{"id":3219,"date":"2010-06-23T20:24:24","date_gmt":"2010-06-23T18:24:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3219"},"modified":"2010-06-23T11:39:50","modified_gmt":"2010-06-23T09:39:50","slug":"plimbarile-unui-solitar-meditatii-bucurestene","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/plimbarile-unui-solitar-meditatii-bucurestene\/","title":{"rendered":"Plimbarile unui solitar(*). Meditatii bucurestene"},"content":{"rendered":"

Se \u00eemplinesc \u00een cur\u00e2nd patruzeci de ani de c\u00e2nd ma plimb prin Bucuresti… Chiar ofiterul de la Securitate care ma lua-n \u201egrija\u201c c\u00e2nd poposeam \u00een Capitala, la \u00eenceputul anilor 1980, remarcase asta si o \u00eenregistrase \u00eentr-o nota de serviciu: \u201eCarol (unul dintre numele mele de cod) merge mult, zice el, dupa o sursa de \u00eencredere, ca sa evite mijloacele de transport \u00een comun, supra\u00eencarcate si \u00eemputite (sic!) si pentru ca nu gaseste taxiuri c\u00e2nd are nevoie\u201c. Am asadar o experienta solida de preumblator la pas \u2013 mai mult sau mai putin solitar \u2013 prin acest oras.<\/strong><\/em>
\nAm \u00eentreprins o descriere consistenta a centrului Bucurestiului \u00eentr-una dintre cartile mele (\u201eL\u2019Invention du Peuple. Chroniques de Roumanie\u201c). Era pe la \u00eenceputul anilor 1970, c\u00e2nd regimul comunist functiona uns sau mai sc\u00e2rt\u00e2it si c\u00e2nd calatorul parizian din mine se minuna ca \u00een capitala unei tari comuniste, \u00een decembrie, puteai auzi cum se \u00eenjunghie porcul \u00een gradinile caselor din centrul orasului. Odata mi s-a \u00eent\u00e2mplat sa aud horcaielile agonice chiar sub ferestrele Ambasadei Frantei… \u00cen acele vremuri \u00eensa, nici dispun\u00e2nd de cele mai puternice antene si de cele mai razbatatoare lupe, ajutate de cea mai ascutita intuitie, n-ai fi putut repera sc\u00e2ncet de intelectual disident (Goma fiind expulzat din tara dupa 1977…). Si nu vorbesc de cei plecati \u00een calatorii turistice, de studii sau profesionale, care, ajunsi la sf\u00e2rsitul sejurului, uitau drumul spre casa. Asta nu e disidenta. E, cel mult, un acut simt al oportunitatii, al ocaziei, al conjuncturii \u2013 laudabil \u00een felul lui, dar care nu te face disident. Poti sa te numesti, \u00een acest caz, cel mult descurcaret, abil, viclean chiar, poate si un pic mincinos daca sustii ca te refugiezi din motive politice c\u00e2nd, \u00een realitate, e vorba doar de triviale intentiuni economice…<\/p>\n

