Chiar daca freneticul nostru postmodernism existential a eliminat, \u00een mare masura, dintre reflexele sociale curente cuviinciosul elogiu al \u00eenaintasilor, \u00eenlocuindu-l cu pandonomia feroce si contraproductiva a dezastruoasei mosteniri, eu, unul, \u00eemi asum azi, de buna voie si nesilit de nimeni, riscul alunecarii \u00een ceremoniosul desuet, dedic\u00e2nd, \u00een chip de binemeritata laudatio, primul articol al acestei rubrici predecesorului meu la pagina de sport a revistei \u201eCultura\u201c, domnul Cornel Dinu.
\nA fost un mare fotbalist \u2013 printre cei mai impunatori si mai valorosi din \u00eentreaga istorie rom\u00e2neasca a sportului cu balonul rotund, comparabil, \u00een anii ’70, cu vedetele de calibru major ale soccer-ului european si mondial. \u00cen volumul \u201eFotbal de la A la Z\u201c (1984) Mihai Ionescu si Mircea Tudoran sintetizeaza auster, dar sugestiv remarcabila sa cariera de performer: \u201eEvolu\u00e2nd ca fundas central sau ca mijlocas si-a adus o importanta contributie la succesele formatiei Dinamo cu care a c\u00e2stigat campionatul national \u00een editiile 1970-71, 1972-73, 1974-75, 1976-77, 1981-82, 1982-83 si Cupa Rom\u00e2niei \u00een editiile 1967-68, 1981-82. De 75 de ori international A, a participat cu echipa nationala la C.M. din Mexic \u2013 1970 si \u00een Campionatul European, competitie \u00een care reprezentativa noastra a ajuns \u00een sferturile de finala (1972). (…) Cel mai bun fotbalist al tarii \u00een 1970, 1972 si 1974. Detine recordul \u00een ceea ce priveste numarul de prezente \u00een Divizia A: 454. Maestru emerit al sportului\u201c.
\nDincolo de acest compendiu sec al unui destin de exceptie, memoria mea afectiva retine, \u00een fulgurari nostalnice de fan-Dinu \u00eenrait, numeroase date, evenimente si episoade, mai mult sau mai putin fotbalistice, care l-au avut ca protagonist. Nu bag m\u00e2na-n foc pentru riguroasa exactitate a tuturor: pe masura ce trece timpul, istoria se preschimba \u00een legenda, iar amintirile \u00eesi estompeaza conturul real, glis\u00e2nd \u00een reprezentari inefabile, peste care pluteste aburul subiectiv al lui se non e vero, e ben trovato. Asadar…
\n\u00cen 16 ani de activitate competitionala la v\u00e2rf (dintre care 13 au fost distribuiti generos \u00eentre campionatul intern si echipa reprezentativa a Rom\u00e2niei), Cornel Dinu a asezat, virile si inexpugnabile, inteligenta tehnico-tactica, dar si pieptu-i de arama \u00een calea navalitorilor spre poarta proprie, indiferent ca ei se numeau, de exemplu, Pel\u00e9 (Perla neagra, decarul considerat si acum cel mai valoros fotbalist al tuturor timpurilor, triplu campion mondial cu nationala Braziliei), Eusebio (Perla din Mozambic, rivalul, \u00een varianta europeana, al mitologicului jucator cariocas), Bobby Charlton (strategul absolut), Adamec, Bene, Hurst sau bravi purtatori de ghete cu crampoane de-ai nostri, din popor, precum indimenticabilii Iordanescu, Oblemenco, Lacatus, Dumitriu II (cel din perioada rapidista, of course), Dembrovschi, Domide sau Tataru II. Si nici unuia dintre ei nu i-a fost usor sa se dueleze cu Dinu; dimpotriva…
\nBarbatia si credinta nestramutata \u00een victorie i-au fost deviza perpetua \u2013 s-au convins de asta \u00eentotdeauna cei care l-au avut ca adversar pe mirabilul dreptunghi verde. \u00cemi aduc aminte de un meci de la Helsinki cont\u00e2nd pentru niscaiva preliminarii de Campionat Mondial si desfasurat pe acelasi stadion unde, cu doar un an \u00een urma, le administraseram finlandezilor o corectie severa, plina de continut si de goluri: 4 \u2013 0. \u00cent\u00e2lnirea \u00eencepuse bine pentru ai nostri, diferenta de valoare dintre cele doua formatii era evidenta si jocul curgea lin si consensual spre izb\u00e2nda scontata a tricolorilor. Toate bune si frumoase p\u00e2na c\u00e2nd unul dintre aparatorii nostri (sa fi fost Sandu Boc?, sa fi fost altcineva?) are, ca rom\u00e2nul impartial, un moment subit de inspiratie inversa, trimit\u00e2nd o minge aeriana, perfect inofensiva, pe n\u00e9v\u00e9, \u00eenapoi