Rom\u00e2nii ar fi stoici, asa cum se considera Adrian Marino insusi in autobiografia sa (\u201eViata unui om singur\u201c, Polirom, 2010), nu platonici, cum crede Noica. Numai ca rom\u00e2nii sunt un popor \u201eIremediabil \u00abmioritic\u00bb\u201c (252), asa cum Marino nu se mai considera, dimpotriva, el se crede un antimioritic. Acesti stoico-mioritici distrug si mistifica adevarul: \u201erom\u00e2nii \u2013 popor profund negativist in structura sa cea mai intima \u2013 au o vocatie maxima, inegalabila a denigrarii si calomniei\u201c (181); \u201evocatia si voluptatea extraordinara a Rom\u00e2nului \u2013 obsesiva, morbida, patologica as spune \u2013 de compromitere, denigrare, terfelire, insulta si umilire\u201c (395), \u201erom\u00e2nul are din instinct vina culpabilizarii altora\u201c (299). Azi vedem un popor \u201eceausizat\u201c (351), mai spune Marino, care uita de Gheorghiu-Dej. In fine, Rom\u00e2nia, asa cum s-a format, este \u201etara lui pseudo\u201c (325). Cu o astfel de realitate si imagine, Marino doreste rom\u00e2nului ce isi doreste lui insusi, \u201eA fi recunoscut ca \u00abeuropean\u00bb in primul r\u00e2nd ca \u00abrom\u00e2n\u00bb\u201c (314) Acest critic al etnicitatii este un nationalist auster si ambitios, un vanitos de un optimism nemasurat si ranit. Aproape ca e convins de necesitatea rom\u00e2nizarii europeanului. Cum ar fi posibil, e greu de spus. Premisa, dupa altele de acelasi fel, este aceasta: \u201eCaci rom\u00e2nul, scriitor sau nu, este un personaj superficial prin definitie.\u201c (231) Nu cere el imposibilul, at\u00e2t de la popor, c\u00e2t si de la Europa? Tot ce stie este ca cerinta ajunge oportuna si se cuvine sustinuta de un fel de mesianism ideologic menit sa mute muntii, sa faca posibil imposibilul.
\nP\u00e2na la urma, ar fi vorba de o \u201eAlta Rom\u00e2nie\u201c. In niciun caz aceasta Rom\u00e2nie, \u201ecomunizata, ceausizata\u201c (din nou, nimic despre Gheorghiu-Dej!), pradalnica si ingrata. Prezentul ii insala toate asteptarile si intelege ca, peste raul politic, functioneaza raul etnic, national. Puterea e mereu corupatoare, comunismul a fost nivelator, dar \u201esub regimul Ceausescu mai exista insa o speranta\u201c; \u201eCeausescu a invins postum\u201c (421). Exclude partizanatul politic din CV-ul intelectualului. Include independenta fata de orice partid politic. Da, critic, doua cazuri de nerespectare, cu urmari neplacute: Istrati si Eliade. Vorbeste si dintr-o experienta proprie, de militant esuat al PNT-CD. Nu uita sa noteze rasplata primita, una in bataie de joc: denigrarea din partea militantilor exclusi din categoria intelectualilor culturali. De la Radio BBC, ideologul devenit jurnalist ad-hoc a primit pixuri si lire false!
\nAjunge sa profereze un exasperat si dureros \u201eBlestem\u201c (413) tarii si poporului, cu convingerea autostigmatizanta ca raul vine din gena tracica, exact de acolo unde plasa, in \u201eIstoria\u2026\u201c sa, G. Calinescu originile rom\u00e2nilor. M\u00e2ndria lui Calinescu, Marino o rastoarna in handicap istoric, originar: \u201eereditatea traca (dupa Herodot, a trai predominant din jafuri)\u2026\u201c (419), noteaza el, p\u00e2na la urma, direct, dupa ce anterior o facuse invaluit.