Pe scurt, ma plimb de mult pe strazile acestui oras si \u00eei iau seama. Dupa 1989, s-a schimbat mult, mai mult dec\u00e2t \u00eenainte. \u00cen 1971, c\u00e2nd am pus piciorul aici pentru prima oara, mai pastra ceva din atmosfera urbana si umana interbelica. Se simtea \u00een lumea micilor meseriasi, a artizanilor, \u00een stilul chelnerilor din restaurantele bune, sau \u00een atmosfera spatiilor exilate la marginea oraselor (mahala), at\u00e2t de bine descrise \u00een \u201eBucarest\u201c-ul lui Paul Morand si \u00een \u201eDenkw\u00fcrdikeiten eines Antisemiten\u201c a lui Gregor von Rezzori.
\nSigur, astazi orice discutie asupra Bucurestiului trebuie sa ia \u00een considerare distrugerile cauzate de planificarea sistematica a centrului orasului, pusa \u00een practica la finele anilor 1970 de regimul comunist. \u00censa \u00eentotdeauna trebuie sa abordezi realitatea, c\u00e2t de mediocra ar fi ea, prin prisma originilor sale. \u00cen ciuda strigatelor tardive ale \u201edisidentilor\u201c si ale portavocilor lor de dincolo de granite, modelul acestor planuri de urbanism trimite la o modernitate ale carei referinte au devenit deja clasice \u00een Occident. Nu poti sa nu iei \u00een calcul genealogia faptelor pentru a \u00eentelege viitorul, zic; \u00een cazul Bucurestiului, pentru a pricepe de unde vine sistematizarea urbana rom\u00e2neasca, trebuie sa ne g\u00e2ndim la baronul Haussmann, la construirea Vienei si a Budapestei dupa Ausgleich-ul din 1876, sa nu uitam proclamatiile radicale din \u201eCarta Atenei\u201c \u2013 adica tabula rasa generala: sa distrugem Florenta!… etc.
\n\u00centr-adevar, daca \u00een Paris n-au mai fost pastrate dec\u00e2t rarisime reminiscente urbane ale epocii medievale, si poate ceva mai multe strazi si cladiri din secolele XVI si XVII, toate acestea se datoreaza priceputului prefect al lui Napoleon al III-lea, care a pus ordine \u00een toate vechile cartiere, retez\u00e2nd strazile medievale din nucleele fondatoare ale cetatii, distrug\u00e2nd totalmente reteaua stradala a celor mai vechi cartiere populare de l\u00e2nga fosta Bastilie, din Cartierul Latin sau din zona Operei si deschiz\u00e2nd astfel marile bulevarde care converg spre Place de la Concorde. Rezultatul acestei politici urbane a fost acest oras majestuos si rigid, mineral chiar, care, \u00een cea mai mare parte (cu exceptia strazii Marais si a c\u00e2torva strazi din primul si din al doilea arondisment), a fost construit \u00een intervalul dintre 1860 si Primul Razboi Mondial.
\nOras admirat \u00een toata lumea, sigur, dar sub comanda baronului modernizator Haussmann, dirijat si el de un guvern autoritar care practica fara rusine exproprierea si speculatiile funciare, a pierdut \u00een jur de 300 de biserici si de capele romane si gotice (cf. romanul lui Emile Zola, \u201eLa Cur\u00e9e\u201c). Paris, \u201eorasul-lumina\u201c, pentru a refolosi un cliseu, la fel ca Londra sau Bruxelles-ul, n-a scapat de frenezia distrugatoare proprie unei modernitati niciodata plictisita de schimbare, mereu entuziasta \u00een cautarea noutatii cu orice pret. Analiz\u00e2nd fenomenul \u00een sine, putem spune ca re\u00eennoirea urbana permanenta a devenit un fapt social, economic si politic global, care a cuprins lumea \u00een totalitatea sa.<\/p>\n

Citind mai de mult lucrarea lui Fr\u00e9d\u00e9ric Dam\u00e9 (3) \u201eBucurestiul la 1906\u201c, am descoperit c\u00e2t de indignat era autorul fata de atitudinea vechilor si a noilor clase conducatoare rom\u00e2nesti de la \u00eenceputul secolului al XX-lea, care distrugeau febril si exaltat monumentele istorice ale vechii Capitale a Valahiei, pentru a face loc unor constructii ce, \u00een epoca, treceau drept semne ale unei modernitati aristocratice si burgheze dintre cele mai rafinate (4)! E suficient un singur exemplu revelator pentru aceasta stare de spirit: pe Calea Victoriei, impozantul imobil al CEC-ului a fost construit pe locul unei vechi biserici, \u00eenchinate Sf\u00e2ntului Ioan parca, substituind, at\u00e2t simbolic c\u00e2t si material, cultul unui Dumnezeu trinitar si al unuia dintre apostolii sai printr-un dumnezeu al Capitalului si al profiturilor sale (condamnate odinioara de Aristotel, apoi de toti Parintii Bisericii si de Sf\u00e2ntul Toma d\u2019Aquino).
\nFiecare epoca spirituala si politica a demolat conform propriilor ratiuni, at\u00e2t culturale si politice (orice noua putere rade vechile palate si le construieste pe ale sale; o noua credinta reconverteste sau distruge templele consacrate credintelor mai vechi, le modifica sau le ridica din temelii; re\u00eenvierea unei credinte \u00eesi lasa si ea amprenta asupra lacasurilor de cult (4)), c\u00e2t si functionale \u2013 fiindca dintotdeauna gazduirea unei populatii urbane \u00een continua crestere a ridicat serioase probleme; a fost mereu nevoie de crearea unor locuri pentru noii veniti, au fost create constructii suprapuse, au fost extinse periferiile si circumferintele zonelor fortificate. Orasul este un recipient care se largeste fara \u00eencetare, si doar \u00een vremea marilor epidemii sau a catastrofelor politice s-a \u00eent\u00e2mplat ca unele dintre orase sa regreseze la stadiul de simple asezari rurale, uitate \u00een mijlocul unui desert de ruine. Asta daca nu cumva anuntata catastrofa ecologica va trimite lumea noastra urbana spre o noua \u201eCartago delenda est\u201c (6).<\/p>\n

