Cannes-ul acestui an a inceput cu inima c\u00e2t un purice. Chiar si pentru cel mai mare festival de film din lume, uneori un necaz nu vine nicidata singur. Dupa ce ca selectia abia a fost incropita, cu chiu, cu vai (un ultim film, al lui Ken Loach, a fost adaugat la trei zile de la inceperea competitiei, int\u00e2mplare unica in istoria manifestarii), asadar, dupa ce ca nasterea a dat mari batai de cap, natura s-a razvratit si ea ca niciodata, sfid\u00e2nd celebritatea, sclipiciurile, dichiseala, afacerile si tot ce tine de o Croazeta in frumoasa luna mai. Mai int\u00e2i a fost furtuna de la inceputul saptam\u00e2nii, c\u00e2nd coasta a fost rascolita ca de bombe, iar plajele aferente marilor hoteluri (Martinez, Carlton, Majestic etc) cu instalatiile lor cu tot, devenisera un pam\u00e2nt otova. Mult invidiatul Studio Canal+, un fel de punte ce inainteaza mult in mare, plutea ca o jalnica epava. Municipalitatea a fagaduit sa repare chipul ravasit al Cannes-ului si avea sa se tina de cuv\u00e2nt, cu considerabile eforturi si, colac peste pupaza, in tensiunea iscata de norul vulcanic. Presa, prapastioasa cu program, cum o stim (peste tot, doliul ii prieste) a anuntat c\u00e2teva zile la r\u00e2nd: \u201eFestivalul de la Cannes amenintat\u201c, \u201eVa fi sau nu editia cu numarul 63?.\u201c \u201eStarurile de peste ocean sunt speriate.\u201c Si cine isi poate imagina Cannes-ul fara crema vedetelor? Ca p\u00e2na la urma ele nu aveau sa vina din alte pricini, este altceva.
\nEvident, acum imi da m\u00e2na sa fac putin haz de necaz, dar alaturi de alti colegi rom\u00e2ni am urmarit si eu soarta zborurilor spre Nisa si am rasuflat usurata c\u00e2nd am constatat ca ne-am strecurat printre printre capriciile lui Eyjafjoll (francezii i-au prescurtat numele, pentru a fi, c\u00e2t de c\u00e2t, pronuntabil). Cu plajele restaurate, cu norul potolit, se parea ca festivalul poate sa inceapa cu fruntea c\u00e2t de c\u00e2t mai putin ridata de ingrijorare. Daca nu ar fi fost scandalurile care l-au precedat, unele atipite pe parcurs, altele av\u00e2nd trompetele gata pregatite sa rasune oric\u00e2nd. Ceea ce s-a si int\u00e2mplat din momentul in care a fost anuntat filmul \u201eHors la loi\u201c al lui Rachid Bouchareb, cineast francez de origine algeriana. Cu numai trei ani in urma, \u201eIndigenii\u201c, al aceluiasi autor, adusese tuturor actorilor Premiul pentru interpretare. De data aceasta, aceeasi echipa s-a vazut nevoita sa se apere, acuzata fiind de a fi participat la reconstituire ce pune in circulatie \u201eo viziune hemiplegica a istoriei\u201c, o viziune partiala a evenimentelor din 8 si 9 mai 1945 de la Setif, c\u00e2nd autoritatile franceze au reprimat populatia alegeriana, cifra victimelor fiind de mult un subiect al unor mai vechi polemici. Cel mai ind\u00e2rjit pe frontul indignarii a fost deputatul UMP Lionnel Luca, despre care aveam sa aflu ca este fiul unui rom\u00e2n. Adevarul este ca filmul lui Bouchareb \u2013 care a reprezentat Algeria, nu Franta, cum s-a int\u00e2mplat cu \u201eIndigenii\u201c \u2013 a deschis rani niciodata cicatrizate. Istoricii vorbesc despre \u201eune guerre des memoires\u201c caruia nu-i trebuie prea mult pentru a se reaprinde. Cannes-ul a fost un prilej ideal, de unde putem deduce si importanta uriasei vitrine reprezentate de festival nu numai pentru lumea si industria cinematografica. Ca un facut, chiar in ziua deschiderii, pe 12 mai, a aparut volumul \u201eRuptures postcoloniales\u201c, semnat de un colectiv de specialisti, pentru care \u201eIstoria acelor evenimente inca mai este perceputa ca una indepartata, ca si cum aventura coloniala nu ar fi fost dect o paranteza reinchisa prin actul decolonizarii: este semnul evident al unui blocaj. Sau, mai rau, al unei negari\u201c. In discutiile de moment, s-a aruncat argumentele forte ale unor celebri analisti contemporani, cum ar fi Jean-Jouis Servan Schreiber cel care in eseul \u201eTrop vite\u201c a atras atentia asupra \u201enelinistitoarei ingustari a orizontului nostru de reflexivitate\u201c.
