{"id":3149,"date":"2010-06-17T10:43:40","date_gmt":"2010-06-17T08:43:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3149"},"modified":"2010-06-17T10:43:56","modified_gmt":"2010-06-17T08:43:56","slug":"evocari-din-lumea-veche","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/evocari-din-lumea-veche\/","title":{"rendered":"Evocari din lumea veche"},"content":{"rendered":"

Cristian Teodorescu, \u201eMedgidia, orasul de apoi\u201c, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2009, 280 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Cel mai recent volum semnat de Cristian Teodorescu are de-a face, doar accidental, cu anul 2009. \u201eMedgidia, orasul de apoi\u201c se numara printre marile carti din proza rom\u00e2neasca. Colectia de biografii si int\u00e2mplari dobrogene este memorabila. Nu folosesc un cliseu, ci arat efectul lecturii. Paginile romanului fostului optzecist se invata pe de rost. Faptele str\u00e2nse intre coperte seamana cu un album de fotografii care fixeaza identitatea literara a unei lumi disparute. Personaje curioase si smucite reinviaza cu vitalitate sporita. Agitatia t\u00e2rgului medgidian de altadata este amplificata. B\u00e2rfele uitate se perinda iarasi, dar cu viteza marita. Scriitorul a reconditionat pozele inalbite, executate de bunicul sau, Stefan Theodorescu \u2013 artist-fotograf de la malul Dunarii si personaj indispensabil in toate povestirile cartii \u2013, oferindu-le mai multa culoare si mai multa stralucire dec\u00e2t ar fi avut vreodata. Unul dintre meritele autorului consta in extraordinara sa capacitate de inventie, similara, in cazul de fata, cu cea sadoveniana.<\/strong><\/em>
\nIstorii si Istoria<\/strong>
\nDoua cronologii se intersecteaza in cartea de fata. Una dintre ele asigura consistenta romanesca. Ma refer la Istoria deceniului al cincilea din secolul trecut. Suprapersonajul, Medgidia, repeta, la scara redusa, problemele politice ale tarii din vremea respectiva: cresterea influentei Garzii de Fier; rebeliunea legionara; discriminarea evreilor; intrarea in razboi alaturi de Germania; arestarea lui Ion Antonescu, urmata de alianta cu URSS; incheierea conflagratiei; speranta ca pacea le va aduce libertate si prosperitate; si, in final, incarcerarea celor considerati \u201edusmani ai poporului\u201c. Macroistoria devine liantul volumului si, totodata, pretextul dezgroparii povestilor uitate din \u201eorasul de atunci\u201c. Istoriile individuale se desfasoara in tavalugul timpului care nu mai are rabdare sa inlature o lume.
\nViata privata nu exista, fiindca destinul personal nu poate fi rupt de evenimentele politice si, totodata, nimeni nu scapa de pacostea zvonurilor. C\u00e2nd soseste in Medgidia sa se capatuiasca, Fanica Theodorescu nu stie ca in tara \u201elegea\u201c este facuta de \u201ecamasile verzi\u201c si ca licitatia pentru restaurantul garii o c\u00e2stigase in fata unui prozelit al Capitanului: \u201eSi din c\u00e2te aflase sefuleasa garii, Stelian era m\u00e2na in m\u00e2na cu legionarii. s\u2026t c\u00e2nd sefuleasa garii i-a spus ca cei care-l batusera pe Fanica al ei erau legionari si ca baietii de pravalie care dadusera foc blanariei erau tot legionari, a intrebat-o Virginica de ce nu chemase seful garii jandarmii, cum il rugase? Pentru ca seful jandarmilor de la Constanta era si el legionar \u2013 sau seful cel mare al jandarmilor de la Bucuresti era, a lamurit-o doamna Musica\u201c (p. 25). Nici sotia c\u00e2rciumarului nu pricepe de ce Garda de Fier detine puterea si se amesteca in treburile oamenilor, oblig\u00e2ndu-i pe unii sa suporte masuri aberante de identificare, ca si cum etnia ar insemna focar de molima: \u201eCum sa-i ceri lui Haikis angrosistul sa-si coasa ceva pe frumusetea aia de palton a lui ? Sau doamnei Lea, doctorita, cu haina ei de blana ?\/\/ Dar de ce sa-si coasa steaua pe haina ?\u201c (ibidem).
