La urma urmei, nici cel mai mare festival din lume nu are cum sa scoata filme din pam\u00e2nt, din piatra seaca. Oamenii s-au cam cam naravit. C\u00e2nd e vorba despre Cannes, accepta cu greu realitatile lumii contemporane. Croazeta e musai sa fie grasa si frumoasa. Ceea ce mi s-a parut simptomatic a fost stradania mass-media (inclusiv cea de la noi) de a-si asigura cititorii ca starurile nu au lipsit de la datorie; ca, in ciuda saraciei, cota de stralucire nu a scazut. Asa se explica prezenta in paginile ziarelor a unor vedetute venite din alte orizonturi ale culturii pop, matur\u00e2nd covorul rosu cu trena rochiilor grele de at\u00e2tea volane si cristale Swarowski (cum de am trait at\u00e2ta vreme fara invazia acestor pietre ce iau ochii, nu stiu). Filmele pot fi asa si asa, cei de pe margine pot ierta sau intelege alternanta an bun – an mai putin bun, nu si moliciunea spectacolului. Cannes-ul pare condamnat la glamour pe viata. The show must go on. Este, si acesta, efectul pervers al celebritatii, un fenomen deloc de neglijat. Recunosc ca ma fascineaza, inainte de a ma intriga. Stau acolo si vad fapturi fara nume pasind pe covorul rosu, execut\u00e2nd in fata fotoreporterilor toata gimnastica gratiei de rigoare, iar a doua zi ce descopar in \u201eNice Matin\u201c? Tone de culoare, sclipiciuri, de parca celebritatile s-ar fi calcat pe picioare de multe ce erau. Ca sa zic asa, nu numai pentru asta este iubit Cannes-ul. Glumind putin, mai exista si filmele, nu?
\nDelegatul general, Thierry Fremaux, marturisea dificultatea de a alcatui selectia acestei editii, a 63-a. Ar putea fi socotita, dupa opinia sa, \u201ea work in progress\u201c, sintagma nu stiu c\u00e2t de adecvata unei manifestari cinematografice. Altfel spus, cele 20-22 de titluri ce alcatuiesc, de obicei, meniul competitiei, nu s-au impus de la o prima trecere in revista a lotului de filme primite, 1700! Au fost retinute 16, s-au mai adaugat 2, apoi inca unul, p\u00e2na la urma str\u00e2ng\u00e2ndu-se 19. Am putea trage o concluzie: nu e bine cinematografiei noastre, vreau sa spun a lumii, daca manunchiul se leaga at\u00e2t de trudnic. Dar, tot at\u00e2t de bine, poate fi si o stare de moment, o necorcondanta calendaristica. Domnul Fremaux invoca, in primul r\u00e2nd, starea economiei mondiale: \u201eAnul trecut am adus in discutie problema crizei. Dar cinematograful nu parea at\u00e2t de fectat.Totusi, av\u00e2nd in vedere ca un film se face cam in optsprezece luni, trebuia sa ne asteptam la un anumit decalaj. In fapt, filmele care nu ne-au fost prezentate sunt cele a caror finantare trebuia sa aib\u00e3 loc in momentul crizei si care, astazi, nu sunt terminate. Ar mai trebui subliniata formidabila reactivitate a a cinematografului american, unele dintre filmele selectionate, cele de provenienta americana, se ocupa chiar cu subiectul la ordinea zilei, cum ar fi \u201eWall Street – Banii nu dorm niciodata\u201c, de Oliver Stone. (…) A doua dificultate: performantele tehnologiei digitale. Dupa intronarea acesteia, accelerarea si simplificarea montajului si a post-productiei produc\u00e2ndu-se intr-un mod vertiginos, cineastii pot sa-si modifice filmele p\u00e2na in ultimul minut.\u201c Julian Schnabel (\u201eScafandrul si fluturele\u201c – Premiul pentru regie in 2007, colegul de palmares al lui Cristian Mungiu), Peter Weir, Sofia Coppola nu au fost gata de startul cannez. Dar exemplul cu cea mai mare circulatie a fost, fara doar si poate, \u201eTree of Life\u201c, al at\u00e2t de migalosului Terrence Malick (autorul \u201eLiniei rosii\u201c), asteptat cu sufletul la gura chiar si in ceasul al 12-lea, pentru ca, la c\u00e2teva zile de la deschidere, o veste sa cada ca o lovitura de maciuca pe capul organizatorilor: Malick va fi la Venetia. Cannes-ul a ratat marea lovitura de la 11 metri, prilejul de a-l avea pe cineastul at\u00e2t de dorit pe Croazeta, pe artistul care iese in lume o data la cine stie c\u00e2ti ani. Dinamica celor trei mari int\u00e2lniri cinematografice, Cannes, Berlin, Venetia nu duce lipsa unor astfel de miscari racolatoare: Cannes-ul sta cu ochii pe Berlin pentru a-i ciupi din portie, Venetia pe Cannes etc.