\nIn sf\u00e2rsit, s-au scris si spus multe. Pentru viata festivaliera a insemnat o imagine greu de anticipat chiar si intr-o vreme ca a noastra, at\u00e2t de agitata. Sa te int\u00e2mpine, la iesirea din sala, c\u00e2teva r\u00e2nduri de politisti cu scuturi, gata sa faca fata unei iesiri mai violente, nu este chiar de colo. In cei 16 ani de Cannes, pe Sharon Stone am vazut-o de mai multe ori. Pe barbatii in albastru \u2013 niciodata. Nu au fost zile prea fericite pentru Rachid Bouchareb, insotit la conferinta de presa insotit de delegatul general Thierry Fremaux, onoare ce nu revine oricui. Calm, sau, poate, doar indelung pregatit sa faca fata atacurilor, cineastul a tinut sa-si expuna punctul de vedere de la bun inceput: \u201eStiu bine ca trecutul colonial al Frantei si al Algeriei este, inca, tensionat, dar filmul nu este un c\u00e2mp de bataie. M-au intristat discutiile violente incepute inca inainte ca cineva sa fi vazut filmul. Nu vad nicio ratiune in numele careia generatiile de acum sa perceapa istoria ca pe un abces netratat. Unii mi-au spus ca as fi curajos. Nu despre curaj este vorba, ci despre a face cinema. Eu am scris o poveste\u201c.
\nSi Nikita Mihalkov a adus cu el scandalul. Mai mic si fara anvergura istorica, poate doar una ironica, in masura in care cineastul numarul 1 la Rusiei are apucaturi de tar, din a caror stirpe chiar pretinde, uneori, a se trage. Intr-un protest al colegilor sai, se cerea demisia presedintelui Uniunii cineastilor rusi, functie detinuta de multi ani de autorul \u201eSoarelui orbitor\u201c, acuzat de autoritarism dus la extrem, de partizanat fara limite si dirijarea fondurilor statale catre cei apropiati lui. Scrisoarea purta, printre altele, si semnatura unor artisti mult indragiti de catre stafful festivalului de la Cannes, Alexei Gherman si Sokurov, prezenti in competitie mai intotdeuna c\u00e2nd au un film gata de start. La conferinta de presa a filmului sau \u201eSoare orbitor 2. Exodul\u201c, Mihalkov i-a demolat: \u201eDaca vreti neaparat, pot sa intru in detalii. C\u00e2nd sunt acuzat de totalitarism, ma apar. Raspunsul meu este: dati-mi fapte! Autoritarismul cuiva trebuie sa aiba niste consecinte, nu? L-am impiedicat eu pe Gherman sa faca film? Eu unul cred ca insasi disponibilitatea de a explica un punct de vedere tine de democratie. C\u00e2t despre semnatarii petitiei, dati-mi voie sa va spun cine sunt ei: 30 nu au fost niciodata membri ai Uniunii cineastilor, alti 30 nu si-au platit cotizatia, prin urmare au fost exclusi, doi (unul fiind Joseliani) nu locuiesc in Rusia. Au mai ramas vreo patru. Iata maretul scandal international!\u201c Il recunoastem pe Nikita Mihalkov, dar nu pentru asta il iubim.<\/p>\n
Cannes-ul a convocat pe Croazeta nu numai personaje bune sa iste g\u00e2lceava inainte ca festivalul sa fi inceput, ci si unele suave, chemate sa aduca pace, armonie, reverie, z\u00e2mbete. Inca din februarie, de c\u00e2nd am aflat ca Tim Burton va fi presedintele juriului, ne-am dedat visarii, stimulati si de filmul sau \u201eAlice in Tara minunilor\u201c, a carui premiera mondiala a avut loc cam in acelasi timp. Ce sa mai zic despre Gilles Jacob, neintrecut in gasirea celor mai insolite formule de magulire a celor care au acceptat misiunea deloc usoara de a fi in fruntea juratilor. Presedintele