{"id":3407,"date":"2010-07-08T14:25:44","date_gmt":"2010-07-08T12:25:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3407"},"modified":"2010-07-08T14:28:28","modified_gmt":"2010-07-08T12:28:28","slug":"anticomunismul-%e2%80%93-boala-capitalismului-senil-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/anticomunismul-%e2%80%93-boala-capitalismului-senil-i\/","title":{"rendered":"Anticomunismul \u2013 boala capitalismului senil (I)"},"content":{"rendered":"

In Rom\u00e2nia, ca peste tot in Europa ex-comunista, de douazeci de ani anticomunismul mediatico-spectacular sau academic a devenit un soi de deus ex machina al tuturor celor care aspira sa patrunda in diverse grupuri autointitulate \u201eelite intelectuale\u201c. Insa dincolo, in Vest, a face profesiune de credinta anticomunista, asa cum o practica de c\u00e2teva decenii \u201est\u00e2nga\u201c-caviar, tine de simulacrele specifice postmodernitatii care, pe fondul unui nihilism generalizat, se apropie tot mai mult de stadiul post-ideologic si post-istoric in care se gasesc toti indivizii pregatiti mai degraba sa se str\u00e2nga si sa aplaude cutare trupa de urlatori pop-rock, dec\u00e2t sa manifesteze impotriva politicilor de austeritate si de pauperizare impuse de marii maestri ai capitalului.<\/strong><\/em>
\nDe un sfert de secol, anticomunismele caviar, de \u201est\u00e2nga\u201c si de dreapta, deschid portile unor cariere, bine remunerate, de profesori, de cercetatori, de jurnalisti, favorizeaza dob\u00e2ndirea unor burse de studiu in strainatate ori accesarea de fonduri europene, prilejuiesc invitatii la tot felul de colocvii si congrese, unde oficiantii, instalati in salile de conferinta ale cutaror hoteluri de lux, repeta ad nauseam aceleasi cuvinte, aceleasi fraze, aceleasi argumente \u2013 pe scurt, toate cliseele arhifolosite pentru incondeierea totalitarismului rosu. Pentru ca apoi sa retraga bine-mersi intre faldurile unei compasiuni sinistre, masc\u00e2ndu-si indiferenta si insensibilitatea fata de necazurile concrete ale celor aflati la cheremul puterilor dictatoriale de orice fel, inclusiv al dictaturii democratice aflate in relatie cu exploatarea capitalista.
\nCa dovada: luati aminte la silentiumul prin care aceste suflete mari inteleg sa raspunda\u00a0 consecintelor umane ale crizei economice din prezent! Dupa liturghiile anticomuniste occidentale din anii 1970-1990 \u2013 Razboiul Rece oblige \u2013 am asistat, in Est, la acreditarea unor bocitoare oficiale care, la intervale regulate, tr\u00e2mbiteaza ceva ce toata lumea stie de c\u00e2nd se potcovea puricele: anume ca regimul comunist, o formula noua \u2013 din zorii secolului al XX-lea \u2013 iesita din potentialul politico-economic al modernitatii, si-a gasit p\u00e2rghia lui Arhimede (adica posibilitatea unui praxis) in mutatii de o extrema violenta, comparabile cu ale celor doua razboaie mondiale ale secolului al XX-lea. In aceste conditii, in mod banal, instalarea sa la putere (care a durat mai mult sau mai putin, in functie de forta ori de slabiciunea fostelor clase conducatoare) a fost marcata de o serie de actiuni politice de mare cruzime \u2013 justificate si articulate in jurul conceptiei fundamentale a determinismului istoric \u2013 si de implicatii imediate pentru sociologia politico-economica care a decurs din ea: anume lupta de clasa.<\/p>\n

C\u00e2t o mai putea insa acest discurs repetitiv, tesut din locuri comune, din poncife si din banalitati prezentate pe post de analiza originala, sa vaicareasca si sa mestece ad infinitum aceleasi lamentatii fara riscul de a-si ridiculiza pe viata autorii?
