{"id":3224,"date":"2010-06-23T20:31:53","date_gmt":"2010-06-23T18:31:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3224"},"modified":"2010-06-23T11:36:18","modified_gmt":"2010-06-23T09:36:18","slug":"literatura-%e2%80%9emigranta%e2%80%9c-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/literatura-%e2%80%9emigranta%e2%80%9c-ii\/","title":{"rendered":"Literatura \u201emigranta\u201c (II)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Revin la cei trei intelectuali din Place F\u00fcrstenberg. I-am ales, pentru colocviul de la Cosenza, pentru ca reprezinta trei tipuri de scriitura \u00een exil.<\/strong><\/p>\n<p>1. \u00cencep cu Mircea Eliade. El a ales: a) sa nu se lepede de rom\u00e2nitatea lui, adica: sa nu nege valorile culturii si ale istoriei \u00een care s-a nascut si s-a format. b) spune ca un intelectual \u00een exil trebuie sa actioneze nu ca Ovidiu la Tomis, ci ca Dante la Ravena. O propozitie pe care o repeta \u00een diverse situatii. O propozitie putin ambigua, trebuie sa recunoasem. Caci ce poate sa \u00eensemne ea? Cum o putem traduce? Aici, la Ravena, \u00een exil, Dante scrie (sau termina), spun interpretii lui, \u201eParadisul\u201c. Asadar: artistul trebuie sa valorifice o nenorocire (exilul) pentru a-si desav\u00e2rsi opera, sa faca, dar, ca Dante, nu ca Ovidiu. Dar nici Ovidiu n-a stat degeaba la Tomis. A scris \u201ePonticele\u201c, de pilda. Este drept ca s-a jeluit tot timpul, visa sa se \u00eentoarca la Roma, se simtea, aici, printre barbari (printre sarmati) nefericit si cerea, ne\u00eencetat, clementa Romei. Cum sa interpretam, repet,\u00a0 reflectia lui Eliade? Sa-i dam un sens moral: adica \u2013 \u00een exil \u2013 creatorul sa nu se pl\u00e2nga si sa nu \u00eencerce sa-si \u00eenduplece dusmanii, ci \u2013 ca Dante \u2013 sa-i vitupereze, sa-i \u00eenfrunte si sa-si \u00eencheie opera capitala?&#8230; Se poate si asa, este o logica, dar&#8230;\u00a0 c) mai limpede \u00een g\u00e2ndirea lui Eliade este ideea ca exilul este o initiere, exilul este o suita de probe initiatice&#8230; Ideea este frumoasa, nobila, se poate accepta. Cu o conditie pentru un scriitor: ca initierea sa duca la o opera capitala. Fara opera, initierea ram\u00e2ne o experienta individuala. Importanta, desigur, dar fara viitor, fara istorie&#8230;<br \/>\n\u00cen ceea ce priveste opera sa, Mircea Eliade a ales \u00een exil un dublu limbaj \u00een sensul urmator: a) a decis sa-si scrie opera stiintifica \u00een limba engleza sau franceza si b) opera literara (inclusiv memorialistica si jurnalul intim) \u00een limba de origine (limba rom\u00e2na). Rezultatul: scrierile de istoria religiilor i-au adus recunoastere internationala si, ca efect pozitiv, i-a adus \u00eentr-o oarecare masura si recunoasterea ca scriitor (prin traduceri). Succesul deplin ca scriitor l-a avut \u00eensa \u00een Rom\u00e2nia, c\u00e2nd scrierile lui literare au putut fi publicate. A creat chiar o scoala de proza fantastica \u00een sensul ca l-au urmat c\u00e2tiva scriitori tineri, dovedind astfel ca scriitorul rom\u00e2n are vocatie pentru fantastic, \u00een ciuda teoriei sustinute de marii critici ai momentului. Eliade \u2013 a declarat \u00een repetate r\u00e2nduri \u2013 voia sa ram\u00e2na scriitor rom\u00e2n. Se g\u00e2ndea la posteritatea lui. A urmat, la acest punct, \u00eendemnul prietenului sau, C. Noica, ramas \u00een tara, trecut prin puscariile comuniste, un neobosit antrenor spiritual. Acesta \u00eei scria \u00een 1981: \u201e\u00ceti cerem sa-ti salvezi destinul carturaresc aici unde, spre deosebire de neantul occidental, vei supravietui\u201c&#8230; Ideea filosofului Noica, este ca Occidentul s-a despiritualizat, produce unt, nu cultura&#8230; Idee discutabila.