{"id":3192,"date":"2010-06-17T11:24:56","date_gmt":"2010-06-17T09:24:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3192"},"modified":"2010-06-17T11:26:31","modified_gmt":"2010-06-17T09:26:31","slug":"%e2%80%9ecity-journal%e2%80%9c-compasiunea-cu-doua-taisuri-cand-bunele-intentii-cad-in-extrema-cealalta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ecity-journal%e2%80%9c-compasiunea-cu-doua-taisuri-cand-bunele-intentii-cad-in-extrema-cealalta\/","title":{"rendered":"\u201eCity Journal\u201c: Compasiunea cu doua taisuri. C\u00e2nd bunele intentii cad in extrema cealalta"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Compasiunea pentru cei ce sunt mai putin norocosi dec\u00e2t tine este un fapt onorabil si decent. Insa fiecare virtute poate degenera prin exces, lipsa de sinceritate sau nechibzuinta in viciul opus, arata medicul Theodore Dalrymple intr-un articol intitulat \u201eCompasiunea deformata\u201c, din revista americana \u201eCity Journal\u201c.<\/strong><\/em><br \/>\n\u201eC\u00e2nd e excesiva, compasiunea aluneca spre condescendenta sentimentala si, in cele din urma, spre dispret; c\u00e2nd e nesincera, devine onctuos de ipocrita; iar c\u00e2nd se asociaza cu nechibzuinta, e un sfetnic prost pentru politica si are adesea rezultate dezastruoase\u201c, scrie Theodore Dalrymple. Nici un subiect nu deformeaza compasiunea mai mult dec\u00e2t saracia; Dalrympe, care a lucrat, ca medic, in diverse regiuni sarace ale lumii, e de parere ca saracia nu e neaparat o consecinta a unei \u201eproaste distributii a resurselor\u201c si ca ea nu poate fi eradicata doar pomp\u00e2nd ajutoare catre cei saraci: \u201eModul de g\u00e2ndire redistributionist neaga autonomia celor saraci. Distrug\u00e2nd increderea in sine a oamenilor, incurajeaza dependenta si coruptia &#8211; nu numai in Marea Britanie, ci peste tot in lume unde el se aplica\u201c.<br \/>\nPrimul exemplu cu care medicul isi sustine acest punct de vedere este cel al Insulelor Gilbert, \u201eun atol de corali in imensitatea Pacificului Central\u201c, unde Dalrymple a lucrat la inceputul anilor &#8217;80. Desi cea mai mare parte a populatiei nu folosea banii pentru a face comert, iar PIB-ul pe cap de locuitor era, in consecinta, foarte mic, oamenii nu pareau asa saraci: \u201emodul lor traditional de viata le permitea ceea ce antropologii numesc o subzistenta generoasa; nucile lor de cocos, pestele si frunzele de taro le ofereau o existenta adecvata &#8211; si, in unele privinte, eleganta\u201c.<br \/>\n\u201eViata din insule m-a invatat sa resping energic PIB-ul pe cap de locuitor ca un indicator credibil al saraciei\u201c, scrie Theodore Dalrymple. Iar o insula aflata nu departe de acel loc a fost, cam in aceeasi perioada, \u201ebaza unui experiment in ceea ce priveste dob\u00e2ndirea brusca, fara efort, a bogatiei\u201c. Nauru, o insula cu un diametru de doar c\u00e2tiva kilometri, a devenit, pentru o vreme, \u201ecel mai bogat loc de pe pam\u00e2nt\u201c. Sursa bogatiei au fost zacamintele bogate de fosfati, exploatate de Comisia Britanica a Fosfatului; c\u00e2nd Nauru si-a c\u00e2stigat independenta, in 1968, cei 4 000 de locuitori ai insulei au devenit stap\u00e2nii fosfatului si, v\u00e2nz\u00e2ndu-si pam\u00e2nturile, s-au transformat peste noapte in rentieri.<br \/>\n\u201eCeea ce a urmat e instructiv. Locuitorii din Nauru au devenit plictisiti si indiferenti. Una dintre principalele lor bucurii a devenit m\u00e2ncatul in exces. In medie, ei au inceput sa consume 7 000 de calorii pe zi, in principal orez si carne de vita la conserva, si sa bea Fanta si Ch\u00e2teau d&#8217;Yquem cu cisterna. S-au transformat in cea mai grasa populatie de pe pam\u00e2nt si, fiind deja predispusi genetic la boli, 50 la suta dintre ei au devenit diabetici\u201c. Distribuirea abrupta a bogatiei poate avea, asadar, at\u00e2t consecinte psihologice, c\u00e2t si efecte economice.<br \/>\nUrmatorul exemplu este Tanzania, unde Theodore Dalrymple a lucrat, ca medic, intre 1983 si 1986. Julius Nyerere conducea tara de mai bine de 20 de ani; dupa o primire grandioasa in timpul unei vizite in China lui Mao, Nyerere a hotar\u00e2t ca Tanzania sa devina un stat socialist, condus de un partid unic. \u201eNyerere le dorea binele saracilor; era plin de compasiune si de bune intentii. Credea ca, fiind asa de needucati, de ignoranti si de lipsiti de resurse, saracii nu puteau gasi timp si energie &#8211; si erau, in orice caz, nepregatiti &#8211; sa ia hotar\u00e2ri pentru ei insisi. Mai erau si lenesi: Nyerere s-a pl\u00e2ns la un moment dat ca milioane de concetateni de-ai lui isi petrec jumatate din timp b\u00e2nd, b\u00e2rfind si dans\u00e2nd (ceea ce-mi sugereaza ca vietile lor nu erau, p\u00e2na la urma, nici pe departe asa insuportabile)\u201c.