\u00cen tarile comuniste, dar si \u00een Europa capitalismului keynesian (al Welfare State) de dupa razboi, exodul rural a fost at\u00e2t de puternic \u00eenc\u00e2t, la un moment dat s-a pus serios problema gazduirii decente a masei dezradacinatilor de la tara, transformate imediat \u00eentr-o armata a\u00a0 muncitorilor si a functionarilor din serviciul industrializarii totale, suprapuse populatiei urbane deja prezente. Sa nu uitam ca \u00eentre anii 1950-1960, daca oamenii traiau \u2013 c\u00e2teva familii \u00eengramadite \u2013 \u00een mai mult sau mai putin spatioasele apartamente din Bucuresti, Budapesta ori Praga, \u00een jurul altor orase, ca Paris, Milano, Torino, Roma, zonele de periferie luau progresiv amploare (vezi filmele neorealiste italiene sau frantuzesti) (7), iar problema adaposturilor sociale n-a fost rezolvata dec\u00e2t spre mijlocul anilor 1970 (8).
\nEvident, at\u00e2t din motive ideologice (uniformizarea socio-economica \u00een jos a populatiei), c\u00e2t si din lipsa obiectiva a mijloacelor financiare (prabusirea finantelor publice cauzata de razboi si de consecintele sale), regimul comunist \u2013 \u00een primii sai ani de putere \u2013 i-a \u00eenghesuit pe fostii locatari l\u00e2nga niste nou-veniti, \u00een apartamente si \u00een vile apartin\u00e2nd fostei aristocratii si fostei burghezii (mica si mare). Dar, odata depasita prima perioada, zisa \u201estalinista\u201c, cu o durata variabila, \u00een functie de tara, metoda n-a mai mers. \u00cen Rom\u00e2nia, pe la \u00eenceputul anilor 1960, guvernul trebuia sa faca fata \u00een mod imperativ primelor generatii produse chiar de regim (muncitori, cadre industriale, cadre didactice si intelectuali) \u2013 asadar, din ratiuni ideologice si sociale (era vorba de controlul social, de obtinerea legitimitatii si, deci, de compromis socio-istoric) care vor conduce \u00een anii 1970 la national-comunismul ceausist, regimul a fost nevoit sa \u00eenceapa construirea masiva de locuinte noi, cu minimum de confort.
\nRegimul comunist nu-i mai putea constr\u00e2nge \u00eensa pe oameni sa-si abandoneze colibele de pam\u00e2nt si sa plece de la \u201ecoada vacii\u201c \u2013 pentru ce? \u2013 pentru a ajunge \u00een asemenea cartiere marginase si mizere. Spre a-si legitima puterea si viitorul istoric prin intermediul unor noi grupuri sociale produse de societatea industriala \u00een devenire, trebuia sa fie aratat populatiei ca socialismul o duce mult mai bine dec\u00e2t capitalismul \u00een noul sau spatiu de dezvoltare postcoloniala din lumea a treia (9). Pentru a reusi sa se demonstreze asa ceva, n-a fost alta solutie dec\u00e2t urbanizarea masiva si rapida a Bucurestiului. Si, \u00een acelasi timp, \u00een ideea unei dezvoltari egale, toate orasele mai mici sau mai mari din vechiul Regat si din Bucovina s-au trezit, la r\u00e2ndul lor, rascolite de buldozere.
\n\u00cen schimb, \u00een Transilvania, \u00een Banat, Crisana si Maramures, doar zonele periurbane au simtit pe pielea lor experienta noului urbanism, altminteri, centrele urbane vechi \u2013 conservate ca istorice \u2013 din Sibiu, Oradea, Cluj, Brasov sau Timisoara, chiar Bistrita, Dej sau T\u00e2rgu-Mures n-ar mai fi existat astazi! Nimic \u00eensa din parcursul acestei modernizari nu e nou sau original. La fel s-a \u00eent\u00e2mplat si la vecini. Unul dintre cele mai frumoase cartiere populare din Budapesta, dat\u00e2nd din secolul al XVIII-lea si de la \u00eenceputul secolului al XIX-lea, Obuda, cartier format din splendide locuinte ale mestesugarilor si ale podgorenilor, \u00een stilul germanic al Europei Central-Orientale, a fost aproape ras de pe suprafata pam\u00e2ntului (cu exceptia unei minuscule parcele, pe malul Dunarii), \u00eentre anii 1975-1985, pentru a face loc unor siruri de imobile si unei intersectii rutiere pe mai multe nivele.<\/p>\n

