{"id":3142,"date":"2010-06-17T10:36:38","date_gmt":"2010-06-17T08:36:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3142"},"modified":"2010-06-17T10:36:57","modified_gmt":"2010-06-17T08:36:57","slug":"literatura-%e2%80%9emigranta%e2%80%9c-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/literatura-%e2%80%9emigranta%e2%80%9c-i\/","title":{"rendered":"Literatura \u201emigranta\u201c (I)"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Am participat cu c\u00e2tva timp in urma la un colocviu despre literatura \u201emigranta\u201c, organizat de Giselle Vahnese, profesoara de literatura franceza si rom\u00e2na la Universitatea din Cosenza (Calabria). Literatura \u201emigranta\u201c sau \u201emigratoare\u201c? Discut aceasta ezitare cu \u201erom\u00e2nistii\u201c care sunt de fata (Rodica Zafiu si Alexandra Vr\u00e2nceanu), dar nu ajungem la o solutie unanim acceptata. Ce este sigur este ca literatura migranta nu se identifica in niciun caz cu literatura exilului sau literatura din exil. Aceasta din urma, incerc eu sa lamuresc lucrurile, contine o dimensiune politica, in timp ce literatura migranta are, la origine, alte ratiuni. Ratiuni istorice, sociale si, mai ales, existentiale.<\/strong><\/em>
\nEste vorba, oricum, de un concept relativ nou si, c\u00e2nd incerc sa ma lamuresc mai bine asupra naturii lui estetice, constat ca definitiile, determinarile, in fine, comentariile facute p\u00e2na acum de comparatisti sunt, teoretic vorbind, aproximative. Unii il compara cu \u201ela coolitude\u201c (coolie este termenul peiorativ \u2013 la origine \u2013 dat muncitorilor indieni adusi sa lucreze in l’Ile Maurice) care, la r\u00e2ndul lui, este pus in legatura \u2013 c\u00e2nd este vorba de cultura \u2013 cu \u201ela n\u00e9gritude\u201c (termen, concept inventat de poetul martinichez Aim\u00e9 C\u00e9saire si acceptat, azi, in istoria culturii). \u201eLa n\u00e9gritude \u00e0 l’indienne\u201c, asadar, cu mentiunea ca fenomenul nu se limiteaza la un popor, o rasa sau la religie anumita, ci cuprinde un spatiu spiritual si, implicit geografic, nedeterminat, adica universal. \u201eLa coolitude\u201c se afirma, altfel zis, peste tot, in Europa, in Africa, in Statele Unite si, bineinteles, in Asia… Revista \u201eMissives\u201c, coordonata de Josette Rasle, i-a dedicat in 2004 un numar \u201ecoolitudinii\u201c si, citind textele reproduse aici, deduc ca urmasii indienilor din l’Ile Maurice au ajuns, intre timp, peste tot in lume si, c\u00e2nd devin scriitori, exploateaza imaginarul colectiv in care se amesteca istoriile, culturile, experimentele individuale si lingvistice…
\nO forma, am putea zice, de multiculturalism sau transculturalism manifestat in limbi de circulatie universala cu precadere in engleza. \u201eLa coolitude est la force po\u00e9tique que I’attendais\u201c, marturiseste in 1997 C\u00e9saire, care \u2013 suntem avertizati \u2013 avea si el un element \u201ecoolie\u201c in poezia sa, la fel cu Saint-John Perse (Alexis Saint-L\u00e9ger)… J.M.G. Le Cl\u00e9zio, care se socoteste el insusi \u201eun errant de la litt\u00e9rature\u201c (nascut la Nice, tatal sau era \u201emauricien\u201c) observa intr-o prefata la romanul lui V.S. Naipaul (scriitor reprezentativ pentru fenomenul coolitudinii) ca literatura iesita din acest mediu exprima o disperare inteligenta si amara, este ironica si sarcastica (un sarcasm, zice el, sumbru si, in acelasi timp, comic), in fine, ironia si sarcasmul nu impiedica insa manifestarea miturilor si obsesiile originare. \u201eEste ca si c\u00e2nd ea reinventeaza in India \u2013 scrie prozatorul francez, referindu-se la plutonul indian, cel mai numeros si mai expresiv in interiorul acestui proces rasp\u00e2ndit in toate continentele \u2013 dar o Indie complicata enorm, comprimata, redusa la dimensiunea unei insule\u201c…
