{"id":3159,"date":"2010-06-17T11:02:13","date_gmt":"2010-06-17T09:02:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3159"},"modified":"2010-06-17T11:03:13","modified_gmt":"2010-06-17T09:03:13","slug":"sa-castigi-80-000-de-dolari-si-un-rolex-in-sapte-zile","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sa-castigi-80-000-de-dolari-si-un-rolex-in-sapte-zile\/","title":{"rendered":"Sa c\u00e2stigi 80 000 de dolari si un Rolex in sapte zile!"},"content":{"rendered":"

STEFAN POP in dialog cu COSTIN POPA<\/strong><\/p>\n

Costin Popa: Ai luat Premiile I la Concursurile de Canto de la Seoul si Milano, acesta din urma, nimic altceva dec\u00e2t renumitul Operalia \u2013 Pl\u00e1cido Domingo, desfasurat in 2010 pe scena Scalei. Toata lumea lirica vorbeste astazi despre tenorul Stefan Pop. Cum este sa-ti intre in cont 80 000 de dolari in numai sapte zile?<\/em><\/strong>
\nStefan Pop: <\/strong>De fapt sunt 69000, din cauza impozitelor. Mare lucru, domnule Popa, mare lucru! Trei saptam\u00e2ni au durat cele doua competitii, dar, intr-adevar, banii au venit la sapte zile distanta. Mai ales pentru Rom\u00e2nia sunt foarte multi, un inceput pentru oricine. Anca Spiess, colaboratoarea Luizei Petrov, impresara mea, imi spunea: \u201eG\u00e2ndeste-te c\u00e2ti din Rom\u00e2nia au obtinut at\u00e2ta la doar 23 de ani?\u201c. Oricum, nu numai juriile, ci si spectatorii de la Scala m-au ales, mi-au acordat Premiul publicului. De acolo a venit Rolex-ul.
\nC. P.: Temutii melomani milanezi…<\/em>
\nSt. P.:<\/strong> Cu doua zile inainte de finala Concursului Operalia, fusesem sa vad \u201eSimon Boccanegra\u201c cu Pl\u00e1cido Domingo in rolul titular. Si am constatat ca publicul il comenta nemilos pe marele tenor (de ce a facut un filaj, de ce nu a folosit voce \u201ede cap\u201c), ca si pe toata lumea. Unul dintre cei mai mari dirijori actuali, Daniel Barenboim, a fost fluierat. Era foarte curios pentru mine, stateam in multime, eu, un necunoscut. In dreapta mea, o italianca povestea ca l-a vazut pe Domingo acum opt ani in \u201eOtello\u201c si era… asa si altminteri. Stia tot. In st\u00e2nga, francezi. Italienii din rangul doi au inceput sa huiduie, francezii initial strigau \u201eBravo! Bravo!\u201c. P\u00e2na la urma, pentru Domingo, aplauzele de la final au fost coplesitoare.
\nC. P.: Desi la premiera a fost si el contestat.<\/em>
\nSt. P.: <\/strong>Si la Roma a fost scandal c\u00e2nd am c\u00e2ntat \u201eTraviata\u201c in decembrie trecut, pentru ca initial trebuia sa fie distribuiti doi italieni, Fabio Armiliato si sotia lui, Daniela Dess\u00ec. Am avut mari emotii pentru ca spectacolele mele fusesera ale lor. Ma g\u00e2ndeam… si rom\u00e2n… si la Roma…
\nC. P.: Ai avut succes, n-a fost nicio problema. Dupa aceea ai mers la Atena, tot pentru \u201eTraviata\u201c. <\/em>
\nSt. P.: <\/strong>Da, trebuia sa fac numai premiera, dar directorul m-a placut foarte mult si mi-a mai oferit doua spectacole consecutive. A fost greu…
\nC. P.: Sa ne intoarcem la concursuri. Mai int\u00e2i, cum a fost la Seoul?<\/em>
\nSt. P.:<\/strong> Patru etape, inclusiv finala, 56 de concurenti din 22 de tari, selectati din circa 500. Din Rom\u00e2nia s-au inscris opt si au fost alesi patru.
