Pline de interes sunt \u201edecupajele din trecut\u201c generos stimulate si gazduite de seria noua a \u201eCaietelor Silvane\u201c, revista de la Zalau. Respectivele \u201edecupaje\u201c sunt veritabile int\u00e2lniri cu trecutul care piere odata cu cei ce mai pot fi chestionati asupra lui. Sau, cu vorbele inspirate ale Ilenei Petrean-Pausan, \u201eNu ne mai putem permite sa am\u00e2nam. Trecutul ne calca pe trena.\u201c Autoarea micului eseu cu acest titlu pune editia din acest an a Dezbaterilor Caietelor Silvane sub semnul ideii lui B. P. Hasdeu potrivit careia \u201eTrecutul este usa viitorului\u201c. Cu alte cuvinte, cine nu-si cultiva trecutul n-are viitor. Nu-i vorba aici despre un paseism ruginit si steril, derivat dintr-o nostalgie de tip bovaric a unui trecut ce nu se mai intoarce niciodata, ci despre o atitudine culturala responsabila si salutara ale carei urmari sunt puse sub semnul urgentei: intr-o epoca a globalizarii galopante \u2013 ca o noua forma de \u201enavalire a barbarilor\u201c \u2013 nu ne mai putem permite sa am\u00e2nam cu indolenta str\u00e2ngerea semnelor din trecut care ne legitimeaza si a unor vestigii ce nu-s destinate sa moara muzeal. Aceste forme si valori ale trecutului ce salasluiesc in limba, obiceiuri, evenimente constituie, in fond, buletinul de identitate al existentei noastre istorice si totodata \u201epasaportul\u201c calatoriei spre viitor. Intr-un viitor care, altminteri, va fi din ce in ce mai decolorat din punct de vedere national. Str\u00e2ngerea \u201edocumentelor\u201c este deci urgenta pentru ca, scrie Ileana Petran, \u201em\u00e2ine, poim\u00e2ine n-o sa mai avem pe cine intreba\u201c. Editurile salajene au publicat si publica spre lauda lor numeroase \u201edecupaje din trecut\u201c: carti de etnografie, monografii dedicate unor datini si obiceiuri traditionale pe cale de disparitie, culegeri de texte, schite monografice ale unor localitati si scoli, precum si \u201eamintiri despre participarea si trairea unor evenimente istorice.\u201c
\nUn \u201edecupaj\u201c de maxim interes este cel publicat in revista din Zalau sub titlul \u201eSa privim cu mai multa atentie graiul local\u201c de Maria si Grigorie Croitoru, doi cercetatori care s-au dedicat circa 45 de ani din viata studierii sub aspect etnografic si folcloric a unei singure localitati: Alunis. Au publicat p\u00e2na acum sase carti, altele doua isi asteapta publicarea. Ultima carte aparuta la sf\u00e2rsitul anului trecut sub semnatura lor este un \u201eGlosar de cuvinte regionale apartin\u00e2nd graiului vorbit in satul Alunis\u201e. Acest glosar salveaza de la moarte un numar de 2 128 de cuvinte regionale. \u201eSuntem convinsi \u2013 spun autorii \u2013 ca aceste cuvinte nu peste multa vreme vor iesi din uz, deja populatia t\u00e2nara nu le mai foloseste ori le foloseste din ce in ce mai rar. De ce sa le salvam? Pentru ca ele constituie o particica din comoara cea mai de pret a poporului rom\u00e2n, limba, pentru ca vin din strafundurile istoriei noastre si nu trebuie sa piara.\u201c Aici vorbele mari sunt la locul lor. De unde am luat noi cuvintele care vin din \u201estrafundurile\u201c istoriei? Tezaurul lingvistic de la Alunis depozitate de cei doi autori in Glosarul lor atesta o existenta istorica de aproape un mileniu (274-1164) despre care istoricii nu vorbesc nimic, dec\u00e2t un cronicar bizantin, Niceta Coniatul, care face prima mentiune cunoscuta despre prezenta rom\u00e2nilor in Dacia Traiana. In aceasta perioada, amintesc cei doi autori, au trecut pe aici: gotii, slavii, hunii, bulgarii, ungurii, pecenegii, cumani, mongolii, tatarii, turcii: \u201eIn glosarul intocmit de noi pe baza materialului de limba cules din satul Alunis, cuvintele au urmatoarele origini: latina, slava, maghiara, bulgara, franceza, germana, neogreaca, poloneza, s\u00e2rba, croata, dialectul