{"id":3242,"date":"2010-06-23T19:57:27","date_gmt":"2010-06-23T17:57:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3242"},"modified":"2010-10-01T14:36:32","modified_gmt":"2010-10-01T12:36:32","slug":"o-coala-editoriala-pierduta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-coala-editoriala-pierduta\/","title":{"rendered":"O coala editoriala pierduta"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Intr-o scrisoare catre sora sa, Emilia Humpel, scrisoare datata 6\/18 decembrie 1883, Titu Maiorescu scrie: \u201eIn rastimpul acesta am trimis astazi corectura ultimei coli (nr. 20) tipografiei Socec-Teclu, care tipareste intr-o admirabila editie poeziile lui Eminescu, asa ca peste vreo zece zile apare volumul care, natural, ti-1 voi trimite imediat, ii mai scriu numai o scurta prefata. Poeziile, asa cum sunt ordonate, sunt cele mai stralucite din c\u00e2te s-au scris vreodata in rom\u00e2neste si unele chiar in alte limbi. Unele absolut inedite, mai ales un foarte frumos sonet despre \u201eVenetia\u201c si o \u201eGlossa\u201c (…) in ultimele trei saptam\u00e2ni am corectat zilnic c\u00e2te patru coli, doua din Eminescu si doua din Kotzebue…\u201c In lipsa altor documente sau marturii privind editia princeps Eminescu, aceasta scrisoare a fost considerata dovada sigura ca editorul, Titu Maiorescu, a facut corectura si a organizat poeziile, in aceasta curgere at\u00e2t de originala, una dupa alta (cu ignorarea completa a cronologiei, cu intercalarea ineditelor in locuri surprinzatoare la prima vedere).<\/strong><\/em>
\nDin pacate, discutiile teoretice pe marginea acestui subiect scapa cu totul din vedere aspectul tehnic. Editia princeps Eminescu nu are 20 de coli editoriale, c\u00e2te spune Titu Maiorescu, ci 19 coli editoriale (o coal\u00e3 = 16 pagini). Acest amanunt ne indreptateste sa facem consideratiile care urmeaza.
\nEditiile Maiorescu, 11 la numar, pornesc de la sumarul din 1883 si, pe parcurs, adauga, la final ori in structura acestui sumar, inca 12 poezii de M. Eminescu. Aceste 12 poezii care completeaza succesiv editiile Maiorescu au urmatoarea configuratie cronologica:
\n1. \u201eDiana\u201c \u2013 publicata pentru prima oara in \u201eConvorbiri literare\u201c, grupajul din februarie 1884 (aparut imediat dupa editia princeps). Neinclusa in editia princeps (omisiune? scapare?).
\n2. \u201eSara pe deal\u201c \u2013 CL., l iul. 1885.
\n3. \u201eNu ma intelegi\u201c \u2013 \u201eAlbum literar\u201c, 15 mar. 1886.
\n4. \u201eLa steaua\u201c \u2013 CL, l dec 1886.
\n5. \u201eDe ce nu-mi vii\u201c \u2013 CL, l feb. 1887.
\n6. \u201eKamadeva\u201c \u2013 CL, l iul. 1887.
\n7. \u201eDalila\u201c \u2013 CL., l feb. 1890. Anterior, un fragment de 55 versuri a fost publicat in \u201eEpoca ilustrata\u201c, l ian. 1886, reluat in \u201eF\u00e2nt\u00e2na Blandusiei\u201c, nov. 1889. Republicarea ei in CL si apoi in editia V Maiorescu, 1890, este un act reparatoriu, intruc\u00e2t fragmentul din \u201eEpoca ilustrata\u201c, faza anterioara manuscrisa, smulsa de nu se stie cine de la Eminescu si incredintata tiparului (avem motive sa credem ca este vorba de Al. G. Djuvara, vezi si mai jos), proiecta asupra poetului un misoginism mult prea acuzat.
