{"id":336,"date":"2009-12-10T09:55:14","date_gmt":"2009-12-10T07:55:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=336"},"modified":"2015-01-15T17:32:51","modified_gmt":"2015-01-15T15:32:51","slug":"inchizitorii-cei-mici-si-istoria-cea-mare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inchizitorii-cei-mici-si-istoria-cea-mare\/","title":{"rendered":"Inchizitorii cei mici \u015fi istoria cea mare"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Zarurile au fost aruncate. Datorita calendarului stabilit cu tipografia, sunt nevoit sa scriu acest articol cu doua zile \u00eenainte de a cunoaste rezultatul alegerilor, dar mi-e greu sa cred \u00een rasturnari spectaculoase. si chiar daca ar fi, exista niste particularitati ale structurii noastre \u2013 pacate, defecte etc. \u2013 de care nu ne-a eliberat nici o revolutie si nici un guvern. Caci, ceea ce s-a dob\u00e2ndit \u00een zeci sau chiar sute de ani, nu se poate schimba de pe o zi pe alta, mai ales ca, \u00een ultimul deceniu prerevolutionar, dominanta a fost mentalitatea de lagar \u2013 scapa cine poate, fiecare se salveaza cum poate \u2013, toate actiunile fiind dictate de instinctul de conservare. Altfel spus, omul era redus la conditia de simplu animal. <\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>Revolutia a fost o eliberare violenta de orice constr\u00e2ngere, dar \u201cclipele astrale\u201d \u00een care am avut marea tresarire de luciditate si nesupunere au fost foarte scurte. Pe neobservate, s-a instalat o noua forma de dictatura: a unor grupuri de interese care se numesc partide, dictatura celor ce striga mai tare si, \u00eendeosebi, dictatura celor ce si-au asumat si Revolutia si \u00eenfruntarea fostilor stap\u00e2nitori care, de altfel, nu aveau cum sa opuna vreo rezistenta. Prin urmare, lupta \u00eempotriva comunismului a devenit copyright-ul unei secte, dar si un mod al acesteia de a intimida. Caci nu oricine putea fi anticomunist, nu oricine avea dreptul sa condamne, sa separe apele de uscat, ci numai cei ce si-au arogat aceasta misiune. Chiar daca printre asemenea mari luptatori gasim comunisti cu pedigree, fii de activisti sau turnatori, lasi, chibiti si aflatori \u00een treaba, nu are nici o importanta. \u00cen ceea ce ma priveste, acestia mi s-au parut figurile cele mai ridicole ale ultimei campanii electorale. Ei mi-au amintit de unul din bancurile cu ardeleni. Urmarindu-l pe un neamt care facea flotari, un ardelean se g\u00e2ndi ca e bine sa-i atraga atentia: \u201cDomnule draga, dar muierea a plecat demult!\u201d<br \/>\nMulti dintre fostii comunisti si securisti au murit sau sunt la pensie si oricum nu conteaza, valorile tinere si forta de munca parasesc tara, nu sunt interesate de trecut sau, din pacate, nu \u00eenteleg nimic din ceea ce li s-a \u00eent\u00e2mplat propriilor parinti. \u00censa lupta cu comunismul, cu precadere cel cu fata ceausista, nu \u00eenceteaza o clipa, caci sponsorii trebuie sa le vada harnicia chiar daca acesta a murit odata cu institutiile care l-au tinut multa vreme pe respiratie artificiala. El va mai exista, totusi, precum fantoma batr\u00e2nului rege al Daniei, c\u00e2ta vreme amintirea lui va fi profitabila, lucrativa si c\u00e2t vor mai exista niste reputatii ce trebuie patate. Daca ne uitam \u00eensa la ceea ce se petrece acum, sub ochii nostri, este limpede ca a sosit momentul ca acesti vajnici luptatori \u00eempotriva comunismului sa se reprofileze, sa-si gaseasca alt stap\u00e2n si alte surse de venit. Experienta de p\u00e2na acum dovedeste ca nu le va fi greu, caci la \u00eenceput presteaza munca voluntara. Cu ce vor iesi la atac \u00een urmatoarea campanie e greu de prevazut. Sigur este ca vor fi