cu capul, pe spate, propriului portar \u2013 \u00eentelegeti dumneavoastra, asa, la marea smecherie d\u00e2mboviteana. Ghinion de nesansa, \u00eensa: un atacant finlandez pripasit prin zona nu se stie cu ce treaburi gospodaresti, intercepteaza obiectul muncii si-l transforma fara jena \u00een gol. \u00cen loc sa ne multumeasca recunoscatori pentru cadou, \u00een ingratii nordici se trezeste, din senin, din iarba verde, fotbalul si apetitul pentru surprize, iar ciumetii de p\u00e2na atunci \u00eenviaza intempestiv din morti si prind sa se pravaleasca \u00een valuri catre buturile noastre \u00een entuziasmul \u00eencurajator al tribunelor. Cum se mai \u00eent\u00e2mplase, \u00een \u00eemprejurari similare, si-altadata, si-altadata c\u00e2nd a fost s-o facem lata, tricolorii intra aiuriti \u00een traditionala degringolada de nu se mai vedea om cu persoana posesoare de jambiere si tricou \u00een cromatica ros-galbena-albastra, ultima dintre culori fiind identica la fel, vorba lui Caragiale, cu situatia \u00een care se afunda iremediabil, minut cu minut, echipa Rom\u00e2niei. Atunci a iesit la rampa Cornel Dinu: s-a postat cr\u00e2ncen la c\u00e2tiva metri \u00een fata careului nostru de saispe metri si, unit \u00een cuget si-n simtire cu sine-si, a \u00eenceput sa vamuiasca, prin mijloace specifice, nu doar toate mingile, ci si toate tibiile, peroneele si carotidele care-i ieseau \u00een cale, animat, fara mila si \u00eendurare, de-un singur g\u00e2nd si-o singura vointa extrase din arsenalul eroic al stramosilor: pe-aici nu se trece! Si nu s-a mai trecut, desi batalia era vadit inegala \u2013 un singur om \u00eempotriva unei echipe dezlantuite si a unui stadion huiduindu-l copios. Singur, dar ce om! Treptat, ai nostri au \u00eenceput sa se dezmeticeasca si sa-si revina \u00een fire, izbutind, p\u00e2na la urma, un 1-1 colestiv care, la un moment dat, ameninta sa se transforme \u00eensa \u00eentr-o catastrofa. Siderati si ofticosi c\u00e2t cuprinde, spectatorii din Helsinki i-au pastrat lui Dinu o amintire de nesters \u2013 dovada, vocalizele deloc amicale cu care, peste multi ani, i-au \u00eent\u00e2mpinat revenirea pe arena buclucasa.
\nNu, pe teren, Cornel Dinu nu era nici pe departe un \u00eengeras cu aripioare stravezii. \u00cen joc, n-avea mama, n-avea tata, dec\u00e2t patrie-adorata, \u00eensa abnegatia, vehementa si daruirea lui veneau de-acolo, din iarba, din spiritul orgolios, dar demn si curat al \u00eentrecerii sportive oneste si tocmai de aceea ele n-au facut vreodata victime \u2013 nici directe, nici colaterale. Oric\u00e2t de ferm si de combativ, numarul 6 de la Dinamo si de la Nationala cultiva, \u00een acelasi timp, cu convingere si preseverenta floarea rara a celui mai desav\u00e2rsit fair play. A ramas celebru gestul sau exemplar din acea finala a Cupei Rom\u00e2niei disputata cu Steaua \u00een care, la 0 \u2013 0, Dinu a plasat o minge aeriana venita din corner \u00een poarta marilor rivali, s-a aratat centrul terenului, dar el s-a opus validarii golului marturisindu-i dezinvolt arbitrului ca marcase cu m\u00e2na. Steaua a c\u00e2stigat \u00eent\u00e2lnirea cu 2 \u2013 1…
\n\u00centr-o perioada c\u00e2nd echipele rom\u00e2nesti se bazau, tactic, pe reduplicarea insistenta a paselor scurte, menite sa asigure o c\u00e2t mai \u00eendelunga posesie a balonului (reflex al fricii de adversar), din postura de jucator, Cornel Dinu a inovat fundamental si radical exprimarea fotbalistica autohtona, impun\u00e2nd pasa englezeasca lunga de 40 de metri care elimina timpii morti consumati cu mioriticul \u201ena-ti-o tie, da-mi-o mie\u201c si conferea jocului verticalitate, penetranta, dinamism si eficienta. Faptul ca Dinu practica la standarde superlative, dar si g\u00e2ndea fotbalul \u00een termeni moderni, consonanti cu Europa si \u00een sincronie cu ea este probat convingator de cele doua carti scrise \u00eempreuna cu Jackie Ionescu (fost antrenor al Politehnicii Timisoara si actual inamic \u00eenversunat al lui Dinamo!): \u201eFotbal \u2013 tactica, azi\u201c si \u201eFotbal. Conceptia de joc\u201c.