\nSa vedem ce i-a revenit, p\u00e2na la urma, regelui. Un singur film american, \u201eFair Game\u201c, al lui Doug Liman (cunoscut spectatorilor ca autor al peliculei Domnul si Doamna Smith), modesta reconstituire a cazului Valerie Plame, agenta CIA implicata intr-o ancheta secreta privind existenta armelor de distrugere in masa din Irak, istorie dublata si complicata de actiunile sotului ei, diplomatul Joe Wilson. Am admirat, inca o data, nervozitatea lui Sean Penn, at\u00e2t de benefica rolurilor sale in forta. Din Anglia – un Mike Leigh, poate nu de zile mari, \u201eAnother Year\u201c, dar a fost o inc\u00e2ntare sa-l urmaresti cum isi conduce actorii, asemenea unui dirijor de orchestra pentru care cea mai mica interventie a ultimului instrumentist pare indelung studiata. P\u00e2na la aparitia Juliettei Binoche in \u201eCopie conforma\u201c, puteam sa jur ca premiu pentru interpretare va reveni actritei Lesley Manville. Oric\u00e2t de triste ar fi, in cel din urma, filmele lui Mike Leigh. cu secretele, minciunile, deznadejdile, neputintele eroilor sai, cotidianul pare, totusi, mai suportabil. T\u00e2rziu de tot, a mai aparut un britanic in competitie, un obisnuit al Cannes-ului, Ken Loach si al sau \u201eIrish Road\u201c, cu un subiect inspirat si el de realitatile mai putin cunoscute ale aceluiasi razboi din Irak si, anume, \u201eprivatizarea meseriei de luptator\u201c, cum o defineste scenaristul Paul Laverty. Italia a fost prezenta cu \u201eLa nostra vita\u201c al, lui Daniele Luchetti (\u201eFratele meu este fiu unic\u201c), printre ai carui eroi, muncitori imigranti, se afla, nici nu se putea altfel, si rom\u00e2ni de-ai nostri. Adaugat in etapa a doua a selectiei, Kornel Mundruczo (Ungaria), autorul remarcabilului \u201eDelta\u201c, de acum doi ani, nu a justificat grabnica revenire cu \u201eUn baiat fragil – Proiectul Frankenstein\u201c, dec\u00e2t in ochii amatorilor de intortocheli sofisticate ce trec drept bulversarea limbajului cinematografic. Mofturi. De ce era nevoie de aceasta \u201esolutie de avarie\u201c, i-as spune, c\u00e2nd la \u201eUn certain regard\u201c au fost trimise at\u00e2tea filme ce ar fi rezistat competitie, nu pricep. O adevarata si frumoasa surpriza ne-a procurat-o Serghei Loznita din Ucraina: \u201eFericirea mea\u201c, cu imaginea semnata de Oleg Mutu, justifica includerea sa in tabara sperantelor. Un talent energic, deopotriva in plan realist si in cel fantasmatic, asa a aparut multora debutantul in lung metraj. Adaug ca in ultima secventa apare si Vlad Ivanov. Ajuns pentru prima oara la Cannes, Ciadul nu a dezamagit, filmul lui Mahamat-Saleh Haroun \u201eUn homme qui crie\u201c demonstr\u00e2nd un emotionant \u201ecuraj al bunelor sentimente\u201c. Tin\u00e2nd seama restr\u00e2ngerea competitie, cineastii asiatici nu au de ce sa se pl\u00e2nga: un exemplar din China, \u201eChonging Blues\u201c, de Wang Xiaoshuai, doua mai robuste din Coreea, \u201ePoetry\u201c de Lee Chang Dong si \u201eThe Housemaid\u201c de Im Sangsoo, dezamagitorul \u201eOutrage\u201c al lui Takeshi Kitano, cu inutila stilizare a