{"id":3132,"date":"2010-06-17T10:28:52","date_gmt":"2010-06-17T08:28:52","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=3132"},"modified":"2010-06-17T10:30:18","modified_gmt":"2010-06-17T08:30:18","slug":"filosofia-o-chestiune-de-ton","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filosofia-o-chestiune-de-ton\/","title":{"rendered":"Filosofia, o chestiune de ton"},"content":{"rendered":"

Textul de mai jos reproduce prelegerea festiva sustinuta duminica 6 iunie 2010, la invitatia\u00a0 si \u00een prezenta promotiei 2010 (nivel licenta) a Departamentului de Filosofie al Universitatii Babes-Bolyai,
\nCluj-Napoca.<\/strong><\/em><\/p>\n

Cred ca este pentru prima data de c\u00e2nd vorbesc la astfel de ceremonii c\u00e2nd \u00eendraznesc si prefer sa ma adresez mai degraba parintilor si nu absolventilor. Motivele ar fi mai multe, sa zicem doar ca, \u00een ce-i priveste pe cei din urma, am speranta ca ma voi re\u00eent\u00e2lni cu unii dintre studenti la cursurile de master, pe holuri, la o cafea, sau, nu-i asa, on line.
\nAs spune o vorba parintilor, pentru ca ei s-au \u00eentrebat ne\u00eencetat de trei ani \u00eencoace \u201eoare ce-o sa faci cu filosofia?\u201c, pentru ca ei traiesc cu mai multa apasare grija zilei de m\u00e2ine pentru copiii lor, care au luat un fel de decizie privind viitorul, o decizie pe care ei, parinti bugetari, privati sau pensionari, nici astazi nu o \u00eenteleg. \u00cen cel mai bun caz, de dragul odraslelor lor, dar si \u00eencrezatori \u00een potentialul si \u00een curajul lor, i-au lasat sa-si urmeze propria alegere, \u00eenlatur\u00e2nd pentru o vreme din minte grija diplomei, a meseriei sau a salariului, oferindu-le bucuria unui ragaz de alegeri printre \u00eentrebarile si adevarurile lumii si sper\u00e2nd ca \u00een felul acesta sa se gaseasca pe ei \u00eensisi \u00een aceste cautari.
\n\u00cemi \u00eengadui, asadar, sa vorbesc pentru o clipa \u00een numele acestor studenti\/absolventi si \u00een numele unei mici comunitati de supravietuitori ai filosofiei.
\n\u00cen aceasta vorbire, \u00eentr-un moment precum acesta si \u00een vremuri precum cele pe care le traim, trebuie sa ne ferim de doua tentatii ale facilitatii: triumfalismul si catastrofismul. Ceremonia la care suntem partasi ne \u00eendeamna sa uitam o clipa de toate neajunsurile si sa celebram cu fast, asa cum se cuvine, de altfel, un moment de bucurie, demn de pastrat \u00een memorie peste ani. Consider \u00eensa ca nici macar un astfel de moment nu trebuie sa ne ispiteasca sa lansam cuvinte mari, pastr\u00e2ndu-ne luciditatea si modestia \u00een raport cu o situatie dificila si a societatii, dar si a universitatii, cu at\u00e2t mai mult a filosofiei. Pe de alta parte, nimic nu e mai tentant dec\u00e2t sa transformam saracia de imaginatie si de solutii \u00eentr-un discurs apocaliptic, pentru ca profetii de serviciu ai lumii s-au hranit epoci la r\u00e2nd din mizeria si tragediile lumii, ascunz\u00e2ndu-si astfel propria lipsa de originalitate sau de initiativa. Filosofia mai are o sansa \u00een panica \u00eenconjuratoare daca va sti sa-si gaseasca tonul potrivit, ritmul pe care sa se desfasoare \u00een acord cu unele ritmuri ale societatii, si nu cu toate, ram\u00e2n\u00e2nd un fenomen de actualitate, dar nu unul de moda, \u00een priza nu cu stirile de la ora 5 sau 7, ci cu evenimentele majore care pot sa dea sens la ce ni se \u00eent\u00e2mpla, \u00een parte si \u00eempreuna.