\nAsadar: mituri, fantasme, disperare, sarcasm intunecat, ironie inteligenta, joc de cuvinte, o nota de ranchiuna, siretenie si, fatal, o dorinta de revansa… In ce limba exprima, ma intreb, un autor din sfera coolitudinii aceasta experienta? Si, mai ales, ce sanse are ca literatura sa se impuna si, inca o data, in ce spatiu cultural?…
\n*
\nRevin la literatura migranta si la colocviul de la Universitatea din Cosenza care s-a concentrat asupra literaturii rom\u00e2ne, cu precadere asupra lui Panait Istrati, Eliade, Cioran, Andrei Codreanu si D. Tepeneag… Scriitori \u201emigranti\u201c sau scriitori \u201ein exil\u201c? Statutul lor (si al altor scriitori din diaspora secolului al XX-lea) difera de la caz la caz. Unii au plecat in exil si au devenit, fatalmente, \u201emigranti\u201c, altii au fost dusi de soarta si, parasind limba materna, au incercat sa se afirme in limba de adoptie. In toate situatiile, limba este elementul esential pentru ca literatura insasi este o expresie a limbii in care este scrisa. Sunt si cazuri mai complicate, ca Panait Istrati, pe care istoricii literaturii rom\u00e2ne il ignora (in speta, G. Calinescu), pe motiv ca a scris in franceza, iar istoricii literaturii franceze il ignora si ei, desi autorul \u201eKirei Kiralina\u201c si al lui \u201eMos Anghel\u201c continua sa fie editat (de Gallimard!) si citit. Eroarea este, cred, a criticii rom\u00e2nesti care uita faptul ca Istrati, un extraordinar povestitor, si-a scris o parte din opera lui in rom\u00e2neste, iar imaginarul intregii sale opere iese din spatiul balcano-dunarean… Aceasta este insa o problema ce merita a fi discutata separat.
\nCum se vede, dar, literatura rom\u00e2na migranta de la Cosenza, situata in inima Calabriei, acolo unde lucratorii rom\u00e2ni au ajuns deja in vremurile de criza morala si economica din ultimele decenii?!… T\u00e2narul Danillo De Salazar, asistent la Catedra de Rom\u00e2na, ma pune la curent cu situatia demografica si culturala a Calabriei in drumul pe care il facem impreuna de la Aeroportul Lamezia Terme la Cosenza… Rom\u00e2nii sunt in aceasta regiune muntoasa si saraca (in raport cu nordul Italiei) relativ putini, sunt seriosi, lucreaza in constructii, nu fac, de regula, probleme localnicilor… La Universitate sunt c\u00e2tiva studenti si doctoranzi rom\u00e2ni, cu unii dintre ei stau de vorba in pauzele colocviului. Au invatat deja italiana si pregatesc acum teze despre Eliade si Blaga, sub conducerea stiintifica a aceleiasi inimoase profesoare, Giselle Vahnese, care, imi marturiseste, a facut o veritabila pasiune pentru literatura rom\u00e2na. At\u00e2t de puternica inc\u00e2t a parasit literatura francez\u00e3 pentru literatura lui Eminescu si Blaga… C\u00e2nd ne despartim, imi ofera doua carti (coordonate de ei) despre imaginarul rom\u00e2nesc si despre motivul baladei \u201eMesterul Manole\u201c in poezia lui Fundoianu si Paul Celan. O citesc pe ultima, in lunga mea calatorie de intoarcere de la Cosenza la Bucuresti, si constat ca profesoara de la Universitatea din Calabria, descifreaza bine poezia acestor doi \u201emigranti\u201c europeni, cu destine tragice (unul dispare in lagarul de la Auschwitz, altul se arunca in Sena dupa ce familia lui disparuse in alt lagar nazist)… O citeste si o interpreteaza admirabil. Iata, dar, ca in Italia se poate vorbi nu numai de manglitorii, cersetorii, violatori rom\u00e2ni, se poate vorbi si despre Rom\u00e2nia spiritului. Deocamdata, e drept, Rom\u00e2nia spiritului migrant.