\nC. P.: Cine, alaturi de tine?<\/em>
\nSt. P.:<\/strong> Baritonul Bogdan Zahariea si doua soprane, Lacramioara si Mihaela. Am avut noroc ca am ajuns in finala, dar si ceilalti rom\u00e2ni s-au prezentat foarte bine. Coreenii erau de un nivel extraordinar, nu au nicio problema tehnica. Pianistul care m-a acompaniat era coreean, scolit in Italia. Am vazut diferenta dintre cum c\u00e2nta cu mine si cu ei. Spunea ca m-ar acompania mereu, ca fac fraze, nuante, respect partitura, pe c\u00e2nd conationalii lui se g\u00e2ndesc numai la tehnica. Doar sa le iasa bine vocea. Dar nivelul a fost foarte ridicat si cum erau nu mai putin de cincisprezece tenori din America si Europa, am zis ca nu am nicio sansa.
\nC. P.: Unde a fost stacheta mai inalta?<\/em>
\nSt. P.:<\/strong> La Seoul.
\nC. P.: C\u00e2t a trebuit sa c\u00e2nti in finala?<\/em>
\nSt. P.:<\/strong> Doua arii, \u201eUna furtiva lagrima\u201c din \u201eElixirul dragostei\u201c si \u201eChe gelida manina\u201c din \u201eBoema\u201c. In prima etapa am c\u00e2ntat aria lui Lionel din \u201eMartha\u201c in germana si liedul \u201eNebbie\u201c (\u201eCeata\u201c) de Respighi. I-am impresionat foarte tare… in imaginatia mea vedeam pur si simplu o mlastina cu ceata si m-am transpus in acea atmosfera. La a doua etapa era impus un lied coreean, pe care il c\u00e2ntasem o singura data in tara, il invatasem cu numai trei zile inainte de plecare. Am avut norocul ca am mers la o profesoara de limba coreeana de la Facultatea din Cluj, i-am explicat ca vreau sa stiu cum se pronunta si c\u00e2nd am repetat la Seoul, pianistul mi-a spus: \u201eFoarte bine, Fanut, cine te-a invatat a facut-o excelent!\u201c. Norocul a fost ca se permitea ca acest lied sa se interpreteze cu partitura in fata. Am mai c\u00e2ntat \u201eUn aura amorosa\u201c din \u201eCos\u00ec fan tutte\u201c si \u201ePourqoui me reveiller\u201c din \u201eWerther\u201c. Aceasta a doua etapa a fost cea mai grea. A urmat a treia, unde au ramas douazeci de concurenti si am c\u00e2ntat \u201eAddio fiorito asil\u201c din \u201eMadame Butterfly\u201c. Sunt fericit ca am c\u00e2stigat.
\nC. P.: Ai plecat imediat la Milano…<\/em>
\nSt. P.:<\/strong> Da, seara am luat premiul, a fost senzational, am stat o ora si jumatate la fotografii, publicul coreean e foarte cald, minunat. In schimb, in Italia e… \u201ecriminal\u201c, cum va spuneam. Dar am fost placut si acolo. Am zburat o zi, am ajuns la 12.30 noaptea la Milano, eram foarte obosit si deranjat ca in avioanele mari nu poti sa opresti aerul conditionat. Am dormit, m-am int\u00e2lnit cu pianista la 5 dupa amiaza, stiind ca trebuie sa intru in concurs la 8 seara. Aveam ochii at\u00e2t de rosii inc\u00e2t m-a intrebat ce am patit. Dezavantajul a fost ca programul s-a decalat si am ajuns sa c\u00e2nt abia la 10. La 5, c\u00e2nd repetasem, vocea era OK, dar astept\u00e2nd cinci ore, aproape nu mai raspundea, asa ca am avut emotii mari. Insa c\u00e2nd am urcat pe scena si l-am vazut pe Domingo z\u00e2mbindu-mi \u2013 e o persoana asa de placuta! \u2013, mi-a mai venit inima la loc. A vorbit cu mine, m-a intrebat ce fac…
\nC. P.: Intr-adevar este o persoana foarte calda, am facut un interviu cu el acum ceva vreme si asa mi-a parut si mie.<\/em>
\nSt. P.: <\/strong>Nu-mi inchipuiam ca este asa un mare OM. La Operalia trebuia sa c\u00e2nt patru arii si eu le specificasem in fisa de concurs pe cele din \u201eElixirul dragostei\u201c, \u201eWerther\u201c, \u201eBoema\u201c si \u201eMartha\u201c. In prima etapa mi-am ales pentru inceput \u201eUna furtiva lagrima\u201c. A fost bine, frumos, am simtit ca le-a placut.