festivalului, a carui diplomatie, trebuie sa recunoastem, are un farmec aparte, ne promitea, nici mai mult, nici mai putin: \u201eVa fi \u00abCraciun si va fi Halloween pe Croazeta\u00bb. Au fost proteste, contestari, injuraturi, dar asta este altceva. De altfel, ce putea sa faca Tim Burton, \u201ecineastul cu inima de aur si m\u00e2ini de argint\u201c, cum at\u00e2t de inaripat il numea domnul Jacob? Cu doua luni in urma primise, la Paris, distinctia \u201eChevalier des Arts et Lettres\u201c, prilej cu care omagiase Franta: \u201eAm simtit intotdeauna ca francezii cauta poezia, intelesul, in filmele mele, ca sunt atenti la ceea ce incerc eu sa fac. Asa ceva nu prea se int\u00e2mpla in America. Mai mult dec\u00e2t oriunde, aici ma simt la mine acasa\u201c. Nu stim cum s-a simtit la Cannes, Tim Burton nu a fost prea vorbaret la conferintele de presa. De fiecare data a spus ca va urmari filmele si le va judeca in deplina libertate a spiritului. De vazut, putini au avut norocul sa-l zareasca. Pacat. E de ajuns sa-i vezi parul zburlit, lu\u00e2nd-o mereu spre dreapta, pentru a fi bine dispus. Am impresia ca nicaieri nu s-a simtit mai in largul sau ca in apartamentul de la etajul patru al hotelului Carlton, ce poarta numele lui David Lynch, si unde s-a lasat fotografiat (de fotoreporterul de la \u201eLib\u00e9ration\u201c), cu o umbrela data peste cap de v\u00e2nt, mim\u00e2nd o mirare usor inspaim\u00e2ntata. Am dedus, din putinele sale marturisiri, ca ceea ce ii st\u00e2rneste r\u00e2sul sunt \u201esituatiile destinate a fi serioase, cele in care trebuie sa faci o buna figura, cum ar fi nuntile, inmorm\u00e2ntarile\u201c. Ceea ce oamenii, in marea lor majoritate, socotesc a fi oribil, mai degraba il inspira si il distreaza. O tine asa inca din copilarie. In schimb, \u201efilmele inc\u00e2ntatoare pot sa-l arunce intr-o mare neliniste\u201c. Daca aplicam aceasta \u201eregula a jocului\u201c, atunci, trec\u00e2nd in revista filmele acestei editii, a 63-a, am fi tentati sa zicem ca presedintele juriului s-a distrat de minune, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t primejdia de a se trezi angoasat nu prea si-a aratat coltii. Vom vedea intr-un numar viitor cum se traduce codul lui Tim Burton, tin\u00e2nd seama de realitatea uneia dintre cele mai modeste editii ale ultimilor ani.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cannes-ul acestui an a inceput cu inima c\u00e2t un purice. Chiar si pentru cel mai mare festival de film din lume, uneori un necaz nu vine nicidata singur. Dupa ce ca selectia abia a fost incropita, cu chiu, cu vai (un ultim film, al lui Ken Loach, a fost adaugat la trei zile de la… Cite\u0219te mai mult »Cannes 2010 (1): Nu a fost pace sub palmieri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2464,83],"class_list":["post-3170","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cannes-2010","tag-film"],"views":1797,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3170","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3170"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3170\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3170"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3170"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3170"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}