\n8. \u201eSonet (Oric\u00e2te stele)\u201c \u2013 CL., l feb. 1890
\n9. \u201ePe un album\u201c \u2013 Editia VI Maiorescu (1892)
\n10. \u201eIntre paseri\u201c \u2013 Editia VI Maiorescu (1892)
\n11. \u201eFragment\u201c \u2013 Editia VI Maiorescu (1892)
\n12. \u201eRugaciune\u201c \u2013 Editia VI Maiorescu (1892).
\nAceste poezii au fost primite in editiile Maiorescu in urmatoarea ordine cronologica si de continut:
\n4. \u201eLa Steaua\u201c. 5. \u201eDe ce nu-mi vii\u201c. 6. \u201eKamadeva\u201c.Toate trei in editia III Maiorescu (1888), in aceasta ordine, la finele volumului (dupa \u201eCriticilor mei\u201c).
\n3. \u201eNu ma intelegi\u201c, in editia V Maiorescu, intre \u201eCalin\u201c si \u201eStrigoii\u201c, nesemnalata in \u201eCuprins\u201c (si, ca atare, in bibliografiile Eminescu). Omisiunea ei din cuprins poate fi motivata prin introducerea in graba, in ultimul moment, sau printr-o interventie din afara a altcuiva dec\u00e2t editorul, Maiorescu. Poezia a aparut in \u201eAlbum literar\u201c, 1886, publicatie tutelata de Al. Macedonski, put\u00e2nd constitui, in momentul aparitiei, o proba a \u201eimpacarii\u201c acestuia cu M. Eminescu \u2013 proba reiterata, poate fortat, in editia V Maiorescu. Mijlocitorul poate fi Al. G. Djuvara, macedonean din Braila, pe care Eminescu l-a cunoscut, pare-se, prin 1879-1880, in contextul casatoriei lui Matei Eminovici cu Matilda Iosefescu, institutoare din Braila, prietena cu Veronica Micle. Al. G. Djuvara detine mai multe manuscrise de la poet, vezi biografiile; el este prieten si cu Al. Macedonski \u2013 pe care vrea realmente sa-l impace cu M. Eminescu. \u201eNu ma intelegi\u201c nu-si afla locul firesc, natural, intre \u201eCalin\u201c si \u201eStrigoii\u201c. E mai mult ca sigur ca Titu Maiorescu o publica pentru ca figura in sumarul editiei V.G. Mortun cu care aceasta a V-a editie este in str\u00e2nsa concurenta cronologica (si, de fapt, careia ii ia locul \u2013 urm\u00e2nd ca editia lui Mortun sa apara dupa ea)..
\n1. \u201eDiana\u201c. In editia V Maiorescu (1890), intre \u201eStrigoii\u201c si \u201eScrisoarea I\u201c. De fapt, \u201eNu ma intelegi\u201c si \u201eDiana\u201c ridica la 5 numarul poeziilor dintre cele patru elegii \u201eMai am un singur dor\u201c si cele patru \u201eScrisori\u201c (\u201eEpigonii\u201c \u2013 \u201eCalin\u201c \u2013 \u201eNu ma intelegi\u201c \u2013 \u201eStrigoii\u201c \u2013 \u201eDiana\u201c). Se contureaza, astfel, un final pentadic al volumului, daca \u201eDoina\u201c este considerata ca fac\u00e2nd parte din pentada \u201eMai am un singur dor\u201c, iar \u201eLuceafarul\u201c este considerata ca fac\u00e2nd parte din pentada \u201eScrisorilor\u201c. Inceputului pentadic al volumului (cele trei cicluri: \u201eSinguratate\u201c, \u201eMelancolie\u201c, \u201eDespartire\u201c) i se ofera un final organizat tot in pentada. Este greu, insa, de intrevazut aici vointa autorului, a lui Eminescu. \u201eScrisorile\u201c sunt patru la numar (cea de-a cincea n-a fost definitivata de catre el), dupa ele volumul se incheie cu \u201eLuceafarul\u201c si \u201eCriticilor mei\u201c. Finalul editiei princeps este 4-3-4-2 (patru \u201eMai am un singur dor\u201c, apoi \u201eEpigonii\u201c, \u201eCalin\u201c si \u201eStrigoii\u201c, patru \u201eScrisori\u201c, apoi \u201eLuceafarul\u201c si \u201eCriticilor mei\u201c), iar o modificare 5-5-5 risca o simetrie mecanica, de umplutura.