\nC. P.: Ai c\u00e2ntat din start in sala mare a Scalei?<\/em>
\nSt. P.: <\/strong>Da, cu fosa acoperita. Dupa prima arie, juriul trebuia s-o aleaga pe a doua. Maestrul Domingo a indicat \u201eMartha\u201c. Eram foarte obosit, n-am fost deloc multumit, dar am vazut ca Domingo se uita la mine, dirija si tot juriul z\u00e2mbea. Concitadinul meu clujean, baritonul Cozmin Sime, care a c\u00e2ntat si el in prima etapa, a ramas sa ma asculte si mi-a zis sa stau linistit, nivelul nefiind asa ridicat. Eu deja ma consolasem cu premiul de la Seoul. Dar juriul a fost satisfacut, asa ca am intrat in etapa a II-a, programata chiar a doua zi.
\nC. P.: Deci ajunsesesi noaptea la Milano, in ziua urmatoare c\u00e2ntasesi in prima etapa si in ziua cealalta avea loc a doua… <\/em>
\nSt. P.:<\/strong> … eu urm\u00e2nd sa intru in concurs tot ultimul. Printre cei promovati in etapa secunda era si tenorul italian Giordano Luc\u00e0. Inscrisesem am\u00e2ndoi exact acelasi repertoriu, \u201ePourquoi me reveiller\u201c si \u201eChe gelida manina\u201c. Si vaz\u00e2nd ca lui i se da sa c\u00e2nte \u201eBoema\u201c, ma g\u00e2ndeam ca la fel o sa procedeze si cu mine, pentru comparatie. Eram montat, repetasem inainte cu pianista, iesise foarte bine, ma rog, in conditiile date, pentru ca inca eram cu fusul orar dat peste cap. Am intrat in scena, m-au intrebat ce mai fac, daca ma simt bine… OK, ce era sa spun? \u201eAm dori sa ne c\u00e2nti \u201ePourquoi me reveiller\u201c. Vai de mine! C\u00e2nd m-am intors spre pianista, ea era deja cu m\u00e2na pe partitura de \u201eBoema\u201c. A inceput s-o caute pe cea de \u201eWerther\u201c iar eu, care deja… o \u201evedeam\u201c pe Mim\u00ec prin sala, hai sa-mi comut g\u00e2ndul. Si… mi-a iesit bine. Cea mai mare emotie a fost dupa etapa, c\u00e2nd urma sa ni se spuna cine trece in finala. Maestrul Domingo a anuntat: \u201eAti promovat 13, imi pare rau pentru cei care care au ramas, dar sa tina cont ca au ajuns aici. Si, in fond, e mare lucru numai sa vezi Scala, dar sa mai si c\u00e2nti pe scena ei!\u201c. I-a anuntat pe primii 12 si s-a oprit. Eu nu figuram printre ei si eram destul de necajit. Maestrul a continuat: \u201eDar ce se int\u00e2mpla, eu stiam ca sunt 13, am mai patit asa si la Los Angeles, c\u00e2nd am incurcat niste h\u00e2rtii. Ah, da, mai este si un coleg de-al nostru din Rom\u00e2nia, tenorul Stefan Pop.\u201c C\u00e2nd am auzit, am reinceput sa respir. Ce m-a bucurat a fost ca pe mine, singurul, m-a numit \u201ecoleg\u201c. Dupa aceea, am mers la spectacolul cu \u201eSimon Boccanegra\u201c de care v-am spus. La iesire, l-am rugat pe Domingo sa-mi dea un autograf. Si in loc de o simpla semnatura, mi-a scris \u201eLui Stefan, afectuoasa amintire. Felicitari pentru Operalia. Ajuns deja in finala este un triumf. \u201eIn bocca al lupo\u201c pentru o cariera stralucita!\u201c si a semnat \u201eTuo collega e gi\u00e0 ammiratore, Pl\u00e1cido Domingo.\u201c
\nC. P.: Foarte frumos, \u201ecolegul tau, care iti este deja admirator…\u201c!<\/em>