\u00cenca de la \u00eenceptulul secolului al XX-lea, sub imperiul modernitatii, Bucurestiul devenise spatiul tuturor influentelor arhitecturale specifice neo-tardo-clasico-pseudo-orientalismului (10); saizeci de ani mai t\u00e2rziu, sub Ceausescu, a intrat \u00een zona influentelor neo-tardo-post-pseudo-clasico-post-moderne (stil partial inspirat de Bofill) \u2013 a caror proba suprema \u2013 nelipsita de o anume \u00eencarcatura simbolica \u2013 este faptul ca, azi, Casa Poporului functioneaza at\u00e2t ca sediu al Parlamentului c\u00e2t si ca Muzeu al artelor contemporane… Nici ca s-ar putea gasi un mai nimerit decolaj simbolic, care sa exprime vacuitatea vremurilor noastre. Pe de o parte, masivitatea imobilului cu pricina trimite la vidul politic real al democratiei reprezentative a modernitatii t\u00e2rzii (fiindca nu acolo, ci\u00a0 la Washington si \u00een birourile FMI se decide mersul politic al natiunii!), pe de alta, trimite la efemer, la aproape-nimicul, la infra-infimul caracteristice artelor hipermodernitatii.
\n\u00cen cursul anilor 80, naivii si canaliile voiau sa ne convinga ca sistematizarea comunista e o crima \u00eempotriva patrimoniului arhitectural national si uman; \u00een realitate, nu era dec\u00e2t recurenta banala a unei dinamici initiate de mult timp \u00een Occident, care exprima, \u00een multiplele sale versiuni, esenta \u00eensasi a modernitatii: unicitatea modului de-a-fi-\u00een-lume, nihilismul; esenta care orienteaza si structureaza \u201espiritul lumii\u201c, esenta care ne g\u00e2ndeste \u00een si spre comiterea hybris-ului prin cautarea noutatii-celei-mai-noi, a tot-mai-marelui, a tot-mai-\u00eenaltului, a tot-mai-\u00eentinsului. \u201eStadiul Dubai al capitalismului\u201c (11) nu reprezinta altceva, iata, dec\u00e2t ipostaza parodica a acestei lumi, caricaturale, obscene de-a dreptul (12)!
\nUrbanizarea comunista \u00een Rom\u00e2nia (si oriunde \u00een Est) n-a fost, la urma urmei, dec\u00e2t o versiune inferioara, ieftina si de m\u00e2ntuiala a acestei dinamici a modernitatii, cu \u00eentreg cortegiul sau de pierderi ireparabile. Nimic original, repet, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat de multe ori \u00een istoria modernitatii: Rom\u00e2nia s-a \u00eenscris si ea \u00een acest curent, cu ceva \u00eent\u00e2rzieri si mai ales cu ceva mai putin capital…
\nAstazi, dupa douazeci de ani de la disparitia prin implozie a puterii comuniste ca structura socio-economica, clasa conducatoare a ramas aceeasi \u2013 respectiv vechile-noile elite, ultimele generatii de oameni care au servit regimul, c\u00e2teodata cu un zel cu at\u00e2t mai \u201etusant\u201c cu c\u00e2t azi ne servesc retete de liberalo-capitalism, cu acelasi entuziasm desigur, alimentat de o convingere imuna la orice critica si \u00een ciuda dezmintirilor de ordin economic livrate de realitatea prezentului!<\/p>\n