\n2. \u201eSara pe deal\u201c. In editia V Maiorescu, dupa \u201eKamadeva\u201c.
\n8. \u201eSonet (Oric\u00e2te stele)\u201c si 7. \u201eDalila\u201c. Ambele in editia V, in aceasta ordine, dupa \u201eSara pe deal\u201c. Editia V Maiorescu (1890) adauga, asadar, 5 poezii (dintre care una nenumerotata in su-mar), doua incerc\u00e2nd sa reconstituie o pentada, iar celelalte trei aglutinate la sf\u00e2rsit, dupa aglutinarile operate deja in editia III (1888). Finalul editiei V: \u201eCriticilor mei\u201c \u2013 \u201eLa Steaua\u201c, \u201eDe ce nu-mi vii\u201c, \u201eKamadeva\u201c (de la ed. III) \u2013 \u201eSara pe deal\u201c, \u201eSonet (Oric\u00e2te stele)\u201c, \u201eDalila\u201c. Ca ritm al constructiei, dupa ce intregeste formal simetria 5-5-5, editia V propune un final de 7 poezii care, insa, nu sunt legate organic intre ele, constituind \u2013 sa zicem \u2013 o heptada.
\n9. \u201ePe un album\u201c. 10. \u201eIntre paseri\u201c. 11. \u201eFragment\u201c. 12. \u201eRugaciune\u201c. Toate patru, in editia VI Maiorescu (1892), in aceasta ordine, dupa \u201eSonet (Oric\u00e2te stele)\u201c. In editia VII Maiorescu si urmatoarele, \u201eDalila\u201c trece pe ultimul loc, dupa \u201eRugaciune\u201c, incheind volumul. Nu se mai desprind intentii ritmice privind constructia finalului volumului. Aceste intentii au ramas plantate in editia V Maiorescu, rotunjind la cinci numarul poeziilor dintre \u201eMai am un singur dor\u201c si \u201eScrisori\u201c.
\nCantitativ, aceste 12 poezii introduse succesiv de Titu Maiorescu in editiile sale ocupa urmatorul spatiu tipografic, raport\u00e2ndu-ne la distributia din editia princeps:
\n1. \u201eDiana\u201c: patru strofe a c\u00e2te 8 versuri = 3 pagini (vezi \u201eGlossa\u201c).
\n2. \u201eSara pe deal\u201c: 6 strofe a c\u00e2te 4 versuri = 2 pagini.
\n3. \u201eNu ma intelegi\u201c: 25 de r\u00e2nduri = 2 pagini (vezi \u201eScrisori\u201c, etc.).
\n4. \u201eLa Steaua\u201c: 4 strofe = 2 pagini.
\n5. \u201eDe ce nu-mi vii\u201c: 6 strofe = 2 pagini.
\n6. \u201eKamadeva\u201c: 5 strofe si o nota = 2 pagini.
\n7. \u201eDalila\u201c: 113 r\u00e2nduri = 7 pagini (vezi \u201eScrisori\u201c, etc.).
\n8. \u201eSonet (Oric\u00e2te stele)\u201c: 4 strofe = 2 pagini
\n9. \u201ePe un album\u201c: 4 strofe = 2 pagini.
\n10. \u201eIntre paseri\u201c: 4 strofe = 2 pagini.
\n11. \u201eFragment\u201c: 3 strofe = 2 pagini.
\n12. \u201eRugaciune\u201c: 9 versuri = l pagina.
