{"id":310,"date":"2009-12-09T17:35:30","date_gmt":"2009-12-09T15:35:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=310"},"modified":"2009-12-09T17:35:30","modified_gmt":"2009-12-09T15:35:30","slug":"legea-si-romanul-in-legea-lui","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/legea-si-romanul-in-legea-lui\/","title":{"rendered":"Legea si rom\u00e2nul in legea lui"},"content":{"rendered":"

Barca lui Noe<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Ce e legea intr-un stat adevarat? Totul, adica temelia si paratrasnetul. Ce e legea in Rom\u00e2nia? Ceva absurd, de neinteles, un instrument prin care cnejii si voievozii contemporani vor sa exploateze poporul. Evident, nu ma refer la substanta ei filozofico-sociala, ci la modul cum este privita, int\u00e2mpinata, trecuta prin filtrul constiintei colective. La fel de evident este faptul ca-i exclud de la inceput pe cei care, straini sau rom\u00e2ni, nu percep legea dec\u00e2t ca pe un obstacol in calea profitului, a propasirii, a succesului. Am in vedere doar rom\u00e2nul uluit, buimac, care inca nu intelege ce este acela un stat, ce urmareste el cu adevarat. Care e tot dedesubtul acestei puneri la cale prin care lui, rom\u00e2nului, i se aduc la cunostinta fel de fel de obligatii lipsite de orice\u00a0 noima? Rom\u00e2nul p\u00e2na la urma, traieste dupa cutume, dupa fel de fel de obiceiuri care, dintr-un motiv sau altul, au ajuns sa fie mai int\u00e2i tolerate, apoi respectate dintr-un soi de obisnuita mai tare ca drogul. Daca ii interzici \u201eobisnuinta\u201c rom\u00e2nului, l-ai nenorocit, pune m\u00e2na pe coasa sau pe buletinul de vot si, daca e nevoie, ii cheama si pe sovietici ca sa repuna \u201eobisnuinta\u201c in deplina legalitate. Cele mai bune perioade din istoria Rom\u00e2niei au fost acelea in care rom\u00e2nului i s-au impus \u201eobisnuinte\u201c bune, reflexe care ocoleau, pe c\u00e2t era posibil, oroarea, grotescul, absurdul si batjocura.
\nIntr-o sala de judecata am luat contact pentru prima oara cu acest conflict dintre lege si rom\u00e2nul speriat ca, prin lege, ar putea fi deposedat de \u201eobisnuinta\u201c contrara legii. O batr\u00e2na de 74 de ani isi reclamase sotul de 76 de ani ca o batuse. Dorea sa se desparta de el si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, ca individul sa plateasca intr-un fel. Cazul atragea atentia, pentru ca batr\u00e2na venea dintr-un sat de pe l\u00e2nga Braila, avea broboada si acea stinghereala care dadea de inteles ca stie bine la ce ridicol de situatie s-a supus. Dar mai avea si un ochi obturat de o edema gigantica, maro, buza sparta in vreo c\u00e2teva locuri, o cusatura care pornea de deasupra fruntii p\u00e2na in dreptul t\u00e2mplei si antebratul drept bagat in ghips. aotul, abil, venise imbracat in costum, era tuns si afisa, cu un profesionalism neasteptat, o mina de om care nu s-ar fi asteptat, dupa o viata traita intr-o demnitate fara cusur, sa fie t\u00e2r\u00e2t intr-o sala de judecata de propria-i sotie. Treaba nu era noua, dura de 56 de ani. De 56 de ani, batr\u00e2na de acum incasa batai zdravene, cam de vreo doua, trei ori pe saptam\u00e2na. Nu indraznise dec\u00e2t o singura data sa cheme Politia \u2013 Militia, pe atunci -, dar asta nu facuse dec\u00e2t ca sotul sa-si rafineze metodele de tortura. Acum, de pilda, folosea sticle de plastic, de 2 litri, pe care le umplea cu nisip sau apa. Credea ca, astfel, nu lasa urme. Si chiar nu lasa pe corp, insa, c\u00e2teodata, ca in cazul de fata, c\u00e2nd pe traiectorie aparea un ochi, sau gura nevestei, se intampla ca forma organelor de care vorbim sa se abata de la linia lor fireasca. In fine, dosarul era beton. Politia venise anuntata de o vecina a familiei noastre traditionale, certificat medico-legal exista, mai trebuia un judecator. Si a aparut si magistratul nostru, o domnisoara de vreo 30 de ani. Era pur si simplu nervoasa, nu dorea sa asculte nimic, dar nimic, cum era posibil, spunea domnisoara magistrat, ca doi oameni de v\u00e2rsta parintilor ei sa ajunga intr-o sala de judecata ca sa se desparta, \u201ee ru-si-nos\u201c. aala a reactionat cu un murmur aprobator, iar batr\u00e2na s-a intors spre avocatul ei depasit de situatie si i-a spus:
\n\u2013 Ti-am spus eu ca asa o sa iasa si tot eu o sa viu vinovata?