\nDin c\u00e2te stiu eu, violenta face parte din nucleul destinelor mitice si istorice ale societatilor reale, ale tuturor societatilor umane, de la cele mai primitive la cele mai stiintific complexe. Iar acest destin n-a avut prea multe in comun cu cetatile utopice, cladite pe nisipurile miscatoare ale metafizicii, unde rigoarea argumentarii nu tine dec\u00e2t de logica propozitiilor gramaticale. (Ca dovada, esecul total, practic si interpretativ, al kantianismului politic si al \u201ePacii vesnice\u201c, care trimit mai degraba la o tentativa de protejare a proprietatii private \u2013 prin transcendentalizarea legilor constitutionale care o garanteaza.)
\nSigur, discursul marxist, in calitatea lui de mostenitor al Luminilor, avea si el in obiectiv o societate ideala, la care urma sa se ajunga dupa eradicarea exploatarii de clasa, adica prin implinirea necesitatii. La nimic de felul acesta nu s-a ajuns insa, pe de o parte din cauza subestimarii din punct de vedere economic si politic a inventivitatii capitalismului si a capacitatii sale de a renaste sub diferite forme ale exploatarii (in special prin incurajarea unui consumism masiv gratie capcanelor creditului \u2013 a ceea ce un comentator rom\u00e2n numea, nu fara umor, \u201eGulagul glamour\u201c); iar pe de alta parte, s-a facut caz de omisiunea (sau\u00a0 de neputinta!) lui Marx si a succesorilor sai directi (germani si rusi) de a elabora o critica a tehno-stiintei ca ultim bastion al sperantei mesianice intr-o societate secularizata. Or, dimpotriva, ei chiar au propovaduit-o!
\nIn mod sigur, religia a fost opiul popoarelor; in mod sigur, idealismul platonician si german au g\u00e2ndit frumosul, bunul si adevarul prin concepte desprinse de orice contact cu realitatea; in mod sigur, filosofia nu face dec\u00e2t sa interpreteze lumea, in loc sa incerce s-o schimbe (prioritatea teoriei practicii asupra teoriei teoriei). Insa toate acestea nu graiesc nimic despre constr\u00e2ngerile imanente si despre \u201evalorile\u201c transcendente care permit capitalismului industrial si financiar sa se extinda tot mai mult, ca o materializare a metafizicii in faza sa ultima, tehno-stiinta, ca o noua physis intr-o lume redusa nu numai la obiecte produse (vezi Marx, Heidegger, Granel), dar chiar la obiecte consumate in masa (vezi Adorno, Benjamin, Baudrillard, Debord).
\nAsadar, nu inscen\u00e2nd deploratii asupra unor fapte teribile din istorie, oric\u00e2t de groaznice ar fi fost, putem spera sa intelegem c\u00e2te ceva din practicile mortifere ale umanitatii. Fiindca, daca lacramatia ar genera interpretatie, ar fi p\u00e2na la urma foarte simplu de aflat de ce \u201eZeus il orbeste pe acela pe care vrea sa-l piarda\u201c. Numai ca, pentru asta, trebuie \u2013 cum arata Spinoza \u2013\u00a0 nici sa pl\u00e2ngi, nici sa nu r\u00e2zi: ci sa pricepi. Adica sa te consacri unui exercitiu \u2013 foarte dificil pe de o parte si foarte primejdios pe de alta \u2013 exercitiul g\u00e2ndirii.
\nAici, pe malurile Istrului, toti palavragiii (nimeni nu duce lipsa de ei, slava Domnului!) anticomunismului uita ca cei mai multi dintre domniile lor au parinti sau bunici care macar prima tinerete si-au petrecut-o la coada vacii, si ca taman violenta primei faze a comunismului, in care au fost eliminati masiv cei care detineau posturile de putere si au fost create posturi noi, le-a permis lor sa aiba o traiectorie sociala ascendenta \u2013 fara precedent in istoria taranilor de l\u00e2nga Dunare… Asa cum scria odata istoricul Marc Bloch, observ\u00e2nd comportamentul francezilor dupa infr\u00e2ngerea din 1940: \u201eOamenii sunt mai aproape de vremurile lor dec\u00e2t de parintii lor\u201c. Sa numim acest comportament \u201eadaptare\u201c, \u201elasitate\u201c sau at\u00e2t de omenescul \u201earivism\u201c. Fiecare sa-i zica cum vrea. Faptul sociologic e insa inconturnabil, iar majoritatea elitelor intelectuale si politice rom\u00e2nesti din prezent sunt copii de tarani, ajunsi dupa c\u00e2tiva ani de studiu cadre, chiar cadre superioare, ale regimului comunist.