\nTotalul paginilor: 29. cifra foarte importanta: adaug\u00e2nd 3 pagini (vignete, spatiu liber) se ajunge la 32, adica doua coli editoriale (16+16).Titu Maiorescu ne spune, insa, in scrisoarea citata, ca volumul initial trebuia sa aiba 20 de coli editoriale, deci numai 16 pagini in plus pe l\u00e2nga cele 304 ale editiei princeps. Nu ne intereseaza, deocamdata, de ce cantitatea este dubla fata de cea necesara. Observam, insa, o separatie pe care o propune editorul insusi intr-o nota la editia VI: \u201eUrmatoarele sase poezii de Eminescu scrise, pe c\u00e2t se vede, in prima aruncatura a condeiului, au ramas nerevazute de poet, nepublicate…\u201c
\nAceste sase poezii sunt:
\n8. \u201eSonet (Oric\u00e2te stele)\u201c
\n9. \u201ePe un album\u201c
\n10. \u201eIntre paseri\u201c
\n11. \u201eFragment\u201c
\n12. \u201eRugaciune\u201c
\n7. \u201eDalila\u201c.
\nAceste sase poezii sunt preluate de catre Maiorescu direct din manuscrise (nota sa: \u201enepublicate de el\u201c se refera in mod expres la \u201eDalila\u201c) si alcatuiesc 16 pagini, o coala editoriala (tipografica) dar compacta, fara a mai socoti eventualele pagini lasate pentru ca fiecare poezie sa inceapa pe pagina de dreapta.
\nCelelalte sase poezii, in schimb: \u201eDiana\u201c, \u201eSara pe deal\u201c, \u201eNu ma intelegi\u201c, \u201eLa Steaua\u201c, \u201eDe ce nu-mi vii\u201c, \u201eKamadeva\u201c \u2013 toate publicate in timpul vietii poetului, trei dintre ele (\u201eLa Steaua\u201c, \u201eDe ce nu-mi vii\u201c si \u201eKamadeva\u201c) reluate in editia III (1888), iar celelalte trei in editia V (1890) \u2013 acestea insumeaza un spatiu tipografic de 13 pagini compacte. \u201eDiana\u201c, av\u00e2nd ea singura 3 pagini, sf\u00e2rseste pe pagina de dreapta, ceea ce impune ca pagina urmatoare, de st\u00e2nga, sa fie libera (cu vigneta). Suntem foarte aproape, cantitativ, cu cele 14 pagini rezultate, de coala editoriala despre care stim ca lipsea din editia princeps. Oricum, acesta este roiul de poezii eminesciene care a insotit, in timpul vietii poetului, editia princeps. Ne-am putea intreba daca intre ele nu poate incapea si \u201eDin noaptea\u201c, poezie aparuta in \u201eFamilia\u201c 12\/24 feb. 1884 (din grupajul dat de poet lui Iosif Vulcan in primavara lui 1883) si scapata complet din vederile lui Maiorescu, desi, chiar c\u00e2nd a vazut revista, editorul ii scrie interogator lui Iacob Negruzzi: \u201eAi vazut in ultima \u201eFamilie\u201c poezia cu totul inedita a lui Eminescu? Poate ar trebui reprodusa in \u201eConvorbiri\u201c, pentru totalitate. Este din cele 5 ce i le dase lui Vulcan in primavara trecuta\u201c. Scrisoarea este datata 13\/25 februarie, o zi dupa aparitia \u201eFamiliei\u201c (la data imprimata ne referim), iar grupajul din \u201eConvorbiri literare\u201c, cu ineditele eminesciene din editia princeps, aparuse la l februarie 1884. Nu stim ce vrea sa insemne \u201epentru totalitate\u201c: au Maiorescu-Negruzzi cunostinta de o \u201etotalitate\u201c a poeziilor lui Eminescu \u2013 ori doresc sa adune, in \u201eConvorbiri literare\u201c, tot ce se publica de Eminescu prin alte reviste? Se pare, insa, ca \u201ear fi trebuit reprodusa\u201c nu inseamna \u201etrebuie\u201c sau \u201eva trebui\u201c, cum pare a intelege Perpessicius (\u201eDin pricini necunoscute, pe care ar fi zadarnic sa incercam a le patrunde, Iacob Negruzzi n-a dat urmare sugestiei lui Maiorescu si poezia \u201eDin noaptea\u201c n-a fost reprodusa in \u201eConvorbiri…\u201c\u201e. Uzul limbii rom\u00e2ne rezerva pentru conditional-optativul trecut sensul unui regret pentru ceea ce putea fi facut, dar n-a fost facut. \u201eDin noaptea\u201c, in eventualitatea ca a apartinut \u201epachetului\u201c destinat editiei princeps, urmeaza soarta \u201eDianei\u201c, lipsa, si ea, din editie, dar prezenta in grupajul din CL, feb. 1884. (O situatie asemanatoare ar avea \u201eFoaie vesteda\u201c, publicata de Eminescu in Convorbiri literare dar neinclusa in editia Maiorescu; este vorba, insa, de o traducere afisata ca atare dupa Lenau).
