{"id":3235,"date":"2010-06-23T19:44:51","date_gmt":"2010-06-23T17:44:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3235"},"modified":"2010-06-23T11:47:43","modified_gmt":"2010-06-23T09:47:43","slug":"ciresi-postmodernism-more","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ciresi-postmodernism-more\/","title":{"rendered":"Ciresi, postmodernism & more…"},"content":{"rendered":"

Jeanette Winterson, Sexul ciresilor<\/em>, traducere de Ana Chiritoiu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2009<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

\u201ePortocalele nu sunt singurele fructe\u201c, afirma Nell Gwyn, intr-o scena esentiala a romanului de debut al lui Jeanette Winterson care poarta, de fapt, tocmai acest titlu, \u201eOranges Are Not the Only Fruit\u201c (1985). Si, intr-adevar, dupa cum romanciera britanica va demonstra in cartile sale ulterioare, chiar asa stau lucrurile, caci, dupa portocale, ea va scrie, in \u201eSexul ciresilor\u201c (1989), nu doar despre cirese, ci si despre un uluitor ananas, cel dint\u00e2i ajuns in Anglia secolului al XVII-lea, adus fiind de peste mari si tari si prezentat multimii uluite, ba chiar si despre banane, privite, la inceput, cu mare neincredere (dezgust?) de puritanii londonezi, care vor ajunge sa discute pe larg nu despre sexul ingerilor, ci si despre acela al fructelor… Desigur, utilizarea imaginii fructelor ca metafora a sexualitatii nu e ceva nou in literatura \u2013 si cu at\u00e2t mai putin in literatura postmoderna. Insa in cazul prozei lui Jeanette Winterson \u2013 si, poate mai mult dec\u00e2t oriunde altundeva, in \u201eSexul ciresilor\u201c \u2013 fructele sunt acelea care dau cartii intreaga savoare, chiar daca, sa recunoastem, in anumite fragmente, aceasta strategie risca sa faca mesajul romanului suficient de greu de perceput, tocmai din cauza excesului aromatic, scapat, uneori, de sub control.
\nA Douasprezecea Printesa<\/strong>
\nAv\u00e2nd actiunea plasata, in cea mai mare parte, in secolul al XVII-lea, romanul acesta pune alaturi \u2013 iar alteori amesteca de-a dreptul \u2013 povestirea, istoria si \u201emetafictiunea istoriografica\u201c (pentru a repeta sintagma impusa de Linda Hutcheon), cu scopul de a evidentia existenta a doi naratori: Jordan, copil orfan, salvat de la inecul in apele Tamisei si Femeia cu C\u00e2ini, mama adoptiva a acestuia. Iar daca Jordan e fascinat de calatorii si de tot felul de fructe si obiecte exotice, pentru dob\u00e2ndirea carora isi va pune nu o data chiar viata in pericol, Femeia cu C\u00e2ini ram\u00e2ne in mod esential legata de ambianta londoneza, fiind apropiata doar de c\u00e2inii pe care ii creste, caci afectiunea umana ii e, practic, necunoscuta, in primul r\u00e2nd din cauza infatisarii si a dimensiunilor sale uriase, desprinse, parca, din proza lui Rabelais, ea par\u00e2nd a fi mai asemanatoare cu Gargantua si Pantagruel dec\u00e2t cu cine stie ce personaj al literaturii contemporane. Pe fondul inclestarilor (prezentate cel mai adesea in cheie grotesca!) intre regalisti si sustinatorii lui Oliver Cromwell, Femeia cu C\u00e2ini isi afirma fara preget sentimentele antipuritane, iar Jordan, ajuns asistent al lui John Tradescant, gradinarul Casei Regale, va calatori pe meleaguri indepartate, din Italia ori Franta si p\u00e2na in Persia sau Barbados, pentru a aduce de acolo acele lucruri care merita vazute la Londra (intre ele, evident, numeroase fructe!), dar, in cursul acestor calatorii, o va int\u00e2lni si pe frumoasa Fortunata, minunata printesa-dansatoare, Cea de-a Douasprezecea Printesa, pe care nu o mai poate uita, insa pe care, ca intr-un basm, va trebui s-o caute p\u00e2na la capatul lumii. Calatoria sa devine, astfel, nu doar descoperire a unor noi geografii si nu doar explorare a unor teritorii exotice, ci mai cu seama o veritabila cautare. A iubirii pierdute si, deopotriva, cautare de sine, caci, pornit pe urmele Fortunatei, cea care reusea sa calatoreasca pe boarea diminetii, at\u00e2rn\u00e2nd de cer un fir subtire pe care il tot lega si dezlega, Jordan va ajunge nu doar sa le int\u00e2lneasca pe celelalte unsprezece surori ale acesteia, printese care danseaza, in fiecare noapte, intr-un oras indepartat, ci si sa inteleaga, finalmente, cine este el insusi cu adevarat. Iar cititorul, ca urmare a unui artificiu narativ al lui Jeanette Winterson, sa concluzioneze ca, in fond, in trei sute de ani nu se va schimba nimic fundamental, nici in lume, si nici in sentimentele umane: dovada noile imagini ale lui Jordan si ale Fortunatei in plin secol XX. Caci, folosindu-se de implicatiile temei dublului, autoarea construieste, in finalul cartii, o int\u00e2lnire dupa veacuri intregi de cautari, a celor doi indragostiti \u2013 care, desigur, ca intr-un basm (acum unul postmodern!), vor sf\u00e2rsi prin a se recunoaste si, deopotriva a constientiza intreaga literatura de p\u00e2na atunci dedicata acestui subiect si, implicit, a se raporta la ea.
