{"id":3146,"date":"2010-06-17T10:39:58","date_gmt":"2010-06-17T08:39:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3146"},"modified":"2010-06-17T10:40:14","modified_gmt":"2010-06-17T08:40:14","slug":"semne-si-prevestiri","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/semne-si-prevestiri\/","title":{"rendered":"Semne si prevestiri"},"content":{"rendered":"

Cinghiz Aitmatov, Stigmatul Casandrei,<\/em> traducere de Elena Abrudan, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2008<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Nu putini au fost criticii care, imediat dupa aparitia, in 1995, a romanului \u201eStigmatul Casandrei\u201c, au afirmat ca, o data cu aceasta carte, scriitorul Cinghiz Aitmatov s-a indepartat de \u201emarea literatura\u201c, c\u00e2ta vreme respectiva creatie ar fi fost, mai degraba, un soi de scriere parabolic-distopica, plasata cumva in descendenta lui Aldous Huxley, cu a sa \u201eMinunata lume noua\u201c, dar neridic\u00e2ndu-se dec\u00e2t pe alocuri la valoarea textului autorului britanic, mai cu seama din cauza ca \u201eStigmatul Casandrei\u201c ar fi avut ca premisa esentiala o teza, nu un personaj, si ar fi sacrificat dimensiunile psihologice sau morale in favoarea unei conceptii tinz\u00e2nd sa devina, uneori, didacticista. Pe de alta parte, sustinatorii ferventi ai acestei carti au incercat sa demonteze aceste acuzatii, clam\u00e2nd ca, in fond, a vorbi obsesiv despre \u201emarea literatura\u201c inseamna tocmai a porni de la o teza si a manifesta, in cel mai clar mod cu putinta, tendinte didacticiste si ca, in plus, Aitmatov n-ar face altceva dec\u00e2t sa se situeze intr-o ilustra traditie literara, care ar porni de la textul biblic (\u201eSi de aceasta data \u2013 la inceput a fost Cuv\u00e2ntul. Ca si atunci.\u201c), dar n-ar ignora nici linia romanului parabolic si simbolic, at\u00e2t de bine reprezentat in secolul XX de autori precum Franz Kafka, Thomas Mann sau Hermann Hesse.
\nO Apocalipsa mediatica<\/strong>
\nInca din primele pagini, este mai mult dec\u00e2t evidenta raportarea pe care autorul o are in vedere de la bun inceput la marea traditie a culturii occidentale, caci insusi titlul acestui roman nu e deloc int\u00e2mplator, \u201eStigmatul Casandrei\u201c trimit\u00e2nd, desigur, la imaginea celebrei eroine blestemate sa nu fie crezuta, in ciuda marilor adevaruri pe care le rosteste, fapt subliniat si de epigraful extras \u201eDin mitologia greaca\u201c: \u201eC\u00e2nd Casandra a respins iubirea lui Apollo, el a blestemat-o ca nimeni sa nu-i creada profetiile.\u201c Situatia esentiala din acest roman tocmai aceasta va fi, in fond. Caci Robert Bork, cercetator american de prestigiu, pasionat de studierea viitorului si de descoperirea mijloacelor prin care oamenii ar putea sa traiasca \u2013 in adevaratul sens al cuv\u00e2ntului \u2013 intr-o lume mai buna va fi luat in r\u00e2s atunci c\u00e2nd va sustine punctul de vedere enuntat de un straniu personaj, numit \u201ecalugarul cosmic Filotei\u201c care, de pe o statie orbitala a Rusiei, prezice un inevitabil sf\u00e2rsit al omenirii, anuntat, dupa parerea sa, de un asa-numit \u201estigmat al Casandrei\u201c, un semn misterios ce ar aparea pe fruntea viitoarelor mame, o data ce embrionul detecteaza amenintarile atotprezente in lumea in care urmeaza sa vina. Si nu numai ca va fi luat in r\u00e2s ci, intr-o scena cutremuratoare, el va fi de-a dreptul linsat. Mai int\u00e2i mediatic, iar apoi chiar fizic, de sustinatorii unui anumit candidat la presedintia Statelor Unite, prea putin preocupat de altceva in afara numarului potential de voturi pe care ar urma sa-l obtina la alegeri.