\nRevenim la acest roi de poezii care constituie, cantitativ, o coala editoriala (16 pagini): ele sunt asa-zisele, de catre Ibraileanu, \u201epostume eminesciene din timpul vietii\u201c (au statutul postumelor pentru ca nu sunt publicate de catre autor, nu au girul vointei sale editoriale; Ibraileanu merge p\u00e2na acolo inc\u00e2t considera ca Eminescu nu si le-ar fi recunoscut, \u201eVenetia\u201c de pilda fiind o traducere nemarturisita, la limita plagiatului, iar \u201eSara pe deal\u201c trad\u00e2nd insanitate mintala: turmele de oi coboara seara de pe deal, nu-l urca…).Avem, totusi, dreptul sa ne intrebam unde si-ar fi gasit locul firesc \u2013 de vreme ce reiese ca au avut un asemenea loc si s-au ratacit in tipar (din cauza grabei, a neatentiei…). Facem abstractie de incercarea lui Maiorescu de a schimba structura editiei princeps (prin introducerile anuntate mai sus, dar si prin schimbarea locului poeziei \u201eSe bate miezul noptii\u201c cu poezia \u201eFloare albastra\u201c, in editia IV). Sunt recuperari tardive care nu imprima o consecventa editiilor urmatoare celei de-a V-a, de vreme ce editorul va aglutina, in continuare, poezii eminesciene la finele volumului. Noi consideram roiul acesta compact, de vreme ce face parte dintr-o coala editoriala, si, inainte de a incerca sa punem o ordine in interiorul lui, dorim sa-i gasim un loc in interiorul volumului. Un loc intre doua coli editoriale, unde volumul s-a fracturat; in epoca, manopera tipografica se executa pe coli tipografice, asa cum corecteaza si T. Maiorescu volumul.
\nGrafica editiei princeps ne ofera un fir. Cu poezia \u201eDorinta\u201c (6 strofe, pag. 63-64) se incheie coala a patra \u2013 dar fara vigneta obisnuita (textul curge p\u00e2na in josul paginii, deasupra coloncifrului). Mai sunt inca doua situatii similare: \u201eFat-Frumos din teiu\u201c (pag. 111-116) si \u201eC\u00e2nd amintirile\u201c (pag. 173-174) \u2013 dar ambele in interiorul colilor editoriale respective. In volum, imediat dupa \u201eDorinta\u201c urmeaza \u201eMortua est!\u201c printr-o trecere prea brusca, nepregatita, de la un registru la altul. \u201eDorinta\u201c continua, apoi, imediat chemarile din \u201eSonete\u201c (cele doua perechi de chemari-raspunsuri, incheiate cu refuzul chemarii si certitudinea resemnarii din \u201eVenetia\u201c: \u201eNu-nvie mortii…\u201c). Dar in roiul de poezii \u201epierdute\u201c avem, pe de alta parte, \u201eSara pe deal\u201c, sentimentul int\u00e2lnirii sigure, la ceasul de taina, intre codru si sat, raspunsul la \u201eDorinta\u201c: \u201eVino-n codru la izvorul\u201c \u2013 \u201eSub un salc\u00e2m, draga, m-astepti tu pe mine\u201c. \u201eDorinta\u201c anunta teiul \u2013 \u201eSara pe deal\u201c anunta, imediat, salc\u00e2mul, sinteza fac\u00e2ndu-se mai apoi, in \u201eO, mama\u201c.