\nO heterotopie experimentala<\/strong>
\n\u201eSexul ciresilor\u201c implica, insa, si alte c\u00e2teva probleme care au preocupat-o pe Jeanette Winterson de-a lungul intregii sale activitati literare de p\u00e2na acum. Faptul este evident mai cu seama daca avem in vedere cele doua epigrafe ale cartii, subliniind natura experimentala a acestui roman, ce are ca punct de pornire teoria lui Benjamin Lee Whorf cu privire la esenta temporalitatii, asa cum este aceasta reflectata si inteleasa de populatia indiana Hopi, \u201ecare are un limbaj la fel de sofisticat ca al nostru, care insa nu poate exprima trecutul, prezentul si viitorul.\u201c Deopotriva, insa, cartea se raporteaza la conceptia newtoniana asupra universului si a naturii materiei. Prin urmare, cititorul va avea in fata, in permanenta si in mod simultan, mai multe dimensiuni temporale, mai multe voci narative si mai multe spatii de desfasurare a actiunii, \u201eSexul ciresilor\u201c tinz\u00e2nd sa devina veritabil discurs narativ polifonic, in care Winterson juxtapune imaginea occidentala a temporalitatii \u2013 inteleasa in primul r\u00e2nd drept cronologie \u2013 cu aceea a tribului Hopi, marcata de viziunea atemporala. Prin urmare, timpul devine un construct imaginativ, in care trecutul, prezentul si viitorul tind sa fie simultane, iar universul fictional din romanul acesta ar putea sa fie descris prin intermediul termenului impus de Michel Foucault, \u201eheterotopie\u201c, adica \u201eun soi de dezordine ce include in sine numeroase ordini posibile\u201c. Desigur, aceste sectiuni de ordine reusesc sa corespunda doar partial cu capacitatea cititorului de a percepe realitatea fictionala in mod global, c\u00e2ta vreme Jeanette Winterson se lanseaza si in extrem de indraznetul proiect de a submina \u2013 cel putin la nivel narativ \u2013 p\u00e2na si teoria einsteiniana a relativitatii… Rezultatul va fi acela ca \u201eSexul ciresilor\u201c distruge consacratul continuum spatio-temporal si il inlocuieste cu un mod de existenta arbitrar, in care filosofia esoterica a protagonistilor si elementele de magie \u2013 postmoderna sau nu \u2013 ar fi menite sa domine totul, p\u00e2na si actul lecturii. Heterotopia rezultata astfel va fi bazata, asadar, pe o serie de opozitii duale, prin intermediul carora autoarea urmareste sa structureze o adevarata ordine experimentala, prin care sa se dea o replica oricarei entitati lineare, fie ea temporala ori spatiala. De aici cele doua voci narative, precum si permanenta dubla articulare a discursului romanesc. Jordan mai cu seama e cel menit a depsi orice granita intre materie si energie narativa, intruchip\u00e2nd, astfel, esenta viziunii romanesti si simbolice a lui Jeanette Winterson din acest roman.
