{"id":3262,"date":"2010-06-23T19:22:39","date_gmt":"2010-06-23T17:22:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3262"},"modified":"2010-06-23T12:26:08","modified_gmt":"2010-06-23T10:26:08","slug":"sfarsitul-cinema-ului-%e2%80%9esub-maslini%e2%80%9c-de-abbas-kiarostami","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sfarsitul-cinema-ului-%e2%80%9esub-maslini%e2%80%9c-de-abbas-kiarostami\/","title":{"rendered":"Sf\u00e2rsitul cinema-ului: \u201eSub maslini\u201c de Abbas Kiarostami"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Fara travelling-uri complicate, fara studii de lumina, fara actori profesionisti, aproape fara recuzita \u2013 un Jeep, c\u00e2teva corturi si un numar de glastre cu flori, nu mai mare de zece, fara teze complicate impuse cu tot dinadinsul, fara savantl\u00e2curi si fara implicatii politice, \u201eZire darakhatan zeyton\u201c al lui Abbas Kiarostami trateaza ceea ce ar putea fi o poveste de dragoste in Iranul zguduit de cutremurul violent din 1992.<\/strong><\/em><br \/>\nLa ce bun filmul c\u00e2nd at\u00e2tia si at\u00e2tia oameni (in jur de 50.000, conform estimarilor finale) pier ca si cum n-ar fi fost niciodata, pare a spune Kiarostami. Vocea sa, prin mijlocirea personajului regizorului, abia daca se face auzita; adevaratii protagonisti sunt localnicii.<br \/>\nLa ce bun filmul, o arta oricum aproape nerecunoscuta oficial in Iran, intreaba elevele de la o scoala locala c\u00e2nd li se cere sa se prezinte la un casting improvizat, daca ultima productie a regizorului abia s-a bucurat de o unica difuzare la televiziunea nationala? La ce bun sa apari intr-un film in care colegele de scoala nu vor putea sa te vada, sa te admire? La ce bun sa apari intr-un film in care esti obligata sa porti haine traditionale, din acelea pe care nimeni in afara persoanelor fara educatie nu le mai poarta, intreaba viitoarea actrita Tahereh.<br \/>\nPentru regizorul insusi, filmul cade pe plan secund in fata traseului sinuos al relatiei lui Hossein, protagonist al unei unice scene care se lasa greu filmata, cu Tahereh, partenera sa. Hossein este refuzat constant, mai int\u00e2i de parintii lui Tahereh, apoi, dupa disparitia acestora in cutremur, de bunica acesteia, iar acum de Tahereh insasi. Neinduplecarea ei, motivata de faptul ca Hossein este analfabet si nu este proprietarul unei case, si incapat\u00e2narea lui, care ii cere m\u00e2na, din nou si din nou, cu aceeasi cerbicie, fac toata frumusetea filmului.<br \/>\nFinalul deschis ii are in centru tot pe cei doi tineri. Prin ochii personajului regizorului (Mohamad Ali Keshavarz), camera il urmareste de la distanta pe Hossein, care o urmeaza pe Tahereh. Dupa obicei, aceasta il ignora. Cei doi zabovesc insa c\u00e2teva momente, iar Hossein se intoarce. A obtinut el, in sf\u00e2rsit, acceptul lui Tahereh de a-i deveni sotie? Camerala sprintara care insoteste intoarcerea lui (de altfel, singura forma de soundtrack a filmului) pare a sugera ca da. Nu putem spune cu siguranta.<br \/>\nChestiunea a fost intens dezbatuta de critica, desi important nu este daca Tahereh a spus \u201eda\u201c sau \u201enu\u201c. Important este ca, in ciuda cataclismului care abia a trecut, in ciuda peisajului neprimitor, in ciuda lipsurilor de tot soiul, viata isi vede de drumul ei, dupa cum filmul din film, in ciuda feluritelor constr\u00e2ngeri, urmeaza sa se faca. Aceasta demonstratie simpla este c\u00e2stigul ultim al lui \u201eZire darakhatan zeyton\u201c. La aceasta este el bun.<br \/>\n\u201eFilmul incepe cu D. W. Griffith si se termina cu Abbas Kiarostami\u201c, a declarat odata Godard. \u201eSub maslini\u201c nu face dec\u00e2t sa-i dea dreptate.<br \/>\n<strong>The long and winding road: \u201eLa belle noiseuse\u201c de Jacques Rivette<\/strong><\/p>\n<p>Nu intotdeauna si doar in anumite conditii, avangarda, prin definitie neiubitoare de norme si av\u00e2nd un public restr\u00e2ns, devine mainstream. Astfel, exista o avangarda \u201eacceptabila\u201c, cvasiunanim apreciata, dupa cum exista o avangarda nerecunoscuta ca atare, al carei unic defect este acela ca nu poseda intocmai calitatile celei dint\u00e2i. Din motive nestiute de nimeni si fara vreo legatura cu valoarea lor intrinseca, unele creatii ajung sa fie vazute si placute, altele mai putin.<br \/>\nMai toata lumea a auzit de Godard, Truffaut, Rohmer si Chabrol \u2013 filmele lor sunt difuzate si rasdifuzate. Prea putini au auzit, insa, de Jacques Rivette, colegul lor de la \u201eCahiers du cin\u00e9ma\u201c, inca si mai putini i-au vazut filmele, rareori s-au bucurat acestea de aprecierea juriilor de la marile festivaluri. \u201eLa belle noiseuse\u201c din 1991 este una dintre rarele exceptii.