\nDar in acelasi roi de poezii pierdute gasim \u201eDe ce nu-mi vii\u201c, tot o chemare \u2013 si, sa nu uitam totusi, \u201eDin noaptea\u201c, poezie care pregateste cum nu se poate mai bine \u201eMortua est!\u201c. Ram\u00e2ne, insa, \u201eDiana\u201c, tot o int\u00e2lnire in codru \u2013 si ram\u00e2n, in fine, \u201eLa steaua\u201c si \u201eKamadeva\u201c. Secventa dintre \u201eDorinta\u201c si \u201eMortua est!\u201c poate fi reconstruita din aceste sase piese (nu luam in consideratie \u201eNu ma intelegi\u201c, poezie de circumstanta a carei publicare intr-o revista macedonskiana are alt sens) care au scapat din editia princeps.
\nInteresanta ni se pare, insa, o observatie asupra careia am avizat in treacat, in alta parte. Vorbind de \u201eRugaciunea unui dac\u201c, constatam ca este a saptea din volum si contine 7 strofe (asa cum a treia poezie din volum, \u201eSi daca…\u201c, contine 3 strofe, iar \u201ePe aceeasi ulicioara\u201c, a opta poezie, contine 8 strofe). Masurariul acesta cu cifra 7 ni-l propune insusi Eminescu, in \u201eSarmanul Dionis\u201c (publicat in 1872, data la care presupunem ca poetul se g\u00e2ndea la structura volumului sau de versuri): \u201eDar vei fi bagat de seama o imprejurare: cartea mea, citind-o in sir, ram\u00e2ne neinteleasa… dar oriunde-i incepe rasfoind tot la a saptea fila, o limpezime dumnezeiasca e in fiecare sir\u201c. \u201eTot la a saptea fila\u201c inseamna din sase in sase. Incercam aceasta scala a lui Dan-Dionis pentru prima parte a volumului, p\u00e2na la \u201eSe bate miezul noptii\u201c:
\n1. \u201eSinguratate\u201c
\n7. \u201eRugaciunea unui dac\u201c
\n13. \u201eOda (in metru antic)\u201c
\n19. \u201eSonet (C\u00e2nd insusi glasul)\u201c
\n25. \u201eEgipetul\u201c
\n31. \u201eSe bate miezul noptii\u201c.
\nSunt reflexii filosofice asupra civilizatiilor, dintre care ne miram cum de lipseste \u201eVenetia\u201c (pozitia 21 din volum), pe care le-am putea completa cu \u201eKamadeva\u201c din cele sase poezii de rezerva. Coala editoriala pierduta am localizat-o intre \u201eDorinta\u201c (22) si \u201eMortua est!\u201c (23). Urm\u00e2nd scara 7, \u201eKamadeva\u201c ar trebui sa se situeze pe pozitia 19 + 6, deci pe locul 27, in locul ocupat de \u201eEgipetul\u201c, care urmeaza sa se deplaseze pe locul 31. In eventualitatea lui \u201eKamadeva\u201c pe locul 25, urmeaza ca inaintea ei sunt necesare doua trepte, pentru locurile 23 si 24 (locul 22: \u201eDorinta\u201c). O pereche la \u201eDorinta\u201c ar putea fi \u201eSara pe deal\u201c (23) \u2013 iar o punte de legatura intre aceasta si \u201eKamadeva\u201c este \u201eDe ce nu-mi vii\u201c (tot o chemare-invocatie). \u201eKa-madeva\u201c aminteste, desigur, de \u201ePajul Cupidon\u201c (pozitia 4 in volum; 25 \u2013 4 = 21; 7 x 3). \u201eKamadeva\u201c fixeaza o civilizatie \u2013 si este o sinteza a chemarilor-invocatii (\u201eL-am chemat in somn pe Kama\u201c): ca raspuns, zeul vine si se instaleaza continuu, definitv, in sufletul celui care 1-a chemat. Concluzia: \u201eSi de-atunci in orice noapte \/ Pl\u00e2ng pe patul meu destept\u201c, instituie starea de durere permanenta si permite, astfel, continuarea aventurii cunoasterii prin iubire.
\n\u201eKamadeva\u201c instituie, apoi, iluzia drept categorie operanta, functionala, puternic proiectata in \u201eEgipetul\u201c ca mod de salvare a civilizatiilor (mirajul).