E suficient sa observi orasul cu un ochi strain de orice ideologie pentru a constata ca versiunea urbana a postcomunismului hiperliberal s-a dezvoltat \u00een absenta oricarui plan urbanistic, \u00een anarhie totala, fie ca e vorba de imobile de locuit, fie ca e vorba de turnuri destinate firmelor si birourilor. Nu s-a facut nici macar o planificare minimala. Edilii au permis (fireste, \u00een urma unor stimulente grase!) speculatiile funciare si au desfigurat fara pic de rusine ceea ce, de-a lungul timpului, devenise centrul istoric al orasului, o zona construita \u00eentre sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea si mijlocul secolului al XX-lea.
\nMai dezgustatoare \u00eenca, aproape abominabila, este \u00eensa lasarea \u00een paragina a locuintelor de epoca, constructii aflate azi \u00eentr-un stadiu de degradare nemai\u00eent\u00e2lnit, nici macar sub bombele celui de-AL Doilea Razboi Mondial! Un articol semnat de Cristina Olivia Moldovan, \u00een numarul de miercuri 26 mai 2010 al \u201eEvenimentului zilei\u201c, pune punctul pe i; autoarea se serveste aici de lucrarile t\u00e2narului fotograf Alex Mazilu, sub titlul: \u201eBucurestiul de altadata ram\u00e2ne \u00een fotografii\u201c. Ce sa mai zici \u00een aceste conditii? Ca rezultatele democratiei reprezentative, \u00een versiunea sa danubiana, sunt remarcabile?
\nResponsabilii \u00eendrituiti se uita cum cade bucata cu bucata Hanul Solacolu, construit acum o suta cincizeci de ani, si niciunul dintre faimosii depl\u00e2ngatori ai rom\u00e2nitatii eterne nu misca un deget! Iata ce arata statisticile: \u00een Bucuresti, \u201e20 000 de imobile cu valoare de patrimoniu\u201c (sic!, v. articolul citat anterior) sunt pe cale sa se prabuseasca, articolul conchiz\u00e2nd, destul de moale totusi, ca \u201eindolenta\u201c autoritatilor ar fi de vina. Numai ca, ceea ce trebuia aratat cu degetul si trecut prin invective nu e \u201eindolenta\u201c edililor, ci taman responsabilitatea lor. Ce face oare hic et nunc ministrul Culturii? Ce face Directia Monumentelor Istorice si de Patrimoniu? Cine conduce hic et nunc planurile de urbanism si de patrimoniu ale acestui oras, daca institutiile statului sunt incapabile sa actioneze?
\nCine sunt responsabilii nominali ai acestui haos? Cine a luat de pilda hotar\u00e2rea de a monta marcaje de circulatie din plastic negru si galben \u2013 distruse \u00een c\u00e2teva zile de c\u00e2tiva soferi smecheri, \u00een lipsa agentilor de politie care sa le dea amenzi usturatoare? Erau benzile astea mai importante dec\u00e2t restaurarea patrimoniului istoric, sau a fost pur si simplu o ocazie pentru edili de a mai \u00eensfaca \u00eenc\u00e3 o afacere profitabila financiar? Cine a acordat permisul de constructie a acelui zg\u00e2rie-nori de sticla chiar \u00een coasta catedralei romano-catolice, constructie care asfixiaza literalmente monumentul si strica echilibrul \u00eentregului cartier? Pot sa mai adaug exemple cu carul, dar ma tem sa nu cad sub \u00eenjuratura rom\u00e2nilor \u201eadevarati\u201c, aia care-si \u201eiubesc\u201c tara! Unde-or fi fiind ei c\u00e2nd vine vorba de patrimoniul autentic?<\/p>\n

Ma tem ca, daca tot nu e o sursa de profit, li se pare mai normal sa-l lase \u00een ruina, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een anii 1990, c\u00e2nd cea mai veche casa din Cluj, construita \u00een secolul al XV-lea, celebra Casa \u201ea calaului\u201c, pe jumatate naruita si ocupata de un grup de tigani saraci, a luat \u00eentr-o seara foc si nimic n-a mai ramas din ea… \u00cen vremea aceea, dl. Funar, unul dintre apostolii rom\u00e2nitatii eterne, n-a considerat oportun sa faca ceva pentru conservarea acelei cladiri. Poate pentru ca fusese construita \u00een secolul al XV-lea, sub autoritatea maghiara medievala! \u00cen fond, cred totusi ca resentimentul nationalist e marginal \u00een toata aceasta afacere, raul e generalizat, iar lucrurile nu stau deloc mai bine acolo unde nu sunt unguri \u00een peisaj. Ajunge sa arunci un ochi oriunde \u00een tara, si mai ales \u00een Bucuresti, si vei constata ca ruinele unor constructii din patrimoniul autentic se pierd cu totul, las\u00e2nd \u00een urma spatii largi si aliment\u00e2nd marile sperante ale valorii adaugate din domeniul speculatiei funciare.<\/p>\n