\nPoate ca unii cititori, doritori sa regaseasca in aceasta carte modelele specifice marilor scrieri ale secolului XX, vor fi dezamagiti, cel putin partial, de faptul ca, uneori, personajele din acest roman nu au o reala profunzime psihologica, fiind prea frecvent, \u201eplate\u201c, iar nu \u201erotunde\u201c, ca sa repetam formula dihotomica a lui E. M. Forster. Cu toate acestea, insa, ceea ce lipseste la nivelul complexitatii psihologice a personajelor este compensat \u2013 chiar daca, sa spunem, nu intotdeauna in totalitate \u2013 de neobisnuita situatie pe care autorul reuseste s-o construiasca implic\u00e2nd, pe de o parte, receptorul, iar pe de alta, romanul in ansamblu, precum si lumea fictionala in care evolueaza protagonistii. Caci \u201eStigmatul Casandrei\u201c c\u00e2stiga in forta de semnificatie mai ales prin aducerea in discutie a preocuparii constante ce ameninta, nu o data, sa devina o adevarata obsesie a epocii contemporane in ansamblu pentru inginerie genetica si pentru experimente de tot felul (dintre care, cu ani in urma, in Rusia Sovietica, crearea \u201efetusilor-X\u201c, copii ai nimanui, insam\u00e2ntati in \u201euterele-incubator\u201c ale unor mame purtatoare provenite din inchisorile comuniste, care, deci, nu aveau nici o libertate de decizie sau de actiune a reprezentat un tragic adevar). De aici, desigur, si nota implicita de atentionare, veritabil semnal de alarma pe care autorul nu ezita sa-l traga in ceea ce priveste foarte posibila scapare de sub control a oricarei experiente de acest gen, Aitmatov raport\u00e2ndu-se, evident, la scenarii consacrate, merg\u00e2nd, subtextual, p\u00e2na la celebrul exemplu al lui \u201eFrankenstein\u201c. Pericolele tehnicizarii excesive sunt, desigur, mari, in perioada contemporana; in fond, cititorul stie perfect acest lucru si din romanele lui Kurt Vonnegut (mai ales din \u201eBufoniada\u201c), amenint\u00e2nd nu doar sa distruga dintr-o data rasa umana, ci, mai grav, s-o transforme astfel inc\u00e2t sa devina de nerecunoscut intr-un viitor nu foarte indepartat. Dar \u201eStigmatul Casandrei\u201c nu este, in ciuda tuturor acestor detalii, o scriere complet sumbra, asa cum sunt, de pilda, \u201eMara and Dann\u201c, de Doris Lessing, sau \u201eThe Slynx\u201c, indrazneata satira futurista a Tatyanei Tolstaya. Faptul se datoreaza, in primul r\u00e2nd, modului in care Aitmatov ii construieste, ca personaje, pe Robert Bork si pe sotia acestuia, Jessy, ei av\u00e2nd dimensiuni cu adevarat convingatoare si profund umane, in mijlocul unei lumi a lozincilor si a propagandei electorale. In plus, scriitorul stie cum sa sublinieze mai cu seama sentimentul esecului care il marcheaza pe Bork atunci c\u00e2nd realizeaza, finalmente, ca nu e capabil sa opreasca (si cu at\u00e2t mai putin sa controleze!) uriasul tavalug al mijloacelor de informare infuriate, al carui efect va fi insasi uciderea sa. In fond, tocmai el este cel care salveaza cartea aceasta de transformare intr-o scriere tip S. F. construita pe baza uneia si aceleiasi note (ideologice, purt\u00e2nd, insa, masti estetice) si ii pastreaza p\u00e2na la final dimensiunile de roman propriu-zis, in ciuda tuturor obiectiilor, de fond sau de forma, care i se pot aduce. In plus, nu putem pierde din vedere notele de umor si ironia, care au darul de a umaniza chiar si atmosfera cibernetica din statiile orbitale rusesti sau a manifestatiilor din Piata Rosie
\nDemiurgul cel Imperfect<\/strong>
\nIncerc\u00e2nd sa creioneze o mai putin conventionala fresca a vietii contemporane, Cinghiz Aitmatov a fost interesat si de transformarea unor surse literare mai vechi si, implicit, de raportarea la c\u00e2teva linii esentiale ale traditiei culturale occidentale, dintre acestea mai evidente fiind, desigur, povestirile gotice, si scrierile tip science-fiction. Toate acestea se pot regasi, pe fragmente, in \u201eStigmatul Casandrei\u201c, doar in acest fel reusind autorul sa creeze o atmosfera apasatoare, dar nu intru totul intunecata, imbogatita cu o serie de note desprinse parca din literatura distopica ce nu puteau lipsi din cadrul unui asemenea