{"id":3209,"date":"2010-06-23T20:15:10","date_gmt":"2010-06-23T18:15:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3209"},"modified":"2010-06-23T11:18:31","modified_gmt":"2010-06-23T09:18:31","slug":"intoarcere-la-primitivism","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/intoarcere-la-primitivism\/","title":{"rendered":"\u00centoarcere la primitivism"},"content":{"rendered":"

Un fapt ce sare \u00een ochi din paginile mai multor reviste rom\u00e2nesti de azi: partea lor cea mai consistenta, \u201esira spinarii\u201c fara de care orice revista devine o adunatura sau, ma rog, culegere firava de texte, e datorata colaboratorilor de departe, un fel de emigranti, eseisti, critici, scriitori ce ridica valoarea si cota respectivei publicatii cu mult peste ceea ce zona si mediul de resedinta pot oferi. Stiu ce must otravit de orgolii si frustrari locale poate produce o atare simpla si inocenta constatare, \u00eenc\u00e2t nu insist. Destul sa constat ca, dupa gustul meu, unele dintre cele mai substantiale studii, eseuri, reflexiuni, articole doldora de idei le citesc nu at\u00e2t \u00een publicatiile Capitalei, inclusiv cele mai capitale dintre ele, ci sub semnatura unor \u201eemigranti\u201c \u00een revistele din provincie, unele cu aspect de tot cenusiu dar deodata \u00eenflorite sub lumina c\u00e2te unui text din acestea. Sigur, nu-i chiar cazul fostei mari reviste craiovene \u201eRamuri\u201c, dar totusi… <\/strong><\/em><\/p>\n

Cititor nesatul de reviste, de mult n-am mai citit un eseu at\u00e2t de profund sub raportul reflexiei, dureros de adevarat, cu observatii capitale despre trista, primitiva, dar ciclica nedreptate ce se face \u201eoamenilor \u00eenceputului de drum\u201c din fiecare generatie artistica rom\u00e2neasca. Astfel, la rubrica lui din \u201eRamuri\u201c, o rubrica \u00een care vede \u201enegru\u201c, Nicolae Prelipceanu, om cam acrisor, daca nu antipatic, dar un reflexiv de talie, abordeaza delicatul subiect al datoriilor nerecunoscute si vesnic neplatite acestor \u201e\u00eencepatori\u201c sau deschizatori de drum \u00een diverse ramuri artistice. Poetul pleaca de la observatia aparent banala asupra primirii triumfale facuta unora din noile filme rom\u00e2nesti ale celor din noua \u201egeneratie de aur\u201c a cinematografiei autohtone: \u201eAm vazut t\u00e2rziu unele dintre noile filme rom\u00e2nesti, despre care s-a facut si se mai face, \u00eenca, at\u00e2ta tam-tam \u00een timpul din urma. Le vazusem si pe cele din anii ’90 facute de regizori care se afirmasera \u00eenca \u00eenainte de ’89. \u00cel tin minte si pe cel mai bun dintre cele din noul val, \u00abMoartea domnului Lazarescu\u00bb al lui Cristi Puiu. Film care nu a avut sansa de a primi, el, marele premiu de la Cannes, asa cum ar parea corect daca lucrurile s-ar judeca \u00eentr-o perspectiva mai larga, a anilor. Dar cu judecata divizata pe an, e posibil orice.\u201c Am vazut si eu la vremea respectiva capodopera lui Cristi Puiu, am si scris, ca un nespecialist, dar impresionat si entuziasmat de c\u00e2ta \u201eviata\u201c poate \u00eencapea \u00een aceasta Moarte simbolica si viguroasa a Domnului Lazarescu. \u00cen orice caz, e capodopera din mantaua careia se trag multe din productiile \u201eneorealiste\u201c ale noului val. Dar \u201emantaua\u201c a ramas, nerasplatita, \u00een cuier. Dl N. Prelipceanu \u00eesi continua ideea sa despre soarta \u201eoamenilor \u00eenceputului de drum\u201c \u00een acest chip: \u201ePrima constatare care se impune unui spectator mai vechi, ca mine, atunci c\u00e2nd e pus \u00een fata unor filme ca \u00abA fost sau n-a fost?\u00bb ori \u00abCalifornia Dreamin’\u00bb este asemanarea lor, esentiala, cu cele neorealiste italiene din anii ’40-’50. O fi sau n-o fi vreo influenta, nu ma preocupa asta acum. Dar lucrurile ar trebui spuse. Nu se spune sau nu cu toata vocea. Pentru ca, azi, totul vrea sa para generatie spontanee, daca mai stie cineva ce e aia. Azi nu se mai pune deloc problema \u00aboul sau gaina?\u00bb. Pur si simplu gaina a disparut din aceasta ecuatie glumeata\u201c. Observatie profunda si capitala: nimic nu se iveste din neant, si, fara a stabili filiatii obligatorii si rigide, nu se poate pricepe evolutia unei culturi fara perceperea si dezvaluirea legaturilor, mai mult sau mai putin subterane, care \u00eei aduna diversitatile, altminteri deconcertante. Asa ca, adauga poetul, e obligatorie constatarea ca \u201etoate aceste filme datoreaza ceva esential celor ale lui Mircea Daneliuc, din anii ’90, dar nu cred ca este cineva dispus sa recunoasca asta\u201c. Eseistul largeste aria compatibilitatilor obligatorii, dar nemarturisite: \u201eAsa cum generatiile literare nou-noute n-ar recunoaste nici \u00een ruptul capului ca au datorii la avangardisti sau la Nichita Stanescu, un eliberator din chingile limbajului