{"id":3245,"date":"2010-06-23T20:00:07","date_gmt":"2010-06-23T18:00:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3245"},"modified":"2010-06-23T12:55:54","modified_gmt":"2010-06-23T10:55:54","slug":"scrisori-deschise-voci-din-off-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scrisori-deschise-voci-din-off-i\/","title":{"rendered":"Scrisori deschise. Voci din off (I)"},"content":{"rendered":"


\nExercitiu democratic singular, scrisorile deschise se manifesta ca expresii ale intelectualilor ne\u00eenregimentati si lucizi; la modul dureros lucizi! Ele sunt, totodata, forme de distantare si de refuz fata de discursul exersat \u00een spatiul public. Autorii lor, destul de numerosi, sunt motivati de \u201ec\u00e2stigarea p\u00e2inii\u201c, de prima treapta a existentei, de acceptarea compromisurilor si \u00eencearca sa depaseasca aceasta conditionare; se desprind de cei care sunt orbi, de cei care traiesc doar la office, cu g\u00e2ndul la office, \u00een prelungirea acestuia, fara legaturi reale cu restul comunitatii, fiind orbi si surzi la suferinta sociala. Se desprind din egoismul asumat, mecanic. <\/strong><\/em>
\nApocalipsa de dupa colt<\/strong>
\nCeilalti ram\u00e2n anonimii cei multi, cei at\u00e2t de usor de mintit (pentru ca sunt fricosi, au fost \u00eentotdeauna fricosi, aproape invizibili, caci i-au impresionat ierarhiile, sefii mari si mici, chiar foarte mici); ei au, din nou, fetele apatice sau mohor\u00e2te, fara speranta, arata ca \u00een ultimii ani ai comunismului; sunt aproape \u00eenghetati \u00een asteptarea apocalipsei c\u00e2ntate pe toate glasurile discursului public; stiu si accepta sa fie servii fiilor de nomenclaturisti, fii care sunt mult mai ne\u00eenduratori dec\u00e2t tatii lor, sistemul le-a oferit libertatea de a fi necrutatori, cinici, necrutatori fara oprelisti.
\nPentru a c\u00e2ta oara \u00een anii acestei democratii fragile, mai mult formale, am avut sentimentul ca patria s-a exilat doar \u00een limba? Si m-am considerat fericita, aveam mai mult dec\u00e2t Dinicu Golescu!
\nCel putin, unii dintre noi avem impresia ca solitudinea este sparta. O serie de texte, \u201escrisori deschise\u201c care circula printre internauti, \u00een blogosfera, prezinta si o alta fata a perceptiei si atitudinii colective fata de anuntata apocalipsa rom\u00e2neasca. Autorii nu sunt voci publice, si deoarece nu au loc \u00een spatiul mediei arendate unor figuri banale, au sedus internautii; desigur, motorul acestor demersuri l-au constituit experientele si frustrarile personale, schijele din mediu. Si furia, si ura…da, si ura. Ura \u00eempotriva clasei politice, ura care este implicita, dar mai ales explicita; uneori aceasta se uneste cu noul val al urii de sine. E un alt efect cotidian, de recul.
\nO confruntare asimetrica<\/strong>
\nDaca \u00een unele fragmente de text, scrisorile par partituri ale cochetariei cu fronda, altele sunt animate de virulenta aparent vesela a pamfletului; de altfel, se pare ca \u00eencepe, \u00een scriitura rom\u00e2neasca, o noua epoca a pamfletului1. Adio analiza, doar acuze, anatemari, disperari si… expuneri ale demnitatii reconstruite la nivel individual. Finalurile, cele mai multe dintre ele, sunt radicale, dramatice. Sunt ca niste rafale (scurte) de mitraliera. At\u00e2t! E ca si c\u00e2nd, \u00een constructia argumentatiei \u00eentre prima treapta si ultima nu mai exista nimic altceva. Doar vidul.
\n\u00cen doi ani au fost circulate c\u00e2teva asa-zise \u201escrisori deschise\u201c, demersuri epistolare catre contemporani si concetateni (desi acesta din urma este un cuv\u00e2nt abuzat, el, ca si expresie semantica, este greu de \u00eenlocuit). Au fost putine si fara ecou internaut. \u00censa, \u00een ultimul an, productia de texte-manifest a fost semnificativa ; ea exprima puterea de reactie a societatii neimplicate \u00een angrenajul puterii sau \u00een tacutele ONG-uri, sunt vocile unor indivizi ignorati de traficul de imagini propus de media, de traficul cu asa-zisi analisti conjuncturali, sunt vocile unor tineri cu vocatie militanta, mai ales femei, altruiste, caci astfel de demersuri implica riscuri caci aceste intelectuale provoaca sistemul. Evident, orice confruntare este asimetrica.