\nTeribila se arata scena in care legionarii arestati sunt trimisti in puscariile din Capitala. Fostii calai ajung victime care pleaca fara a-si cunoaste soarta. Pe peronul garii, detinutii se inghesuie sa str\u00e2nga hrana oferita cu generozitate de c\u00e2rciumarul pe care il prigonisera c\u00e2ndva. Rudele celor detinuti isi iau ramas-bun de la acestia, sper\u00e2nd sa primeasca vesti c\u00e2t de cur\u00e2nd. Doar nevasta lui Stelian pricepe ca barbatii au zilele numarate. Disperarea ei elibereaza instinctul de supravietuire, anul\u00e2nd orice diferenta rasiala sau politica: \u201eIi omoooaara pe toooti! Ii duuuuc sa-i omoare!\u201c (p. 47).
\nDesi inlaturata, teroarea legionara a lasat in Medgidia o atmosfera mohor\u00e2ta. Nimic nu putea fi ca altadata. Razboiul ii forta pe dobrogeni sa se imbrace in negru. Asta nu impiedica totusi gura t\u00e2rgului sa rasp\u00e2ndeasca vestile despre cuplurile cu nabadai, ca acela format din birjarul rus Grigori si bulgaroaica Iovanca. Regula mariajului era ca sotul sa-si alerge consoarta si s-o \u201em\u00e2ng\u00e2ie\u201c cu biciusca. La un moment dat insa, femeia a avortat \u201edupa o fugareala prin curte\u201c (p. 93). Chinuit de remuscari, barbatul l-a rupt pe \u201eSf\u00e2ntul Neculai\u201c si i-a dat voie Iovancai sa-si viziteze parintii. Intoarsa acasa, sotia i-a daruit barbatului un nou instrument coercitiv, dovedindu-i iubitului ca bataia le intareste relatia: \u201eDar cum Grigori nu voia sa puna m\u00e2na pe biciusca, Iovanca a inceput sa-si traga singura pe spate, cu sfichiul, mai int\u00e2i incet, apoi tot mai tare\u201c (p. 94).
\nMartori ai at\u00e2tor evenimente grave, medgidienii traiesc exclusiv pentru interesele proprii. Isi vad de treburile lor, arunca un ochi si prin vecini, insa le lipseste constiinta iminentei catastrofe. Chiar daca simt si observa \u2013 cu o sintagma\u00a0 din \u201eLuntrea lui Caron\u201c \u2013 ca sovieticii adusesera, dupa 23 august 1944, o libertate care duhnea, ei nu-si pierd credinta ca tara nu va intra in zona de influenta \u201erosie\u201c: \u201eRusii erau comunisti, treaba lor, dar cu cine sa faca in Rom\u00e2nia comunism ?\u201c (p. 199). Nostalgicii legionari se lasau pacaliti de insemnul electoral comunist, creat parca dinadins sa-i atraga pe simpatizantii Garzii de Fier. Derutati, \u201ecamarazii\u201c se transformau in \u201etovarasi de drum\u201c: \u201eChiruta vaduva, cu g\u00e2ndul la soarele sf\u00e2nt de pe cer pentru care ii murise sotul pe front, luase un teanc de fluturasi \u00abVotati Soarele\u00bb, de la Nicu Minjina si ii impartea femeilor duminica la poarta bisericii\u201c (p. 233).
\nUn prozator-sinteza<\/strong>
\nCeea ce face din \u201eMedgidia, orasul de apoi\u201c o scriere de rangul int\u00e2i e maturitatea la care a ajuns Cristian Teodorescu. El a devenit un prozator-sinteza. De la Caragiale incoace, niciun alt prozator n-a reusit sa creeze, in c\u00e2teva fraze, iluzia ca stim totul despre niste personaje. Exemple sunt destule. Voi alege unul, pentru a ilustra cosmopolitismul asezarii. E vorba de Tefik, crescatorul de curcani: \u201eAcest turc betiv, era faimosul doctor care stiuse tot \u00abCoranul\u00bb pe dinafara, unul dintre st\u00e2lpii geamiei, p\u00e2na acum c\u00e2tiva ani. Se stia despre el ca bea pe ascuns, dar poate ca asa era soarta lui. Atunci c\u00e2nd incepuse sa uite \u00abCoranul\u00bb, Tefik se trezise in vis cu profetul Mahomed, care-i reprosase ca nu mai tinea minte \u00abCartea\u00bb, fiindca tragea la masea. Atunci st\u00e2lpul geamiei a ajuns la convingerea ca nu trebuia sa se ascunda, daca lui Mahomed, slavit fie-I numele, nu-i mai placea de el, ii ram\u00e2nea Kemal Mustafa, profetul laic al turcilor, care n-avea nimic impotriva bauturii, numai sa nu-ti ia mintile\u201c (p. 39). Scriitura curata, scurta si precisa, reprezinta punctul forte al lui Cristian Teodorescu in fata multora dintre prozatorii postbelici din oricare generatie. Calitatea aceasta n-a dob\u00e2ndit-o acum. O detinea de la debutul cu \u201eMaestrul de lumini\u201c. Dar abia in \u201eMedgidia, orasul de apoi\u201c i-a descoperit intreg potentialul.