\n*
\nNeintrodus, deocamdata, in toate tainele conceptului citat mai sus, am prezentat la colocviul de la Cosenza un mic comentariu eseistic despre trei scriitori rom\u00e2ni care ar putea intra, la rigoare, in spatiul literaturii migrante. Asadar:
\nPlace F\u00fcrstenberg, 1977:
\nO fotografie si trei destine in exil
\nM-am g\u00e2ndit mai int\u00e2i sa numesc interventia mea \u201eTrei rom\u00e2ni la Paris\u201c sau \u201eTrei rom\u00e2ni in Piata F\u00fcrstenberg\u201c, pornind de la o fotografie celebra care reprezinta pe la sf\u00e2rsitul anilor ’70 pe Eug\u00e8ne Ionesco, Cioran si Mircea Eliade. Se revedeau, aici, dupa multe decenii, dupa ce, in primii ani dupa razboi, tineri, saraci, cu un viitor nesigur, se int\u00e2lnisera in aceeasi piata unde se afla muzeul Delacroix, in spatele bisericii Saint-Germain de Pr\u00e9s… Tinerii rom\u00e2ni din anii ’40 aveau acum (in septembrie 1977) alt statut: unul dintre ei (Eug\u00e8ne Ionesco) fusese primit in Academia Franceza, Eliade era de multi ani profesor la Universitatea din Chicago si devenise celebru prin studiile lui privitoare la istoria religiilor, iar Cioran, eternul boem din Cartierul Latin, c\u00e2stigase si el o glorie pe care n-o dorise niciodata: era, acum, socotit un mare moralist (cel mai important, zice Claude Mauriac, dupa Voltaire) si chiar un mare prozator (cronicarul literar al revistei \u201eL’Express\u201c, Angello Rinaldi, il numeste: ultimul mare prozator al modernitatii)…
\nTrei istorii, trei destine, trei tipuri de scriitura. O origine comuna: toti trei se nascusera in Rom\u00e2nia \u2013 unul la Bucuresti (Eliade), altul la Slatina (E. Ionescu), iar ultimul (Cioran) intr-un sat de l\u00e2nga Sibiu (Rasinari)… Toti trei alesesera, in primi ani dupa razboi, exilul. Exilul politic. Eliade si Cioran manifestasera, inainte de razboi, simpatii politice pentru extrema dreapta si, daca s-ar fi intors in tara, ii astepta in mod sigur inchisoarea; Eugen Ionescu atacase intr-un articol (din 1946) armata rom\u00e2na si fusese condamnat, in urma unui proces de calomnie, la 6 ani de puscarie si inca 5 ani de interdictie. Asa ca cei trei tineri rom\u00e2ni hotar\u00e2sera sa ram\u00e2na in Franta, fara mari sanse de succes in cariera lor literara si filosofica. Dincolo de alte obstacole (materiale, politice, existentiale!), ii p\u00e2ndea, ca scriitori, obstacolul cel mai mare: limba. Biografiile lor se deosebesc la acest punct. Cioran invatase, ca limba straina, germana. Eliade \u2013 statuse trei ani in India (1928-1931) si, in timpul razboiului, fusese atasat cultural la Londra si Lisabona. Limba lui de comunicare internationala era engleza. Eugen Ionescu zice ca mama lui, Th\u00e8rese Ipcar, este franceza. Documente descoperite recent arata ca, in fapt, Th\u00e8rese se nascuse la Craiova (Rom\u00e2nia). Sigur este ca Ionescu isi petrece copilaria si o parte din adolescenta (p\u00e2na la 13 ani) in Franta. Pentru el, franceza reprezinta, dar, limba materna. Invata rom\u00e2neste c\u00e2nd vine in Rom\u00e2nia (1923-1924). Invata, oricum, repede si bine, pentru ca peste doi-trei ani incepe sa publice in Revista Liceului \u201eSf\u00e2ntul Sava\u201c articole de critica literara si critica plastica iar peste c\u00e2tiva ani scrie (si publica) \u201eElegii pentru fiinte mici\u201c (1931)…
\nRevenind in Franta (int\u00e2i ca bursier, 1938-1939) apoi ca atasat de presa la Vichy (1942) si decis in 1947-1948 sa ram\u00e2na definitiv in Franta, t\u00e2narul Eug\u00e8ne Ionesco este in avantaj fata de colegii sai de generatie: nu are dificultati cu limba in care vrea sa se afirme ca dramaturg si nici dificultati de ordin politic. Fusese un intelectual de st\u00e2nga si, acum, dupa razboi, intelighenzia de st\u00e2nga din Franta este la putere. In 1934 credea ca daca ar fi francez ar fi genial. Cel putin asa spune el intr-o propozitie din volumul \u201eNu\u201c (1934): \u201edaca as fi francez as fi genial\u201c… Devenise francez… Mai ram\u00e2nea sa dovedeasca, prin opera literara, ca este si genial… Se intinereste cu trei ani (se nascuse in 1909, dar in biografiile publice declara ca s-a nascut in 1912) pentru ca, a explicat el odata, era de neacceptat sa debutezi la Paris la o v\u00e2rsta de peste 40 de ani.