\nMai ram\u00e2n, insa, p\u00e2na la \u201eMortua est!\u201c trei trepte libere, 26, 27 si 28. \u201eDiana\u201c dupa \u201eKamadeva\u201c? \u201eLa steaua\u201c? \u201eDin noaptea\u201c? Oriunde am insera aceste trei poezii, ele pregatesc \u201eMortua est!\u201c si se potrivesc cu \u201eKamadeva\u201c. Nu putem trece, insa, peste cuplul realizat de \u201eLa steaua\u201c si \u201eDin noaptea\u201c. \u201eIcoana\u201c, iluzia stelei ce-a murit (c\u00e2ta potrivire cu \u201eKamadeva\u201c!) \u2013 exista ca atare si este pusa la lucru, ca iluzie, in \u201eDin noaptea\u201c: \u201eSi daca ochii ce-au lucit\/ Nu sunt de raze plini\/ Tu ma priveste linistit\/ Cu stinsele lumini;\/ Si daca glasul adorat\/ N-o spune un cuv\u00e2nt,\/ Tot inteleg ca m-ai chemat\/ Dincolo de morm\u00e2nt\u201c (am citat din mss. b, 2270,83 \u2013 vezi toate poeziile date de Eminescu la Familia care se regasesc in manuscrise in forme de lucru mai avansate). Ce alta pregatire mai potrivita pentru \u201eMortua est!\u201c, unde moartea fizica este negata, nerecunoscuta, EL din cuplul EL \u2013 EA asum\u00e2ndu-si destinul lui Orfeu? \u201eDiana\u201c asadar, trec\u00e2nd iluzia din registrul indian in cel european, poate sta imediat dupa \u201eKamadeva\u201c \u2013 si trebuie urmata de \u201eLa steaua\u201c \u2013 \u201eDin noaptea\u201c.
\nUrmeaza curgerea firesca a poeziilor din coala a cincea, incep\u00e2nd cu \u201eMortua est!\u201c. \u201eEgipetul\u201c va c\u00e2stiga, astfel pozitia 31, iar \u201eSe bate miezul noptii\u201c, pozitia a doua din partea a doua a volumului de versuri care are, in structura astfel incercata de catre noi, 70 de poezii (7 x 10), 64 publicate de Maiorescu si acestea sase publicate in timpul vietii lui Eminescu. Pierz\u00e2nd o coala editoriala din volum (probabil, din cauza timpului extrem de scurt in care trebuia sa apara cartea, vezi corectura foarte rapida pe care a facut-o), Titu Maiorescu a incercat, pe parcursul editiilor urmatoare, s-o recupereze, dar, lipsind total dialogul cu autorul, fie a adaugat piesele la sf\u00e2rsit, fie le-a intercalat unde a crezut de cuviinta sau unde si-ar fi adus aminte ca ar fi fost puse la inceput.