\nDe Caragiale amintesc r\u00e2sul congestionat, veselia t\u00e2mpa si umorul gros, inecat subit de intelegerea dramelor individuale sau colective. Situatia care se inscrie perfect in tiparul mentionat este momentul primelor alegeri parlamentare de dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial. Inconstienti ca \u201elumea de m\u00e2ine\u201c fusese aranjata de comunisti si ca sovieticii aveau grija ca schimbarile sa aiba tencuiala \u201edemocratica\u201c, medgidienii isi afuma vigilenta electorala in localul gestionat de Stefan Theodorescu. Iar c\u00e2nd localnicii se trezesc din betie, se lumineaza si politic. Simpatizantii taranisti dadeau, fara sa-si dea seama, o petrecere in memoria libertatii pierdute. Exaltarea lor naiva, masurata in cupe de alcool, e strivita de senilele tancurilor Armatei Rosii: \u201eIn duminica votului, seara, dupa ce s-au sigilat urnele, taranistii s-au dus sa-si sarbatoreasca victoria la restaurantul din gara. Numarasera oamenii care votasera pentru ei, adica pentru domnul Maniu, voiau sampanie si de bucurie, c\u00e2nd s-au ametit erau in stare sa-i pupe si pe ofiterii rusi care stateau la mesele lor obisnuite de l\u00e2nga usa. C\u00e2nd au vazut ca se incinge petrecerea taranistilor s-au ridicat si au parasit restaurantul toti odata. s\u2026t C\u00e2nd s-au aflat de la Bucuresti rezultatele numaratorii pe tara, cele doua tancuri rusesti din oras au facut o plimbare lenta pe strada principala, cu turela intoarsa, apoi au luat-o pe strada garii, au iesit din oras, iar dupa o ora, c\u00e2nd s-au intors, mergeau cu teava tunului inainte si c\u00e2nd tancurile ajungeau la c\u00e2te o intersectie, se opreau si isi rasuceau turela in st\u00e2nga si in dreapta, ca si cum ar fi adulmecat drumul\u201c (p. 234 \u2013 235).
\nMedgidia seamana cu Silistea-Gumesti. E un teritoriu care dispare odata cu vechii locuitori. Acestia din urma conservau memoria locului. Fara ei, tinutul e de nerecunoscut. In vremea literaturii, adica a lui Fanica Theodorescu, a judecatorului, a chelnerului Ionica, a maiorului Scipion sau doctoritei Lea, orasul era familiar. Incheiate evocarile, Medgidia se instraineaza at\u00e2t de cititor, c\u00e2t si de cei putini ramasi: \u201eInainte de a se desparti, in piata de l\u00e2nga moschee, se uitau dezorientati in jur. Nu mai avea loc in orasul de atunci. Si nu se intrezarea nimic sa le poarte, daca nu sperantele, macar nostalgiile in orasul de apoi\u201c (p. 276).
\nIn \u201eMedgidia, orasul de apoi\u201c, Cristian Teodorescu demonstreaza ca este un prozator desav\u00e2rsit, dar nu si un romancier pe masura. Conteaza? Caragiale, cel mai mare prozator rom\u00e2n, n-a scris niciun roman.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cristian Teodorescu, \u201eMedgidia, orasul de apoi\u201c, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2009, 280 p. Cel mai recent volum semnat de Cristian Teodorescu are de-a face, doar accidental, cu anul 2009. \u201eMedgidia, orasul de apoi\u201c se numara printre marile carti din proza rom\u00e2neasca. Colectia de biografii si int\u00e2mplari dobrogene este memorabila. Nu folosesc un cliseu, ci arat… Cite\u0219te mai mult »Evocari din lumea veche<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2514,20,2515,2516,1038],"class_list":["post-3149","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-medgidia","tag-cristian-teodorescu","tag-orasul-de-apoi","tag-prozatori-romani-contemporani","tag-roman"],"views":3336,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3149","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3149"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3149\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3149"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3149"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3149"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}