{"id":3401,"date":"2010-07-08T14:14:23","date_gmt":"2010-07-08T12:14:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3401"},"modified":"2010-07-08T14:17:03","modified_gmt":"2010-07-08T12:17:03","slug":"printul-si-invatatorul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/printul-si-invatatorul\/","title":{"rendered":"Printul si Invatatorul"},"content":{"rendered":"

Desi istoricul e dator, cel putin teoretic, sa-si pastreze calmul si sa judece faptele cu raceala si fara partinire, el nu e mai putin om ca toti oamenii, cu optiuni proprii si atitudini marcat personale nutrite de ideile la care adera si de sentimentele pe care istoria i le inspira. Cliseul despre impasibilitatea \u201escribului\u201c care scrie, neturburat ca Sun, sub dictarea imperioasa a faptelor si a istoriei ram\u00e2ne, in ciuda rasp\u00e2ndirii ori tocmai de aceea un mit in miezul caruia sta o aspiratie nicic\u00e2nd si de nimeni satisfacuta. Istoria o scriu mereu invingatorii cu cerneala stap\u00e2nului, iar invinsii nu fac dec\u00e2t s-o rescrie revizuind-o printre r\u00e2nduri, pe ici pe colo si nu mereu in punctele esentiale.<\/strong><\/em><\/p>\n

Istoria istoriei ne arata o lunga negociere si, de fapt, o tocmeala intre invinsi si invingatori soldata cu revizuiri relative si niciodata definitive. Efectele acestei tocmeli nu sunt, pe termen lung, sigure si nu semnifica acelasi lucru in ochii protagonistilor. Intr-un articol senzational(ist!) din \u201eIstorie si civilizatie\u201c, dl Florin Constantiniu, redutabilul istoric al \u201einvinsilor\u201c, respinge si scoate din calendarul sarbatorilor laice ziua de 9 mai 1945: \u201eNimic de sarbatorit!\u201c, exclama cu amaraciune si indignare istoricul nostru, desi e greu de crezut ca exclamatia sa o sa bata urechea surda a invingatorilor din nou reuniti la Moscova, pe 9 mai 2010, cu prilejul celei de-a 65-a aniversari a Zilei Victoriei impotriva Germaniei naziste in cel de Al Doilea Razboi Mondial. \u201eDe mult timp, ca istoric \u2013 scrie Florin Constantiniu \u2013 imi dadusem seama ca Al Doilea Razboi Mondial continua sa fie vazut prin ochelarii invingatorilor. Am scris si am spus la diverse dezbateri despre razboiul dintre 1939 \u2013 1945 ca suntem prizonierii viziunii biruitorilor.\u201c As observa ca nu suntem doar prizonieri ai unei \u201eviziuni\u201c, ci veritabili detinuti ai istoriei distribuiti de marele regizor intr-un rol secundar, ca rolul valetului cu tava dintr-o piesa indelung jucata pe scena teatrului istoric rom\u00e2nesc. E o distributie fixa in care doar actorii sunt mereu altii. Ce victorie sarbatorim noi la 9 mai? \u2013 se intreaba dl Florin Constantiniu si raspunde cit\u00e2nd in sprijin si o pagina din jurnalul lui Goebbels: \u201eCel de-Al Doilea Razboi Mondial nu a insemnat \u2013 asa cum se pretinde \u2013 o batalie intre bine si rau, o confruntare intre libertate si opresiune, ci competitia dintre doua bande de raufacatori (…) lupta intre doua bande de criminali, una condusa de Hitler, alta de Stalin. Un Stalin ale carui crime erau acoperite de cei doi complici ai sai, Churchill si Roosevelt. Nu cred ca victoria bandei sovieto-anglo-americane trebuie celebrata. Pentru tarile baltice si cele din Europa de Est ea a adus o robie de peste patru decenii. Este momentul sa ne intrebam: victoria cui o sarbatorim la 9 mai 1945? Personal, cred ca nu este nimic de sarbatorit.\u201c Intr-adevar, nu e nimic de sarbatorit, ci numai de comemorat milioanele de morti, victimele eroice si tragice ale evenimentelor puse la cale de cei numiti.