C\u00e2t se poate de evident, aghezmuitorii rom\u00e2nitatii sunt, toti ca unul, \u00een serviciul unicului zeu care conduce lumea actuala: Vitelul de Aur. Capitalul si dob\u00e2nda. Daca urbanizarea comunista a comis crime \u00eempotriva urbanitatii, ceea ce se face \u00een prezent, \u00een postcomunism \u2013 fie ca le place cititorilor nostri, fie ca nu \u2013 e pur si simplu un genocid arhitectural si urban!
\n\u00cen fapt, mai multi observatori care cunosc si apreciaza aceasta tara au constatat ca, dupa decembrie 1989, Bucurestiul a \u00eenceput sa aiba aerul unei capitale din lumea a treia, cu exceptia poate a transportului \u00een comun \u2013 de laudat \u2013 dar nu si a transportului feroviar, ajuns, \u00een douazeci de ani, mai alandala dec\u00e2t era \u00een timpul comunismului.<\/p>\n

Pe de o parte, luxul sfruntat, insuportabil de arogant al noilor \u00eembogatiti din Cartierul Floreasca sau din ghetoul Baneasa a luat locul st\u00e2njenelii grosiere a aparatcicilor parveniti ai vechiului regim; pe de alta parte \u00eensa, semnele saraciei se arata \u00een toata splendoarea pe strazi, la marginea pietelor si a dughenelor cu produse ieftine de patiserie. Poti sa vezi buticuri unde se v\u00e2nd ceasuri superscumpe (13), iar \u00een fata vitrinelor, oameni cu m\u00e2na \u00eentinsa la cersit, ratatii tranzitiei. Pe de o parte, adolescenti abia iesiti de sub fusta mamei se \u00eendreapta spre moarte la volanul unor masini puternice oferite de parinti (omor\u00e2nd, pe deasupra, oameni nevinovati, angajati corect pe trecerea de pietoni), iar pe de alta, adolescenti abia ajunsi la pubertate \u00eesi fac veacul pe l\u00e2nga Ath\u00e9n\u00e9e Palace, prest\u00e2nd servicii sexuale pentru c\u00e2teva zeci de euro, ologi \u201emontati\u201c pe plansete cu rotile (postmodernisme oblige!) cersesc pe la intersectii, fofil\u00e2ndu-se printre tevile de esapament ale masinilor, iar batr\u00e2ni \u00eenfometati scruteaza cu ochii umezi clienti ce intra si ies din fast-food-uri.<\/p>\n

O veritabila scena de lumea a treia s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eentr-o seara de mai, c\u00e2nd, trec\u00e2nd prin Cismigiu, o t\u00e2nara prietena a mea a fost atacata de o hoarda de c\u00e2ini vagabonzi. S-a ales cu pantalonii sf\u00e2siati, cu o muscatura zdravana si cu o ditamai echimoza la genunchi. Urmarea: spital, injectii antitetanos si antirabic, tratamente cu antibiotice. Si unii mai zic ca ne aflam \u00eentr-o capitala europeana! Toate astea s-au petrecut \u00een mijlocul unui kitsch insuportabil, caracteristic incompetentilor: centrul orasului e mai nou pavoazat cu niste orologii dintre cele mai oribile \u2013 aurite (c\u00e2t or fi costat, Doamne?) \u2013 \u00een vreme ce peste tot, trotuarele si strazile zac degradate luni \u00een sir, ani \u00een sir, iar c\u00e2nd \u00een sf\u00e2rsit sunt reparate, la cea mai mica ploaie se transforma \u00een p\u00e2nze de apa baltind… Se pare ca la scolile de poduri si sosele din Rom\u00e2nia nu se mai preda calculul pantelor de scurgere a apei de ploaie.
\nPeste tot, excavatii si transee nesemnalate ameninta viata trecatorilor si a automobilistilor. Se pare totusi ca gleznele sucite, picioarele rupte, ranile de tot felul cu care te poti procopsi la orice colt de strada nu supara pe nimeni. \u00cen fond, de ce s-ar deranja autoritatile, c\u00e2nd nici macar asociatiile cetatenesti nu protesteaza \u00een fata \u00eengalarii, a balamucului, a ruinelor\u2026 Bunii nationalisti pot sa se agite, sa vorbeasca despre unicitatea unei culturi rom\u00e2ne transcendentale a- si trans-istorice (care-o fi aia?); pot sa dedice muzee unui taran rom\u00e2n care n-a existat niciodata asa cum \u00eel imagineaza ei, pot sa-si faca cruci peste cruci \u00een fata bisericilor, sa pupe cu lesin icoane, m\u00e2inile popilor si ale protopopilor \u2013 dar asta n-o sa dea orasului un aer mai sanatos si un stil mai putin aiuritor.
\nNu aceasta exaltare religioasa va modifica spatiul aerian al orasului. Sutele de cabluri de internet seamana cu o claie de p\u00e2nze de paianjen gata sa-ti pice \u00een cap, ori se \u00eencol\u00e3cesc pe trotuar ca niste serpi morti. Nu mai e vorba aici de nicio transcendenta divina, ci de tehnica, de programatica, de gestiune si previziune si, last but not least, de o doza de onestitate care pare sa lipseasca definitiv at\u00e2t clasei politico-afaceriste (cf. remarcabilul film al lui Alexandru Solomon, \u201eKapitalism \u2013 reteta noastra secreta\u201c), c\u00e2t si prea multor profesori universitari (vezi \u00een chestie seria de articole aparute \u00een presa ultimelor saptam\u00e2ni privind \u201emarile escrocherii universitare\u201c si salariile mirobolante ale unora dintre cadrele didactice din \u00eenvatam\u00e2ntul superior!).
\n\u00cen realitate, solutia ar fi simpla daca edilii ar fi avut un dram de onestitate si daca statul ar fi avut c\u00e2t de c\u00e2t putere \u00een relatia cu interesele private. Or, se stie, ceea ce lipseste mai mult Rom\u00e2niei postcomuniste este tocmai impartialitatea si forta legii \u2013 ca manifestare a puterii statului. Fiindca nu e suficient ca ministrii, aspirantii la ministeriat sau profesorii universitari sa fie doctori \u00een Hobbes, \u00een Machiavelli sau \u00een Carl Schmitt, sa fi citit pe cutare sau cutare comentator politic, bunaoara pe Hannah Arendt, Gramsci, Agamben, Croce, Bobbio sau pe Donoso Cort\u00e9s. E nevoie si de punere \u00een practica \u2013 singura valabila \u00een politica -, de punerea teoriei la \u00eencercare si de oglindire a ei \u00een c\u00e2mpul realitatii empirice, fiindca afirmatia batr\u00e2nului Hegel \u2013 \u201everitatea intentiei e praxisul\u201c \u2013 n-a pierdut nimic din forta enuntarii sale initiale. La urma urmei, \u00een fata oamenilor, ce ram\u00e2ne din temporalitatea politica pe care o numim istorie? Un singur lucru: vointa politica exprimata ca fermitate a deciziei. Toate celelalte sunt povesti de adormit copiii.<\/p>\n