\nCaut\u00e2nd un astfel de ton potrivit, nu va voi vorbi invoc\u00e2nd nume mari si autoritati din domeniul meu de cercetare, filosofi pe care sa-i credeti mai abitir dec\u00e2t pe mine \u2013 fie si numai pentru ca am convingerea ca oricare dintre colegii mei profesori v-ar putea spune ceea ce vreau va spun eu acum, aleg\u00e2nd alte nume si alte modele de \u00eentelepciune din istorie sau de astazi.<\/p>\n

Ce vreau sa va spun? C\u00e2teva lucruri simple, as zice aproape de bun simt. Fiind de acord cu dumneavoastra ca bunul simt a devenit o marfa rara, nu numai \u00een politica si la televizor, dar chiar si \u00een universitate.
\nAs vrea sa \u00eencep cu o marturisire: noi nu le-am dat \u00een trei ani acestor studenti o meserie. Si chiar daca vor mai sta doi ani, pentru master, si \u00eenca trei sau patru, pentru doctorat, tot n-o sa le dam o meserie. Nici noi nu putem s-o facem si nici ei nu cred ca vor. Noi nu putem, pentru ca meseria de filosof nu se regaseste \u00een nomenclatorul profesiilor din Rom\u00e2nia. Si nu putem nici c\u00e2t puteam acum zece ani (c\u00e2nd un absolvent de filosofie putea preda filosofie \u00een orice liceu), \u00eenainte ca aceasta materie sa fie alungata din licee, pentru a fi \u00eenlocuita cu niste monstruozitati de denumiri la moda care au ambitia sa-i transforme pe toti liceenii \u00een mari antreprenori si businessmani de succes. Si putem chiar mai putin acum, deoarece managerii actuali ai \u00eenvatam\u00e2ntului cauta sa elimine si logica dintre discipline, poate din teama ca prostirea zilnica prin televiziune si publicitate nu va fi chiar completa, ca acesti tineri formati un pic altfel nu vor deveni chiar clientii abrutizati de fericirea cumpararii ultimului obiect la moda, ca s-ar putea g\u00e2ndi putin \u00eenainte s-o faca si astfel ar gripa motorul masinariei de produs si consumat fericire pe banda rulanta.
\nDar si sa fi putut noi sa le dam o meserie, nu cred ca vor fi vrut ei o meserie. Pentru ca acesti studenti, acesti c\u00e2tiva absolventi, sunt o minoritate, pe c\u00e2t de putin numeroasa, pe at\u00e2t de demna fata de ea \u00eensasi si demna de admiratia noastra. C\u00e2nd spun asta, nu vreau sa le flatez orgoliul, vreau doar sa va conving de c\u00e2teva lucruri elementare.
\nScolile noastre superioare sunt \u00eennebunite dupa profit, dinspre conducere, si dupa meserii banoase, dinspre studenti. Specializarile la moda azi produc en gros absolventi a caror singura preocupare \u00een cei trei sau cinci ani de scoala este sa obtina patalamaua cu care sa se angajeze numaidec\u00e2t fie \u00eentr-un post linistit, fie \u00eentr-un post bine platit (si daca se poate \u00een am\u00e2ndoua, cu at\u00e2t mai bine). De cealalta parte, profesorii au devenit ei \u00eensisi masini de predat, simple jaloane de depasit \u00een cursa tot mai rapida catre diploma, dependenti \u00een traiul lor de zi cu zi de taxele pe care le platesc acesti cumparatori de iluzii cu diploma care sunt studentii.