\nSi Florin Sperlea, doctor in istorie si jurnalist, se intreaba intr-un articol in care sentimentele dau in clocot: \u201eCare 9 mai?\u201c Ziua de 9 mai 1877, c\u00e2nd Kogalniceanu si-a rostit celebrul sau discurs anunt\u00e2nd ca \u201esuntem natiune de sine statatoare\u201c, pare a fi intrat in calendarul aniversar al rom\u00e2nilor \u201esub o zodie nefasta\u201c apasata de proximitatea cu alte 9-10 mai, cu 8 mai si, mai ales, cu un 9 mai pus in scena, in 1945, de Stalin nemultumit ca, inainte cu o zi, nemtii capitulasera doar in fata Aliatilor occidentali! In consecinta, conducatorul sovietic a cerut o noua ceremonie, pe 9 mai, \u201epentru ca germanii sa mai capituleze o data in fata trupelor sovietice\u201c. Istoria joaca adesea in piese grotesti ori absurde. Ziua Victoriei, scrie Florin Sperlea, \u201ea insemnat insa intrarea Rom\u00e2niei in bezna regimului comunist impus de Uniunea Sovietica (…) un Gulag extins in tarile est-europene ocupate de Armata Rosie.\u201c Daca invingatorii au motivele lor sa aniverseze si sa sarbatoreasca, ce motive au invinsii sa asiste si sa participe la sarbatorirea ocuparii lor pret de aproape o jumatate de secol de catre biruitori?! E drept sa spunem si ca respectiva \u201eocupare\u201c s-a facut cu destula \u201em\u00e2na de lucru\u201c rom\u00e2neasca, nu doar cu m\u00e2na ocupantului. Si, in treacat fie spus, m-as feri sa calific o jumatate de secol, un segment al istoriei, ca o simpla paranteza istorica drept consecinta a unei \u201eadunari de bezmetici vanitosi si oportunisti, unii semianalfabeti adusi pe deplin la putere in 1948 prin vointa exclusiva a Uniunii Sovietice, las\u00e2ndu-ne astazi dupa aproape 50 de ani de experiment nefericit o mostenire traumatizanta din punct de vedere politic, economico-social si mai ales moral\u201c. Cu mostenirea trecutului stim ce s-a facut in ’89. Mai greu va fi cu mostenirea prezentului nostru luminos. Cu sentimentele mai ferm tinute in fr\u00e2u, articolul doctorului in istorie Florin Sperlea intitulat \u201eRegele Mihai, din nou la Moscova\u201c, raspunde documentat aceleiasi intrebari a lui Florin Constantiniu: Ce sa caute invinsii la aniversarea ocupantului?! Regele Mihai, care a acceptat din nou sa participe la ceremoniile dedicate acestui eveniment, a oferit explicatiile si motivatiile sale: \u201eprezenta sa a fost motivata prin faptul ca era singurul sef de stat din acea vreme care se mai afla in viata, fiind decorat de Stalin cu Ordinul Victoria.\u201c Daca decizia fostului suveran poate fi discutata si, eventual, cum face autorul articolului, amendata, nu cred ca inflamarea sa contra denumirii de \u201eMarele Razboi pentru Apararea Patriei\u201c pe care istoricii rusi au pastrat-o pentru ceea ce s-a petrecut pe teritoriul lor acum 65 de ani este indrituita: fiecare popor isi aniverseaza si comemoreaza cum crede istoria prin care a trecut si in v\u00e2ltoarea careia au cazut jertfa at\u00e2tia dintre fiii sai. Sunt morti pentru apararea unei tari invadate: de ce n-ar vorbi \u201ecu evlavie\u201c despre Marele Razboi pentru Apararea Patriei? Citesc si acum cu emotie o carte precum \u201eCei vii si cei morti\u201c de excelentul scriitor sovietic (rus!) Konstantin Simonov, sunt at\u00e2tea filme si at\u00e2tea carti despre aceleasi tragice evenimente, nu totul si nu toate inseamna \u201epropaganda\u201c si manipulare \u201eideologica\u201c. Pe scurt, nu impartasesc deloc o asemenea apreciere: \u201eDin punctul meu de vedere \u2013 scrie istoricul \u2013 fie ca vorbim despre URSS sau Rusia de astazi, razboiul Germaniei naziste impotriva Uniunii Sovietice a fost intotdeauna utilizat in scop propagandistic si valorizat ideologic, fiind numit si astazi de istoricii rusi Marele Razboi pentru Apararea Patriei transformat in epopee a neamurilor traitoare in patria proletariatului. Istoricii sovietici si rusi uita, atunci c\u00e2nd vorbesc cu evlavie de Marele Razboi pentru Apararea Patriei…\u201c In rest, fireste, apucaturile hraparete si cuceritoare ale marelui imperiu de la rasarit sunt blamabile si, pentru noi, detestabile, cum sunt si pentru altii: \u201eIn urma cu cinci ani \u2013 aminteste Florin Sperlea \u2013 sefii de stat din tarile baltice au refuzat sa participe la ceremonie.\u201c La r\u00e2ndul sau, Andrei Brezianu noteaza reactia Chisinaului la aceleasi evenimente aniversare si comemorative: \u201eSeful de stat de azi al tarii dintre Prut si Nistru a avut in doua r\u00e2nduri cuvinte de intelepciune pe marginea acestui moment de reflectie si memorie. Mai int\u00e2i atunci c\u00e2nd si-a explicat pozitia fata de solemnitatile din Piata Rosie: \u00abPe mine nu ma leaga nimic de Moscova. Acolo merg doar invingatorii, ce sa caute invinsii?\u00bb\u201c \u2013 a explicat Mihai Ghimpu absenta lui de la tribuna din Piata Rosie. Admirabil.
