{"id":3199,"date":"2010-06-23T20:05:25","date_gmt":"2010-06-23T18:05:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3199"},"modified":"2015-01-15T17:25:37","modified_gmt":"2015-01-15T15:25:37","slug":"bantustane-faliti-si-impostori","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/bantustane-faliti-si-impostori\/","title":{"rendered":"Bantustane, fali\u0163i \u015fi impostori"},"content":{"rendered":"

Dupa Revolutie, din motive de care nu-mi face placere sa-mi amintesc, m-am deprins sa lucrez la orice ora din zi sau din noapte, pe avioane, \u00een spitale, \u00een hoteluri sau chiar \u00een diverse sali de asteptare. Un roman la care tin foarte mult \u2013 Recviem pentru nebuni si bestii \u2013 a fost terminat \u00eentr-o prima forma \u00een asemenea conditii. De obicei, c\u00e2nd scrii sub presiunea timpului, dificultatile\u00a0 exterioare, oric\u00e2t de mari, \u00een loc sa te saboteze, te stimuleaza. \u00cenainte, \u00een anii \u00een care doar Raposatul reusise sa vada \u201ecele mai \u00eenalte culmi ale socialismului si comunismului\u201c, speranta se alimenta din orice. \u00cen plus, aveam convingerea ca viata este \u00eenainte, ca \u00eenca mai exista destul timp pentru toate. Si mai ales ma \u00eentarea credinta ca sunt util, candoare de care m-am vindecat \u2013 ce-i drept, cu greutate \u2013 \u00een anii postrevolutionari.<\/strong><\/em><\/p>\n

Ziua mi-o \u00eemparteam \u00eentre slujba, lecturi, documentari si procurarea hranei, astfel ca noaptea \u00eemi ram\u00e2nea pentru scris, desigur, dupa un lung moment de purificare prin muzica,\u00a0 de Bach mai ales, c\u00e2nd aveam senzatia ca ma sufoca toate pacatele si umilintele celor cu care venisem \u00een contact. Nici macar nenumaratele, exasperantele \u00eentreruperi de curent nu ma puteau \u00eempiedica sa lucrez. Mai multe becuri de lanterna, alimentate de un acumulator de masina, \u00eemi dadeau posibilitatea sa \u00eemi continui munca. Nici un om normal nu \u00eentelegea logica acestor \u00eentreruperi, altfel dec\u00e2t ca natia trebuia educata cu orice pret \u00een spiritul economiilor. Datorita acestor chinuitoare pauze, eram c\u00e2t pe aci sa contribui la revolutionarea stiintei acumulatorilor. \u00cei povestisem unui prieten din M\u00fcnchen, profesor la Universitatea de acolo, despre neajunsurile mele cu lumina, si el, neamt adevarat, mi-a spus ca, \u00eempreuna cu un alt prieten de-al lui, profesor la Universitatea din Hamburg, au meditat asupra tristetilor mele si au inventat un acumulator care ma va ajuta sa nu-mi pierd noptile astept\u00e2nd lumina adevarata, daca \u00een prealabil \u00eel voi tine \u00een priza doar sase ore fara \u00eentrerupere. Din pacate, \u00eensa, \u00een vremea respectiva, asa ceva era practic imposibil. Si chiar daca, prin absurd, as fi avut o asemenea sansa, cum sa fi adus acumulatorul \u00een tara? \u00centrebarea depasea din nou logica nemtilor care aveau o alta opinie despre libertate si libera circulatie a oamenilor. Daca ai asemenea dificultati \u00een Rom\u00e2nia, de ce nu te muti \u00een alta tara?, s-a interesat unul dintre ei. Ce sa-i fi raspuns? Pe atunci eram convins ca Rom\u00e2nia este si a mea, nu numai a unor activisti inculti si aroganti. Ceea ce nu mai cred astazi. Am refuzat sa ram\u00e2n \u00een Occident desi am avut o sumedenie de propuneri. Cine sa fi banuit ca, dupa zeci de ani, dupa o Revolutie \u00een care s-a obtinut libertatea, tara va ram\u00e2ne tot la m\u00e2na activistilor, at\u00e2ta doar ca acestia sunt mult mai nerusinati si mai inculti dec\u00e2t predecesorii lor, iar bolile, \u00eenapoierea, jegul spiritual, mizeria pe care au\u00a0 instalat-o ar depasi chiar si imaginatia celor mai prolifici autori de s.f. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca tara a fost v\u00e2nduta bucata cu bucata. Reducerea salariilor cu 25% si a pensiilor cu 15% este, \u00een realitate, tot teroare, o sinistra teroare instituita de niste impostori si ignoranti, o victorie a nerusinatilor care, ca si predecesorii lor, \u00eesi arata muschii. Caci, cei ce au \u00eentrerupt curentul \u00een trecut\u00a0 nu au urmarit sa faca vreo economie, dupa cum nici aceste reduceri, \u00een prezent, nu pot salva bugetul patriei. Ce conteaza cele 9 milioane de rom\u00e2ni loviti fara crutare, c\u00e2nd lui Ceausescu nu-i pasa de 23 de milioane?
\nCu toate astea, victoria lui Basescu si Boc\u00a0 \u00een privinta motiunii va avea pentru ei consecinte catastrofale. Va fi, probabil, cea mai mare \u00eenfr\u00e2ngere din cariera lor. Nu numai ca nu vor mai putea iesi niciodata pe strada fara\u00a0 sa le fie frica de cei pe care p\u00e2na nu demult \u00eei aplaudau, dar oriunde se vor afla, vor fi urmariti de blestemele pensionarilor, ale mamelor si ale celor ramasi singuri. Ca dictator poti sa faci orice, te poti razbuna \u00een fel si chip, dar nu te poate apara nimeni de propriile trairi de frica si suspiciune, de suferinta de a nu te mai putea bucura de nimic.
\nCa sa revin, cei doi prieteni germani n-aveau cum sa \u00eenteleaga\u00a0 justificarile mele, dar, cu toate astea, nu s-au descurajat si au inventat un alt tip de acumulator, mai potrivit conditiilor existente \u00een \u201esocietatea socialista multilateral dezvoltata\u201c. \u00centre timp, a venit Revolutia: acum aveam suficienta lumina electrica, \u00eensa a \u00eenceput sa mi se stinga \u00een suflet si \u00een minte alta lumina \u2013 cea care-mi \u00eentretinuse speranta \u00een toti anii \u201eobsedantelor decenii\u201c si ai \u201eepocii de aur\u201c. Unde au zacut atunci boschetarii politici si intelectuali, pasarelele care, azi, se multumesc sa ciuguleasca paduchii de pe hipopotamii politicii noastre? Si cum de nu i-am depistat din timp pe acesti ticalosi care ne duc \u00eencet si sigur spre o noua dictatura? Fiindca e limpede, ei s-au nascut si au crescut \u00een eprubetele partidului comunist care, se stie, s-a \u00eempartit \u00een altele asemanatoare sau chiar identice.\u00a0 Experienta a dovedit cu prisosinta ca \u00eentotdeauna plateste dictatorul,\u00a0 asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat si cu doua decenii \u00een urma, iar profitorii \u00eesi pot continua nestingheriti afacerile. Caci schimbarea culorii si a lozincilor politice de azi pe m\u00e2ine, nu le ridica mari probleme intelectuale si morale, tradarea fiind una din virtutile cultivate cu consecventa pe meleagurile noastre. Dictatorul \u00eesi \u00eenchipuie ca stap\u00e2neste totul, \u00een realitate nu este dec\u00e2t o biata marioneta a celor care se straduiesc sa-l \u00eempinga, dar si sa-l tina c\u00e2t mai \u00een arena. Iar corul lingailor