violentei, plauzibila doar in planul efectelor comice si, incununatul \u201eUnchiul Boom, cel care isi aminteste de trecutele sale vieti\u201c, semnat de thailandezul Apichatpong Weerasethakul, al carui nume dificil devine un must in vocabularul oricarui cinefil, dupa La Palme d’Or. L-am lasat pe Abbas Kiarostami la o parte nu neaparat din ratiunile geografice care cer includerea Iranului in familia tarilor euroasiatice, ci pentru a-l aseza in familia cineastilor mult asteptati la Cannes. \u201eCopie conforme\u201c este primul sau film realizat dincolo de granitele tarii natale si unde, in Toscana cea at\u00e2t de frumos valurita inc\u00e2t ne intrebam daca nu cumva peisajul mistifica sentimentele. Vom mai vorbi c\u00e2nd va veni r\u00e2ndul palmaresului. Ca si despre \u201eBiutiful\u201c (n.m. asa scrie un copil) al lui Alejandro Gonzales Inarritu, caruia multi nu-i intrezareau un viitor prea vesel dupa despartirea de complicele sau, scenaristul Guillermo Arriaga. L-a salvat, in buna parte, Javier Bardem. Cu cele doua ore si jumatate ale \u201eSoarelui orbitor 2 – Exodul\u201c, Nikita Mihalkov a sperat, poate, sa-si ia revansa pentru La palme …ce i-a fugit printre degete in 1994, c\u00e2nd a trebuit sa se \u201emultumeasca\u201c doar cu Marele premiu al juriului. Oric\u00e2t ar fi de contestat, oric\u00e2t si-ar fi pierdut din supletea talentului, cred ca Mihalkov nu si-a spus, inca, ultimul cuv\u00e2nt.<\/p>\n
In sf\u00e2rsit, tara gazda a fost in fruntea bucatelor, din toate punctele de vedere. Patru filme in competitie, ca in zilele bune ale festivalului: \u201eTournee\u201c de Mathieu Amalric, filmul cu scanadalul, \u201eHors la loi\u201c, al lui Rachid Bouchareb, \u201eLa Princesse de Montpensier\u201c, adusa de Bertrand Tavernier, aflat pe Croazeta dupa o absenta de douazeci de ani, si \u201eDes hommes et des dieux\u201c de Xavier Beauvois, aterizat la Cannes drept un candidat la premiul suprem. Patru filme si trei premii. Nu e putin in vremuri de criza.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La urma urmei, nici cel mai mare festival din lume nu are cum sa scoata filme din pam\u00e2nt, din piatra seaca. Oamenii s-au cam cam naravit. C\u00e2nd e vorba despre Cannes, accepta cu greu realitatile lumii contemporane. Croazeta e musai sa fie grasa si frumoasa. Ceea ce mi s-a parut simptomatic a fost stradania mass-media… Cite\u0219te mai mult »Cannes 2010 (2). Un an al vacilor (mai) slabe<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2584,2585,2583,2464,83],"class_list":["post-3251","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-hors-la-loi","tag-la-princesse-de-montpensier","tag-tournee","tag-cannes-2010","tag-film"],"views":2297,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3251","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3251"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3251\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3251"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3251"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3251"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}