{"id":3173,"date":"2010-06-17T11:11:54","date_gmt":"2010-06-17T09:11:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3173"},"modified":"2010-06-17T11:13:35","modified_gmt":"2010-06-17T09:13:35","slug":"etiffanii-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/etiffanii-2\/","title":{"rendered":"eTIFFanii (2)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Alte c\u00e2teva experiente cinematografice memorabile prilejuite de editia a noua a Festivalului International de Film \u201eTransilvania\u201c de la Cluj (28 mai \u2013 6 iunie a.c.).<\/strong><\/em><br \/>\n<strong>C\u00e2stigatorul Trofeului:<br \/>\n\u201ePoveste anodina\u201c \/ \u201eMundane History\u201c<\/strong><br \/>\nDaca la Festivalul de la Cannes, anul acesta cel mai r\u00e2vnit premiu i-a revenit lui Apichatpong Weerasethakul, tot un cineast tailandez a triumfat si la TIFF; coincidenta sau nu, Anocha Suwichakornpong este prietena cu regizorul \u201epalmdorizat\u201c. \u201ePovestea anodina\u201c a fost supernova principalei competitii de la Cluj. Un film de stare cu o dramaturgie aparent confuza, dar de fapt bine controlata, si cu un mesaj optimist, in pofida pesimismului funciar al unuia dintre protagonisti (un t\u00e2nar dintr-o familie instarita, care ram\u00e2ne paralizat si ajunge sa se apropie de asistentul sau inferior social), acest lungmetraj de debut, premiat si la Rotterdam, aglutineaza inteligent imagini alogene, reusind sa-si tulbure spectatorii si sa le stimuleze meditatia.<br \/>\n<strong>Premiantul criticilor:<br \/>\n\u201eIn ziua de Craciun\u201c \/ \u201eNavidad\u201c<\/strong><br \/>\nCineastul chilian Sebasti\u00e1n Lelio (fost Campos) a c\u00e2stigat Trofeul \u201eTransilvania\u201c in 2007, iar in anul urmator a facut parte din juriul festivalului clujean, asa ca este o prezenta familiara pentru publicul TIFF-ului. Anul acesta, el a primit Premiul FIPRESCI pentru un nou film low-buget, foarte intens si sensibibil, despre t\u00e2nara generatie in deriva. Autenticitatea sa emotionala, care, din fericire, nu se pierde in nefericita aglomerare de imagini cu valoare simbolica din final, este datorata in principal excelentei colaborari dintre regizor si cei trei actori principali.<br \/>\n<strong>Bizareria\/bijuteria editiei:<br \/>\n\u201eCaf\u00e9 noir\u201c <\/strong><br \/>\nRecomandat calduros si insistent de catre Mihai Chirilov (directorul artistic al festivalului), filmul sud-coreean inclus in sectiunea \u201eFara limita\u201c, cu cele aproape 200 de minute ale sale, nu a putut fi vazut si gustat dec\u00e2t de c\u00e2tiva cinefili pacienti si pasionati. Imbin\u00e2nd elemente ale unor genuri diverse intr-un eseu cinematografic deopotriva poetic si politic, primul film semnat de Jung Sung-il (critic foarte apreciat in tara sa) uimeste prin exuberanta si ireverentiozitatea cu care citeaza, in cel mai autentic spirit postmodern, din Goethe (\u201eSuferintele t\u00e2narului Werther\u201c) si Dostoievski (\u201eNopti albe\u201c), Brecht si Lacan, din succese ale Noului Cinema Coreean (\u201eCrocodile\u201c de Kim Ki-duk, \u201eOldboy\u201c de Park Chan-wook, \u201eThe Host\u201c de Bong Joon-ho, \u201eHappiness\u201c de Hur Jin-ho etc.), dar si din&#8230; Biblie. Povestea de dragoste destul de conventionala, relatata urmarind fluxul haotic al constiintei protagonistului, paleste in fata exercitiilor de admiratie erudita pe care autorul le dedica maestrilor sai.<br \/>\n<strong>Filmul rom\u00e2nesc al anului<br \/>\n(si nu numai):<br \/>\n\u201eAurora\u201c<\/strong><br \/>\nAl treilea lungmetraj al lui Cristi Puiu este cel mai radical experiment cinematografic autohton din ultimii 20 de ani. Regizorul-scenarist, care interpreteaza si rolul principal, incearca, din aceasta dubla ipostaza, sa inteleaga (verb esential pentru demersul filmic, dar si pentru receptarea sa) cum un om poate ajunge sa ucida. Sfid\u00e2nd imperativele dramaturgiei clasice si provoc\u00e2ndu-si spectatorii la un puzzle cu piese ce lipsesc intentionat, Cristi Puiu ne plimba timp de trei ore alaturi de Viorel, un inginer metalurgist ramas recent at\u00e2t fara familie, c\u00e2t si fara serviciu, pe drumul fara intoarcere de la \u201eaurora\u201c ce anunta o zi revelatoare p\u00e2na la tragica dimineata \u201ede dupa\u201c.