este, fireste, perdeaua care \u00eel izoleaza de lume. \u201eEste democratie\u201c, ne-a asigurat chiar si Unicul\u00a0 Guru National care a \u00eenvatat temeinic democratia \u00een cartierul copilariei sale, cu nume de anotimp. Sigur, \u00eenca mai suntem liberi. Dar c\u00e2nd foamea si frica \u00eeti dicteaza reactiile, cum se \u00eent\u00e2mpla astazi, libertatea nu este dec\u00e2t o vorba goala, o gluma \u00een gura golanilor si a veleitarilor care ne conduc. Strigi, dar nu mai are cine sa te auda. Sau, de cele mai multe ori, vocea \u00eeti este acoperita de\u00a0 disperarea multimilor: \u201eHotii!\u201c sau jos cutare sau cutare, strigate care, \u00een logica stap\u00e2nilor de azi, nu sunt dec\u00e2t false exercitii de democratie, caci la noi, democratic este sa furi, sa minti, sa \u00eeti agresezi semenul, sa te prostituezi. Dar, mai ales, sa repeti ca un papagal ce zice \u201eseful cel mare\u201c. Altfel, nimeni nu stie \u00eencotro mergem si unde vrem sa ajungem. Nu exista absolut nici un proiect, nici o harta, nici un tel. Mimam totul: democratia, libertatea, viata de partid… Singura certitudine este ca \u00eemprumutam 600 de euro pe secunda, bani care vor trebui returnati. Si ca se pregateste terenul pentru un nou \u00eemprumut de la F.M.I.. De 70 de ani \u00eencoace, indiferent de regim politic sau de lider, discutam numai si numai despre m\u00e2ncare si evaluam totul \u00een m\u00e2ncare. Ce fel de oameni suntem, daca numai la at\u00e2t ni se reduc pretentiile? Cu o banala galeata de plastic \u00een care au pus hoteste faina, zahar si ulei, poate si niste conserve expirate, o haita de impostori si de nerusinati\u00a0 si-au c\u00e2stigat dreptul de a fura si umili, dar mai ales de a inspira teama si nesiguranta. Acum populatia \u00eencepe sa \u00eenteleaga c\u00e2t de scumpe sunt acele galeti portocalii. Si, cum am vazut cu prilejul motiunii de cenzura, \u00eencepe sa se trezeasca.\u00a0 Un cioban destept se multumeste sa \u00eesi tunda oile, nu sa le beleasca, spunea un proverb care circula pe vremea Raposatului. Astazi, \u00eenfometarea si bolile \u00eei vor pune cur\u00e2nd pe \u201eciobanii nationali\u201c \u00een situatia de a nu mai avea ce beli.\u00a0 Caci vina este mai ales a celor ce-i suporta, a celor ce se tem de si mai rau, a intelectualilor de doi bani care lupta cu demult\u00a0 decedatul comunism, de fapt cu convingerile\u00a0\u00a0 propriilor parinti, \u00een loc sa vada dezastrul \u00een care am fost adusi de subiectul admiratiei lor at\u00e2t de interesate. Orice s-ar \u00eent\u00e2mpla, nu ma pot \u00eempaca nicicum cu g\u00e2ndul ca ne-am \u00eentors at\u00e2t de repede, dar pe alt drum, exact de unde am plecat. \u00cen contextul \u00een care mizeria fizica si morala sunt mult mai mari dec\u00e2t \u00een anii \u201eepocii de aur\u201c, oric\u00e2t ar parea de ciudat.