mai 2010<\/p>\n

\n

Traducere din limba franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n

Note:<\/strong><\/p>\n

(*) Sper ca n-a scapat cititorului un pic avizat faptul ca am parafrazat titlul unei celebre opere a lui Jean-Jacques Rousseau.<\/p>\n

(2) De analizat cu atentie ravagiile arhitecturale produse la Bruxelles cu ocazia Expozitiei Universale din 1958.<\/p>\n

(3) Cu mult \u00eenainte de a realiza marele dictionar al Academiei, Fr\u00e9d\u00e9ric Dam\u00e9 a fost autorul unui dictionar rom\u00e2n-francez remarcabil de precis, si mai ales a unui dictionar de termeni tehnologici traditionali, fara echivalent pentru cine doreste sa studieze serios vechile societati taranesti din Regat. C\u00e2t despre zona Transilvaniei, dictionarul lui Tiktin e instrumentul de lucru indispensabil oricarei abordari hermeneutice care trece prin arcanele complexe ale filierei filologice.<\/p>\n

(4) Niciodata n-o sa ma satur s-o repet: Bucurestiul n-a fost un \u201emic Paris\u201c, fiindca niciodata, dar niciodata!, Parisul n-a fost un mare Bucuresti!<\/p>\n

(5) Dar c\u00e2te biserici gotice n-au fost ridicate prin distrugerea bisericilor romane? C\u00e2te castele medievale n-au fost demolate pentru a face loc celor ale Renasterii sau ale Barocului? Frescele lui Rafael de la Vatican au fost realizate pe zidurile unei sali care anterior fusese decorata de Fra Angelico. Din Luvrul medieval n-a mai ramas nimic, nici din La Place du Chatelet, cu exceptia Turnului Saint Jacques, crutat de distrugere ca prin miracol. Sa nu mai vorbim de pagubele aduse de razboaie, inclusiv de razboaiele moderne. Nimicirea Catedralei din Reims de catre artileria imperiala germana. Manastirea benedictina de la Monte Cassino transformata \u00een scrum de aviatia americana, desi nu adapostea niciun soldat german, conform unui acord semnat \u00eentre feldmaresalul von Kesserling si abatele manastirii. Dar ce putea sa mai \u00eensemne prima manastire europeana fata cu logica industriei de razboi total? La fel s-a \u00eent\u00e2mplat cu ocazia invaziei teutone \u00een URSS: distrugerea sistematica a Tarskoie Selo, a centrului Kievului si a multor alte bunuri culturale rusesti; la fel c\u00e2nd sovieticii s-au \u00eentors pe urmele lor \u00een Europa Orientala si Centrala, p\u00e2na la Berlin…<\/p>\n