alaturi, ca si p\u00e2na acum, de \u00eenvingatori. Adevarul nu are nici un rol \u00een relatiile lor cu \u201csponsorii\u201d. Mirarea \u00eentr-un asemenea caz nu \u00eesi are locul. La urma urmei, trebuie sa ne consolam cu ce spune D.H. Lawrence despre concluzia lui Dostoievski asupra naturii umane: \u201c&#8230; asa sunt oamenii\u201d. \u00cen parabola Marelui Inchizitor, acesta \u00eei spune lui Iisus, \u00eentors pe pam\u00e2nt \u00een timpul Inchizitiei spaniole, ca omenirea este prea slaba ca sa poata suporta libertatea. Ea nu are nevoie de hrana divina promisa de Iisus, ci de banala hrana de toate zilele.<\/p>\n<p>Ca aceasta n-a cautat niciodata libertatea, ci, p\u00e2na la urma, cum spunea un filosof contemporan, \u201econfortul dat de supunere\u201d. Cei ce au iesit \u00een strada s-au predat, din pacate, foarte repede, au acceptat alte promisiuni dec\u00e2t cele pentru care au luptat, ca \u00eentr-un t\u00e2rziu sa descopere ca si-au pierdut nu numai libertatea, ci chiar si tara. La douazeci de ani de la Revolutie, am ajuns iarasi \u00een situatia de a trebui sa ne rec\u00e2stigam demnitatea. Dar cum poti sa fii demn \u00een conditiile \u00een care mizeria, nerusinarea, ignoranta si izolarea au devenit stap\u00e2nii absoluti ai unui spatiu \u00een care, cu doua decenii \u00een urma, parea sa se fi \u00eemplinit visul cel mai mare al tuturor? Si c\u00e2nd multe minti luminate s-au adapostit \u00een graba la umbra deasa a unui partid sau a unui stap\u00e2n vremelnic. Sa fi \u00eenvatat, oare, din experienta celor ce au rezistat \u00eentr-un timp c\u00e2nd totul era interzis? Caci acestia au fost primele victime ale parazitilor Revolutiei. Vina lor era ca nu s-au opus si mai mult atunci c\u00e2nd nimeni nu \u00eendraznea sa miste \u00een front. Placerea distrugerii pare la noi mai mare dec\u00e2t bucuria libertatii si demnitatii. \u201eCrima cea mai cumplita nu o comit acum cei ce ucid, spunea Ortega y Gasset, ci aceia care nu ucid, dar permit asasinatul.\u201d Ori, a ignora scoala, spiritul, valorile adevarate, a cultiva prostia si agresivitatea sunt tot un fel de asasinat. Poate cel mai eficient dintre toate! Aflati, cum stim, sub blestemul adamismului nostru traditional, sa speram ca nici acesta nu va fi dus la bun sf\u00e2rsit.<br \/>\nAzi, mai mult ca oric\u00e2nd, se vorbeste iarasi de un nou \u00eenceput. Al c\u00e2telea? Vom avea \u00een sf\u00e2rsit taria de a face si pasii urmatori?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Zarurile au fost aruncate. Datorita calendarului stabilit cu tipografia, sunt nevoit sa scriu acest articol cu doua zile \u00eenainte de a cunoaste rezultatul alegerilor, dar mi-e greu sa cred \u00een rasturnari spectaculoase. si chiar daca ar fi, exista niste particularitati ale structurii noastre \u2013 pacate, defecte etc. \u2013 de care nu ne-a eliberat nici o&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inchizitorii-cei-mici-si-istoria-cea-mare\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Inchizitorii cei mici \u015fi istoria cea mare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[87,4,88,182,183],"class_list":["post-336","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-alegeri-prezidentiale","tag-editorial","tag-electoral","tag-guvern","tag-revolutie"],"views":3928,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/336","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=336"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/336\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=336"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=336"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=336"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}