{"id":3395,"date":"2010-07-08T14:10:38","date_gmt":"2010-07-08T12:10:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3395"},"modified":"2015-01-15T17:24:04","modified_gmt":"2015-01-15T15:24:04","slug":"ce-ar-mai-fi-de-vanzare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ce-ar-mai-fi-de-vanzare\/","title":{"rendered":"Ce ar mai fi de v\u00e2nzare?"},"content":{"rendered":"

Pierd tot mai mult timp cu editorialele. \u00cen acest moment, privesc, de exemplu, imaginile zguduitoare din zonele terorizate de ape si simt ca ma parasesc toate cuvintele. Privesc tara si oamenii, asa cum sunt ei, dupa doua decenii de democratie rom\u00e2neasca si iarasi ma simt abandonat de cuvinte. Scriu: durere \u00eempinsa la\u00a0 extrem, frica si moarte, dar parca n-am spus mare lucru, tragedia ce se desfasoara sub ochii mei este, \u00een realitate, si mai teribila. <\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cemi lipsesc cuvintele si pentru a descrie eforturile eroice ale pompierilor, medicilor, jandarmilor si militarilor din prima zi \u00een care le-au fost reduse salariile \u00een procentele stiute. Sa fii mereu pregatit: sa stii carte, sa ai conditie fizica si putere sufleteasca sa faci fata celor mai cumplite confruntari si sa fii rasplatit cu asemenea substantiale reduceri de niste activisti ignoranti nu mai mira pe nimeni. Lumea s-a obisnuit cu aceste date fundamentale ale moralei politice postrevolutionare. La ora c\u00e2nd \u00eemi reuseste prima fraza, cea mai grea din orice text, fie el de o pagina sau de o mie, sunt anuntati 22 de morti si un disparut si, nu stiu de ce, asta \u00eemi aminteste de lectiile din studentie, c\u00e2nd patria ne pregatea si pentru a fi medici militari. Caci tocmai ne aflam \u00een fata crizei rachetelor din Cuba si, o vreme, am fost pusi \u00een situatia de a trece de la cursuri la cele mai brutale lectii practice. La primul asalt, ni se spunea, procentul mortilor este de at\u00e2ta, la urmatorul asalt pierderile\u00a0 se ridica la… Dar pe atunci sentimentul pe care mi-l produceau cadavrele de pe masa de disectie, nefericitii ce mureau \u00een spitale sub ochii mei, sau procentele vehiculate \u00een timpul orelor de strategie si tactica nu-mi dadeau nici pe departe fiorul de acum. Suntem la al nu stiu c\u00e2telea asalt al apelor sau al focului, al secetei, dar calamitatea principala \u2013 clasa politica si \u00eendeosebi conducerea de acum \u2013, nu s-a schimbat dec\u00e2t din rau \u00een foarte, foarte rau. \u00cen fata apelor sau a secetei, nepasarea politicienilor si mai ales ignoranta \u201eenciclopedica\u201c sunt pur si simplu crime. \u201eCrime scrupuloase\u201c, ar spune marchizul de Cuistine. \u00cen timp ce Siretul si Prutul faceau ravagii, \u00een Parlament se ducea o lupta \u201epe viata si pe moarte\u201c pentru functiile de sefi la posturile publice de televiziune si de radio, ultimul fiind\u00a0 obtinut cu multa usurinta de U.D.M.R. Maghiarii, cunosc\u00e2nd foarte bine gasca de bisnitari si de golani cu care au de a face, obtin tot ce \u00eesi propun sa obtina. Santajul si trocul fiind metode demult \u00eencetatenite \u00een aceasta perla a spatiului carpato-danubiano-pontic. \u201eD\u00e2mbovita apa dulce\/ Cin’ te bea nu se mai duce!\u201c. Adevar pe care, se vede, l-au descoperit si ungurii. Dupa Ministerul Culturii era firesc sa pretinda si postul national de radio. Mari c\u00e2stiguri simbolice. Caci, se stie, prost este cel ce da, nu cel care cere. Prin popor se vorbea, cu nu prea mult timp \u00een urma, si de schimbarea Imnului si a Zilei Nationale, idee la care, de altfel, au aderat destui\u00a0 \u201epatrioti\u201c rom\u00e2ni bine sponsorizati. Caci iarna este prea rece pentru fragilitatea fiintei lor, iar vara, se sub\u00eentelege, prea cald. O zi neutra, un fel de Zi a Recunostintei, ar fi mult mai potrivita si mai conforma cu g\u00e2ndirea Marelui Licurici, dar si cu cea a noilor internationalisti proletari. Probabil ca Imnul si Ziua Nationala s-ar \u201evinde\u201c chiar mai ieftin dec\u00e2t Tinutul Secuiesc. Oricum,\u00a0 pentru ceea ce se \u00eent\u00e2mpla acum, \u00eentr-o tara numita deocamdata Rom\u00e2nia, lovita cumplit nu numai de preturi, ci si de\u00a0 tragedia din Moldova, nu stiu cine ar putea gasi cuvintele potrivite pentru a convinge ca asa nu se mai poate. Am scris de sute de ori despre degradarea si umilinta prin care trece aceasta tara, mai mult pentru a ma pune \u00een acord cu propria-mi constiinta, dec\u00e2t din convingere ca voi fi auzit.<\/p>\n