(6) Este aceasta una dintre temele contemporane foarte prizate \u00een literatura si \u00een cinematografia nord-americana: catastrofa care transforma orasele tentaculare \u00eentr-un soi de jungla minerala, domeniu al noilor triburi postmoderne, unde domneste o singura lege, cea a celui mai puternic si mai crud. Cel mai recent exploatat a fost excelentul roman \u201eThe Road\u201c, al lui Cormack McCarthy.<\/p>\n

(7) De vazut, \u00een acest sens, minunatul \u201eMiracolo a Milano\u201c, de Vittorio De Sica (1950). \u00cen Germania, problema adaposturilor era diferita, marile orase fiind cvasi-distruse de raidurile aeriene aliate \u00een ultimul an al razboiului, oamenii au fost nevoiti sa traiasca \u00eenghesuiti \u00een pivnite si subsoluri.<\/p>\n

(8) Odata cu criza economica din prezent, problema lipsei de adapost revine \u00eenca si mai acut, cu at\u00e2t mai ironic cu c\u00e2t cetatenii occidentali erau sincer comvinsi, pe la mijlocul anilor\u00a0 1990, ca au rezolvat problema locuintelor. Progresul social n-are, asadar, acea frumoasa linearitate crescatoare pe care o imaginau odinioara, prinsi \u00een reteaua iluziilor metafizice, mostenitorii Luminismului!<\/p>\n

(9) \u00centr-un discurs de la finele anilor 1970, evident redactat de specialisti \u00een economia dezvoltarii, Nicolae Ceausescu a expus si a explicitat pozitia Rom\u00e2niei \u00een lumea economica. O definea fix dupa tiparul specific unei tari de lumea a doua, nici ca membra a primei linii, a marilor natiuni superdezvoltate, nici ca apartin\u00e2nd lumii a treia, controlate de aceleasi natiuni de prim rang.<\/p>\n

(10) Ca sa fim drepti, n-ar trebui sa uitam de c\u00e2teva cladiri extrem de interesante din anii 1930. \u00censa acestea n-au fost efectele unui veritabil plan de urbanism, cum s-a \u00eent\u00e2mplat atunci c\u00e2nd a fost creat Regatul sau \u00een vremea urbanizarii comuniste a mahalalei si apoi a centrelor orasenesti.<\/p>\n

(11) Pentru a aminti titlul unui solid eseu semnat de Mike Davis.<\/p>\n

(12) N-ai sa-i auzi pe apostolii urbanizarii cu fata umana denunt\u00e2nd masacrul produs de arhitectura nebuneasca din Dubai; nici n-o sa-i vezi mobilizati pentru a denunta politica chineza de demolare a majoritatii cartierelor istorice din marile orase, pentru a face loc freneticului progres capitalist.<\/p>\n

(13) M-am \u00eentrebat adesea la ce mi-ar trebui un ceas de 50 000 de euro ca sa-mi arate ora, de vreme ce un Swatch mecanic-automatic (ecologic!) de 125 de euro, ca al meu, \u00eemi da ora exacta, cu o eroare minuscula de 3 secunde pe luna, de cinci ani \u00eencoace!<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Se \u00eemplinesc \u00een cur\u00e2nd patruzeci de ani de c\u00e2nd ma plimb prin Bucuresti… Chiar ofiterul de la Securitate care ma lua-n \u201egrija\u201c c\u00e2nd poposeam \u00een Capitala, la \u00eenceputul anilor 1980, remarcase asta si o \u00eenregistrase \u00eentr-o nota de serviciu: \u201eCarol (unul dintre numele mele de cod) merge mult, zice el, dupa o sursa de \u00eencredere,… Cite\u0219te mai mult »Plimbarile unui solitar(*). Meditatii bucurestene<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[2560,2562,2561,108,1079,542],"class_list":["post-3219","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-linvention-du-peuple-chroniques-de-roumanie","tag-disident","tag-expulzati","tag-paul-goma","tag-regimul-comunist","tag-securitate"],"views":2801,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3219","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3219"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3219\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3219"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3219"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3219"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}