\nCalitatea actului educational e lesne de \u00eenteles si pentru cineva din exteriorul sistemului: formam mii de economisti pe an, dar economia noastra e la pam\u00e2nt; scoatem sute de juristi \u00een fiecare generatie, dar avem cel mai corupt si mai incoerent sistem juridic din Europa. Avem sectii peste sectii de relatii internationale, dar nu putem evita bazicele gafe diplomatice, facute de dinozauri uitati \u00een posturi de pe vremea lui Ceausescu. E plina universitatea de oferte \u00een stiintele comunicarii, jurnalism, publicitate, etc., dar tot ce vedem la televizor si \u00een presa frizeaza analfabetismul, vulgaritatea si oportunismul carieristic. Nu are sens sa continuam cu exemplele, imaginati-va dumneavoastra bunaoara ce specialisti \u00een stiinte politice formam, g\u00e2ndindu-va doar o clipa la tinerii din politica rom\u00e2neasca, al caror nume tocmai \u00eemi scapa acum\u2026
\n\u00cen tot acest entuziasm general al diplomelor si carierelor de tip copy-paste, ram\u00e2n c\u00e2teva oaze de ciudatenie, precum filosofia, matematica, fizica, literele, discipline fundamentale, discipline prafuite, prea putin pe gustul celor mici, pentru ca te obliga sa citesti mult, sa g\u00e2ndesti c\u00e2t de c\u00e2t, sa parasesti retetele traditionale. Si dupa ce faci tot acest efort, rasplata e pe masura: fara joburi sau cu salarii de mizerie, profesorii sau intelectualii, savantii formati azi \u00eengroasa r\u00e2ndurile grupurilor precare.<\/p>\n

Va spuneam ca noi, profesorii de filosofie, nu putem certifica printr-o meserie formarea \u00een filosofie a studentilor nostri. Dar \u00eendraznesc sa va spun ca le putem da mai mult si altceva dec\u00e2t o diploma sau o meserie. \u00cencerc, pentru asta, sa va conving de c\u00e2teva adevaruri simple, nu pentru a va consola, parinti si studenti, ci pentru a cerceta o clipa temeiurile intrarii si orientarii acestor tineri \u00een viata adulta.
\nAceste adevaruri ne sunt tuturor la \u00eendem\u00e2na, sa le luam repede pe r\u00e2nd:<\/p>\n

1. Niciodata \u00een istorie at\u00e2ta informatie nu a fost accesibila at\u00e2tor oameni si cu at\u00e2ta usurinta. \u00censa poate tot niciodata n-am fost mai putin \u00eenzestrati sa transformam aceasta informatie \u00een cunoastere, iar, prin asta, sa ne formam si sa dam un sens existentei noastre si a celei a lumii noastre. Bombardati zilnic cu o cantitate inflationista de stiri, dependenti de noutate si de efemerul ei, n-o putem asimila, n-o putem transforma \u00een mod de viata, nici macar n-o putem transpune \u00een chiar actul educational, \u00een cursuri, \u00een seminarii si dezbateri, dinspre cei \u00eenvatati \u00eenspre cei (\u00eenca) dornici sa \u00eenvete. Cei trei ani de studii \u00een filosofie au \u00eencercat totusi si asta: sa-i \u00eenvete pe studenti sa discearna \u00eentre zgomot si informatie pertinenta, sa-l ignore pe cel dint\u00e2i si s-o ierarhizeze pe cea din urma, sa se aseze \u00een v\u00e2rtejul informational care-i \u00eenconjoara, sa \u00eencerce sa faca deosebirea \u00eentre ceea ce are sens si ceea ce este absurd, \u00eentre ceea ce are \u00eensemnatate si ceea ce se pierde numaidec\u00e2t dupa ce s-a \u00eent\u00e2mplat sau s-a spus. A \u00eentelege ce se \u00eent\u00e2mpla cu noi azi nu este numai o preocupare gratuita, de lux, a c\u00e2torva intelectuali nelinistiti; dimpotriva, este chiar sansa supravietuirii individuale si colective \u00eentr-o societate globala \u00een care orice structura e deschisa si mobila, iar informatiile depind de puteri, de institutii, de persoane ale caror chipuri si intentii ne ram\u00e2n adeseori necunoscute. E adevarat ca a \u00eentelege ce se \u00eent\u00e2mpla nu-ti da pe loc un statut social privilegiat si nici satisfactii materiale imediate, dar te ajuta sa nu te prabusesti atunci c\u00e2nd peretii fragili ai constructiilor noastre comune se dar\u00e2ma.<\/p>\n

