{"id":3139,"date":"2010-06-17T10:34:27","date_gmt":"2010-06-17T08:34:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3139"},"modified":"2010-06-17T10:34:43","modified_gmt":"2010-06-17T08:34:43","slug":"eminescu-si-contemporanii-sai","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-si-contemporanii-sai\/","title":{"rendered":"Eminescu si contemporanii sai"},"content":{"rendered":"

In \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na in prezent\u201c, sectiunea \u201eTendinta nationala\u201c, capitolul \u201eCulturalitatea Bucovinei\u201c, G. Calinescu aprecia ca \u201eTeodor V. Stefanelli se salva (ca scriitor \u2013 nota mea) cu amintirile despre Eminescu\u201c. De altfel, \u201eAmintirile despre Eminescu\u201c ale bucovineanului, membru al Academiei Rom\u00e2ne, aparute in 1914, deci la un sfert de veac de la moartea Poetului si la jumatate de secol de c\u00e2nd cei doi se aflasera colegi la Gimnaziul din Cernauti, figureaza in bibliografia la \u201eViata lui Mihai Eminescu\u201c, dar si in cea a \u201eIstoriei\u2026\u201c, ca sursa documentara ce nu putea fi ignorata.<\/strong><\/em>
\nTeodor V. Stefanelli l-a cunoscut bine pe Eminescu, mai ales in perioada c\u00e2nd acesta era elev la Cernauti si in cea vieneza in calitate de membru al Societatii \u201eRom\u00e2nia Juna\u201c, in al carei ALMANAH publica, in primavara lui 1893, poemul \u201eLuceafarul\u201c.
\nIn \u201eAmintiri\u2026\u201c, Stefanelli evoca epizoade, cum le numeste memorialistul, din biografia lui Eminescu, cu accent pe preocuparile si habitudinile acestuia, ca si privind relatiile poetului cu contemporanii sai. Rezulta daca nu un portret in adevaratul inteles al cuv\u00e2ntului, oricum niste linii importante la un posibil profil moral al lui Eminescu.
\nFireste, asupra veridicitatii celor relatate in asemenea scrieri pluteste intotdeauna o umbra de indoiala. In cazul lui Stefanelli nu e vorba de a pune sub semnul intrebarii sinceritatea, probitatea sau macar bunele lui intentii. Spirit pozitiv, intelectual distins al epocii si generatiei sale, Stefanelli pastra, cum spune Nicolae Iorga, \u201eo duioasa memorie\u201c in ceea ce-l priveste pe Eminescu. Dar nu numai din acest motiv e necesara o anumita rezerva fata de marturiile pe care ni le-a lasat. In fond, genul insusi, memorialistica, o impune. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t ne sunt restituite momente si fapte ce tin de biografia lui Eminescu, a carui figura, inca de la finele veacului al XIX-lea, darmite la 1914, c\u00e2nd apar \u201eAmintirile…\u201c sale, capatase dimensiuni de mit. Un mit fascinant, reintemeietor, care \u2013 asa cum credea si imi spunea Petru Cretia intr-un interviu pe care l-am publicat in \u201eAdevarul\u201c din 13 iunie 1992 \u2013 trezeste in sufletul rom\u00e2nului ceva ce seamana cu o compensare si cu o perpetua regasire de sine. Cu acest sentiment si cu aceasta stare citim si amintirile despre Eminescu ale unor contemporani ai lui. Exista din acest punct de vedere, e drept, si o inertie, o rezistenta a mentalului nostru. Nu suntem dispusi sa acceptam reintoarcerea mitului in pulberea realitatii din care s-a nascut. O astfel de reintoarcere este resimtita ca un fel de tradare ori ca o frustrare greu de suportat. O oarecare senzatie de neverosimil, de artificialitate o ai citind \u201eAmintirile\u2026\u201c lui Teodor V. Stefanelli. Ea e generata si de stilul usor vetust al autorului, stil nelipsit totusi de un anumit farmec, dar principala ei cauza se afla, repet, in mentalul nostru. Trebuie sa te numesti G. Calinescu pentru a-l privi as spune de la egal la egal pe Eminescu cel real, concret, terestru. De la o atare inaltime Calinescu putea afirma, in faimoasa conferinta \u201eM. Eminescu, poet national\u201c, rostita la Academie, in 1964: \u201eViata lui se confunda cu opera, Eminescu n-are alta biografie. Un Eminescu depasind v\u00e2rsta pe care a trait-o ar fi ca un poem prolix\u201c. Subiacent, marele critic isi \u201elegitima\u201c proiectia epica, formula romanesca in care a inteles \u2013 folosind, desigur, toate izvoarele, marturiile ce le-a avut la indem\u00e2na \u2013 sa scrie inegalabila p\u00e2na astazi si foarte probabil multa vreme de acum incolo \u201eViata lui Mihai Eminescu\u201c.
