Revad niste insemnari pe care le-am facut la lectura unui volum, intitulat \u201eRecurs Eminescu. Suprimarea gazetarului\u201c, semnat de Calin L. Cernaianu si prefatat de reputatul eminescolog Dimitrie Vatamaniuc. Autorul mi-a fost, in anii ’90, pentru scurta vreme, coleg de redactie la \u201eAdevarul\u201c. Am putut remarca atunci spiritul sau scotocitor, ca sa nu zic detectivistic, dar mai ales justitiar, ilustrat, de altfel, cu prisosinta si in cartea la care ma refer, consacrata, in fond, unei zile nefaste, 28 iunie 1883, ora 18,30, ziua (si ora) c\u00e2nd Eminescu a fost scos de la baia Mitrasevski, pus in camasa de forta si internat in stabilimentul doctorului Sutu. Cartea lui Calin Cernaianu nu te poate lasa indiferent, chiar daca abunda nu doar in prezumtii si scenarii, unele fanteziste, ci si in \u201erautati intru totul gratuite\u201c, ca sa folosesc o expresie ce ii apartine. Autorul nu iarta nimic si pe nimeni: de la Maiorescu si Calinescu la sotia (prima) lui Slavici \u2013 aceasta, zice-se, de o calitate indoielnica, caracterologic vorbind \u2013 si p\u00e2na la diversi amici ai Poetului si marelui ziarist.
\nTeza lui Cernaianu nu este noua: anihilarea temutului gazetar de la \u201eTimpul\u201c, care incepuse sa-i sperie nu doar pe liberali, ci chiar si pe conservatori, al caror organ era ziarul, Eminescu fiind un spirit totalmente neinregimentabil, incoruptibil, incomod p\u00e2na la intolerabil pentru cohorta politicienilor, de orice culoare ar fi fost acestia. Suna poate prea retoric, dar nimic mai firesc dec\u00e2t a spune ca pentru prim-redactorul ziarului \u201eTimpul\u201c nu exista dec\u00e2t un singur partid: cel care ii avea ca membri pe toti rom\u00e2nii, indiferent de teritoriile unde acestia s-ar fi aflat. (Un cunoscut scriitor de la Cernauti marturisea intr-o emisiune de televiziune: \u201eNoi, aici, prin Eminescu supravietuim; el ne aduna gramajoara.\u201c).
\nIstoriografia literara nu opereaza \u2013 nici ea \u2013 cu daca, dec\u00e2t in anumite limite, foarte restr\u00e2nse, pentru ca altfel si-ar autodesfiinta obiectul de cercetare. Calin Cernaianu stie aceasta si, in consecinta, purcede la o laborioasa ancheta pe baza de documente, dar si la o noua interpretare, fie a marturiilor contemporanilor lui Eminescu, fie a unor articole sau insemnari ale acestuia, fie chiar a unor biografii, incep\u00e2nd cu \u201eViata lui Mihai Eminescu\u201c a lui G. Calinescu si termin\u00e2nd cu cea semnata de Nicolae Georgescu. Sedus de subiect, autorul-anchetator nu mai are insa ragazul sa ia distanta. Se ad\u00e2nceste at\u00e2t de tare in \u201etenebrele istoriei\u201c, ca sa reproduc sintagma de pe coperta volumului, inc\u00e2t nu se poate ca perspectiva sa nu i se intunece adeseori. De pilda, in ceea ce priveste biografia scrisa de Calinescu, Calin Cernaianu cade cam in aceeasi eroare pe care o facea \u2013 pastr\u00e2nd proportiile \u2013 Serban Cioculescu fata de \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na in prezent\u201c, la aparitia ei, in 1941. Toate criticile formulate de Cioculescu atunci erau juste, dar, asa cum observa Alexandru Paleologu intr-un interviu pe care i-l luam cu multi ani in urma, ele nu \u201eerau in chestie\u201c. \u201eViata lui Eminescu\u201c nu este doar o biografie, ci si povestea unui mit. Or, biografii miturilor nu se marginesc la procese-verbale, protocoale medicale, denunturi la Politie etc., desi, fireste, nu le ignora. Calinescu nu era un arhivar sau un alcatuitor de dosare. Nu poti pretinde ca un supersonic sa decoleze de pe aratura, precum o sf\u00e2rleaza cu fofeaza, chiar daca si aceasta, fara indoiala, poate fi demna de toata pretuirea. Se stie, de pilda, si Nicolae Manolescu a remarcat foarte bine in recenta sa \u201eIstorie critica…\u201c, ce mare influenta a avut \u201easupra urmasilor interpretarea de catre Calinescu a bolii poetului\u201c. Doi medici, Ion Nica si Ovidiu Vuia, primul in 1972, al doilea in 1997, au publicat studii privind boala lui Eminescu, infirm\u00e2nd ca poetul ar fi suferit de sifilis si de paralizia generala provocata de aceasta maladie, ci de o psihoza progresiva de tip maniaco-depresiv, fara dementa ireversibila prin distrugerea lenta a creierului. Cei doi pun in seama lui Calinescu faptul ca diagnosticul gresit s-a impus asa-zic\u00e2nd in mentalul rom\u00e2nesc. Si au dreptate. Dar iata ce observa, cu aceeasi sau chiar cu si mai multa justete Nicolae Manolescu: \u201eNu at\u00e2t combaterea punctului de vedere medical a fost dificila, c\u00e2nd cei doi medici au publicat studiile, c\u00e2t a celui cultural. Luesul eminescian intrase in mitologia nationala. Ovidiu Vuia este foarte suparat pe Calinescu, pe care-l trateaza cu un ton inadmisibil. La drept vorbind Calinescu merita elogii pentru geniul cu care a transformat un diagnostic gresit intr-un invincibil mit cultural\u201c.