sasesc, ucraineana, tiganeasca\u201c. Acestea sunt, carevasazica, \u201erezervoarele\u201c care au alimentat limba in care inca mai vorbim, o limba cu radacinile, fireste, in latina cuceritorilor dar si in multe altele in proportii care, statistic, ne fac sa vorbim despre \u201emultilingvism\u201c si alte notiuni mai recente. Lectura acestui remarcabil decupaj din trecut al Mariei si al lui Grigorie Croitoru este nu doar pasionanta, dar profund instructiva si calmanta pentru multe minti mai infierb\u00e2ntate. Una din surprize este constatarea ca, desi locuitorii Alunisului au multi vecini de etnie roma, \u201enumarul cuvintelor de origine tiganeasca este doar de patru: ciuci, canci, ha, matol\u201c! Autorii mai constata ca \u201elimba rom\u00e2na are o derivare foarte productiva. In total 765 de cuvinte, peste o treime (din cele 2.128 de cuvinte salvate in Glosar \u2013 n.n.) sunt derivate, majoritatea zdrobitoare cu sufixe.\u201c Intre altele, aceasta \u201ederivare foarte productiva\u201c vorbeste de la sine despre vitalitatea, ingeniozitatea si flexibilitatea fiintei limbii rom\u00e2ne, respectiv, a graiului din Alunis. Grai ce abia se mai aude in gura noilor generatii. Spectaculos este si \u201edecupajul\u201c lui Ioan Maria Olos intitulat \u201eDespre afurisenie sau protectia cartii vechi prin blestem\u201c. Cartile vechi sunt \u201elasate\u201c (daruite) cu limba de moarte de donatorii lor iar furtul sau schimbarea destinatiei lor sunt puse sub semnul blestemului: \u201ePrezenta impresionanta a formulelor de blestem pe cartea rom\u00e2neasca veche, congruent cu traditia imprecatiei in mentalitatea rom\u00e2neasca \u2013 scrie autorul \u2013 a intrat amplu in raza cercetarii istoriei noastre culturale, sold\u00e2ndu-se, deocamdata, cu o cercetare monografica comparativistica intitulata, dupa modele ilustre, \u00abO istorie a blestemului\u00bb, datorata reputatului istoric al literaturii vechi Dan Horia Mazilu.\u201c \u201eSmintirea pomenii\u201c, adica schimbarea destinatiei stabilite a cartii atrage dupa sine un sir de afurisenii si blesteme din care lingvistul, dar si cititorul de r\u00e2nd poate culege perle ce-si merita supravietuirea in sanctuarul limbii literare (\u201eexpresivitate involuntara\u201c, cum spunea odata Eugen Negrici). Iata un asemenea blestem si o afurisenie pe masura scrisa pe un Miscelaneu copiat de popa Toader de la Ban: \u201eCa de s-a int\u00e2mpla sa o mistuiasca in orice forma cineva, pam\u00e2ntul trupu-i nu-l primeasca, peatra mucezeasca, afurisit sa fie acel om. Amin. Eu Toader de la Banu. Ano 1806.\u201c Mai erudit, diacul Ioan Rus din Chechisul Almasului scrie pe un Octoih (Blaj, 1729) daruit fiului sau: \u201ecine l-ar fura sa fie afurisit de ceata ingereasca si de 300 sfinti parinti si de toti ingerii …, sa-l loveasca cutremurul lui Cain, neputinta lui Antioh, moartea lui Irodu\u201c, pentru ca acelasi erudit diac sa-si protejeze simbolic un manuscris cu \u201eversuri c\u00e2ntece de stea\u201c printr-un ex libris cu blestem: \u201eAceasta carte este a lui Rus Ioan din Chechis. 1839. Cine o ar fura, sa fie afurisit de parintii ce s-au adunat la Nichie (Niceea \u2013 n.n.) si sa i se versa matele ca lui Arie si sa aiba parte cu Iuda si cu Irod si cu faraon si cu cei ce vor crede in Antihrist si cu bogatul nemilostiv.\u201c Altul care ar \u201esminti\u201c destinatia pomenii manuscrise instrain\u00e2nd-o si v\u00e2nz\u00e2nd-o \u201epe bani\u201c e \u201eafurisit si procletit blastamat ca Arie si ca Iuda de tri sute si 18 de parinti sfinti de la Nichie sa nu aiba cina cu odihna, nici pr\u00e2nz fara pl\u00e2ns. Amin.\u201c Mare respect al cartii, nesf\u00e2rsita grija ca ea sa nu \u201erataceasca\u201c drumul menit ajung\u00e2nd in m\u00e2na cui nu merita: insa toate astea erau pe c\u00e2nd, vorba poetului national, \u201ecredinta zugraveste icoanele-n biserici …\u201c.
