{"id":3178,"date":"2010-06-17T11:16:22","date_gmt":"2010-06-17T09:16:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3178"},"modified":"2010-06-17T11:16:36","modified_gmt":"2010-06-17T09:16:36","slug":"narcoza-lecturii-si-lectura-narcozei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/narcoza-lecturii-si-lectura-narcozei\/","title":{"rendered":"Narcoza lecturii si lectura narcozei"},"content":{"rendered":"

Andrei Oisteanu \u2013 Narcotice in cultura rom\u00e2na. Istorie, religie si literatura<\/em>
\nEd. Polirom, Colectia Plural M, 2010<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Inutil a mai prezenta autorul cartii \u201eNarcotice in cultura rom\u00e2na. Istorie, religie si literatura\u201c, Andrei Oisteanu. Cartile au suflet si mai ales gura pentru a marturisi atuuri care fac din lectura lor prilej de narcoza a sufletului: exhaustivitatea documentara, mobilitatea si naturaletea asocierilor, logica argumentarii, eleganta polemicii, mobilitatea ideilor in sincronie si diacronie, eliminarea stilului descurajant excesiv teoretic sunt numai c\u00e2teva dintre ingredientele acestei cercetari asupra utilizarii plantelor psihotrope si a narcoticelor sintetizate ulterior in spatiul rom\u00e2nesc (si nu numai) din cele mai vechi timpuri si p\u00e2na astazi.
\nElaborarea a apoape 500 de pagini despre o tema p\u00e2na nu demult tabuizata are antecedente at\u00e2t prin studiile lui Mircea Eliade despre matraguna, publicate in anii ’30 in \u201eCuv\u00e2ntul\u201c sau \u201eZalmoxis\u201c sau prin volumul I (din 3 anuntate) din \u201eBotanica poporana rom\u00e2na\u201c redactata de Sim. Fl. Marian, publicat la un centenar de la moartea autorului, in 2008, c\u00e2t si in articolele lui Andrei Oisteanu din perioada comunista, c\u00e2nd, in 1988, \u201eRevista de istorie si teorie literara\u201c revela un gol al informatiilor folclorice de etnobotanica si medicina populara prin reluarea articolelor celor doi citati mai sus si prin publicarea unei analize comparative a textelor lor in opinia lui Oisteanu. Acest studiu, alaturi de seria de articole din 2008 din revista \u201e22\u201c, intitulata \u201eScriitorii rom\u00e2ni si narcoticele\u201c, probeaza interesul mai vechi si constant al autorului cartii\u00a0 pentru acest subiect.
\nPrecedata de un cuv\u00e2nt inainte care explica intentiile autorului in abordarea temei din perspectiva istoriei culturii si a mentalitatilor, cartea este structurata in doua parti: prima, intitulata \u201eNarcotice si halucinogene in spatiul carpato-dunarean. Utilizarea cu caracter religios si magico-ritual a plantelor psihotrope\u201c, reprezinta \u201eo studiere fara prejudecati a subiectului\u201c, \u201eprofitabila nu numai pentru mai buna cunoastere a botanicii populare si a folclorului medical rom\u00e2nesc, dar si pentru elucidarea unor aspecte inedite de magie, mitologie populara si istorie a religiilor in spatiul cultural rom\u00e2nesc\u201c, spune Andrei Oisteanu; cea de-a doua \u2013 \u201eNarcotice si haluginogene in cultura rom\u00e2na moderna\u201c \u2013, reprezinta o calatorie vie in lumile alternative ale unor scriitori narcomani, opiomani, morfinomani, cafegii, tutungii precum Daniil Scavinski, Alexandru Odobescu, Mateiu Caragiale, Ion Barbu sau Sorana Gurian (enumeratia nu este completa, va las sa descoperiti singuri celelalte nume) sau ale unor personaje care experimenteaza transe eliberatoare de dureri fizice (ca in literatura lui Max Blecher ori Ioana Postelnicu) ori existentiale (Dragos Bucurenci sau Alexandru Vakulovski). Un capitol intreg face radiografia depresiilor lui Cioran, Eugen Ionescu sau Eliade, care-si cauta remedii in alcool (primii doi), ceaiuri\/plante psihotrope precum passiflora sau pastile de pervitin (cel din urma). A nu se intelege ca scopul cartii este denigrarea memoriei unor autori cu nume grele in cultura rom\u00e2na: intentia lui Andrei Oisteanu nu este de a face exces de biografism, ci de a semnala ca narcoticele pot modifica starea neuro-psihica a scriitorului, marc\u00e2ndu-i substantial viziunea, viata, opera. Toate accidentele biografice \u201edenuntate\u201c \u2013 caci in rare cazuri putem vorbi de dependenta, de regula in cazul bolilor in care durerile devin insuportabile in etapa premergatoare mortii \u2013, sunt privite cu ochiul celui care, abandon\u00e2nd comoditatea relevarii aspectului moral al problemei, cauta resortul ad\u00e2nc al cauzei, care nu este doar sensibilitatea exacerbata a artistilor, ci are origini fie in depresia fricii de moarte la Eugen Ionescu, fie in cea a singuratatii, a mortii sotiei, a esecului miscarii antisemite la Eliade, fie in alternativa \u201erezistentei prin bautura\u201c la narcoza ideologiei comuniste la Mircea Ivanescu sau Nicolae Velea.
