural\u201c, \u201eeminent specialist \u00een rosul cascavalului pe dedesubt\u201c, \u201esuper-sincronizat oportunist\u201c, \u201eo catastrofa\u201c, \u201eimpertinenta unui oarecare\u201c, \u201eobscur profesoras\u201c, \u201egazetarasi literari francezi\u201c, \u201epseudo-rezistenti de opereta\u201c, \u201emediocri inculti\u201c, \u201elichea\u201c, \u201earivist feroce si fara scrupule\u201c, \u201egangsteri provinciali, pseudo-publicisti, derbedei purs\u00e2nge\u201c, \u201epseudo-scriitorul care vine de la coada vacii\u201c, \u201eo mare mediocritate\u201c, \u201emediocritati istorice\u201c, \u201eun carierist implacabil, un parvenit, un intelectual la prima generatie\u201c, \u201etip odios\u201c, \u201efundamental egocentrici si narcisisti, deveneau agresivi, obraznici si aroganti\u201c, \u201elichea perversa\u201c, \u201earoganta si suficienta unui oarecare\u201c, \u201euluitor de agresiv si vulgar\u201c, \u201emoralist cu lipsa la c\u00e2ntar\u201c, \u201eun personaj rural, primitiv, care se exprima bolovanos\u201c, \u201eprototip de proaspat urbanizat\u201c, \u201epersonaje primitive, agresive, cu fruntea \u00eengusta\u201c, \u201esinistrul sovin\u201c, \u201efarsor ipocrit\u201c, \u201eviolent, grobian, cu fizionomie de killer din filmele de seria B\u201c, \u201ecarieristi-megalomani pusi pe capatuiala\u201c, \u201emarunt golanas de\u00a0 periferie\u201c, \u201egolanas, suburban, incult, agresiv si obraznic\u201c, \u201epsihopat senil\u201c. Cred ca este suficient. Par desprinse din tabloide de joasa speta sau poate din limbajul grosier folosit la televiziuni rudimentare, nu? Nu este asa, at\u00e2ta vreme c\u00e2t le regasim la tot pasul \u00een memoriile postume ale lui Adrian Marino (Adrian Marino, \u201eViata unui om singur\u201c, Editura Polirom, Iasi, 2010). Trecem peste faptul dizgratios al unei actiuni concertate de public relations \u00eentreprinsa de editura Polirom (\u00eenainte de aparitia cartii pe piata, \u00een cotidiene au aparut extrase jenante din continutul jurnalului \u2013 exact aceste paragrafe cu insulte suburbane). Este si aceasta o mostra a felului \u00een care \u00eesi imagineaza editura Polirom ca o carte ar prezenta succes de casa (b\u00e2rfa grosiera este scoasa \u00een fata ca \u00eentr-un imens spectacol al decaderii morale).
\nRevenind la memoriile publicate postum, ce ar fi de spus? \u00cen primul r\u00e2nd, faptul uluitor (pentru mine) \u00eentreprins de un carturar de talia lui Adrian Marino de a asterne pe h\u00e2rtie at\u00e2tea si at\u00e2tea insulte de o trivialitate cel putin jenanta (poate ar fi bine daca ar contabiliza cineva utilizarea cuv\u00e2ntului mediocritate atunci c\u00e2nd autorul face referinta la \u201ecalitatile\u201c cutarei personalitati publice). Citind memoriile, ne \u00eent\u00e2lnim cu un Adrian Marino extrem de nemultumit de statutul ce i s-a harazit \u00een Rom\u00e2nia comunista si postcomunista, un Adrian Marino aflat \u00een pozitii conflictuale cu aproape \u00eentreg establishment-ul cultural sau politic autohton (putini sunt intelectualii care nu \u00eel agaseaza, care nu \u00eel minimalizeaza, absolut toata lumea este \u00een contra directiei corecte, intelectuale si politice, intuita de criticul de idei).
\n\u00cen pofida faptului ca se declara fericit \u00een postura de carturar ne\u00eenteles si izolat \u00eentr-un Cluj provincial, de la un pasaj la altul Adrian Marino se contrazice totalmente. Este simptomatic paragraful \u00een care scrie despre\u2026 Gica Hagi, \u00eentreb\u00e2ndu-se pe ce considerente este acesta o vedeta mediatica (c\u00e2te carti a citit fotbalistul acesta de are o asa priza la public, se \u00eentreaba retoric autorul \u201eDictionarului de idei literare\u201c). Era at\u00e2t de naiv Marino \u00eenc\u00e2t sa creada ca cei care \u00eesi fac veacul prin biblioteci pot aspira la statutul de vedete media? Daca ne-am imagina un dialog suprarealist, atunci ne-am putea \u00eenchipui cum Hagi l-ar \u00eentreba pe Marino cam c\u00e2te pase de gol a dat pentru a aspira la statutul de adulat de presa.