\nEsentializ\u00e2ndu-ne conditia etnica, Marino constata, cu radicalism critic personal, ca rom\u00e2nii au doar vocatia devierilor politice, ideologice si practice: \u201evocatia poporului rom\u00e2n este de a compromite toate sistemele politico-sociale posibile\u201c (413). Prin citate, si-i alatura acum si pe alti critici, pe Cioran si Patapievici. Toti vor o schimbare la fata, o lepadare de sine, o transformare deplina, o metamorfoza identitara hotar\u00e2ta si hotar\u00e2toare. Si aici, la Marino, in perspectiva ideologica, apare antimioritismul ca antietnicism ori antirom\u00e2nism. Marino vrea alta Rom\u00e2nie, alt popor rom\u00e2n. Un popor rom\u00e2n diferit si \u2013 in sensul identitatii istorice vorbind \u2013 nerom\u00e2nesc. Ideologului (anti)etnicist nu-i convin nici \u201eprofundul individualism rom\u00e2nesc\u201c (414), nici colectivismul exprimat prin clanuri si nepotism, din care se exclude lucrul bun si adevarat in echipa. In acelasi sens ideologic, contrar mioritismului, Marino g\u00e2ndeste antinationalist: \u201eExista in temperamentul national o fibra distructiva, dizolvanta, negativista, uneori \u00abc\u00e2inoasa\u00bb (ca in Ardeal!), care descurajeaza si paralizeaza cele mai bune intentii.\u201c (418)
\nEl constata nu doar o recadere in premodernitate, ca Sorin Alexandrescu, dar o ram\u00e2nere profunda acolo. Scrie ca si c\u00e2nd un secol, un secol si jumatate ar fi trecut zadarnic. Popor de tarani, rom\u00e2nii g\u00e2ndesc \u201edoar in termeni arhetipali, simbolici si impersonali\u201c (488). G\u00e2ndirea abstracta le este refuzata sau (di)simulata, o prima forma ramasa nefondata. \u201eIncapacitatea de a ne ridica la abstractiuni reci, rigide, depersonalizate. Suntem tara unde absolutul este imposibil. (\u2026) Avem compromisul si adaptarea in s\u00e2nge.\u201c (416) Rom\u00e2nul nu are norme, e antilegalist (416). Intr-o tara \u201eurmuziana\u201c (489), irealista, rom\u00e2nul stoic si mioritic nu g\u00e2ndeste dec\u00e2t absurd, anormal de relativizant. Actioneaza hazardat si crede ca o face cu folos. Devenind, in fapt, doar (auto)inselator. \u201eMetoda de baza a existentei rom\u00e2nului este combinatia smechereasca practicata in proportii de masa.\u201c, \u201eamestec de haos si smechereala\u201c (417). (Di)simularea se vede in proportii de masa in privinta muncii si a platii. Farsa catastrofala a jocului financiar piramidal de la Caritas, chiar din Cluj, de dupa 1990, ii confirma credinta despre locul rau unde locuieste.
\nReferintele lui Marino sunt restr\u00e2nse (anti)nationalist si (anti)etnicist, fara extensie balcanica sau orientala. Nici antioccidentalismul nu este proclamat. \u201eAm pur si simplu oroare de haosul si brambureala rom\u00e2neasca, de eterna flecareala si palavrageala, de precaritatea si coruptia serviciilor publice, de neseriozitatea si nerespectarea angajamentelor, de eterna aproximatie, c\u00e2rpeala, imprecizie si improvizatie.\u201c (431) De ce ia in vizor defecte localizate in identitatea rom\u00e2neasca? Pentru a convinge ca prin ratiune, analiza, tarele psiho-morale, profesionale (economice, culturale) pot fi slabite si indepartate.