\nToate aceste scrisori au fost circulate de reteaua comunicarii internaute. Textele au ajuns la mine fiindu-mi trimise de prieteni, chiar de studenti, una de un necunoscut (\u00een adresa colectiva figurau ca destinatari si o autobaza, serviciul administrativ al unui spital; mesajul era un spam).
\nPrima voce: Alina Iordanescu<\/strong>
\nTextul cel mai cunoscut a fost reprodus si \u00een presa. Nu am realizat cronologia difuzarii, dar se pare ca textul a ajuns, mai \u00eent\u00e2i, \u00een ziarul \u201eCotidianul\u201c. Paternitatea textului a fost, un timp, \u00eempartita \u00eentre regizorul Alexandru Tocilescu si \u201eanonimul Ion Ionescu\u201c. Mai t\u00e2rziu s-a descoperit faptul ca Alina Iordanescu este o intelectuala cu o anumita mobilitate profesionala (educatoare, psiholog, redactor de editura) si cu multe experiente frustrante (unele hilare) provocate de institutiile publice si private din Rom\u00e2nia. Fiind o expunere scrisa cu vehemente de pamflet, dar si cu reziduuri stilistice optzeciste, aceasta scrisoare deschisa a devenit pentru o vreme un text popular. Combustibilul acestei scurte naratiuni, caci autoarea povesteste episoade de biografie profesionala si personala, este rom\u00e2neasca ura de sine. Complicitatea societala generalizata este obiectul acuzelor, este considerata drept cauza lehamitei rom\u00e2nesti. \u201eScrisoare catre tara mea\u201c este un text care, la prima lectura, mi-a parut emfatic. Autoarea vorbeste \u00een maniera declarativa, cel putin \u00een preambulul scurt, despre complicitatile institutionalizate, despre complicitatea noastra ca forma de abdicare sociala vizavi de turul de forta al coruptiei \u00een spatiul public; efectul acestui asalt al coruptiei, dar si ubicuitatea indiferentismului social genereaza o secatuirea de energii, oboseala si dorinta de abandon a sursei care genereaza o astfel de forma de devitalizare, adica patria; pentru a reda plastic o astfel de stare, autoarea foloseste ca laitmotiv expresiile \u201eoboseala mea\/oboseala noastra\u201c. Institutionalizarea\/legitimarea raptului (\u201ese fura cu acte \u00een regula, spun batr\u00e2nii\u201c) este, conform afirmatiilor autoarei, \u00een societatea rom\u00e2neasca, precum \u00een societatile patriarhale, precum \u00een societatile oligarhice, un act politic asumat, o realitate statala. Textul dens al scrisorii este, cu certitudine, mai convingator dec\u00e2t orice analiza: \u201eNu-mi iubesc tara. Trebuie sa fie asa din moment ce nu-mi vine dec\u00e2t sa vorbesc ur\u00e2t despre ea. Sa-i spun vorbe grele, \u00een fiecare ora, \u00een fiecare dimineata c\u00e2nd \u00eent\u00e2rzii c\u00e2t pot de mult \u00eent\u00e2lnirea cu oamenii, locurile, serviciile, televiziunea, p\u00e2inea, mirosurile, masinile, culorile, limba ei. Am obosit de tara asta. Am obosit de tara \u00een care cei care conduc ma cred prost. Am obosit de tara \u00een care nimic nu este ceea ce pare\u2026 Am obosit de tara care ma transforma \u00een victima sau complice. Am obosit sa fiu victima statului care ma fura la facturi, la impozite sau \u00een justitie, victima patronilor\u201c.
\nO astfel de lume este generatoare de tipologii umane mai mult sau mai putin exotice ; autoarea pare ca este interesata sa completeze \u201eAtlasul mitocaniei urbane\u201c si propune o schita (timida) de tipologie rom\u00e2neasca recenta, expresie a \u201emoravurilor epocii\u201c \u2013 alcoolicul, fanaticul, mitomanul, smenarul, impostorul. \u00cen imagini care se succed rapid apar episoade si concluzii despre vegetarea rom\u00e2neasca veche-straveche, despre asasinarea initiativei si a initiatorului, atractia mlastinii, despre media cov\u00e2rsita de malaxorul mizeriei morale, oportunismul intelighentiei culturale, lipsa respectului de sine si, mai ales, despre sindromul drobului de sare, nepasarea: \u201e…renuntarea ma face complice cu cei care accepta ca lucrurile sa mearga prost, din neputinta, din interes, din indiferenta. Sunt complice, prin tacere, cu toti impostorii, mincinosii, neispravitii, hotii de care depind \u00eentr-un fel sau altul \u00een bataliile mele marunte, de zi cu zi\u201c.