<\/p>\n<p>2. Cioran urmeaza alta cale. Renunta la limba rom\u00e2na, nu mai vrea sa auda de scrierile lui rom\u00e2nesti, nu mai vorbeste \u2013 chiar cu compatriotii sai \u2013 dec\u00e2t \u00een franceza, \u00eenvata limba moralistilor si ajunge sa devina un stilist, un creator de limbaj \u00een aceasta limba (franceza) pe care el o considera, din pricina rigiditatii, rationalitatii ei, \u201eo limba de cadavre\u201c&#8230; Scrie aproximativ 10 carti de aforisme care, spre sf\u00e2rsitul vietii, cum am precizat, au un mare succes \u00een Franta, Germania (e tradus, \u00eentre altii, de Paul Celan) si, \u00een genere, \u00een lume&#8230; O aventura singulara. Aventura, putem spune, unui spirit nu at\u00e2t singur, c\u00e2t \u00eensingurat. Aventura \u00eentr-o limba pe care o \u00eenvata, la propriu, si o foloseste \u00eentr-un gen dificil, pretentios (genul moralistic) unde francezii sunt, se stie, imbatabili. Iata ca vine acest barbar de la Dunare care \u00eei \u00eenvata fineturile, dificultatile si scrie despre \u201eDespre neajunsul de a te fi nascut\u201c sau compune \u201eSilogismele amaraciunii\u201c. Aventura lui este \u00eensotita de teoria ca, schimb\u00e2nd limba, un scriitor trebuie sa-si schimbe identitatea. \u00cenceteaza, pe scurt, sa mai fie ceea ce a fost, \u00eenvata sa se dezvete, se leapada de trecut si de valorile natiei sale. Cioran face acest lucru cu o obstinatie care da de banuit. Lumea balcanica \u00eei pare un infern grotesc, un spatiu vegheat de zei destrabalati&#8230; Vorbeste de \u201eneantul valah\u201c si crede ca rom\u00e2nii nu vor intra \u00een istorie daca nu renunta la valorile lor morale (inclusiv la cele rurale si crestine)&#8230; Cioran se complace p\u00e2na la moarte \u00een atitudinea unui sceptic de serviciu, dezgustat \u00een egala masura de Orientul, c\u00e2t si de Occidentul european&#8230; Un Iov educat de Nietzsche&#8230;<br \/>\n3. Cazul, ziceam, mai simplu este acela al lui Eug\u00e8ne Ionesco: a) scrie, \u00eent\u00e2i, \u00een rom\u00e2neste (o limba pe care o \u00eenvata repede si-o vorbeste \u00een casa si cu prietenii rom\u00e2ni p\u00e2na la moarte) si, dupa razboi, la 41 de ani, publica prima piesa \u00een franceza (\u201eC\u00e2ntareata cheala\u201c)&#8230; Succesul \u00eei vine greu, dar c\u00e2nd \u00eei vine nu-l mai paraseste. Este socotit creatorul anti-teatrului (teatrul absurdului)&#8230; \u00cen anii &#8217;30, la debutul \u00een limba rom\u00e2na, este si el un negationist, ca si Cioran, si nu se simte bine \u00een cultura rom\u00e2na. I se pare o cultura mica, marginala si g\u00e2ndul ca \u00eentr-un viitor dictionar de literatura universala va fi pus \u00eentre un leton si un lituanian \u00eei pare catastrofal. Scrie, atunci, propozitia pe care am semnalat-o: \u201edaca as fi francez, as fi genial\u201c&#8230; A reusit sa devina francez si nu s-a mai interesat aproape deloc de opera lui rom\u00e2neasca. A acceptat, e drept, sa-i fie tradus volumul \u201eNu\u201c la Gallimard (1986), si eseul biografic despre \u201eViata grotesca a lui Victor Hugo\u201c, o scriere polemica din anii &#8217;30. De asemenea, o parte dintr-un jurnal rom\u00e2nesc, azi pierdut (\u201eJurnalul unui noncombatant\u201c) a fost reluat, completat, adnotat, adaptat de el \u00een volumul \u201ePr\u00e9sent\/Pass\u00e9, Pass\u00e9\/Pr\u00e9sent\u201c&#8230;<br \/>\nSi, totusi, Eug\u00e8ne Ionesco datoreaza mult lui Eugen Ionescu. Am publicat recent un studiu despre acest subiect (\u201eT\u00e2narul Eugen Ionescu\u201c), reconstituind si reinterpret\u00e2nd scenariul lui intelectual rom\u00e2nesc. Ce-am descoperit?<br \/>\n1) Ca opera lui rom\u00e2neasca \u00eensumeaza peste o mie de pagini (eseuri critice, fragmente de jurnal, corespondenta, un volum de versuri, o piesa de teatru).<br \/>\n2) A scris, \u00een 1943, \u00een limba rom\u00e2na o piesa de teatru (\u201eEnglezeste fara profesor\u201c) pe care a tradus-o, apoi, si a completat-o \u00een franceza sub titlul: \u201eC\u00e2ntareata cheala\u201c. Varianta rom\u00e2neasca este, dupa gustul meu, mai buna, estetic vorbind, din pricina limbii rom\u00e2ne care se preteaza mai bine jocului de cuvinte&#8230; Putem spune, asadar, ca teatrul absurdului s-a nascut \u00een limba rom\u00e2na.<br \/>\n3) Eseistica rom\u00e2neasca a lui E.I. este negationista, dar negationismul lui ascunde un spirit metafizic si chiar un spirit religios. Ea este, \u00een fapt, un jurnal metafizic, un jurnal despre frica de moarte si despre divinitate. Ideea de divinitate \u00eensoteste si lumineaza pe dedesubt aceasta eseistica ludica, spectaculoasa, contradictorie, juvenila, ostentativ neserioasa.