\nN-o sa fiu at\u00e2t de malitios inc\u00e2t sa conchid ca, intruc\u00e2t fiicele lor se imbraca de la Zara, iar baietii de la Gucci, domniile lor au devenit burgheji in cel mai plin sens al cuv\u00e2ntului; in cel mai fericit caz, nu sunt dec\u00e2t niste palide c\u00f2pii… Fiindca, dupa cum peluzele de la Oxford si de la Cambridge au avut nevoie de cinci secole de ingrijiri cotidiene pentru a dob\u00e2ndi acea desime si acea moliciune capabile sa indure apasarea celor mai rigide talpi si, in acelasi timp, sa ofere conditiile unei sieste at\u00e2t de imbietoare, tot astfel nu se fabrica burghezi (de calitate buna, sau mai proasta \u2013 cel\u00a0 mai adesea) c\u00e2t ai bate din palme! Multe romane de Balzac ne invata asta, daca le citim cum trebuie (vezi \u201eP\u00e8re Goriot\u201c, \u201eLes Illusions perdues\u201c, \u201eSplendeurs et mis\u00e8res des courtisanes\u201c).
\nPe scurt, toti acesti parveniti care isi c\u00e2nta acum profesia de credinta anticomunista, servindu-si stap\u00e2nii in calitate de lachei cu norma intreaga, joaca un rol capital in proiectul de amnezie nationala. Ei sunt la microfon pentru a face uitate originile parintilor lor, altfel spus, pentru a ascunde nivelul social de unde au provenit ei si felul in care au fost obtinute aceste transformari sub egida regimului comunist. Despre anii 1930, dumnealor vorbesc ca si cum comunistii ar fi distrus un soi de \u201eparadis\u201c, cladit pe armonie sociala si bunastare si tulburat doar de agitatiile unei st\u00e2ngi comuniste clandestine si insuportabile.
\nTot acest zgomot, tot acest vacarm, toata aceasta vaicareala si vociferatie generalizata nu se produce insa dec\u00e2t pentru a trimite in uitare realitati ale societatii rom\u00e2nesti interbelice. Bravii apostoli ai capitalismului hiperliberal, calati pe retorica standard a democratiei, conform cliseelor noului comitet central bruxellez, se fac ca n-au auzit de situatia lamentabila a zonelor rurale rom\u00e2nesti din anii 1930-40 (care concentra 80% din populatie) (1). Ii indemn sa-si scoata dopurile din urechi si-i trimit la numerele revistei \u201eSociologie rom\u00e2neasca\u201c, la studiile semnate acolo de echipele de cercetare trimise pe teren de Dimitrie Gusti si conduse de Henri Stahl. Le mai aduc aminte si de vituperatiile t\u00e2narului Cioran, de criticile severe ale lui Argetoianu si ale lui Mihail Manoilescu privind atitudinea distructiva a elitelor, sau de textele de mai t\u00e2rziu ale unor istorici ca Vlad Georgescu si Florin Constantiniu (2). In toate aceste pagini, de atunci si de mai apoi, am descoperit o bizara similaritate intre coruptia si incompetenta elitelor interbelice si o mare parte a esalonului politic si a\u00a0 intelectualilor publici postcomunisti care oficiaza in prezent (\u201eBoierii mintii\u201c).
\nAsadar, nu \u201emult zgomot pentru nimic\u201c, ci mult zgomot pentru a uita, pentru a uita si, simultan, pentru a idealiza trecutul ante-comunist mizerabil (cu exceptia c\u00e2torva realizari tangibile), innegrind in schimb, dincolo de datele realitatii brute, trecutul comunist, progresele sale tehno-economice, sanitare si educationale reale, chiar daca platite de multe ori cu un pret uman prea greu. Or, in mod sigur, nu reconstituind datele unui idealism de vis, pozitiv sau negativ, putem ajunge la ratiunea (sau la lipsa de ratiune!) care i-a indemnat pe oameni sa se indrepte in cutare sau in cutare directie si sa-si verifice optiunile in practica, oric\u00e2t de mari ar fi fost costurile unei asemenea verificari. Si pentru ca asta se spune de regula doar despre comunism, aduc aminte cititorilor ca intreaga modernitate, in sine, e caracterizata de distrugeri materiale si sociale colosale.