\nAceasta Rom\u00e2nie, cea din scrisoarea Alinei Iordanescu, este un Babilon dezonorant, un loc \u00een care se practica cultura (primitiva) a conflictului, o groapa \u00een care viermuiesc oameni posedati de un rau nevazut si dezumanizant, copii ale copiei: \u201e\u2026pensionari care se straduiesc sa prinda doua portii de sarmale de 1 decembrie, tiganci care-si arata popoul politistilor, soferi beti, criminali, filmati \u00een circa de politie, \u00eenmorm\u00e2ntari \u00een direct, sicrie fotografiate cu mobilul, stiri animate despre ficatul de 20 de kilograme al unui c\u00e2ntaret, oameni urcati pe cruci ca sa vada mai bine groapa, cozile isterice de Sf\u00e2nta Parascheva si de Izvorul Tamaduirii, proteste pe marginea balconului sau a macaralei\u2026 sunt aceiasi. Si apar des. Foarte des. \u00cen tara asta nu mai exista un psiholog cumsecade, un profesor eminent, un c\u00e2ntaret talentat, un analist respectabil, un preot cu har, un poet \u00eenzestrat: toti devin vedete, si \u00een clipa imediat urmatoare descopera ca au vazut idei\u201c.
\nScrisoarea, care are virtuozitati surprinzatoare, \u00eesi rateaza finalul, caci autoarea \u00eeti proiecteaza doar propria salvare, una comuna si exersata \u00een maniera traditionala: abandonarea identitatii. \u201eAm obosit, de fapt, sa nu am \u00eencredere \u00een nimic si nimeni. Am obosit sa scriu acest protest. Nu va folosi la nimic. M-am g\u00e2ndit la un moment dat sa cer oamenilor, obositi ca si mine, sa iasa \u00een strada. Dar am \u00een fata ochilor imaginile filmate la diferite proteste: pancarde si lozinci analfabete, revendicari haotice si isterice, fetze t\u00e2mpe \u00een fundal care transmit salutari familiei, sindicalisti m\u00e2ng\u00e2iati pe frunte de opozitie, trecatori plictisiti si amintiri duioase despre concediile la mare din vremea fratilor Petreus si a Daciilor \u00een rate.
\nAm obosit de tara \u00een care nu se \u00eent\u00e2mpla nimic (pentru ca totul se \u00eent\u00e2mpla la fel).. Sper doar ca acolo, \u00eentr-o limba straina si pe strazi curate, sa am timp sa mi se faca dor de tara mea.\u201c
\nCov\u00e2rsita de neputinta, autoarea scrie un \u201eprotest \u00een genunchi\u201c? Dupa o astfel de viziune apocaliptica, ma asteptam la alta iesire din scenariu; dar autoexilul \u00een alt spatiu geo-cultural, precum si exilul \u00een interior (sustragerea) sunt cele mai populare forme de refuzare a contaminarii. Si totusi, desi afectata de sistem si resemnata, autoarea si-a c\u00e2stigat o anumita notorietate; urma sa semneze articole despre copii si educatie \u00een \u201eDilema Veche\u201c.