\nCeilalti doi (Cioran si Eliade) aveau mari dificultati, incep\u00e2nd, repet, cu limba (pe care o cunosteau aproximativ) si incheind cu statutul lor social-politic. Eliade incearca sa intre la C.N.R.S. si este refuzat, incearca sa intre in invatam\u00e2ntul universitar si este, tot asa, obstructionat, desi c\u00e2tiva mari intelectuali il sustin. Cioran \u2013 n-a incercat si n-a avut niciodata, p\u00e2na la moarte, ceea ce se cheama in limbajul de azi: un loc de munca. In 1947, incerc\u00e2nd sa traduca pe Mallarm\u00e9 in rom\u00e2neste, isi da seama ca trebuie sa schimbe definitiv limba, adica sa renunte la limba materna. Pentru a putea scrie bine in franceza, studiaza pe moralistii din secolul al XVII-lea si, in 1949, debuteaza cu \u201ePr\u00e9cis de d\u00e9composition\u201c care ii aduce un succes de stima…
\nRezum: trei scriitori din est ajunsi la Paris in jurul v\u00e2rstei de 35 de ani (Eliade are in 1945 \u2013 38 de ani, Ionescu \u2013 36, iar Cioran \u2013 34), cu un statut social foarte precar (toti se pl\u00e2ng in scrisori de lipsa mijloacelor materiale, traiesc din imprumuturi, locuiesc in hoteluri mizerabile), toti trei (din motive diferite) nu se pot intoarce in tara de origine. Inca o nota comuna, importanta: toti trei lasa in urma o opera scrisa in limba rom\u00e2na: Eliade un numar mare de romane de tip existentialist si fantastic, de asemenea c\u00e2teva scrieri stiintifice recunoscute in domeniul sau intelectual; Cioran \u2013 publicase deja cinci carti de eseuri morale de un nihilism radical. Eugen Ionescu, in afara de delicatele \u201eElegii pentru fiinte mici\u201c, publicase un volum de eseuri (\u201eNu\u201c, 1934) in care nega, intr-o maniera uneori ludica, alteori catastrofica, toata literatura rom\u00e2na, inclusiv pe Eliade… Eliade era socotit seful spiritual al generatiei tinere din anii ’30 (numita si generatia \u201ecriterionista\u201c), generatia care voia sa impuna primatul spiritualului. Peste acesti tineri eminenti (cei citati mai sus, dar si altii) s-a pravalit insa o istorie grea (razboiul in care au murit cu aproximatie un milion de rom\u00e2ni, apoi regimul totalitar) care i-a imprastiat peste tot: unii au intrat in puscarie (Mircea Vulcanescu, Noica) altii au luat drumul exilului, iar altii s-au adaptat noului regim politic si si-au schimba temele si ideologia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am participat cu c\u00e2tva timp in urma la un colocviu despre literatura \u201emigranta\u201c, organizat de Giselle Vahnese, profesoara de literatura franceza si rom\u00e2na la Universitatea din Cosenza (Calabria). Literatura \u201emigranta\u201c sau \u201emigratoare\u201c? Discut aceasta ezitare cu \u201erom\u00e2nistii\u201c care sunt de fata (Rodica Zafiu si Alexandra Vr\u00e2nceanu), dar nu ajungem la o solutie unanim acceptata. Ce… Cite\u0219te mai mult »Literatura \u201emigranta\u201c (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2507,1485,2508],"class_list":["post-3142","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-literatura-migranta","tag-multiculturalism","tag-transculturalism"],"views":7075,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3142","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3142"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3142\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3142"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3142"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3142"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}