<br \/>\n<strong>Filme rom\u00e2nesti clasice:<br \/>\n1. \u201eReconstituirea\u201c (1970)<\/strong><br \/>\nIn 2008, al doilea lungmetraj al lui Lucian Pintilie, av\u00e2nd la baza nuvela omonima a lui Horia Patrascu, a fost declarat, in urma votului a 40 de critici rom\u00e2ni, cel mai bun film autohton al tuturor timpurilor. Drept urmare, \u201eReconstituirea\u201c este acum cap de afis al unui volum de referinta publicat de Editura Polirom, rezultat din top ten-ul criticilor si coordonat de catre Cristina Corciovescu si Magda Mihailescu. La TIFF, filmul a fost prezentat, la patru decenii de la premiera (urmata rapid de interzicerea sa), de catre actrita Ileana Popovici, care si-a reinnoit multumirile catre regizorul care a lansat-o in cinematografie. Ce ar mai fi spus despre aceasta capodopera a cinematografiei noastre? Ca rezista in continuare foarte bine, indiferent de c\u00e2te ori l-am vazut p\u00e2na acum, si ca este fara indoiala pe lista scurta de filme autohtone (alaturi de \u201eProba de microfon\u201c de Mircea Daneliuc sau \u201eSecvente\u201c de Alexandru Tatos) care i-au influentat decisiv pe reprezentantii Noului Cinema Rom\u00e2nesc.<\/p>\n<p><strong>2. \u201eAngela merge mai departe\u201c (1980)<\/strong><br \/>\nFilmul lui Lucian Bratu nu poate fi comparat cu cel al lui Lucian Pintilie, insa merita remarcat pentru ca prezinta Bucurestiul epocii necosmetizat, cu cozile si constructiile sale nesf\u00e2rsite, precum si cu problemele sale stringente (avortul fiind doar una dintre ele). Proiectia i-a fost dedicata actritei principale, Dorina Lazar, care a fost premiata de TIFF pentru intreaga sa cariera. Prezentat drept \u201eunul dintre cele mai frumoase filme de dragoste din cinematografia rom\u00e2neasca\u201c, \u201eAngela&#8230;\u201c este, totusi, foarte conventional, iar muzica lui Marius Teicu, folosita in exces, nu face dec\u00e2t sa-i accentueze comicul involuntar.<br \/>\n<strong>O ultima<br \/>\ndescoperire personala:<br \/>\n\u201eSpargatorul\u201c \/ \u201eDer R\u00e4uber\u201c (Austria \u2013 Germania, 2010)<\/strong><br \/>\nSelectionat in competitia Berlinalei si prezentat la TIFF in cadrul sectiunii \u201eSupernova\u201c, filmul germanului Benjamin Heisenberg ecranizeaza romanul cu acelasi titlu al lui Martin Prinz, bazat pe un caz real (din ciclul \u201eviata bate filmul\u201c). Protagonistul, Johann Rettenberg (superb interpretat de Andreas Lust), este in acelasi timp campion de maraton al Austriei si spargator de banci profesionist, urmarit in intreaga tara. Desi a str\u00e2ns suficienti bani ca sa poata trai linistit alaturi de noua sa iubita, el continua sa dea spargeri, chiar mai multe in aceeasi zi, pentru ca este dependent de andrenalina generata de ele. Clasic ca realizare, thriller-ul are un ritm sufocant si cadre atent construite, reusind sa ne vorbeasca convingator despre acele dependente nocive \u2013 si ilegale \u2013 ce pot duce la autodistrugere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Alte c\u00e2teva experiente cinematografice memorabile prilejuite de editia a noua a Festivalului International de Film \u201eTransilvania\u201c de la Cluj (28 mai \u2013 6 iunie a.c.). C\u00e2stigatorul Trofeului: \u201ePoveste anodina\u201c \/ \u201eMundane History\u201c Daca la Festivalul de la Cannes, anul acesta cel mai r\u00e2vnit premiu i-a revenit lui Apichatpong Weerasethakul, tot un cineast tailandez a triumfat&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/etiffanii-2\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">eTIFFanii (2)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2534,2532,2533,2531,2530,83,2535],"class_list":["post-3173","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cafe-noir","tag-mundane-history","tag-navidad","tag-aurora","tag-festivalul-international-de-film-transilvania","tag-film","tag-filmul-romanesc-al-anului-aurora"],"views":1833,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3173","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3173"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3173\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3173"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3173"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3173"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}