<br \/>\nIn 1967, presedintele a emis celebra Declaratie de la Arusha, prin care se angaja sa puna capat exploatarii omului de catre om, ce-i facea pe unii bogati si pe altii saraci. In viziunea lui Nyerere, \u201eacumularea de bogatie, de catre un individ sau de catre o natiune, putea fi explicata doar prin exploatare, un proces ilicit, din punct de vedere moral. Explicatia pentru saracie era simpla: unii oameni sau unele tari isi insuseau bogatia naturala a umanitatii. Era asadar o conditie necesara pentru a imbunatati starea de fapt, ca si pentru a reface echilibrul, sa nu li se mai permita sa faca asta si bogatia lor sa fie redistribuita\u201c. Tanzania a nationalizat bancile, intreprinderile industriale si agricole si a trecut la colectivizarea fortata.<br \/>\nColectivizarea, credea Nyerere, a celei mai mari parti a populatiei in sate Ujamaa (in Swahili, \u201efamilie mare\u201c), avea sa permita educarea oamenilor, accesul la servicii sanitare si o mai buna administrare a pam\u00e2ntului. O populatie sanatoasa si educata e si bogata, iar in plus colectivele aveau sa poata cumpara tractoare, la care taranii inainte nici nu ar fi visat. \u201eDin nefericire, oamenii nu au vrut sa fie m\u00e2nati, iubindu-se ca fratii, in sate; au vrut sa ram\u00e2na pe peticele lor risipite de pam\u00e2nt, mostenite din mosi-stramosi. C\u00e2teva mii au fost arestati si bagati la inchisoare\u201c. In c\u00e2tiva ani, Tanzania s-a transformat dintr-un exportator important de produse agricole intr-o tara integral dependenta de alimente din importuri; taranii care cultivau cafea, pentru a o vinde negustorilor indieni pe sapun si sare, si-au distrus plantatiile si au inceput sa cultive porumb, pentru subzistenta. Moneda nationala s-a devalorizat, iar Nyerere a dat vina pe speculanti si pe exploatatori, atac\u00e2ndu-i pe negustorii indieni.<br \/>\nAcestia au plecat, in cele din urma, din tara, iar Tanzania a devenit un stat izolat, fara fonduri din comertul exterior. \u201ePoliticile lui Nyerere nu au fost mai judecate dec\u00e2t cele ale lui Idi Amin, care i-a alungat pe indieni din tara intr-o forma chiar mai brutala. Antisemitismul, se spune adesea, este socialismul neghiobilor. Eu as formula altfel: socialismul este antisemitismul intelectualilor\u201c, scrie Theodore Dalrymple.<br \/>\nIn cele din urma, ajutoarele externe au devenit singura sursa de venit a republicii centrafricane. \u201eC\u00e2nd eu am ajuns in Tanzania, tara devenise complet dependenta de pomenile din afara. Ajutorul reprezenta doua treimi din veniturile din comertul extern ale tarii. S-ar putea spune ca cea mai importanta marfa de export erau cererile pentru astfel de ajutoare. (\u2026) Unul dintre scopurile ce-l determinasera pe Nyerere sa treaca la socialism fusese, in mod ironic, autonomia nationala\u201c.<br \/>\nAjutoarele primite au facut posibil ca politica lui Nyerere sa continue mult timp dupa ce dezastrul economic devenise evident. \u201eAcest ajutor a crescut considerabil puterea partidului unic d\u00e2ndu-le membrilor sai controlul asupra bunurilor extrem de reduse\u201c, arata Dalrymple. Regimul a devenit c\u00e2t se poate de corupt, iar birocratia si-a extins puterea si influenta. Insa privilegiile elitei birocratice depindeau de totala paralizie a economiei: \u201ecu c\u00e2t era mai saraca tara, cu at\u00e2t mai mare era nevoia de ajutor strain; cu c\u00e2t mai mare era ajutorul strain, cu at\u00e2t mai importante erau privilegiile elitei; cu c\u00e2t mai importante erau privilegiile elitei, cu at\u00e2t mai mare era adeziunea la politici care generau saracie\u201c. Singurul vis al parintilor tanzanieni era acela de a le asigura copiilor o educatie, pentru a obtine un post in administratia corupta; in Tanzania, sa produci orice era o neghiobie, pentru ca nu aducea nici un fel de beneficiu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Compasiunea pentru cei ce sunt mai putin norocosi dec\u00e2t tine este un fapt onorabil si decent. Insa fiecare virtute poate degenera prin exces, lipsa de sinceritate sau nechibzuinta in viciul opus, arata medicul Theodore Dalrymple intr-un articol intitulat \u201eCompasiunea deformata\u201c, din revista americana \u201eCity Journal\u201c. \u201eC\u00e2nd e excesiva, compasiunea aluneca spre condescendenta sentimentala si, in&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ecity-journal%e2%80%9c-compasiunea-cu-doua-taisuri-cand-bunele-intentii-cad-in-extrema-cealalta\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eCity Journal\u201c: Compasiunea cu doua taisuri. C\u00e2nd bunele intentii cad in extrema cealalta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[2545,1009,2546,2544],"class_list":["post-3192","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-city-journal","tag-compasiune","tag-tipuri-de-compasiune","tag-virtute-si-viciu"],"views":2709,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3192","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3192"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3192\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3192"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3192"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3192"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}