canonizat, nici tinerii cineasti n-ar recunoaste ca fara Lucian Pintilie, undeva mai departe, si fara Mircea Daneliuc, aici, \u00eenca aproape, traseul lor ar fi fost mai dificil, drumul si l-ar fi gasit mai greu\u201c. Si, revenind la capul de serie, \u201emantaua\u201c uitata \u00een cuier, restabileste adevarul tagaduit sau nerostit: \u201eFilmul lui Cristi Puiu a deschis usile pentru noua productie rom\u00e2neasca, dar n-a beneficiat de recunoasterea meritata. Laurii i-au luat celelalte ceva mai putin reusite, artistic vorbind, dec\u00e2t deschizatorul de drumuri. \u00cen fond, la fel se \u00eent\u00e2mpla adesea \u00een lumile artistice. Juriile sovaie \u00een momentul c\u00e2nd cineva da capodopera si recupereaza mai t\u00e2rziu, \u00een fata unei lucrari oarecare a celui nedreptatit \u00een momentul de v\u00e2rf. Daca autorul capodoperei e t\u00e2nar, sistemul lui de valori poate fi grav avariat. Poate sa se \u00eentrebe, pe buna dreptate, de ce el crede ca a dat ce e mai bun, iar ceilalti nu. Daca e mai v\u00e2rstnic si nu e recunoscut, faptul ca a deschis c\u00e2ndva usa pe care intra acum, mai t\u00e2rziu, cu dezinvoltura, cine vrei si cine nu vrei, atunci nedreptatea produce alt tip de suferinte interioare. Mecanismul social, cel care dicteaza si \u00een arta, din pacate, nu se sinchiseste de suferintele artistilor nerecunoscuti. Ingratitudinea sociala este frecventa si merge \u00eenainte cu precizia senilei de tanc din Piata Tien-An-Men \u00een mai 1989. Misiunea ei nu e recunoasterea, ci impunerea cui trebuie. Or, \u00abtrebuie\u00bb asta nu e totdeauna coincident cu \u00abvaloare\u00bb.\u201c Regulatorul pietii e si \u00een arta, din pacate, zeul consumism, cu forta publicitatii, marketingului si \u201etam-tam\u201c-ului pe care o stim. Alte exemple de ingratitudine vicioasa si uitare perversa vin din \u201epiata\u201c literara unde \u201eun autor de talia lui Adrian Marino este brusc interesant doar pentru rautatile, drepte sau nedrepte, despre unii contemporani ai lui si ai nostri, iar nu pentru opera sa, greu digerabila de o lume \u00een goana dupa satisfactii rapide si frivole. Unde un poet ca Ion Mircea, producator de poezie \u00eendelung g\u00e2ndita si lucrata, nu este aproape deloc luat \u00een seama, \u00een timp ce tineri care-si fac reclama si cu sexul si cu altele de deasupra ocupa scena, la propriu si la figurat. Sigur, sistemul lucreaza pentru emergenti, nu pentru cei care se pregatesc pentru iesire. Dar sistemul asta saraceste lumea prin ignorarea productiei celor care nu-si fac propaganda miz\u00e2nd pe valoarea operei lor. E o veselie cu noii prozatori, unii dintre ei ironici si glumeti, dar nimeni nu-si mai aduce aminte de un Ion Iovan si de a sa \u00abComisie speciala\u00bb… Defectul sau: romanul i-a aparut \u00eenainte de 1989, iar autorul, un om retras \u00een propriile preocupari, nu se \u00eenghesuie la niciun club si la nicio mondenitate care impune literati de consum imediat pe banda, pentru unica \u00eentrebuintare.\u201c Am reprodus dinadins aproape \u00eentregul articol al lui Nicolae Prelipceanu (sper sa nu ma dea \u00een judecata…): o memorabila interventie \u00een care, dincolo de tristetea iremediabila emanata de tratamentul ingrat acordat \u201eoamenilor \u00eenceputului de drum\u201c, e semnalata noua \u201e\u00eentoarcere la primitivism\u201c, similara aceleia din celebrul \u201eNoi si neobarbarii\u201c… Viziunea \u201eemergentilor\u201c despre mersul culturii este una a desertificarii fara remuscari sau, cu expresia lui Nicolae Prelipceanu, a \u201esculpturilor \u00een nisip\u201c japoneze de acum c\u00e2teva decenii: \u201elucrarea de arta e stearsa ca sa faca lor altui artist si altuia si altuia, ca-ntr-o pilda asupra vietii noastre trecatoare\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un fapt ce sare \u00een ochi din paginile mai multor reviste rom\u00e2nesti de azi: partea lor cea mai consistenta, \u201esira spinarii\u201c fara de care orice revista devine o adunatura sau, ma rog, culegere firava de texte, e datorata colaboratorilor de departe, un fel de emigranti, eseisti, critici, scriitori ce ridica valoarea si cota respectivei publicatii… Cite\u0219te mai mult »\u00centoarcere la primitivism<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1617,2554],"class_list":["post-3209","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-revista-ramuri","tag-reviste"],"views":2159,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3209","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3209"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3209\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3209"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3209"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3209"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}