\nUn serial impresionant din care n-am citit, din pacate, dec\u00e2t acest ultim episod, al doisprezecelea, tiparit in \u201eCaiete Silvane\u201c, nr. 63, e dedicat Revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania. Acest ultim episod se ocupa de represalii si executii dupa inabusirea revolutiei. \u201eEroul\u201c si executorul acestor represalii este baronul Julius von Haynau, supranumit \u201ecalaul din Brescia\u201c, cel care a dispus executarea comandantilor armatei revolutionare maghiare, cunoscuti sub termenul de \u201egeneralii de la Arad\u201c: \u201eCei 13 de la Arad \u2013 scrie L\u00e1szl\u00f3 L\u00e1szl\u00f3 \u2013 autorul serialului \u2013 este denumirea generica sub care sunt cunoscuti cei 13 (fosti) ofiteri ai armatei imperiale austriece, ofiteri care au fost executati 1949 la Arad, pentru motivul ca s-au alaturat miscarii revolutionare a lui Lajos Kossuth, sustin\u00e2nd pretentiile maghiare de independenta fata de Austria, incalc\u00e2ndu-si astfel juram\u00e2ntul de fidelitate fata de casa de Habsburg. Monumentul Statuia libertatii din Arad evoca memoria celor 13 comandanti.\u201c Intre cei 13 sunt austrieci, s\u00e2rbi, armeni, croati, slovaci, germani si, fireste, maghiari, cu totii luati prizonieri de rusi, predati apoi austriecilor si executati la 6 octombrie 1849: \u201eDe mentionat ca majoritatea ofiterilor executati la Arad \u2013 scrie L\u00e1szl\u00f3 L\u00e1szl\u00f3 \u2013 nu au fost de nationalitate maghiara, dar ei s-au alaturat revolutiei din dorinta de a lupta impotriva absolutismului habsburgic. Ei in viata lor nu prea au calcat pe teritoriul Transilvaniei, si deci nu au avut posibilitatea sa distruga satele rom\u00e2nesti. (Fapte cu care sunt acuzati de unii din contemporanii nostri mai dezorientati.) In opinia si traditia maghiara ei sunt foarte respectati tocmai pentru faptul ca, nefiind maghiari, totusi s-au alaturat luptei pentru libertate dusa de maghiari impotriva a doua mari puteri reactionare: Austria si Rusia. Tot traditia populara spune ca in seara zilei de 6 octombrie ofiterii imperiali care au participat la executie au chefuit si au ciocnit cu halbe de bere la Arad. Din aceasta cauza maghiarii au promis ca timp de 150 de ani sa nu mai ciocneasca un pahar de bere …\u201c Au trecut 161 de ani. In acelasi episod al serialului respectiv se publica (se republica!) sentinta de condamnare la moarte a revolutionarului banatean Eftimie Murgu, cel care a incercat sa medieze intre Kossuth siAvram Iancu. In incheierea serialului sau L\u00e1szl\u00f3 L\u00e1szl\u00f3 mentioneaza: \u201eIn cele 12 episoade am incercat sa prezint evenimentul revolutiei de la 1848-1849 tocmai pentru faptul ca acele evenimente sunt dintre cele mai controversate din istoria comuna a rom\u00e2nilor si maghiarilor. De ele se leaga multe prejudecati si jumatati de adevaruri. Am incercat sa le evit. Am folosit c\u00e2t mai multe izvoare contemporane cu evenimentele precum si lucrari si tratate de istorie rom\u00e2nesti c\u00e2t si maghiare. Nu sunt in posesia adevarului absolut. Insa pot sa afirm cu buna stiinta ca faptele, evenimentele istorice sunt mult mai complexe\u201c. Initiativa excelenta, curajoasa si oportuna. \u201eDecupajele din trecut\u201c din buna revista \u201eCaiete Silvane\u201c din Zalau merita sa fie oferite in continuare cititorului, mai ales a celui ce se chinuie azi sa intre pe \u201eusa viitorului\u201c de care vorbea Hasdeu: intra pe ea, dar nu cu patimile trecutului, ci, fara ura si partinire, numai cu faptele si evenimentele lui. Asa cum au fost. Dar stim cu adevarat cum au fost?!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pline de interes sunt \u201edecupajele din trecut\u201c generos stimulate si gazduite de seria noua a \u201eCaietelor Silvane\u201c, revista de la Zalau. Respectivele \u201edecupaje\u201c sunt veritabile int\u00e2lniri cu trecutul care piere odata cu cei ce mai pot fi chestionati asupra lui. Sau, cu vorbele inspirate ale Ilenei Petrean-Pausan, \u201eNu ne mai putem permite sa am\u00e2nam. Trecutul… Cite\u0219te mai mult »Cei 13<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2493,2495,2494],"class_list":["post-3110","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-caietele-silvane","tag-ileana-petrean-pausan","tag-revista-zalau"],"views":2517,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3110","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3110"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3110\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3110"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3110"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3110"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}