\nSt. P.: <\/strong>Nu-mi venea sa cred. Am avut apoi zi libera, m-am odihnit si a venit repetitia cu orchestra in sala mare, sub bagheta maestrului. M-a intrebat daca stiu aria din \u201eMartha\u201c in italiana si daca nu vreau s-o c\u00e2nt in finala. Am raspuns ca, desi o stiu si in italiana, as dori sa c\u00e2nt \u201eBoema\u201c. Nu ma auzise in Puccini. S-a g\u00e2ndit putin si a zis: \u201eBine, o sa fie de doua ori \u00abChe gelida manina.\u00bb\u201c Pentru ca tenorului Luc\u00e0 i se ceruse deja sa c\u00e2nte \u201eBoema\u201c. Oricum au fost si doua soprane care au c\u00e2ntat aria mare din \u201eTraviata\u201c. La repetitie, italianul a fost bine si orchestra a aplaudat din fosa. Apoi Domingo a zis: \u201eSi colegul nostru din Rom\u00e2nia?\u201c Din nou, colegul! Le-a spus instrumentistilor ca avem voci diferite si trebuie sa aiba mare grija cu nuantele. Am c\u00e2ntat, toti erau cu ochii pe mine, la sf\u00e2rsit au strigat \u201eBravo!\u201c, s-au ridicat in picioare bat\u00e2nd cu arcusurile. Bineinteles ca si maestrului i-a placut… mereu i-a placut de mine, ne-am inteles foarte bine, ma dirija mereu c\u00e2nd c\u00e2ntam cu acompaniament de pian. Plus ca mi-a spus ca fiul lui cel mai mare are un baiat de 22 de ani, care momentan este bariton, dar vrea sa devina tenor si seamana cu mine. Mi-a aratat niste poze… doua picaturi de apa! In orele premergatoare finalei n-am mai apucat sa repet cu orchestra pe scena, sa simt acustica si in asemenea conditii. Gala incepea la 8.30, era 8.10, lumea deja intra iar eu eram ultimul. Asta a fost experienta mea cu premiile.
\nC. P.: Cu asa trofee cred ca\u00a0 ai cam incheiat cu concursurile, nu?<\/em>
\nSt. P.: <\/strong>Sigur, dupa Operalia nu mai e cazul. Plus ca nici n-o sa mai am timp. Desi mie imi plac foarte mult competitiile si unul dintre visurile mele era sa merg la c\u00e2t mai multe, sa am acasa la Bistrita o camera plina cu trofee.
\nC. P.: Cum vrei sa-ti ordonezi in continuare cariera, rolurile? Ai numai 23 de ani si trebuie sa mai c\u00e2nti inca 40.<\/em>
\nSt. P.: <\/strong>Sper, Doamne ajuta! Este clar ca deocamdata vreau sa ram\u00e2n in repertoriul liric, chiar am vorbit cu maestrul Domingo care m-a intrebat ce c\u00e2nt si ce as vrea sa c\u00e2nt; spunea ca ar vrea sa intram putin in repertoriul francez sau in cel rus, Lenski din \u201eEvgheni Oneghin\u201c.\u00a0 Nu stiu, o sa vedem. Eu i-am spus ca deocamdata c\u00e2nt \u201eElixirul dragostei\u201c, s-a mirat ca l-am interpretat deja la Timisoara si la Trieste. Maestrul zicea ca e o partitura destul de grea, ca tenorul c\u00e2nta mult pe \u201epasajul de registru\u201c si rolul e lung, o ora si ceva numai primul act. Da, asa este, dar mie imi vine ca o manusa si-mi place, ma simt bine ca Nemorino si sper sa-l intruchipez toata viata. Pavarotti l-a c\u00e2ntat de la douazeci si ceva de ani p\u00e2na la final. O sa debutez in \u201eGianni Schicchi\u201c, se va reprezenta la Timisoara in septembrie si dupa aceea la Trieste. In 2011, un alt debut, \u201eBoema\u201c la Toulouse. De-abia astept, ador acest titlu. Am zis ca deocamdata ma voi opri aici. Dar ma g\u00e2ndesc si la Ducele din \u201eRigoletto\u201c.