\nDintre numeroasele articole si studii de un interes exceptional si care fac din \u201eIstorie si civilizatie\u201c poate cea mai vie, instructiva si profund educativa revista de profil, sa mai citim un document extraordinar intitulat \u201eInvatatorul Ion Mihalache in dialog politic cu printul Carol\u201c. Nu in ultimul r\u00e2nd se cuvine sa insistam asupra cuv\u00e2ntului \u201edialog\u201c: ne gasim intr-un moment prelungit (2010) c\u00e2nd in Rom\u00e2nia dialogul este practic suspendat, c\u00e2nd nimeni nu intreaba pe nimeni si niciunul nu se intelege cu celalalt in interesul tarii. Criza cea mai mare in momentul de fata este \u201ecriza de cadre\u201c de care sufera Rom\u00e2nia \u2013 o tara ca o nava plutind in deriva in timp ce comandantul se afla la… Anvers si nu acolo unde si atunci c\u00e2nd trebuie. Iata de ce dialogul invatatorului cu printul este pe l\u00e2nga valoarea de viata si de reflexie a spuselor celui dint\u00e2i, simbolic pentru increderea pe care cel de-al doilea, din v\u00e2rf, i-o acorda celuilalt, consult\u00e2ndu-l in chestiuni fundamentale, pentru prezentul si viitorul tarii, asa cum era ea in 1918, c\u00e2nd dialogul avea loc. Informatiile si consideratiile pe care le formuleaza Ion Mihalache sunt dense si memorabile: acest invatator si politician rom\u00e2n care si-a vazut lungul nasului refuz\u00e2nd in c\u00e2teva r\u00e2nduri oferta regala de a fi prim-ministru cunostea ca putini altii starea reala, mentalitatea si aspiratiile rom\u00e2nilor din acea vreme, respectiv, ale clasei taranesti iesita dintr-un razboi si aflata in fata unor noi incercari. Printul vrea sa stie \u201eCe e prin Basarabia\u201c, iar raspunsul Invatatorului e acesta: \u201eRom\u00e2nii sunt la sate. Au sufletul primitor, naiv, de acum o suta de ani: lesne intri in sufletul lor, dar nu poti fi sigur de trainicia acestor sentimente: lipsa de constiinta nationala (notiunea de rom\u00e2n = sclav, tigan); situatia economica: mai infloritoare, desi mai primitiva la suprafata, ca la noi…\u201c. Ajuns la \u201echestia agrara\u201c, invatatorul \u2013 iubitor de neam, dar lucid, realist si constient de marile lui lipsuri \u2013, spune (stie) lucruri fundamentale pentru \u201estarea natiunii\u201c: \u201eRom\u00e2nul subordoneaza totul pam\u00e2ntului: \u00abOm fi frate cu rom\u00e2nu, daca el ne-a da pam\u00e2ntul, cu rusul, cu germanul, cu cine a da pam\u00e2nt\u00bb\u201c. In ce conditii vor taranii pam\u00e2ntul, intreaba printul. Raspunsul lui Mihalache este din nou edificator: \u201eConditiile constituiesc o chestie secundara pentru taran. El vrea int\u00e2i pam\u00e2nt, si il vrea individual: \u201ec\u00e2t mi-o da, sa fie al meu; la urma urmei, si cu plata, ca \u00abpam\u00e2ntul se plateste singur\u00bb\u201c. Sesizati aici viitoarea m\u00e2ndrie individualista cu care Ilie Moromete va spune: \u201edomnule, toata viata am fost independent\u201c? In chestiunea \u201emarii proprietati\u201c, Invatatorul si taranistul Ion Mihalache g\u00e2ndeste cam in felul unui comunist ca inginerul Ion Iliescu dupa ’90, c\u00e2nd incepuse sa vorbeasca \u2013 vorba a ramas \u2013 despre eficienta si rentabilitatea \u201emarilor exploatatii agricole\u201c, cea mai buna forma de a reface agricultura si \u201eviata la tara\u201c. Asadar, intrebat ce crede despre marea proprietate, Ion Mihalache raspunde ferm si scurt: \u201eTrebuie desfiintata. Daca am ajuns aici pricina e ca ne-a guvernat marea proprietate, care nu poate trai, sub forma extensiva, dec\u00e2t robind brate si las\u00e2nd satele in ignoranta.