2. Rareori \u00een istorie informatia a fost at\u00e2t de putin inocenta; altfel spus, suntem actorii, martorii si victimele unor mecanismele subtile si eficiente de manipulare. Am venit din comunism cu o foame nesf\u00e2rsita de informatie si de imagine si de douazeci de ani le consumam asa cum consumam orice alt bun material: adica masiv, pe nerasuflate, fara discernam\u00e2nt. Credem cu o credinta aproape religioasa \u00een ce vedem si ce auzim si avem nevoie mereu de mai mult, (putine tari se pot lauda cu at\u00e2tea canale de televiziune\u2026), de mai multe socuri, de mai mult senzational, de mai mult tragic, de mai mult intim exhibat ca spectacol public. Si pentru ca exista totusi din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd riscul sa ni se aplece, adica sa nu mai credem \u00een tot ce ni se spune si ni se arata, pentru ca uneori cererea ram\u00e2ne \u00een urma ofertei, universitatile s-au oferit sa-si schimbe misiunea si sa creeze promotii de experti \u00een comunicare, publicitate, marketing, cei care au grija ca disconfortul nostru \u00een fata minciunii sau a excesului sa para fie o boala, fie un motiv de auto\u00eenvinovatire. Pentru am\u00e2ndoua, exista asistenti, consilieri, consultanti, psihologi, pregatiti sa ne \u00eendrume din nou pe calea cea dreapta a cuminteniei consumului si a credulitatii \u00een fericirea pe care ne-o procura \u00eembuibarea cu marfuri si cu imaginile lor. Studentii de la filosofie, niste inadaptati, nu par a-si gasi locul \u00een acest scenariu; din experienta milenara a filosofiei, au aflat cum se minte cu logica \u00een m\u00e2na si mai ales simul\u00e2nd-o; de aceea sunt azi printre putinii \u00een stare sa citeasca printre r\u00e2nduri, sa judece, sa creeze si sa \u00eentrebuinteze concepte cu care sa se imunizeze \u00een fata minciunilor si sa cedeze mai greu strategiilor rafinate de seductie si manipulare. Noi, filosofii, profesori si studenti, nu propovaduim postul negru si fuga de lume, ci doar o decenta si o maturitate a judecatii, pe care am putea-o numi \u201eexercitiu al libertatii responsabile\u201c; \u00een alte cuvinte, dincolo de cunoasterea acumulata \u00een anii de scoala, ne dorim sa transmitem an de an studentilor sensibilitatea pentru libertate si spre responsabilitate, \u00eentemeiate am\u00e2ndoua pe capacitatea de a judeca prin propria minte si nu prin cea a altora, din nefasta serie \u201eg\u00e2ndeste liber!\u201c.<\/p>\n

3. \u00cempartasim cu unii dintre autorii de astazi ideea ca divertismentul si consumul au facut din dorintele noastre principala resursa pe o piata pe care cu c\u00e2t mai multe lucruri primesc un pret, cu at\u00e2t altele (sau chiar aceleasi) \u00eesi pierd din valoare. \u00cen clipa \u00een care subiectivitatea noastra devine marfa de mare pret, dorintele, chiar si cele mai intime, ne sunt preluate de programe si strategii publicitar-informationale care ne suprasatureaza cognitiv si afectiv, aliniindu-ne \u00een felul acesta la ceea ce doreste toata lumea, dorinta de masa, consum de masa, productie de masa, turism de masa etc. Poarta de intrare, ca sa spunem asa, \u00eenspre intimitate este mecanismul atentiei. Or, vedeti \u00een c\u00e2te feluri, de la cele mai subtile, p\u00e2na la cele mai brutale, ne este captata si deturnata azi atentia, astfel \u00eenc\u00e2t ea sa fie mereu treaza, mereu deschisa pentru a face loc altor si altor oferte. Urmariti de c\u00e2te ori \u00eent\u00e2lniti \u00eentr-o zi (\u00een media, la cunoscuti sau la dumneavoastra) cuvinte mari, cuvinte grele, precum: \u201eexceptional\u201c, \u201esenzational\u201c, \u201eincredibil\u201c, \u201ehalucinant\u201c etc. si veti vedea ca ele ne ad\u00e2ncesc si mai mult \u00een banalitatea existentelor noastre, adica ne fac sa ne simtim astfel, banali si ne\u00eensemnati. Altfel spus, e ca si cum altundeva si altcineva ar hotar\u00e2 sistematic pentru bietele noastre vieti c\u00e2nd e bine sa simtim intens si c\u00e2nd nu, c\u00e2nd trebuie sa se \u00eent\u00e2mple lucruri nemaipomenite \u00een existentele celorlalti si ale fiecaruia dintre noi si c\u00e2nd nu. Aici ma \u00eentorc \u00eenspre studentii de la filosofie, cu nadejdea ca vreme de trei ani, si poate \u00eenca doi sau cinci, au stiu si vor sti sa nu-si lase \u00eenselata atentia, sa nu si-o v\u00e2nda pentru ceva care straluceste, c\u00e2nta frumos sau are un ambalaj roz cu picatele.