\nAmbiguitate de \u201egeneratie\u201c. Voci
\nde anonimi<\/strong>
\nUn alt text din 2009, un text cu autor anonim, un text nostalgic si oarecum duios, exalta, \u00een schimb, instinctul de supravietuire al generatiei semnatarului (\u201enascuti la \u00eenceputul anilor 70-80\u201c) care si-ar fi c\u00e2stigat anticorpii \u00een ultimii ani ai dictaturii comuniste. Textul a rulat excesiv, l-am primit din mai multe directii, a fost postat pe bloguri. Autorul, care se include printre cei care au auzit \u201ecum s-a tras la Revolutie\u201c, considera ca este copartas la experienta \u201egeneratie de \u00eenvingatori, de visatori, de \u201efirst-timers\u201c… Daca citesti si ai cazut macar un pic pe g\u00e2nduri, esti unul de-al nostru!\u201c. Un astfel de entuziasm pare \u00eensa ne\u00eempartasit de generatia invocata. Ba, mai mult, disperarea acestei generatii care ar trebui sa se afle la apogeul afirmarii sale sociale este at\u00e2t de ad\u00e2nca si neagra, \u00eenc\u00e2t lasa impresia ca ea accepta chiar sa fie deposedata de onorabilitate, accepta compromisul cu raptorii daca acestia \u00eesi controleaza rapacitatea, apetitul (scriu aceste cuvinte deoarece le-am auzit frecvent repetate, zi de zi, de foarte multi tineri). Relevant, \u00een acest sens, este textul Theodorei 0303 (vezi theodora0303.wordpress.com): \u201eDaca nu ati aflat \u00eenca: Tara este \u00een criza.\/ Oamenii sunt din ce \u00een ce mai saraci, multi nu mai au bani de \u00eentretinere, chirie, plata facturilor de utilitati, plata ratelor la banca, bani de h\u00e2rtie igienica.\/ Marea majoritate a pensionarilor au niste pensii mizerabil de mici, care, c\u00e2teodata nu le ajung nici sa-si cumpere medicamentele.\/ Tinerii nu au niciun viitor.\/ Economia tarii este la pam\u00e2nt.\/ Sanatatea este la un pas de dezastru.\/ Educatia este deja un dezastru.\/ Protectia sociala este o gluma proasta.\/ Domnilor, faceti ceva si pentru noi, nu doar pentru voi!\/ Nu ma deranjeaza ca voi va \u00eembogatiti at\u00e2ta timp c\u00e2t eu pot sa traiesc decent.\/ Puteti sa va cumparati 30 de case, 30 de masini, sa aveti 300 de firme, sa mergeti saptam\u00e2nal la Milano, Paris, Viena, at\u00e2ta timp c\u00e2t eu pot sa am o casa, o slujba sigura, o masina si bani suficienti sa \u00eemi fac o saptam\u00e2na de concediu la Govora…\u201c
\n\u201eTrebuie sa facem ceva!\u201c. Vocea Cristinei Levitchi<\/strong>
\nScrisorile anului 2010 sunt mai radicale, pe masura crizei: ele au aparut odata cu ridicarea valurilor electorale care acoperisera (chiar luxuriant) opacitatile, meschinariile, nuditatea \u00cemparatului2.
\nO scrisoare, relativ recenta (oricum, din 2010), pare, la debut, o cochetarie cu refuzul (greu de crezut) ca atitudine antistatala. Autoarea, psihoterapeutul Cristiana Alexandra Levitchi, considera \u2013 si nu este departe de adevar \u2013 ca statul a fost substituit cu un urias agregat clientelar si parazitar; de aceea, autoarea afirma ca adopta aceasta forma de protest? neplata impozitelor (\u201e…de azi refuz sa mai platesc impozite, refuz sa mai am carte de munca \u00een acest stat guvernat de oameni incapabili, corupti, needucati, care nu au \u00een vedere dec\u00e2t propriul interes. Refuz sa mai finantez politicieni imbecili si amante care sfideaza o tara \u00eentreaga… E un blowjob mult prea scump!\u201c).
\nRadicalismul de care sunt contaminati tot mai multi rom\u00e2ni irupe, \u00een corpul scrisorii, \u00eentr-un demers militant, prin speranta Renasterii sociale si nationale; aceasta reafirmare identitara s-ar realiza prin implicarea oamenilor valorosi: \u201eNu se mai poate asa! Destul este destul! Rom\u00e2nia nu este doar o tara de hoti, de agramati, de curve, de parveniti, de oameni fara balls si fara coloana vertebrala. Fac apel catre toate persoanele integre, capabile, educate, care au cladit ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Sunt milioane de tineri destepti sevident, o exagerare \u2013 n.m.t, multi dintre ei muncesc peste 12 ore pe zi pentru multinationale sau pentru businessul lor propriu, oameni educati, \u00een Rom\u00e2nia si peste hotare, oameni care au gestionat milioane de euro, oameni cu viziune, talent, pro-activi, integri, care stiu sa comunice eficient si stiu ce \u00eenseamna sa livrezi, stiu ce \u00eenseamna un deadline, stiu ce \u00eenseamna responsabilitatea; sunt sute de mii de rom\u00e2ni de calitate, plecati din Romania pentru a produce si a consuma \u00een alte tari, cladind economia altor state \u2013 s-ar \u00eentoarce m\u00e2ine \u00een Romania daca nu ar fi circul care este acum aici svechea problema \/ tema a ignorarii, marginalizarii potentialului uman, n.m.t. Trebuie sa luam atitudine, trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a rom\u00e2nilor cu balls si cu coloana vertebrala! O Miscare de \u00centoarcere Acasa, at\u00e2t a rom\u00e2nilor plecati slugi \u00een alte tari, c\u00e2t si a celor care, desi am ales sa ram\u00e2nem aici, suntem absenti, pasivi, indiferenti si suportam ce ni se \u00eent\u00e2mpla doar vis\u00e2nd la urmatoarea iesire din tara…