\u201c La observatia printului ca \u201enu toti care au guvernat sunt mari proprietari\u201c, invatatorul raspunde: \u201eDar niciunul dintre ei nu a putut legifera contra marii proprietati. Ea n-are destule elemente capabile sa conduca tara numai, dar si-a alipit intelectuali printr-un sistem politic potrivit intereselor ei si-i tine bine bugetul sinecurist ca sustinatori al ei\u201c. Formidabil! Continu\u00e2nd sa-l informeze pe print mai bine, mai mult, mai profund dec\u00e2t un intreg Institut de cercetare a mentalitatii si economiei agrare, Invatatorul spune: \u201eSa presupunem ca va at\u00e2rna mai slab la c\u00e2ntar productiunea gr\u00e2ului Rom\u00e2niei (din cauza slabei pregatiri a taranului \u2013 n.n.). Dar nu trebuie pierdut din vedere un element care nu se poate c\u00e2ntari si nici citi in bilant: puterea de viata a natiunii, viata omului. E fapt ca taranul rom\u00e2n e stors de viata si evident inferior sufleteste celui din Arad, Transilvania, Bucovina, Basarabia, Bulgaria, Serbia, adica de jur imprejur. Pricina? S-a zis: rasa. Dar rasa e aceeasi in Transilvania si in Basarabia. Sare in ochi ca e regimul exploatator si ruinator al marii proprietati. Si daca e sa facem un element viguros din taran, c\u00e2stigul patriei e mult mai mare ca cele c\u00e2teva vagoane de gr\u00e2u la export. Dar nici in balanta economica nu vom avea mai putine rezultate. Care este exploatarea rationala pe care o face azi marea proprietate? Nu o exploatez tot ca mica proprietate prin sistemul arendasiei si subarendasiei? Aceeasi cultura, deci; in cazul cel mai rau se va face in plus, ca omul lucreaza mai cu tragere de inima pentru el ca pentru altul… Sa altoim improprietarirea pe principiul cooperatiei; obstiile cu agronomi dau rezultate superioare…\u201c Despre obstii, despre \u201eparcelarea ridicula\u201c a pam\u00e2ntului, despre marimea proprietatii individuale ca ea sa fie rentabila, despre \u201eproprietatea mijlocie\u201c, despre rolul invatatorilor in razboi, pe front si despre profesorii care-i \u201efac\u201c pe invatatori \u2013 parerile lui Mihalache vadesc o mare priza la soarta si viata comunitatilor satesti si o viziune rationala extrem de actuala si azi \u2013 daca n-ar fi prea t\u00e2rziu. Documentul descoperit si prezentat de Alexandru Badea in \u201eIstorie si civilizatie\u201c este extraordinar: daca nu mai poate fi aplicat in realitate din lipsa de \u201ecadre\u201c capabile si iubitoare de popor, dialogul dintre print si invatator merita macar pus in scena de un scriitor (poate chiar autorul descoperirii si prezentarii) sub titlul \u201ePrintul si Invatatorul\u201c. Macar pe scena sa mai vedem cum \u201eduduie\u201c agricultura rom\u00e2neasca aflata la pam\u00e2nt. Binomul acesta Print\/Invatator e poate una din cheile cu care se va putea c\u00e2ndva, c\u00e2nd \u201ecadrele\u201c vor exista, sa intredeschidem usa viitorului. Dialogul cu Tara, consultarea maselor nu se fac asa cum au crezut demagogii, fostii si actualii conducatori in Piata Universitatii, ci intreb\u00e2nd pe cine trebuie, ascult\u00e2nd vocile celor ce simt cum bate inima tarii. Fraternizarile din Piata astupa urechea, degradeaza orice dialog.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Desi istoricul e dator, cel putin teoretic, sa-si pastreze calmul si sa judece faptele cu raceala si fara partinire, el nu e mai putin om ca toti oamenii, cu optiuni proprii si atitudini marcat personale nutrite de ideile la care adera si de sentimentele pe care istoria i le inspira. Cliseul despre impasibilitatea \u201escribului\u201c care… Cite\u0219te mai mult »Printul si Invatatorul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2697,2698,2696,2699,2695,729],"class_list":["post-3401","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-regele-mihai","tag-din-nou-la-moscova","tag-florin-constantiniu","tag-invatatorul-ion-mihalache-in-dialog-politic-cu-printul-carol","tag-istorici","tag-istorie"],"views":2398,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3401","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3401"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3401\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3401"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3401"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3401"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}