Dar oamenii, \u00een marea lor majoritate, aud doar ceea ce vor sa auda. Iata, un confrate care a avut bunavointa sa se aplece asupra volumului meu de publicistica \u201eA trai, a scrie\u201c, \u00eemi reproseaza, printre altele, ca sunt foarte dur cu realitatile rom\u00e2nesti si ca prea multe dintre relele de la noi le-am\u00a0 atribuit presedintelui Traian Basescu. Am \u00eenteles imediat ca recenzentul n-a trecut de primele cinci pagini ale cartii, caci unele texte\u00a0 au fost scrise cu niste ani \u00een urma, c\u00e2nd actualul presedinte nu exista \u00een lumea politica, era la Anvers sau pe \u201eBiruinta\u201c b\u00e2ntuind pe marile si pe oceanele lumii. Sigur, cartea este o marfa si nimeni nu este obligat\u00a0 sa o cumpere, sa o citeasca sau sa scrie despre ea. Unii comentatori citesc \u00eenceputul si sf\u00e2rsitul, altii nu citesc dec\u00e2t recenziile sau prefetele ce \u00eensotesc volumul respectiv. Pessoa \u00eei numea \u201ecritici de casa mica\u201c. La noi, s-a vazut ca \u00een epoca postrevolutionara prea putini au scris despre carti, cei mai multi s-au concentrat pe autori, culoarea carnetului de partid din buzunar ori din suflet sau apartenenta la o gasca\u00a0 fiind decisive. S-a uitat ca si comunistii faceau acelasi lucru, ca toate erau trecute prin filtrul grosolan al politicii. C\u00e2t despre duritate \u00een relatia cu actuala putere, am la dispozitie toate vorbele generoase si superlativele limbii rom\u00e2ne pe care, de o jumatate de secol, nu am reusit sa le utilizez. \u00cemi amintesc \u00eentrebarea foarte la moda imediat dupa Revolutie, \u00eembratisata apoi mecanic de toti viitorii talibani: \u201eCe ai facut \u00een ultimii cinci ani?\u201c \u00cen ceea ce ma priveste, nu gasesc nici o fapta care sa-mi st\u00e2rneasca entuziasmul. Presedintele si guvernul sau au avut un popor dispus sa-i urmeze, plus toate fr\u00e2iele puterii. Cu ce ne-am ales? Nu mai \u00eensemnam nimic \u00een nici o competitie. Poate daca ar fi vreuna pentru lichele. Dar si acestea sunt mediocre. \u00centr-o fabula din Persia epocii Sasanide se spune ca: \u201eUn om slab, de conditie joasa, este \u00eentotdeauna folositor si sincer p\u00e2na ce este numit \u00eentr-o functie de care nu este demn\u201c. Mizeria, incultura, grobianismul, smecheria si hotia sunt semnele distinctive ale acestei\u00a0 epoci.\u00a0 Din pacate. Iar ele li se datoreaza celor nedemni pentru functiile \u00een care au ajuns. P\u00e2na la urma, ne-am batut joc de suferinta noastra, de tragedia prin care am trecut, de \u00eenzestrarea acestui popor. Nu am simtit clipa \u00een care Destinul ne-a aratat fata lui buna. Am lasat \u201emargaritarele \u00een seama porcilor\u201c, iar acum platim indiferenta, lasitatea si nehotar\u00e2rea din momentele decisive. \u00cen ceea ce ma priveste, sunt convins ca dreptul oricui de a spune exact ce crede ar fi\u00a0 primul pas spre ceea ce ar trebui sa fim. \u201eNu sunt de acord cu ceea ce spui, declara Voltaire \u00eentr-un dialog\u00a0 cu Piron, dar voi apara p\u00e2na la moarte dreptul tau de a spune ceea ce g\u00e2ndesti\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pierd tot mai mult timp cu editorialele. \u00cen acest moment, privesc, de exemplu, imaginile zguduitoare din zonele terorizate de ape si simt ca ma parasesc toate cuvintele. Privesc tara si oamenii, asa cum sunt ei, dupa doua decenii de democratie rom\u00e2neasca si iarasi ma simt abandonat de cuvinte. Scriu: durere \u00eempinsa la\u00a0 extrem, frica si… Cite\u0219te mai mult »Ce ar mai fi de v\u00e2nzare?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[14953,4,556,2694],"class_list":["post-3395","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-politica","tag-editorial","tag-ministerul-culturii","tag-morala"],"views":2941,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3395","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3395"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3395\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3395"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3395"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3395"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}