\nCalin L. Cernaianu pune in discutie, intre altele, relatiile lui Eminescu cu Titu Maiorescu, suspect\u00e2ndu-l pe criticul de la \u201eJunimea\u201c de nesinceritate, de neloialitate si, in ultima instanta, de sacrilegiu. Semnaleaza, de pilda, neglijenta impardonabila in editarea POESIILOR. Insinueaza ca politicianul Maiorescu avea o atitudine de la superior la inferior fata de Eminescu, pe criterii de pozitie sociala, dar era, totodata, si gelos, ceea ce n-ar surprinde la cineva cu orgoliul celui care, elev la \u201eTheresianum\u201c fiind, nota in \u201eJurnalul\u201c sau: \u201eAm sa le arat eu acestor magari de nemti ce este un rom\u00e2n\u201c. Mai grava si mai discutabila este acuzatia ca Maiorescu nu ar fi fost pentru Eminescu ocrotitorul dezinteresat de care se tot vorbeste de at\u00e2ta vreme. Chiar daca nu impartasesti aceasta opinie, nu se poate sa nu te intrebi, impreuna cu Calin L. Cernaianu, de ce a fost nevoie ca acela in care Maiorescu insusi a vazut \u201ecea mai inalta intruchipare a inteligentei rom\u00e2nesti\u201c sa fie supus umilintei subscrierilor de ajutor? Ne amintim ca in timp ce elevele Scolii de Arte Frumoase din Iasi deschideau liste de ajutorare a poetului, la 10 aprilie 1887, \u201ePremiul Nasturel-Herescu\u201c al Academiei, in valoare de 4.000 lei \u2013 suma foarte mare atunci \u2013 ii era acordat lui… Iuliu I. Rosca. Cernaianu respinge ca fiind neadevarata imaginea unui Eminescu total dezinteresat de bani, de conditiile materiale in care isi ducea viata. Mai mult, Maiorescu neaga un fapt evident si anume ca Eminescu ar fi suportat multe privatiuni. Din corespondenta cu Veronica Micle, descoperita in America si publicata de Editura Polirom, in urma cu un deceniu, aflam insa ca poetul nu avea, la un moment dat, bani pentru a se deplasa cu trenul de la Bucuresti la Iasi, necum sa-i ofere Veronicai conditii decente de sedere la Bucuresti. \u201eA vorbi de mizeria materiala a lui Eminescu \u2013 afirma Maiorescu \u2013 insemneaza a intrebuinta o expresie nepotrivita cu individualitatea lui si pe care el cel dint\u00e2i ar fi respins-o\u201c. Ar fi respins-o? Iata ce spune Eminescu, citat si de Calin L. Cernaianu: \u201eOricine va gasi in viata si in opera mea un graunte de adevar care sa explice posteritatii de ce am fost nefericit prin umilire si saracie in patria mea bogata\u201c. Maiorescu isi motiveaza afirmatia astfel: \u201eC\u00e2t i-a trebuit lui Eminescu, ca sa traiasca in acceptiunea materiala a cuv\u00e2ntului, a avut el intotdeauna. Grijile existentei nu l-au cuprins niciodata in vremea puterii lui intelectuale; c\u00e2nd nu c\u00e2stiga singur, il ajuta tatal sau si il sustineau amicii. Iar recunoasterile publice le-a dispretuit totdeauna\u201c ss.m. \u2013 C.C.t. Ma molipsesc si eu de patosul interogativ al lui Calin L. Cernaianu si intreb: ar fi dispretuit Eminescu un prestigios premiu literar ca \u201eNasturel-Herescu\u201c? Dar, mai presus de orice presupunere sau speculatie, trebuie sa observam ca e vai de tara si de veacul ingrat in care s-a nascut si a trait Eminescu, daca unul ca el, fara de care am fi astazi infinit mai neispraviti dec\u00e2t suntem, trebuia sa fie ajutat de parinti si de amici pentru a nu muri de foame!
\nAcestea si altele ce i se pot imputa (si) lui Maiorescu nu umbresc insa rolul hotar\u00e2tor pe care intemeietorul directiei critice si Societatea \u201eJunimea\u201c l-au avut in destinul poetului national.