\nInsasi coperta, ilustr\u00e2nd reproducerea tabloului lui Daniel Rosenthal datat la 1848, prezinta o natura moarta, un altar al fumatorului, in care prim-planul revela o tabachera intredeschisa: cartea este o cutie a Pandorei din care, simbolic, ies remedii cu maselarita \u201epentru durerea masalilor\u201c, rachiuri cu cornul-secarei care fac clientii sa nu paraseasca hanurile p\u00e2na nu termina toti banii, miere cu aroma de rododendron, ciuperci cu efecte afrodisiace, fum de ciumafaie pentru epidemiile de ciuma, c\u00e2nepa care alina durerile facerii si \u201elipitura\u201c (termen popular pentru depresie), cununi de plante psihotrope pentru c\u00e2nd \u201eiti arde capul\u201c, seminte de mac care narcotizeaza spiritele ce pazesc lumea de dincolo, deschid vamile vazduhului sau imbuneaza strigoii. De la utilizarea rituala (consemnata de Herodot) de catre traci a plantelor stupefiante in spatiul carpato-danubiano-pontic pentru obtinerea de efecte halucinante si de la prohibitia lui Deceneu a vinului din ratiuni de ordin religios p\u00e2na la transformarea consumului de tutun in ritual de socializare in perioada fanariota si la discutiile recente despre nediscriminarea consumatorilor de plante etnobotanice, lui Andrei Oisteanu nu ii scapa nicio etapa importanta in istoria mentalitatilor. Autorul nu se limiteaza la a le eumera, ci analizeaza nuantat evolutia fenomenelor, ca in pasajul urmator: \u201eEvident, la jumatatea secolului al XIX-lea, trecerea de la narghilea si ciubuc la pipa (\u201enarghilea portativa\u201c) si la tigara (\u201eciubucu’ cel de h\u00e2rtie\u201c) a marcat trecerea de la \u201estatismul oriental\u201c al corpului la \u201emobilismul occidental\u201c. s\u2026t Trecerea a fost oarecum sincrona cu schimbarea revolutionara (in termenii lui Alecu Russo) de la imbracamintea turceasca, \u201emolesitoare\u201c si \u201eefeminata\u201c (in termenii lui Eugen Lovinescu) care indeamna la lenevie si imobilism, la \u201ehainele nemtesti\u201c, facute sa incurajeze mobilitatea, vivacitatea si harnicia.\u00a0 A fost o modificare de fond, de mentalitate si de mod de viata.\u201c (pp. 156-157)
\nConsumul de narcotice difera in functie de epoci sau curente literare: daca in secolele XVII-XVIII, Nicolae Milescu Spatarul calatoreste in China si vorbeste despre \u201eiarba care alunga m\u00e2hnirea\u201c, in timp ce Dimitrie Cantemir scrie, de la Istanbul, despre seminte de mac si alte stupefiante, la romantici \u201esoarele negru al melancoliei\u201c duce la sinuciderea cu opium a lui Daniil Scavinski, la moartea prin supradoza de morfina a lui Odobescu, la excesul de cafea si tutun al lui Eminescu, fara a ocoli budoarele nevestelor de dregatori; prin Macedonski, simbolistii anuleaza tabuul scrierilor despre narcotice, inaugur\u00e2nd cu nuvela \u201eVisele hasisului\u201c \u201eliteratura stupefiantelor\u201c, care isi va gasi in generatia anilor 1990-2000 nu numai reprezentanti (Al. Vakulovski, Dragos Bucurenci, Silviu Gherman, Andrei Codrescu, Dan Sociu), ci si critici (Marius Chivu). De la imnuri de slava inchinate tutunului de C. A. Rosetti, parfumul ca narcoza a spiritului cuprins de spleen devine tema la simbolisti precum Macedonski sau Vinea; in perioada interbelica, morfina apare in prozele lui Camil Petrescu numai in \u201egratioasa stilistica a metaforelor\u201c prin care personajele isi analizeaza revelatiile in constiinta, pe c\u00e2nd la Ioana Postelnicu sau Henriette Yvonne Stahl narcomania