\nDeparte de mine g\u00e2ndul de a minimaliza profilul intelectual al omului Adrian Marino. Ma \u00eenclin \u00een fata suferintelor \u00eendurate de-a lungul vietii (cei 8 ani de puscarie si 6 ani de domiciliu fortat \u00een Baragan au lasat cu siguranta urme ad\u00e2nci \u00een viata scriitorului) si nu ma alatur corului defaimatorilor ce repede s-au grabit sa \u00eel considere un turnator la Securitate imediat dupa aparitia jurnalului (aici trebuie mentionat faptul esential \u00eentreprins de Gabriel Andreescu pentru a contracara valul de dejectii venit din partea unor felurite voci, asa \u00eenc\u00e2t cine doreste sa se lamureasca despre trecutul presupus de informator al lui Adrian Marino trebuie obligatoriu sa citeasca si opinia perfect documentata a autorului mai sus mentionat). Am toata admiratia pentru munca enorma depusa pentru a duce la bun sf\u00e2rsit cartile ce i-au adus faima (tradus \u00een mai multe limbi, criticul se poate m\u00e2ndri pe buna dreptate cu faptul ca este un autor universal si nu un provincial oarecare).
\nCeea ce ma nedumireste este tocmai acest limbaj final, tocmai c\u00e2nd Adrian Marino se pregatea de Marea Trecere (pe care de altfel si-o si simtea aproape). Omul care se declara extaziat citindu-l pe Epictet, el, ce revenea la \u201eEtica nicomahica\u201c, democratul prin definitie (adept al civilizatiei si respectului occidental \u00een opozitie cu haosul si \u00eensailarea balcanica ce-i provocau numai neplaceri), cel care se aseza \u00een descendenta pasoptistilor (este citat si Gheorghe Sincai cu \u201e\u00cenvatatura fireasca spre surparea superstitiei norodului\u201c), tocmai autorul \u201eBiografiei ideii\u201c de literatura sa adopte stilul abrupt-prapastios al limbajului de mahala atunci c\u00e2nd se refera la contemporani de-ai domniei sale?
\nNemultumirea mea este mai mult o dezamagire, un fel de cadere de pe soclu (\u00een numele anilor buni de suferinte comuniste i se pot acorda infinite circumstante atenuante, dar gustul amar ram\u00e2ne). Daca \u201eadevarul, oric\u00e2t de trist, trebuie recunoscut si denuntat pe fata\u201c, ei bine, atunci trebuie sa admitem ca Adrian Marino, \u00een ciuda faptului ca se declara \u00een dezacord cu violenta expresiei, o utilizeaza \u00een jurnalul politelor platite (pentru ca senzatia asta este, ca se platesc niste polite, se rezolva lucrurile \u00een cazul unor rivalitati mai vechi) \u00eentr-un exces ce frizeaza ridicolul. Citadinul prin care vorbea o familie atestata documentar de peste doua secole rateaza ocazia unui jurnal final al \u00eentelepciunii si calmului desav\u00e2rsite si cade \u00een perfecta lume rom\u00e2neasca a b\u00e2rfei marunte, a insultei si trivialitatii. Aici este marea dezamagire.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Sa enumeram la \u00eent\u00e2mplare caracterizari facute unor anumite persoane din Rom\u00e2nia sau de aiurea: \u201eviclean rural\u201c, \u201eeminent specialist \u00een rosul cascavalului pe dedesubt\u201c, \u201esuper-sincronizat oportunist\u201c, \u201eo catastrofa\u201c, \u201eimpertinenta unui oarecare\u201c, \u201eobscur profesoras\u201c, \u201egazetarasi literari francezi\u201c, \u201epseudo-rezistenti de opereta\u201c, \u201emediocri inculti\u201c, \u201elichea\u201c, \u201earivist feroce si fara scrupule\u201c, \u201egangsteri provinciali, pseudo-publicisti, derbedei purs\u00e2nge\u201c, \u201epseudo-scriitorul care vine de… Cite\u0219te mai mult »De ce at\u00e2ta venin si trivialitate?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2713,1625],"class_list":["post-3424","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-biografia-ideii","tag-adrian-marino"],"views":3000,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3424","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3424"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3424\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3424"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3424"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3424"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}