\nCercet\u00e2nd diverse marturii, documente, Calin L. Cernaianu descopera numeroase inadvertente care, toate, crede el, duc cu g\u00e2ndul la un scenariu dinainte stabilit privind arestarea, internarea lui Eminescu in sanatoriul de boli mintale, ca si diagnosticul si tratamentele administrate pacientului. Autorul supraliciteaza importanta si semnificatia lor, dar ele exista, nu pot fi ignorate. Nu voi intra in amanunte. Volumul lui Calin L. Cernaianu are peste 350 de pagini, de-a lungul carora sunt evocate multe fapte, evenimente, figuri, menite sa ateste ce s-a int\u00e2mplat in acea zi dramatica din viata lui Eminescu, ca si in cele ce i-au urmat, p\u00e2na la 15 iunie 1889, c\u00e2nd Eminescu murea. Ar fi greu si inutil sa le rezum aici.
\nCartea poate interesa indeosebi prin bogatia de informatii. Din pacate, Calin L. Cernaianu scrie adeseori ca la ziar, adica pe un ton prea colocvial, si folosind un limbaj lejer. De pilda, atunci c\u00e2nd comenteaza unele marturii privind boala lui Eminescu si supozitia ca aceasta ar fi fost ereditara, marturii apartin\u00e2nd lui Maiorescu, A.D. Xenopol, Slavici, I.L. Caragiale. Alteori, el aduce acuzatii grave unor corifei. Referindu-se la biografia pe care G. Calinescu i-a consacrat-o lui Eminescu, o capodopera a genului, autorul pune o intrebare cel putin stupefianta: \u201e…ce ne-ar impiedica sa ne g\u00e2ndim ca, scriind aceasta biografie a lui Eminescu, Calinescu a slujit, de fapt, interese nerom\u00e2nesti?\u201c. Pai, probabil ca nu ne-ar impiedica nimeni. Dar a-l suspecta pe un \u201erom\u00e2n filorom\u00e2n\u201c ca G. Calinescu \u2013 ca ar fi servit interese nerom\u00e2nesti, este nu doar hazardat si nedrept, ci de-a dreptul aiuritor.
\nAutorul nu putea sa nu se refere si la aparitia nefericitei epigrame a lui Alexandru Macedonski, gest pentru care poetul \u201eNoptilor\u201c a platit cu v\u00e2rf si indesat. N-as impartasi parerea lui Calin Cernaianu ca reactiile aparute in epoca, in diverse foi, aveau doar rolul de a mediatiza (si acredita) imaginea unui Eminescu nebun. Au fost ecouri in presa vremii, at\u00e2t privind imbolnavirea poetului c\u00e2t si aparitia epigramei lui Macedonski, care exprimau un sentiment de sincera durere. Nota care apare, c\u00e2nd poetul este internat, in \u201eRom\u00e2nul\u201c \u2013 jurnal cu care Eminescu a polemizat dur \u2013 e de o discretie si de o delicatete ce fac cinste celor din jurul lui C.A. Rosetti, ai carui \u201ebulbucati ochi de broasca\u201c fusesera asa-zic\u00e2nd eternizati de pana poetului si ziaristului de la \u201eTimpul\u201c. C\u00e2ta dreptate are insusi autorul volumului \u201eRecurs Eminescu. Suprimarea gazetarului\u201c c\u00e2nd, la pagina 201, noteaza: \u201eIn general, cred ca oricine incearca sa recompuna o lume disparuta risca sa inventeze una a lui, mai mult sau mai putin asemanatoare originalului\u201c
\nO aura de mister va invalui mereu figura emblematica a lui Eminescu, dincolo de orice marturie. Ca nu putini, ieri, dar si azi, mai ales azi, s-au opintit si se opintesc sa-i intineze aura, murdarindu-ne astfel pe noi cei care-i vorbim limba si-i impartasim sf\u00e2sietoarea durere de neam, e de necontestat. In ce ma priveste subscriu intrutotul la o marturisire a unui mare poet, Cezar Ivanescu: \u201eEram revoltat intr-o vreme ca sunt detractori ai lui Eminescu care totusi fiinteaza in cultura rom\u00e2neasca… Acum insa, intr-o formula de seninatate spirituala, spun: mi se pare firesc… Eminescu isi pierde pe drum si admiratorii, si detractorii, adica este at\u00e2t de mare inc\u00e2t nu doar noi ca persoane particulare si presupusi artisti ne valorizam prin el, ci chiar toata fiinta rom\u00e2neasca in general. Prin Eminescu ne masuram nulitatea, nemernicia, valoarea…\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Revad niste insemnari pe care le-am facut la lectura unui volum, intitulat \u201eRecurs Eminescu. Suprimarea gazetarului\u201c, semnat de Calin L. Cernaianu si prefatat de reputatul eminescolog Dimitrie Vatamaniuc. Autorul mi-a fost, in anii ’90, pentru scurta vreme, coleg de redactie la \u201eAdevarul\u201c. Am putut remarca atunci spiritul sau scotocitor, ca sa nu zic detectivistic, dar… Cite\u0219te mai mult »Eminescu si contemporanii sai (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2563,2564,2567,2565,2566],"class_list":["post-3230","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-recurs-eminescu-suprimarea-gazetarului","tag-calin-l-cernaianu","tag-calinescu","tag-nicolae-georgescu","tag-ovidiu-vuia"],"views":3180,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3230","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3230"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3230\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3230"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3230"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3230"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}