<br \/>\n4) T\u00e2narul Eugen Ionescu este un existentialist enrag\u00e9 care detesta existentialismul filosofic mai ales c\u00e2nd acesta este ilustrat de Jean-Paul Sartre pe care Eugen Ionescu \u00eel considera servitorul istoriei, omul tuturor\u00a0 compromisurilor&#8230;<br \/>\n5) T\u00e2narul Eugen Ionescu nu accepta, teoretic, niciun model literar, nu accepta mai ales modelele oficializate, acceptate&#8230; Victor Hugo si Arghezi sunt exemplele cel mai des invocate.<br \/>\n6) La \u00eenceput detesta teatrul (cu exceptia melodramei), apoi \u00eel descopera (prin 1938-1940) si, mai t\u00e2rziu, \u00eel \u00eennoieste radical.<br \/>\n7)\u00a0 \u00cesi detesta tatal si acest complex atrage dupa sine ura lui \u00eempotriva tarii tatalui.\u00a0 O spune explicit \u00een convorbirile si \u00een jurnalele sale publice. Un complex ce a intrat si \u00een opera de fictiune si care se poate psihanaliza. \u00cen 1944 sau 1945 devine el \u00eensusi tata si, dupa c\u00e2te aflam, E. I. este un tata afectuos, totalmente \u00eenrobit de mica faptura (fiica sa, Marie-France)&#8230; Dovada ca existenta ne pune deseori \u00een conflict cu teoriile noastre&#8230;<br \/>\n8) \u00cen fine, Eugen Ionescu \u2013 care, repet, a \u00eennoit teatrul prin descompunerea teatrului aristotelic si infuzia de miracol, derizoriu si metafizica, s-a format intelectualiceste \u00een cultura rom\u00e2na si modelul lui este, \u00een ciuda aprehensiunilor sale, un rom\u00e2n: dramaturgul I.L. Caragiale despre care va spune, mai t\u00e2rziu, ca este cel mai mare dintre dramaturgii necunoscuti si ca originalitatea operei sale sta \u00een faptul ca toate personajele sale sunt niste imbecili&#8230;<br \/>\n9) Cum judecam, azi, destinul lui Eugen Ionescu? Cum vedem exilul sau? Daca prin exil \u00eentelegem limba \u00een care scriem, putem spune ca Eugen Ionescu s-a simtit bine at\u00e2t la Tomis, c\u00e2t si la Ravena. Si chiar daca nu s-a simtit bine, a scris cu pofta despre nelinistile, disperarile sale. A valorificat bine exilul sau. Exilul moral, dupa el, l-a cunoscut \u00een Rom\u00e2nia (din ratiuni, \u00eendeosebi, familiale)&#8230; Opera franceza l-a facut celebru \u00een toata lumea. Opera rom\u00e2neasca, mai putin cunoscuta, este descoperita si, \u00een parte, imitata azi de noile generatii de eseisti si de dramaturgi. (Serge Fauchereau observa ca literatura rom\u00e2na este singura \u00een care Eug\u00e8ne Ionescu are discipoli).<br \/>\nCum as putea \u00eencheia, privind din nou, fotografia cu cei trei rom\u00e2ni din Place F\u00fcrstenberg? \u00centr-un singur fel, cred: exilul le-a fragmentat viata, le-a provocat, uneori, drame existentiale, le-a oferit probe de initiere, i-a\u00a0 \u00eensingurat, i-a exasperat, dar, la urma, opera lor a valorificat toate aceste esecuri. C\u00e2t despre Cioran, nu \u00eendraznesc sa ma \u00eentreb care ar fi fost destinul lui daca n-ar fi fost exilul sau&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Revin la cei trei intelectuali din Place F\u00fcrstenberg. I-am ales, pentru colocviul de la Cosenza, pentru ca reprezinta trei tipuri de scriitura \u00een exil. 1. \u00cencep cu Mircea Eliade. El a ales: a) sa nu se lepede de rom\u00e2nitatea lui, adica: sa nu nege valorile culturii si ale istoriei \u00een care s-a nascut si s-a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/literatura-%e2%80%9emigranta%e2%80%9c-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Literatura \u201emigranta\u201c (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2558,1864,273,2559],"class_list":["post-3224","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-colocviul-de-la-cosenza","tag-emil-cioran","tag-eugen-ionescu","tag-mircea-eliade"],"views":4258,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3224","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3224"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3224\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3224"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3224"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3224"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}