\nStarea in care ne aflam astazi e o buna dovada: au fost distruse societati, culturi si civilizatii, consecinta a cinci secole de colonizare intensa, cu efecte deosebit de nocive \u2013 sa nu le fie cu suparare celor pentru care lumea se reduce la c\u00e2teva capitale occidentale!; au fost distruse iremediabil valori de patrimoniu (orase rase de pe suprafata pam\u00e2ntului, bombardate, sistematizate, reconstruite pe ruine etc.); au fost devastate ireversibil conditiile naturale de viata, s-au produs ravagii ecologice din pricina industrializarii si a concentrarii pe productivitate si pe profit fara limite discernabile (3).<\/p>\n

Pentru a scapa de metehnele de g\u00e2ndire atunci c\u00e2nd examinam comunismul, ne trebuie insa o atitudine radicala, ca aceea demonstrata de filosoful Jacob Taubes (profesor de iudaism si de hermeneutica la Universitatea Libera din Berlin) in interpretarea scrierilor lui Carl Schmitt, ale\u00a0 lui Martin Heidegger sau a nazismului.
\nDiscursul lui Taubes e totalmente scutit de erorile factuale patente si de imbecilitatile moraliste ale unor Farias sau Faye (in ceea ce-l priveste pe Heidegger) sau ale unui Zarka (in privinta lui Schmitt); in schimb e animat de un spirit interogativ cu adevarat radical: cum a fost posibil ca doi dintre cei mai buni trei g\u00e2nditori ai secolului al XX-lea, poate cei mai radicali si mai profunzi (printre acestia, el il numara intotdeauna si pe Walter Benjamin, comunist si mare admirator al lui Schmitt), sa creada, pentru c\u00e2tva timp, intr-o forma politica dovedita la urma urmei demagogica si populista? Gaseau ei in deciziile politice profunde ale miscarii, dincolo de supa politicianista si de cliseele ei rasiste in modul cel mai vulgar, gaseau ei oare ceva care sa le poata alimenta speranta in salvarea natiunii germane si a intregii Europe?
\nTaubes raspunde pe indelete la aceasta intrebare, in doua lucrari de dimensiuni mici, consacrate lui Carl Schmitt (4). C\u00e2t despre Heidegger, cititorul curios sa citeasca si alte abordari dec\u00e2t mizeriile unor Farias&Faye va afla suficienta materie de g\u00e2ndire daca va parcurge remarcabila sinteza critica a raporturilor lui Heidegger cu nazismul (perioada Rectoratului, 1933) dintr-un text fundamental semnat de G\u00e9rard Granel, aparut si in rom\u00e2neste, la Editura Idea \u2013 \u201eDespre universitate\u201c; aici este comentat de pilda celebrul \u201eDiscurs al Rectoratului\u201c (\u201eDie Selbstbehauptung der Deutschen Universit\u00e4t\u201c). De asemenea, mai poate consulta pe site-ul lapenseelibre.fr, textul semnat de Maximilien Lehugeur, \u201eMartin Heidegger, objet politique non-identifi\u00e9\u201c (nr. 4, aprilie-mai 2004).