\nC. P.: Cu prudenta. Juan Diego Fl\u00f3rez l-a incercat, nu a facut senzatie si se pare ca l-a abandonat. Un rol destul de dificil. <\/em>
\nSt. P.:<\/strong> Multa lume spune asa, dna Luiza Petrov amintea ca Alfredo Kraus afirma ca pentru \u201eRigoletto\u201c iti trebuie doua voci. In schimb, altii afirma ca ai avantajul sa nu c\u00e2nti tot timpul, ca mai iesi din scena, insa c\u00e2t ai de c\u00e2ntat e foarte tare.
\nC. P.: Poate trebuie asteptat. Dar ce-ai sa faci daca cineva, vreun teatru sau vreo agentie, o sa te preseze sa intri intr-un rol cu care tu nu esti de acord? Vei avea puterea sa refuzi?<\/em>
\nSt. P.: <\/strong>Da, chiar vorbeam cu dna Petrov care spunea ca a sunat-o directorul de la Teatrul Liceu din Barcelona ca in 2013 sa fac \u201eMadame Butterfly\u201c. Si, desi mie-mi place rolul Pinkerton, am ajuns la concluzia ca nu, mai ales ca am inteles ca-i vorba de o perioada foarte lunga, doua luni de repetitii in postura de \u201ecover\u201c si apoi doua spectacole.
\nC. P.: Stefan, cu premiile tale trebuie sa intri de-acum direct ca principal, nu \u201ecover\u201c. <\/em>
\nSt. P.: <\/strong>Despre asta este vorba.<\/p>\n

C. P.: Iar cu \u201eMadame Butterfly\u201c o sa te inc\u00e2nte, o sa-ti spuna ca-i vorba doar de un duet si o arie. <\/em>
\nSt. P.:<\/strong> Da, dar este unul dintre cele mai tari roluri.
\nC. P.: Sigur, stai linistit, in 2013 o sa ai doar 26 de ani. E timp.<\/em>
\nSt. P.:<\/strong> Vorbeam cu dna Petrov ca, acum c\u00e2tiva ani, c\u00e2nd finala Concursului Operalia a fost la Paris, unul dintre premii l-a c\u00e2stigat un tenor de 26 de ani, o voce capabila la acea epoca sa c\u00e2nte cel mult \u201eBoema\u201c si, dupa patru luni, i s-a propus sa faca Samson la Metropolitan. A dat curs ofertei si dupa cinci-sase ani deja nu mai este valabil.
\nC. P.: A fost un prost, iar cei care i-au propus si l-au folosit au fost niste\u00a0 criminali! Cum sa c\u00e2nti Samson la 26 de ani cu voce de \u201eBoema\u201c?!\u00a0 Spune-mi, ai lucrat cu Domingo pentru finala?<\/em>
\nSt. P.:<\/strong> Da, o data cu el si orchestra, iar alta data am avut doar o ora la dispozitie in care n-au incaput toti cei 13 finalisti. Dar am fost norocos. M-a luat pe mine si am lucrat cu el mai ales nuante. A fost formidabil, abia astept sa-l reint\u00e2lnesc, asa cum spunea ca doreste. Ati vazut ca pe toti c\u00e2stigatorii de la Operalia i-a ajutat.
\nC. P.: Majoritatea au ajuns in teatre mari.<\/em>
\nSt. P.: <\/strong>Chiar asa ne-a spus, ca spera ca noi toti sa c\u00e2ntam pe scenele cu adevarat importante. Oricum, auditie mai buna ca asta nu puteam sa dau. Trebuie sa-i multumesc lui Dumnezeu, pentru ca totul de-acolo porneste. Si pe urma vine munca, intr-adevar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

STEFAN POP in dialog cu COSTIN POPA Costin Popa: Ai luat Premiile I la Concursurile de Canto de la Seoul si Milano, acesta din urma, nimic altceva dec\u00e2t renumitul Operalia \u2013 Pl\u00e1cido Domingo, desfasurat in 2010 pe scena Scalei. Toata lumea lirica vorbeste astazi despre tenorul Stefan Pop. Cum este sa-ti intre in cont 80… Cite\u0219te mai mult »Sa c\u00e2stigi 80 000 de dolari si un Rolex in sapte zile!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[2521,2520,2522],"class_list":["post-3159","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-concursul-de-canto-de-la-seoul","tag-interviu-stefan-pop","tag-romani-premiati"],"views":3308,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3159","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3159"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3159\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3159"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3159"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3159"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}