\nAr fi putut fi si un mare antrenor \u2013 avea tot ce-i trebuia pentru asta si \u00eenca ceva pe deasupra. I-a lipsit un lucru (diabolic?, divin?) fara de care, \u00een sport, nu poti atinge excelenta: un dram de noroc. Sa ne aducem aminte meciul acela halucinant si misterios pierdut la Kosice, \u00een 1993, de Nationala Rom\u00e2niei cu Dinu selectioner, \u00een care slovacii au marcat cinci goluri din trei suturi la poarta lui Lung si sa admitem ca, uneori, hazardul si nesansa sunt alte nume ale destinului. Sa ne amintim \u00eensa si fabuloasa prima repriza din partida cu ?ara Galilor (4 \u2013 0 la pauza, 5 \u2013 1 \u00een min. 90), precum si de faptul ca, \u00een 1984, c\u00e2nd Dinamo disputa nedrept \u00eencheiata semifinala a Cupei Campionilor Europeni \u00een compania Liverpool-ului lui Jan Rush de pe banca tehnica a alb-rosiilor din Stefan cel Mare nu lipsea Cornel Dinu.
\nPe c\u00e2nd era \u00eenca jucator activ, dar si absolvent pe bune al Facultatii de Drept, aveam o dilema ineluctabila: oare, Procurorul va ajunge antrenor la Nationala sau Ministrul Sportului din Rom\u00e2nia? A fost si selectioner, a fost si (aproape) ministru \u2013 mai exact, secretar de stat la M.T.S. imediat dupa Revolutie. S-a dovedit, de asemenea, un manager de club performant, un multilateral comentator sportiv at\u00e2t \u00een presa scrisa (colectia revistei \u201eCultura\u201c sta marturie), c\u00e2t si \u00een aceea audio-vizuala; este avizat \u00een politica si competent \u00een istorie; s-a aflat \u00een primele r\u00e2nduri ale celor care, \u00een decembrie 1989, au patruns \u00een cladirea Comitetului Central al P.C.R. unde a ramas zile si nopti \u00eenfrigurate de adierea libertatii; este un anticomunist convins si un nationalist reflexiv; are un adevarat cult pentru prietenie, pentru Iugoslavia Mare (s\u00e2ngele apa nu se face: mama sa e de origine muntenegreana!) si, \u00een chip aparte, pentru Serbia si pentru stralucitele virtuti militare si civile ale s\u00e2rbilor; \u00een fine, dar nu \u00een ultimul r\u00e2nd, este un scriitor \u00een \u00eentelesul profund si deplin al cuv\u00e2mtului. \u201eZ\u00e2mbind \u00een iarba\u201c, cartea publicata la Editura Minerva \u00een 2007, cu o Prefata a nasului sau de cununie, Fanus Neagu, se subintituleaza \u201eroman autobiografic\u201c si este, \u00eentr-adevar, ceea ce se doreste a fi. Parcimonios, paradoxal, tocmai cu detaliile autobiografiei fotbalistice a autorului, volumul se revanseaza \u00eensa prodigios pe dimensiunea sa romanesca: gasim aici excelente pagini de atmosfera familiala, dar si remarcabile evocari ale copilariei si adolescentei protagonistului, portrete memorabile ale unora dintre rudele sale apropiate si pagini fastuoase, prin expresivitate si pitoresc, consacrate Bucurestilor veacului trecut, cu boema lor artistica si sportiva destrabal\u00e2ndu-se \u00een protocoluri bahice rafinate, dar si \u00een dense colocvii spirituale \u2013 mai grave ori mai ludice, dupa caz. Autorul are stil si farmec narativ, are spirit analitic, luciditate si profunzime \u00een contextualizarea si evaluarea evenimentelor pe care le comenteaza cu aplombul erudit al cunoscatorului autentic si dispune de o \u00eenclinatie naturala spre subtila retorica a eseului care potenteaza sensibil calitatile de netagaduit ale scriiturii.
\nPentru mine, privilegiul de a-i succeda lui Cornel Dinu \u00een \u201eCultura\u201c reprezinta, \u00een egala masura, o sansa, o bucurie si o onoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Chiar daca freneticul nostru postmodernism existential a eliminat, \u00een mare masura, dintre reflexele sociale curente cuviinciosul elogiu al \u00eenaintasilor, \u00eenlocuindu-l cu pandonomia feroce si contraproductiva a dezastruoasei mosteniri, eu, unul, \u00eemi asum azi, de buna voie si nesilit de nimeni, riscul alunecarii \u00een ceremoniosul desuet, dedic\u00e2nd, \u00een chip de binemeritata laudatio, primul articol al acestei… Cite\u0219te mai mult »Domnului Cornel Dinu, cu dragoste…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2538],"class_list":["post-3181","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cornel-dinu"],"views":2732,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3181","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3181"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3181\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3181"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3181"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3181"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}