\u00a0\u00a0 Speranta de altadata nu mai are nici un suport, dar printr-un neasteptat mecanism al memoriei, ma \u00eentorc \u00een urma, \u00een anii c\u00e2nd nu credeam ca suntem cum suntem, si \u00eemi amintesc tot mai des de noptile\u00a0 \u00een care acumulatorul meu ma abandona pe nepusa masa. Atunci, recurgeam la un radio sovietic, masiv, cu baterii, un aparat foarte bun despre care se spunea ca prinde chiar toate posturile. Si, e drept, nu m-a dezamagit niciodata. \u00cen acele ore cumplite, c\u00e2nd orasul era coplesit de \u00eentuneric, c\u00e2nd nimic nu misca de parca ne aflam \u00eentr-un sicriu, ma jucam nelinistit pe scala aparatului, pentru a ma convinge ca mai exista viata dincolo de noapte. Ascultam pe atunci melodii ciudate, vesti despre maladiile unor balene care esuau pe diversele plaje cu nume sonore pe care eram sigur ca nu le voi vedea niciodata, sufeream de dragul feluritelor specii pe cale de disparitie si cautam cu disperare vreo veste, orice veste, despre Rom\u00e2nia. Doream sa-mi spuna si altii ca existam, ca nu suntem un spatiu oarecare acoperit de noapte si de uitare din nefericitul Est, o umbra marunta din marele imperiu sovietic, dar nu prea se \u00eent\u00e2mpla asa. Exista, fireste, Ceausescu, care se \u00eent\u00e2lnea cu marii lumii, dar trebuia sa fii mereu cu urechea la stiri pentru a auzi fraza, de bine sau de rau, ce se spunea despre noi. Eram \u00een alt clasament, dupa negrii chinuiti de albi \u00een marile orase ori \u00een bantustane, dupa balene si rechini albi, dupa ursii polari si calotele de gheata ce se topeau, mult \u00een urma satelitilor de spionaj si a rachetelor cu diverse trepte. Bantustanele au disparut din Africa de Sud. Dupa cum se poate vedea \u00een aceste zile, tara aceea, at\u00e2t de chinuita odinioara, are stadioane de clasa, poate organiza un campionat mondial de fotbal, are oameni care stiu si pot sa se bucure. \u00cen schimb, bantustanele au aparut la noi, iar unul dintre profetii lor, L\u00e1szlo T\u00f6kes, a fost decorat cu cea mai importanta distinctie rom\u00e2neasca de catre cel ce, astfel, i-a binecuv\u00e2ntat faptele, iar sectei lui i-a concesionat teritoriul. Mai mult, cei 11 europarlamentari rom\u00e2ni ai Partidului Democrat Liberal \u2013 aparent \u201eforta conducatoare\u201c \u2013, plus 3 maghiari au votat pentru alegerea lui T\u00f6kes ca vicepresedinte al PPE. Tara, se pare, costa prea mult pentru acest guvern de bisnitari si, oricum, e greu de stiut daca ea mai exista cu adevarat si daca nu s-au v\u00e2ndut si alte parti ale ei fara stiinta poporului rom\u00e2n. Daca nu cumva a devenit un bantustan mai mare \u00een care papagalii repeta mecanic frazele g\u00e2nditorului unic. Alteori, un sportiv sau vreo echipa mai aminteau ca apartin acestei tari. Azi, am rezolvat-o definitiv nu numai cu politica, sanatatea, scoala, ci si cu sportul. Suntem\u00a0 mai izolati si mai ignorati ca oric\u00e2nd.\u00a0 De pe harta interesului general au disparut definitiv sportivii, oamenii de cultura, savantii. Tara este pomenita doar c\u00e2nd\u00a0 vine vorba despre cersetori, hoti, curve si coruptie. Si, desigur, c\u00e2nd se pomeneste de ultimul loc \u00een Europa la diverse capitole.\u00a0 \u00cen urma cu un deceniu, c\u00e2nd Fundatia Culturala Rom\u00e2na reprezenta Rom\u00e2nia \u00een Statele Unite, un important politician american m-a \u00eentrebat daca, la Festivalul de Folclor de la Washington, vom avea ceva si despre Dracula. Din pacate, nu mi-am stap\u00e2nit o \u00eentrebare nepotrivita: \u201eIar Dracula?\u201c La care, politicianul respectiv si-a \u00eenasprit oarecum\u00a0 tonul: \u201eSa fii fericit ca \u00eel aveti. Alte tari nu au nici at\u00e2t!