devine subiect central, epuizat in toate fetele lui: forma de supravietuire dupa traume psihice, remediu impotriva durerilor cancerosilor, g\u00e2nduri de sinucidere prin supradoza, (auto)izolarea narcomanului etc. Trec\u00e2nd apoi prin \u201eparadisurile artificiale\u201c ale lui Barbu, Tudor Vianu, ale avangardistilor, prin morfinofilia lui Emil Botta, prin \u201eravagiile alcoolemismului\u201c a caror victima cade Eugen Ionescu, prin febra hippie revoltata impotriva establishment-ului american pe care o explica Eliade de la fata locului, autorul ajunge in anii prezenti la analiza proliferarii preocuparilor pentru analiza mecanismului narcotizarii: literatura este concurata de filme in domeniul fictiunii, dar si de polemici in domeniul politic.
\nNu pot trece peste interesantele incursiuni in etimologia unor cuvinte cu iz de nevinovatie, care ascund trecuturi \u201enabadaioase\u201c: magiunul devenit astazi marca rom\u00e2neasca inregistrata (sic!) este consemnat in dictionarul lui Lazar Saineanu ca amestec de opiu, mac si aloe, iar marocanul \u201ekif\u201c (hasis) este stramosul rom\u00e2nescului \u201echef\u201c, initial desemn\u00e2nd\u00a0 \u201eimbatarea cu fumul parfumat al narghilelei\u201c, de unde si expresiile \u201ea fi cu chef\u201c, \u201ea trage un chef\u201c,\u00a0 prin care se descria, initial, euforia provocata de alcool, tutun si hasis. Iar pentru literati, interpretarea nuvelei \u201eUn om mare\u201c de Mircea Eliade si a piesei \u201eAmedeu sau cum sa te debarasezi\u201c de Eugen Ionescu prin macropsie (perceperea corpului in crestere ca rezultat al unei betii mescalinice de tip Huxley), identificarea unui model al doctorului Honigberger in persoana reala a lui Johann Martin Honigberger, medic, farmacist, opioterapeut convins din Brasovul primei jumatati a secolului al XIX-lea, sau analiza poemului \u201eRiga Crypto si lapona Enigel\u201c fie ca \u201ealegorie cu informatii incifrate si limbaj criptic privind plantele psihotrope\u201c, fie prin\u00a0 echivalarea lui Riga Crypto cu Barbu si a laponei Enigel cu norvegiana Helga, marea iubire a poetului, constituie revelatii care exclud inca o data prejudecata epuizarii interpretarii autorilor clasici. Pe scurt, savoarea cartii are arome de istorie, religie si literatura, asa cum o promite subtitlul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Andrei Oisteanu \u2013 Narcotice in cultura rom\u00e2na. Istorie, religie si literatura Ed. Polirom, Colectia Plural M, 2010 Inutil a mai prezenta autorul cartii \u201eNarcotice in cultura rom\u00e2na. Istorie, religie si literatura\u201c, Andrei Oisteanu. Cartile au suflet si mai ales gura pentru a marturisi atuuri care fac din lectura lor prilej de narcoza a sufletului: exhaustivitatea… Cite\u0219te mai mult »Narcoza lecturii si lectura narcozei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[2536,1014,2537],"class_list":["post-3178","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-andrei-oisteanu--narcotice-in-cultura-romana","tag-literatura","tag-plante-psihotrope-utilizare"],"views":4003,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3178","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3178"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3178\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3178"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3178"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3178"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}