\nIdeologul combina paseismul romantic cu futurismul modern si spera numai in posibila intoarcere istorica la 1848, pe o cale de europenizare, modernizare, civilizare. Incep\u00e2nd totul \u201ede la zero\u201c (412), ca sionistii. Adopta, iata, un fel de sincronism programat cu recuperarea unui timp indelungat, de un veac si jumatate. Calea economica intrezarita ar fi un compromis istoric. In acest sens, salvarea ar surveni din conlucrarea paturilor mijlocii \u2013 forta primordiala sau cel putin asezata, numita de Marino la inceput \u2013 cu \u201enomenclatura mafiotica actuala\u201c (429). Idee, etic, reprobabila. Dar idee centrista, si ea, acum, cu putini sorti de izb\u00e2nda, intr-un context de manifestare intensa a partilor extreme. Dar Marino e consecvent. Ideologul acesta care utopizeaza pragmatica liberala pariaza pe o durata de timp larga, prezent, termen scurt si lung.
\nPrima lui cerinta socio-economica e ca tara sa fie, ca sa spun asa, detaranizata. O spune explicit: e contra \u201etaranizarii tarii\u201c (430). Vizeaza Fundatia \u201eNiste Tarani\u201c, dar si orice alte programe care activeaza un taranism exclusivist. \u201eCel mai mult ma deprima ruralismul nostru ireductibil.\u201c (433) Marino isi afirma statutul si pozitia intr-o societate reg\u00e2ndita: e \u201eom de mijloc\u201c (id.), intre O. Paler si Al. Paleologu. Nici macar un activism taranist moderat nu i se pare actual. Si radicalismul sau poate deveni discutabil, pentru ca se vrea rational si cade in irationalitate. Realitatea socio-economica impune si preocuparea actuala, sincrona, pentru ruralitate. Satul nu ajunge o plaga, dar ram\u00e2ne si un izvor. Citadinul burghez Marino crede ca urgentele vin din si merg in alta parte. Aici se aliaza cu, altfel neagreatul, Cioran, care avertiza ca \u201eNu putem ram\u00e2ne eternii sateni ai istoriei.\u201c (431) Desigur. Marino nu este un critic al actualitatii planetare la v\u00e2rf, de aceea nu ajunge doar un paseist romantic. Accepta fara rezerve o \u201elume in plina globalizare si mondializare\u201c (440). Se declara chiar aici internationalist si cosmopolit. Cu experienta calatorului cultivat, exprima orgoliul unei cunoasteri aproape planetare, cel putin la nivel ideologic, abstract: \u201eCu exceptia Africii, cred ca am o imagine sumara a \u00ablumii\u00bb, dar reala.\u201c (485) Ce critica el nu este mondializarea, ci absenta egalitatii de sanse nationale in context international, in orice domeniu, de la economic la cultural. Ca protest, de 20 de ani refuza congresele si simpozioanele, pentru ca nu se aratau deloc interesate si de cultura rom\u00e2na. Si, de altfel, nici de cartile sale. Dar ce face nu este un fel de boicot care combina exasperarea cu suficienta?
\nCerinta sa este rom\u00e2neasca, incep\u00e2nd, neaparat, prin transformarea identitatii etnice, care nu este innascuta, ci dob\u00e2ndita. Iar in acest caz, cresterea dob\u00e2nzii ar asigura c\u00e2stigul\u2026 Marino este, in perspectiva etnica, un autarhist deschis \u2013 liber, in conlucrare \u2013 omului etern renascentist, universal. Iata ce asteapta, cere, incearca el insusi sa produca in cultura rom\u00e2na, acum, intr-un context globalist-mondialist: \u201eCreatii originale, in limba rom\u00e2na, produse in perspectiva unei traditii, care a asimilat at\u00e2t valori indigene, specifice, c\u00e2t si universale, fara superstitia ierarhiilor, modelor si canoanelor internationale.\u201c (441) Schimb\u00e2nd particularitatea etnica, teza poate fi transmutata in orice tara si cultura. Transformarea unei identitati paguboase intr-una norocoasa (dar exprimarea este mi(s)tic-mioritica, de fapt el ar spune: a unei identitati rele intr-una buna) este posibila prin dezvatare si reinvatare. Proces paideic schitat in esenta. Reforma educatiei si invatam\u00e2ntului primeste o sugestie reala. E necesar, propune Marino (care si-a declinat categoric orice vocatie didactica) un manual de logica (cum, specifica el, cerea T. Maiorescu) si unul de \u201eintelepciune criticista, sceptica si, bineinteles, stoica\u201c (440). Linie centrista si aceasta, inlatur\u00e2nd nihilismul si afirmarea care se int\u00e2lnesc in superficialitate si sterilitate.