\u201c Poate ca exista si un clasament al hotilor si curvelor, probabil ca si aici altii stau mai bine sau la fel de bine. Dar daca hotii nostri nu sunt mai hoti ca altii? Dar daca p\u00e2na si curvele noastre nu sunt mai curve dec\u00e2t altele? Nu am nici o \u00eendoiala ca, totusi, la o singura categorie nu ne bate nimeni: idiotii si diletantii \u00een politica. Nu vreau sa amintesc unde ne-au dus nulitatile de azi, a caror prostie si incompetenta o platim cu asupra de masura. \u00cen urma lor ram\u00e2n oameni fara carte, dobor\u00e2ti de mizerie si de cele mai neasteptate boli, odinioara eradicate, hoti si curve. Dar vinovati sunt, \u00eenainte de toate, cei care-i suporta. Am vazut zilele trecute o fotografie care simbolizeaza cam tot ce s-a petrecut cu noi dupa Revolutie: un t\u00e2nar urin\u00e2nd pe o troita maramureseana. Imaginea si postarea ei pe internet apartin aceluiasi personaj. Cunosc\u00e2nd prea bine obiceiurile postrevolutionare, nu ma mira nimic. Caci niste pramatii, de acum batr\u00e2ne, foste militante internationaliste, devenite anticomuniste si globaliste au facut, \u00een vazul tuturor, pipi pe istoria noastra, pe mituri, pe cultura si pe religie si prea putini au \u00eencercat sa apere spiritul acestui popor. Marea majoritate a populatiei tace, iar pretinsii intelectuali simuleaza o superioara indiferenta. De ce sa te complici apar\u00e2nd istoria, cultura si traditiile tarisoarei? Baiatul cu troita, altfel odrasla de ministru, nu este dec\u00e2t o metastaza a unui cancer vechi, \u00eentretinut de cei despre care am vorbit. Si pe care lumea \u00eenca ezita sa-i numeasca. Silviu Brucan, oriunde s-ar afla, trebuie sa fie m\u00e2ndru ca ceea ce a semanat, rodeste si se rasp\u00e2ndeste… A avut, ca nimeni altul, simtul oamenilor de care era mare nevoie pentru a definitiva distrugerile \u00eencepute imediat dupa razboi. Exista at\u00e2ta consecventa \u00een rau, \u00een distrugere, \u00eenc\u00e2t \u00eencep sa-mi pun si alte \u00eentrebari. Cu toate ca rom\u00e2nii \u00eesi fac singuri mai mult rau dec\u00e2t ar reusi sa le faca chiar si cei mai nemilosi dusmani. Dar nu stiu ce ma \u00eendeamna sa cred ca, fortati de \u00eemprejurari, \u00een aceste zile, au reusit sa \u00eenteleaga diferenta \u00eentre prieteni si dusmani. Alte pronosticuri ma abtin sa fac deocamdata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dupa Revolutie, din motive de care nu-mi face placere sa-mi amintesc, m-am deprins sa lucrez la orice ora din zi sau din noapte, pe avioane, \u00een spitale, \u00een hoteluri sau chiar \u00een diverse sali de asteptare. Un roman la care tin foarte mult \u2013 Recviem pentru nebuni si bestii \u2013 a fost terminat \u00eentr-o prima… Cite\u0219te mai mult »Bantustane, fali\u0163i \u015fi impostori<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[100,2547,2548,14953,4,1377],"class_list":["post-3199","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-basescu","tag-boc","tag-cariere","tag-politica","tag-editorial","tag-societatea-actuala"],"views":3165,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3199","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3199"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3199\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3199"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3199"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3199"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}