\nO miscare a oamenilor care nu au mai fost implicati \u00een viata politica, ne\u00eentinati, ne-spalati pe creier, ne-jigoditi\u201c. Autoarea ofera chiar si solutii, mai mult sau mai putin utopice, precum ideea constituirii unei adunari elitiste: \u201eSi tu si eu cunoastem cel putin 5 oameni inteligenti care ne-ar putea reprezenta mai bine \u00een Parlamentul European dec\u00e2t EBA sau Becali. Daca acum cinci ani ne-am fi implicat cu totii macar o ora pe saptam\u00e2na, \u00een mod sigur nu s-ar fi ajuns aici. C\u00e2ti bani furati, c\u00e2te proiecte blocate, c\u00e2te fonduri nefolosite \u00een cinci ani de zile…. Daca am dialoga constructiv, daca ne-am \u00eent\u00e2lni o ora pe saptam\u00e2na, daca am actiona, daca am putea aduna si monta toti oamenii destepti, corecti, creativi, eficienti pe care \u00eei cunosc eu si pe care \u00eei cunosti tu s-ar vedea si simti diferenta \u00een cinci ani de acum \u00eencolo.
\n…Propun \u00eenfiintarea unei Miscari a Corporatiilor \u2013 oameni din banci, industrie, finante, firme de avocati, experti PR, \u00eentreprinzatori privati care au calitatile necesare sa scoata tara din criza. Este singura solutie viabila pentru Rom\u00e2nia de acum \u2013 tara noastra se poate pune pe picioare numai daca s-ar uni toti oamenii capabili pe care \u00eei avem \u00een toate domeniile \u2013 creiere v\u00e2nate de toate companiile multinationale, care gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa negocieze, sa munceasca, sa comunice \u00eentr-un mediu international, \u00eentr-o piata globala \u2013 nu au doar o viziune limitata de speculant din Pipera Tunari.
\nE nevoie de o alternativa \u00een Rom\u00e2nia sautoarea detaliaza o lista impresionanta cu astfel de oameni pe care \u00eei cunoaste si care corespund profilului de competente descris \u2013 n.m.t. Daca avem echipa, tot restul vine de la sine. Stiu ca ei exista, trebuie doar treziti! (…) Ajunge! Haideti sa ne trezim!\u201c<\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1. Pe l\u00e2nga pamfletele spontan orchestrate \u00een media de Mircea Badea, apar si texte scurte, incisive, creatii ale bloggerilor. Vezi si Andreea Groenendijk, \u201e\u00cen Parlament iei masa cu 60.000, portii duble. Aveti reduceri si c\u00e2nd mergeti la curve?\u201c (http:\/\/pandoras.
\nrealitatea.net\/politica-societate\/in-parlament-iei-masa-cu-60-000-portii-duble-aveti-reduceri-si-cand-mergeti-la-curve-8037.html); autoarea constuieste, cu virulenta argheziana, imaginea parlamentarului rom\u00e2n. Acest articol, precum multe altele de pe bloguri, sunt semn al erodarii dramatice a imaginii Parlametului ca insitutie.
\n2. Parabola a fost introdusa \u00een discutiile din media de politicienii opozitiei si de analisti.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Exercitiu democratic singular, scrisorile deschise se manifesta ca expresii ale intelectualilor ne\u00eenregimentati si lucizi; la modul dureros lucizi! Ele sunt, totodata, forme de distantare si de refuz fata de discursul exersat \u00een spatiul public. Autorii lor, destul de numerosi, sunt motivati de \u201ec\u00e2stigarea p\u00e2inii\u201c, de prima treapta a existentei, de acceptarea compromisurilor si \u00eencearca sa… Cite\u0219te mai mult »Scrisori deschise. Voci din off (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2578,2576,2579,1746,2575,2577],"class_list":["post-3245","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-alin-iordanescu","tag-comintati","tag-cristina-levitchi","tag-scrisoare-deschisa","tag-scrisori-deschise","tag-societati"],"views":2523,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3245","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3245"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3245\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3245"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3245"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3245"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}