\nSe stie ca lui Eminescu nu i-a placut volumul sau de versuri. Una dintre cauze este si aceasta: cuprinsul stabilit de el, o adevarata structura initiatica, nu se regaseste in cartea tiparita. In scrisoarea catre Titu Maiorescu din Botosani, 14 martie 1888, poetul scrie: \u201ePoezii nepublicate, de intercalat in noua editie, nu am.\u201c (Este vorba de editia a III-a, ce va iesi in acest an, pentru care criticul il contactase). Eminescu fuge, de fapt, de la Botosani la Bucuresti (impreuna cu Veronica Micle), prin martie-aprilie 1888 (cam dupa ce trimite aceasta scrisoare) \u2013 iar cartea sa iese in vara lui 1888. George Muntean a publicat corespondenta editurii Socec cu Titu Maiorescu, de fapt, scrisoarea din 30 ianuarie 1888: \u201eD-lui Titu Maiorescu. Loco, str. Mercur No l. Urm\u00e2nd a pune sub tipar o noua editiune a Poesiilor lui Eminescu, Va rugam a ne spune daca sa trimitem tot D.Voastre corecturile de cetit si cui vom avea sa platim, la timpul sau, honorarul cuvenit.\u201c Pe aceasta scrisoare Titu Maiorescu scrie, la r\u00e2ndul sau: \u201eRaspuns la 17 martie. Onorarul fireste lui Eminescu (Botosani), (dupa scrisoarea lui din 14\/26 martie). Corecturile le fac eu T.M.\u201c (\u201eEminescu. O suta de documente noi\u201c. Editie ingrijita de George Muntean. Ed. Eminescu, 2000,p.139). La 27 iunie 1888, insa, tot Titu Maiorescu ii scrie lui Socec: \u201ePentru Eminescu, care este aici si nu este in stare sigura de a se ingriji insusi, se formeaza un comitet de amici care sa-l ia iarasi sub un fel de tutela. Din acest comitet face parte si D. N. Patrascu, secretar la Legatiune atasat acum la Ministerul de Externe. Va rog, dati d-lui Patrascu acomptul de 500 lei noi pentru editia a treia a poeziilor lui Eminescu si priviti deocamdata aceasta scrisoare drept chitanta.\u201c (Idem, p.140) Acestea sunt avatarurile volumului ca obiect. In vara lui 1888 Eminescu era angajat la ziarul \u201eRom\u00e2nia libera\u201c din Bucuresti, pregatea si piesa de teatru \u201eLais\u201c de E. Augier pentru lectura publica si punere in scena la Teatrul National, etc. \u2013 dar Titu Maiorescu il considera inca din 1883-1884 iresponsabil. Revenind insa la acest enunt din scrisoarea lui Eminescu, vedem ca poetul vorbeste de poezii \u201ede intercalat\u201c \u2013 deci pune in discutie structura editiei princeps care se reediteaza acum, acea arhitectura speciala a ei cu punerea una dupa alta a poemelor intr-o ordine anumita ce-i confera o anumita valoare. Titu Maiorescu insusi ii scrisese surorii sale, Emilia Humpel, la 6\/18 decembrie 1883: \u201ePoeziile, asa cum sunt ordonate, sunt cele mai stralucite din c\u00e2te s-au scris vreodata in rom\u00e2neste\u2026\u201c Nu rezulta de nicaieri ca intercalarea sau ordonarea le-ar fi facut Titu Maiorescu. Sa recitim: \u201epoezii nepublicate de intercalat\u201c. Am crezut mult timp ca este vorba de poezii noi, cum intelege si Henrietta, scrise acum, la Botosani. Nici vorba. Eminescu nu putea spune ca nu are \u201epoezii noi nepublicate\u201c, pentru ca existau \u201epoezii noi\u201c fata de volum, publicate in presa, de el insusi sau de prieteni, cunoscute de Titu Maiorescu. De ce nu preia editorul toate aceste poezii \u2013 si-i cere poetului inca (alte) \u201epoezii nepublicate\u201c?
\nRezulta ca el ii cere \u2013 si poetul se refera strict la \u2013 poeziile scapate din editia princeps, nepublicate acolo \u2013 nu in alta parte. \u2013 Si nu numai at\u00e2t, dar i le cere si intercalate, adica in ordinea in care fusesera in manuscrisul initial dat la tipografie.
\nAceste jumatati de afirmatii, fragmente de g\u00e2nduri incredintate h\u00e2rtiei si apoi timpului \u2013 fac din editia princeps obiect de studiu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Intr-o scrisoare catre sora sa, Emilia Humpel, scrisoare datata 6\/18 decembrie 1883, Titu Maiorescu scrie: \u201eIn rastimpul acesta am trimis astazi corectura ultimei coli (nr. 20) tipografiei Socec-Teclu, care tipareste intr-o admirabila editie poeziile lui Eminescu, asa ca peste vreo zece zile apare volumul care, natural, ti-1 voi trimite imediat, ii mai scriu numai o… Cite\u0219te mai mult »O coala editoriala pierduta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3557,91,2653],"class_list":["post-3242","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-m-eminescu","tag-n-georgescu","tag-titu-maiorescu"],"views":3209,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3242","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3242"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3242\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3242"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3242"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3242"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}