demers. In acest fel, cumva indirect, cititorul intelege care sunt adevaratele valori pe care Aitmatov le apara, iar si iarasi, dintre acestea detas\u00e2ndu-se, desigur, acele aspecte care definesc cea mai profunda umanitate: limbajul si apropierea fata de semeni. De aici si semnificatiile iubirii in aceasta carte, mai ales a celei materne, caci actualul \u201ecalugar cosmic\u201c, fost om de stiinta sovietic, cinic si decis sa nu tina seama de nimic in afara propriei sale ascensiuni pe linie de partid si in domeniul forurilor stiintifice, va ajunge sa se indragosteasca de o detinuta plina de demnitate, pe care nu-i este dat sa o vada dec\u00e2t o singura data, apoi sa o piarda pentru totdeauna, tocmai c\u00e2nd intrevazuse, in si prin ea, posibilitatea salvarii sale de la o existenta menita sa-l duca spre distrugere si anulare spirituala. Si tot el va ajunge, apoi, sa fie de-a dreptul obsedat de importanta dragostei pe care o mama i-ar fi putut-o oferi, daca aceasta nu ar fi ales sa-l abandoneze, cu multi ani in urma, in fata portii unui orfelinat.
\nDe aici, desigur, si ironia profunda care il caracterizeaza pe calugarul cosmic si fostele sale proiecte, de care se va dezice prea t\u00e2rziu, provoc\u00e2nd, astfel, si moartea lui Robert Bork: caci, desi crez\u00e2ndu-se (aproape) perfect, un soi de centru al universului, in epoca in care coordona programul de inmultire a fetusilor-X, el va fi silit, in cele din urma, sa constate esecul acestei intreprinderi de proportii. Insasi creatia se va dovedi, deci, imperfecta, dovada, daca mai era nevoie, a insasi imperfectiunii creatorului \/ creatorilor sai. Dovada, daca mai era nevoie, ca, dupa cum spunea la un moment dat Margaret Atwood, \u201ee imposibil de conceput perfectiunea unei creatii puse la cale de o fiinta imperfecta.\u201c Si de aici, evident, tragedia acestei lumi, dar si a proiectelor pseudo-stiintifice, menite sa uniformizeze rasa umana.
\nIar daca singuratatea sa, dupa ce alege sa devina calugar cosmic si, finalmente, sa se sinucida in direct, momentul fiind transmis de numeroase televiziuni de pe mai multe continente, il sperie pe Filotei \u2013 si ne pune pe g\u00e2nduri, \u00een calitate de cititori \u2013 trebuie sa recunoastem, odata cu Robert Bork, cu Filotei insusi si alaturi de balenele care pl\u00e2ng in oceanele lumii, dar sunt auzite numai de cei alesi \u2013 si putini! \u2013 ca sf\u00e2rsitul lumii devine, astfel, echivalent cu insusi sf\u00e2rsitul comunicarii si intelegerii reale intre oameni, cu anularea sensului (sensurilor!) cuvintelor, \u201eStigmatul Casandrei\u201c depasind, in felul acesta, majoritatea creatiilor de aceasta factura aparute in ultimele decenii \u2013 nu doar prin profunzime (e drept ca nu intotdeauna remarcata de critica literara) \u2013 ci si prin semnalul de alarma pe care, la adapostul acestei scrieri simbolice, Cinghiz Aitmatov l-a tras cu toata hotar\u00e2rea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cinghiz Aitmatov, Stigmatul Casandrei, traducere de Elena Abrudan, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2008 Nu putini au fost criticii care, imediat dupa aparitia, in 1995, a romanului \u201eStigmatul Casandrei\u201c, au afirmat ca, o data cu aceasta carte, scriitorul Cinghiz Aitmatov s-a indepartat de \u201emarea literatura\u201c, c\u00e2ta vreme respectiva creatie ar fi fost, mai degraba, un soi… Cite\u0219te mai mult »Semne si prevestiri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2510,2511,2509,2513,2512],"class_list":["post-3146","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-apocalipsa-mediatica","tag-cinghiz-aitmatov","tag-demiurgul","tag-scriere-parabolic-distopica","tag-stigmatul-casandrei"],"views":3134,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3146","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3146"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3146\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3146"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3146"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3146"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}