\nMelancolii postmoderne<\/strong>
\nDincolo de toate aceste detalii de structura, este evident, inca de la prima lectura, ca autoarea incearca sa aduca in prim plan o serie de strategii venite pe filiera realismului magic (\u00e0 la Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez), pe care le combina, cu mai bune (sau mai putin bune!) rezultate estetice, cu o ironie ce se vrea a fi muscatoare si desprinsa din paginile unui Swift. De aici frecventa citare a numerosi autori, de la Byron sau Robert Browning la Fratii Grimm \u2013 si tot de aici destructurarea imaginii initiale de basm pe care invocarea celor douasprezece printese dansatoare o da cititorului: caci unsprezece din ele vor ajunge sa-si ucida sotii cu care, in paranteza fie spus, fusesera silite sa se casatoreasca, in c\u00e2te o scena care numai cu povestile cu z\u00e2ne nu mai are legatura. Iar daca, de exemplu, Kingsley Amis se folosea in cartile sale de personajele feminine pentru a-si exprima mizantropia, Jeanette Winterson aduce in prim plan c\u00e2teva imagini masculine ca metafore ale unei lumi fundamental ipocrite. Observam, asadar, ca \u201emestesugul altoirii plantelor\u201c, de care t\u00e2narul Jordan e at\u00e2t de fascinat (de aici si titlul cartii, caci, la capatul a numeroase experiente, gradinarii Curtii Regale vor produce un nou soi de cires, al carui sex va fi considerat… feminin!) e prezent, ca strategie subtextuala, in mai toate demersurile autoarei. Caci vocea narativa a Femeii cu C\u00e2ini e \u201ealtoita\u201c pe discursul meditativ si speculativ al lui Jordan, insa rezultatul nu e intotdeauna perfect la nivelul functionarii noului ansamblu rezultat. Dovada ca acest joc de-a genurile si de-a ambiguitatea \/ ambiguizarea sexuala e mult mai complicat dec\u00e2t paruse chiar si unei autoare obisnuite cu experimentele cum e Jeanette Winterson. Prin urmare, \u201eSexul ciresilor\u201c se bazeaza mai degraba pe un soc al noutatii dec\u00e2t pe reala adecvare a mijloacelor discursive la tema si semnificatiile pe care autoarea doreste sa le includa in text. Numai ca si lectura in cheie feminista a basmelor, si accentuarea pastisei istorice, precum si insistenta adesea obsesiva pe mai multe adevaruri simultane au devenit, pentru cititorii initiati in proza contemporana, suficient de cunoscute \u2013 si de suficienta vreme. Caci un ochi critic rau va observa si va sublinia, fara indoiala, toate cliseele postmodernismului incluse in reteta acestui roman care devine, din acest punct de vedere, un soi de bine realizata (din punct de vedere tehnic!) \u201ealtoire\u201c a procedeelor impuse de Italo Calvino pe stilul Angelei Carter, cu c\u00e2teva note preluate din scrierile lui Peter Ackroyd. Insa un ochi critic bun \u2013 asta pentru a pastra dualitatea at\u00e2t de accentuata in \u201eSexul ciresilor\u201c, dar si pentru a nu uita ca, adesea, in basme, cu un ochi se pl\u00e2nge, iar cu celalalt se r\u00e2de \u2013 va remarca faptul ca, totusi, aceste combinatii (fie ele si retete ale postmodernismului) reusesc sa dob\u00e2ndeasca, pe parcursul romanului, o exuberanta si, deopotriva o melancolie a tonului ce devin convingatoare, in felul lor, si sa spuna c\u00e2teva lucruri care merita retinute despre esenta timpului, cautarea dragostei si natura identitatii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Jeanette Winterson, Sexul ciresilor, traducere de Ana Chiritoiu, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2009 \u201ePortocalele nu sunt singurele fructe\u201c, afirma Nell Gwyn, intr-o scena esentiala a romanului de debut al lui Jeanette Winterson care poarta, de fapt, tocmai acest titlu, \u201eOranges Are Not the Only Fruit\u201c (1985). Si, intr-adevar, dupa cum romanciera britanica va demonstra in… Cite\u0219te mai mult »Ciresi, postmodernism & more…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2568,2570,2571,2569],"class_list":["post-3235","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-jeanette-winterson","tag-roman-englez-contemporan","tag-romancieri-englezi","tag-sexul-ciresilor"],"views":2767,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3235","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3235"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3235\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3235"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3235"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3235"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}