\n4. Un ultim adevar simplu sub forma a doua idei complementare. Acesti absolventi vor fi, cred, de acord cu mine, ca au crescut \u00eentr-o lume cu repere morale fragile, schimbatoare. Ca s-au putut considera fericiti daca au \u00eent\u00e2lnit \u00een viata lor, \u00een afara parintilor, una, doua, c\u00e2teva persoane care le-au marcat viata prin calitatile lor morale, prin forta si rectitudinea caracterului lor. Nu sunt convins ca \u00een cei trei ani de universitate de p\u00e2na acum numarul acestor persoane a crescut simtitor, dupa cum nici nu sunt foarte sigur ca certitudinile lor \u00een materie de morala s-au \u00eenmultit cultiv\u00e2ndu-ne. Ne-au descoperit pe noi ca profesori, cu calitatile si cu slabiciunile noastre, am facut bucati de drum \u00eempreuna pe care am \u00eenaintat si pe care ne-am poticnit deodata, ne-am descoperit unii pe altii si pe noi \u00eensine ca oameni simpli: nu vedete unii, nu fani ceilalti, nu somitati, dar nici slugi fidele. De aceea, as \u00eendrazni sa spun urmatorul lucru: sper ca i-am dezvatat, prin chiar felul nostru de a fi cu ei, dificil si incoerent pe alocuri, ca n-au nevoie de modele si vedete de urmat, ca se pot descurca singuri, poate chiar mai bine singuri dec\u00e2t altfel. Si pentru ca mai multi dintre ei lucreaza pentru a face studii de filosofie, si o fac cu o modestie si o discretie ce le confera mai multa demnitate si dec\u00e2t angajatorilor lor, si dec\u00e2t profesorilor lor, am convingerea ca \u00eesi vor gasi mai degraba reperele morale \u00een ei \u00eensisi dec\u00e2t \u00een cei din jur, \u00een pasiunea cu care \u00eesi vor urma drumul printre carti si idei dec\u00e2t \u00een mesajele publicitare si ofertele ispititoare care \u00eei asalteaza la tot pasul.
\nDe aceea, sa nu ne scandalizam, dimpotriva, sa ne bucuram atunci c\u00e2nd vreun alt om politic va face imprudenta sa spuna ca avem prea multi filosofi \u00een tara asta. Adevarul trist al saraciei noastre spirituale si al naivitatii noastre este ca avem prea putini filosofi. De aceea va propun sa-i pretuim si sa-i \u00eencurajam pe aceia care mai doresc sa se abata de la tinichigerie, frizerit si alte meserii nobile, pentru a citi si a g\u00e2ndi apoi cu capul lor si de capul lor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Textul de mai jos reproduce prelegerea festiva sustinuta duminica 6 iunie 2010, la invitatia\u00a0 si \u00een prezenta promotiei 2010 (nivel licenta) a Departamentului de Filosofie al Universitatii Babes-Bolyai, Cluj-Napoca. Cred ca este pentru prima data de c\u00e2nd vorbesc la astfel de ceremonii c\u00e2nd \u00eendraznesc si prefer sa ma adresez mai degraba parintilor si nu absolventilor.… Cite\u0219te mai mult »Filosofia, o chestiune de ton<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1374,337,1373,278,1424,1916,2503],"class_list":["post-3132","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-educatie","tag-filosofie","tag-invatamant","tag-societate","tag-televizor","tag-tineri","tag-universitate"],"views":2016,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3132","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3132"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3132\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3132"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3132"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3132"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}