<br \/>\nCu o actiune aproape inexistenta si cu dialoguri cam c\u00e2t pentru un scurt-metraj, servindu-se de o m\u00e2na de actori si de decoruri care se schimba o data la jumatate de ora, aceasta pelicula mutipremiata a lui Rivette este pe c\u00e2t de epopeica in dimensiuni, pe at\u00e2t de hipnotica. Av\u00e2nd o durata de \u201edoar\u201c patru ore (\u201eOut 1\u201c din 1971 avea 12 si jumatate!), \u201eLa belle noiseuse\u201c este inainte de toate povestea unui tablou, sau mai degraba descrierea in detaliu a momentelor care il preceda si determina.<br \/>\nPictorul este Edouard Frenhofer, interpretat magistral de Michel Piccoli, modelul este Emmanuelle B\u00e9art. Celelalte personaje aproape ca nu conteaza at\u00e2ta timp c\u00e2t tabloul nu este terminat.<br \/>\nLiz, partenera lui Frenhofer, Nicolas, partenerul lui Marianne, am\u00e2ndoi gelosi, am\u00e2ndoi neresemnati in legatura cu putinatatea atentiei de care se bucura, Porbus, chimistul indragostit de arta, cu totii asteapta sa vada cum va arata tabloul. Si noi laolalta cu ei. Nicolas se intreaba in acelasi timp daca nu cumva Marianne s-a indragostit de Frenhofer. Si noi odata cu el.<br \/>\nAmbele sunt piste false, diversiuni inteligent construite de Rivette: nici tabloul nu il vom putea vedea, nici intre creator si muza nu se int\u00e2mpla nimic. Ceea ce vedem totusi este mult mai important.<\/p>\n<p>Vedem procesul de creatie insusi, infatisat in cele mai mici amanunte. Minute in sir, il vedem pe Frenhofer cum isi cauta pensulele, cum le curata, cum isi pune in ordine schitele, cum umple borcanasele cu apa, cum construieste un mic decor, cum ii dicteaza lui Marianne o pozitie, cum o modifica si iar o modifica, cum se enerveaza si pleaca, pentru a se intoarce si a modifica din nou pozitia care mai devreme i se paruse potrivita, si tot asa, la nesf\u00e2rsit. Toate acestea nu au nimic romantic in ele, personajul lui Piccoli nu e nici pictorul genial tipic, fustangiu si cu o predilectie pentru vinul rosu, nici melancolicul Guido din \u201e8\u00bd\u201c, ci un batr\u00e2n cocosat, tiranic si capricios, care cea mai mare parte a timpului isi distruge vechile schite si incepe altele, pe care de asemenea le distruge.<br \/>\nToate acestea le vedem, tusa cu tusa, esec cu esec, tot ceea ce este indeobste considerat plictisitor, sc\u00e2rt\u00e2itul penitei, horcaitul lui Frenhofer, aproape nimic nu este ascuns privirii. In aceasta rezida fascinatia pe care o exercita pelicula lui Rivette, desi spectaculos este si modul in care personajele se influenteaza reciproc, acele subtile schimbari pe care unele le suscita in celelalte abia int\u00e2lnindu-se, abia vorbindu-si, intr-un fel similar celui in care coregrafia din final se desfasoara, c\u00e2nd toti cei cinci (plus sora lui Nicolas) isi iau ramas bun.<br \/>\nCu greu ne luam si noi ramas bun de la personajele lui Rivette, cel putin la fel de memorabile ca cele din \u201ePierrot le fou\u201c sau din \u201eLes quatres cents coups\u201c. Din pacate, Frenhofer nu a avut norocul lui Pierrot sau Antoine Doinel, la fel cum Rivette nu l-a avut pe cel al lui Godard sau Truffaut.<br \/>\nCinema-ul insusi e une belle noiseuse.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Fara travelling-uri complicate, fara studii de lumina, fara actori profesionisti, aproape fara recuzita \u2013 un Jeep, c\u00e2teva corturi si un numar de glastre cu flori, nu mai mare de zece, fara teze complicate impuse cu tot dinadinsul, fara savantl\u00e2curi si fara implicatii politice, \u201eZire darakhatan zeyton\u201c al lui Abbas Kiarostami trateaza ceea ce ar putea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sfarsitul-cinema-ului-%e2%80%9esub-maslini%e2%80%9c-de-abbas-kiarostami\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Sf\u00e2rsitul cinema-ului: \u201eSub maslini\u201c de Abbas Kiarostami<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2590,2591,83,2592],"class_list":["post-3262","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-la-belle-noiseuse-de-jacques-rivette","tag-sub-maslini-de-abbas-kiarostami","tag-film","tag-filme-de-la-cannes-2010"],"views":4456,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3262","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3262"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3262\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3262"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3262"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3262"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}