\nSa intrebuintam, asadar, acest mod de abordare si in ce priveste comunismul. De ce oare spirite at\u00e2t de rafinate, de subtile si de educate (Gebildet) ca Walter Benjamin, Berthold Brecht, Luk\u00e1cs ori, in felul sau, Sartre, de ce un poet si un romancier ca Aragon, un pictor ca Picasso au avut, la un moment dat \u2013 unii dintre ei chiar intreaga viata \u2013, incredere in comunism si au legat sperante de el, pun\u00e2ndu-si inteligenta in serviciul unei critici radicale a capitalismului si action\u00e2nd de partea baricadei comuniste? Ghiceau oare in acele discursuri, in acele practici politice si culturale ceva care sa le intemeieze credinta intr-un viitor mai bun, intr-un viitor in care sa fie respectat omul at\u00e2t ca individualitate c\u00e2t si ca fiinta sociala, inscrisa intr-un socius debarasat, in fine, de stadiul lui \u201ehomo homini lupus\u201c, un socius pacific, in care fraternitatea si intrajutorarea sa fi invins eterna lacomie si pofta de c\u00e2stig? Fiindca, nu-i asa?, de fapt aceasta e problema… care nu poate fi solutionata in cele c\u00e2teva dezbateri universitare dedicate unei mai bune (sau mai putin bune) lecturi a lui Marx si Lenin: in ultima instanta, era vorba de a construi \u2013 in mod real \u2013 o societate noua, bazata pe fraternitate.
\n(Va urma)<\/p>\n

Bucuresti, iunie 2010
\nTraducere din limba franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n

Note: <\/strong>
\n(1) Conversatii private avute cu studenti ai mei, cu tarani si cu muncitori trimisi in somaj dupa 1990 mi-au confirmat, de cele mai multe ori, aceste opinii.<\/p>\n

(2) Cf. Bogdan Murgescu, \u201eRom\u00e2nia si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)\u201c, Polirom, Iasi, 2010, pp. 268-269 si p. 269, nota 253.<\/p>\n

(3) In v\u00e2rtejul propagandei anticomuniste, toti politrucii liberalismului denuntasera ravagiile reale cauzate de industrializarea neinteresata de mediu, pe model sovietic, prin secarea cursurilor de apa si a marilor interioare, desertific\u00e2nd astfel mari suprafete de teren si polu\u00e2nd solurile cu deseuri industriale etc. De ce insa acesti domni nu-si manifesta indignarea si fata de ceea ce ameninta sa devina cea mai mare catastrofa ecologica a timpurilor moderne (incluz\u00e2nd aici Cernobilul); explozia platformei de extractie petroliera apartin\u00e2nd British Petroleum, din Golful Mexic, in dreptul statului Louisiana si mareea de reziduuri care ameninta sa acopere toata regiunea p\u00e2na in Florida, distrug\u00e2nd toate spatiile salbatice, printre care celebrele lacuri bayous si, iminent, recifele de corali!<\/p>\n

(4) Jacob Taubes, \u201eAd Carl Schmitt. Gegenstrebige F\u00fcgung\u201c, 1987, si \u201eDie Politische Theologie des Paulus\u201c, 1993 (unde se gasesc si extrase din conferinta din 1952, \u201eCarl Schmitt, un penseur apocalyptique de la contre-r\u00e9volution\u201c s\u201eCarl Schmitt, un g\u00e2nditor apocaliptic al contra-revolutiei\u201ct), volum care a beneficiat de o excelenta traducere in franceza la editura Seuil, Paris, 1999. (Vezi si cele doua traduceri in rom\u00e2neste din Jacob Taubes, aparute la Editura Tact, \u201eEscatologia occidentala\u201c, traducere de Maria Magdalena Anghelescu, postfata de Martin Treml, 2008, si \u201eTeologia dupa revolutia copernicana\u201c, traducere de Andrei State si George State, prefata de Claudiu Veres, 2009, s.)<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In Rom\u00e2nia, ca peste tot in Europa ex-comunista, de douazeci de ani anticomunismul mediatico-spectacular sau academic a devenit un soi de deus ex machina al tuturor celor care aspira sa patrunda in diverse grupuri autointitulate \u201eelite intelectuale\u201c. Insa dincolo, in Vest, a face profesiune de credinta anticomunista, asa cum o practica de c\u00e2teva decenii \u201est\u00e2nga\u201c-caviar,… Cite\u0219te mai mult »Anticomunismul \u2013 boala capitalismului senil (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[1184,196,1632,2700,2701],"class_list":["post-3407","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-anticomunism","tag-capitalism","tag-claude-karnoouh","tag-europa-ex-comunista","tag-proprietate"],"views":8248,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3407","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3407"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3407\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3407"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3407"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3407"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}