\nConcluziile memoriilor reiau ideea-aspiratie a transformarii tarii, pe calea schimbarii identitare. \u201eMi-am dorit mereu alta Rom\u00e2nie.\u201c (509) Despre rom\u00e2ni si comunism, Marino vorbeste acum si prin I. D. Sirbu. Asta pentru a nu fi singur. Si cel care fiseaza si citeaza abundent opiniile altora nu este, cultural vorbind, singur. Dimpotriva. Pentru moment, centrismul lui idealist aluneca aici spre pesimism si chiar spre nihilism. Rom\u00e2nia moderna ram\u00e2ne \u201eUn vis utopic, pasoptist, probabil niciodata realizabil.\u201c (510). Marino isi uita marele pariu istoric, de un veac si jumatate? Ar dori sa descopere un fundament c\u00e2t de c\u00e2t real pentru a nu avea constiinta purei idealitati amagitoare. Si nu-l afla: \u201ema descuraja ca la noi nu exista criterii fixe si general acceptate\u201c (id.). Lucreaza, asadar, cu concluzii fara premise. El g\u00e2ndeste \u201eo alta Rom\u00e2nie, citadina, mic-burgheza\u201c (511), si vede satul latit in inapoiere, mai cu seama prin progresul coruptiei politice si regresul la mistica social-politica. Coruptia politica, desi camuflata, este reala. Mistica social-politica, desi vizibila, este ireala. La mijloc lucreaza o incompatibilitate fundamentata din nou etnicist, in identitatea rea si deocamdata imuabila. Rom\u00e2nul nu e, doar se preface a fi, crestin. Pe de o parte, crestinismul \u201eeste prea absolutist\u201c (513). Pe de alta parte, \u201eabsolutul si radicalismul etic, politic si ideologic sunt refuzate structural spiritului rom\u00e2nesc\u201c (511). Absolutismul crestin ajunge simulat. Cel etic, politic, ideologic \u2013 anihilate. Simulacrul si negativismul nu se conjuga dec\u00e2t intr-un mod absurd. O schimbare de mentalitate si, apoi, de identitate ar corecta drastic formele etnice, care ar genera toate continuturile p\u00e2na acum absente. S-ar corecta astfel \u201elipsa traditiei g\u00e2ndirii criticiste si rationaliste rom\u00e2nesti, cu toate consecintele sale liberale, democratice si europene\u201c (512). Pentru Rom\u00e2nia, sub toate aspectele majore, reunind materia cu spiritul, mondializarea (sau globalizarea) i se pare lui Marino nu doar acceptabila, dar o sansa de regenerare identitara.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Rom\u00e2nii ar fi stoici, asa cum se considera Adrian Marino insusi in autobiografia sa (\u201eViata unui om singur\u201c, Polirom, 2010), nu platonici, cum crede Noica. Numai ca rom\u00e2nii sunt un popor \u201eIremediabil \u00abmioritic\u00bb\u201c (252), asa cum Marino nu se mai considera, dimpotriva, el se crede un antimioritic. Acesti stoico-mioritici distrug si mistifica adevarul: \u201erom\u00e2nii \u2013… Cite\u0219te mai mult »Rom\u00e2nism si mondialism<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[1627,1625,1470],"class_list":["post-3129","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-viata-unui-om-singur","tag-adrian-marino","tag-autobiografie"],"views":3296,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3129","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3129"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3129\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3129"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3129"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3129"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}