\nPe de alta parte, la data c\u00e2nd au aparut (1914), dar cu siguranta si peste aproape 70 de ani, adica in 1983, c\u00e2nd au fost republicate in colectia \u201eEminesciana\u201c a Editurii Junimea din Iasi, \u201eAmintirile\u2026\u201c lui Stefanelli se inscriau in r\u00e2ndul restituirilor aflate in orizontul de asteptare al cititorului rom\u00e2n, interesat, totusi, de biografia celui pe care Pompiliu Constantinescu il caracteriza cu o sintagma memorabila: institutie nationala. O institutie ce dainuie, care nu se clatina la nici o zguduire, la nici o revizuire de canon.
\nDin insemnarile lui Stefanelli se desprind c\u00e2teva insusiri ale omului Eminescu \u2013 mai degraba nesociabil, cu o constiinta matura inca de la o v\u00e2rsta frageda, de o sobrietate incomoda pentru multi, alergic la bascalia autohtona, ceea ce adeseori da impresia unei oarecari lipse de umor, intelectual profund \u201ecare se multumea cu lumea g\u00e2ndurilor sale si in aceasta lume nu se plictisea niciodata\u201c, patriot luminat si inflexibil c\u00e2nd c\u00e2nd era vorba de demnitatea, drepturile inalienabile si istoria rom\u00e2nilor. Mai presus de anvergura sa intelectuala, de curiozitatea si preocuparea de a se informa in diverse domenii, fara vreun scop lucrativ, de capacitatea de \u201ea se rusina ca nu stie tot\u201c, cum zicea Constantin Noica intr-o prelectiune de neuitat tinuta la Casa Pogor, pentru Eminescu \u2013 asa cum l-a cunoscut Stefanelli \u2013 erau nobletea g\u00e2ndului, generozitatea, discretia, cultul adevarului si mai ales cultul prieteniei at\u00e2t de rare atunci, acum si intotdeauna pe aici, pe la noi. \u201eEminescu daca-i era cuiva prieten, tinea la d\u00e2nsul cu toata sinceritatea ce-l caracteriza si care era una din cele mai frumoase virtuti ale sale\u201c \u2013 isi aminteste colegul poetului.
\nNu e de mirare ca lui Eminescu ii apartine o cugetare ce avea sa fie selectata si inclusa intr-un \u201eDictionar de citate din lumea intreaga\u201c, aparut la Paris in 1980: \u201ePasiunea inalta, pasiunile injosesc\u201c.
\nPretioase sunt marturiile privind lecturile lui Eminescu, in r\u00e2ndul acestora un loc insemnat av\u00e2ndu-l cartile vechi rom\u00e2nesti si marile opere ale filosofiei si literaturii universale. Il interesau in egala masura teatrul si muzica. \u201eAmintirile…\u201c contin date si observatii directe in acest sens, mai mult dec\u00e2t concludente, referitoare indeosebi la perioada pe care poetul a petrecut-o la Viena.
\nEvocarea intitulata \u201eEminescu si Serbarea de la Putna\u201c atesta, o data in plus, ca ideea organizarii serbarii din 1871, care a adunat in jurul morm\u00e2ntului lui Stefan cel Mare mii de tineri \u2013 \u201eat\u00e2ta amar de inteligenta, tot barbati marcanti, din toate tarile locuite de rom\u00e2ni\u201c \u2013 a apartinut lui Eminescu. Momente ale serbarii sunt rememorate de Stefanelli cu o fina vibratie lirica.
\nCel mai important lucru pentru intiatorul manifestarii era \u201erezultatul moral\u201c, altfel spus impactul serbarii asupra constiintei tinerei generatii: \u201eSe va ridica simtul national, aproape adormit p\u00e2na acum si va lua alt cuv\u00e2nt, iar studentii ce au sosit din toate partile si au facut cunostinta si legaturi de prietenie intre d\u00e2nsii vor lua cu sine impresii nesterse si vor fi propagatorii cei mai zelosi ai ideii ca, lucr\u00e2nd uniti si condusi de acelasi ideal, vor contribui la desteptarea si marirea neamului lor in provinciile de unde se trag\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na in prezent\u201c, sectiunea \u201eTendinta nationala\u201c, capitolul \u201eCulturalitatea Bucovinei\u201c, G. Calinescu aprecia ca \u201eTeodor V. Stefanelli se salva (ca scriitor \u2013 nota mea) cu amintirile despre Eminescu\u201c. De altfel, \u201eAmintirile despre Eminescu\u201c ale bucovineanului, membru al Academiei Rom\u00e2ne, aparute in 1914, deci la un sfert de veac de… Cite\u0219te mai mult »Eminescu si contemporanii sai<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[2505,2506],"class_list":["post-3139","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eminescu-si-contemporanii-sai","tag-teodor-v-stefanelli"],"views":6818,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3139","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3139"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3139\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3139"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3139"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3139"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}