\nNu mai spun dec\u00e2t ca acest caz a fost intens mediatizat si indelung comentat. Morala pe marginea controversei? A fost simpla si unanima: a batut-o, n-a batut-o, nu se stie, dar asta-i hal de femeie serioasa, la 74 de ani, sa se faca de rusine prin tribunale? \u201eObisnuinta\u201c? Iat-o: e normal ca un barbat, mai ales in mediul rural, sa-si casapeasca sotia. Daca e serios si aduce salariul acasa, inseamna ca e OK. Legea? Aberanta! Cum poate interzice firescul, specificul? Logica? Impecabila! Cum poti sa impui unor canibali sa nu mai man\u00e2nce carne de om?
\nZilele trecute am fost sa scot un c\u00e2ine, prins de hingheri, dintr-un adapost. La intrare trona, mare c\u00e2t reclamele de la Carturesti, un panou: Asociatia de Protectie a Animalelor… Am intrat inauntru. Mi s-a facut rau. Toate notiunile mi s-au prabusit. Convingerile mi s-au evaporat. Retorica mi s-a dizolvat. Umanismul mi s-a volatilizat. Credinta mi s-a clatinat. Oroarea, oroarea in forma maxima era singura realitate. Groaza \u2013 singura metafizica. Dorinta de a nu fi existat niciodata \u2013 singura dorinta.
\n\u2013 Ce-i aici, pentru Dumnezeu, am spus…
\n\u2013 Ce sa fie?, mi s-a raspuns. C\u00e2ini, javre…
\n\u2013 Pai bine, dar…
\n\u2013 Man\u00e2nca grupa mare, ca boierii, stai linistit. Nici eu acasa nu man\u00e2nc ca astia… cozonac.
\n\u2013 Nu, de altceva e vorba…
\n\u2013 A, aia mici morti? Ii adunam dimineata, dar astia au murit dupa ce au intrat baietii…
\n\u2013 Esti doctorul de aici?
\n\u2013 Medicul, medicul…
\n\u2013 Omule, cum traiesti tu aici fara sa faci nimic? Daca ai fi rupt-o la fuga, te-as fi inteles.
\n\u2013 Fac de toate, asa-i la patron, bag si la zidarie…
\n\u2013 Nu, altceva am vrut sa spun…
\n\u2013 Hai sa-ti fac actele… da-te mai asa, ca se bat aia doi negri, mari, si te stropesc cu noroi.
\nC\u00e2inele pe care l-am scos de acolo a stat 3 zile in adapost. L-am adus acasa, dar nu misca nici acum. E mut, imun la orice stimul, indiferent la orice indemn, absent cu totul.
\nBun! Exista o lege de protectie a animalelor? Da, dar nu are absolut nici o relevanta pentru rom\u00e2nul care intelege cu totul altceva prin \u201eprotectie\u201c si \u201eanimal\u201c. De aceea nu va fi respectata in bloc, de comun acord majoritar, si cu convingerea ca boilor carora le-a dat prin cap sa dea o asemenea lege nu stiu ce-i ala un c\u00e2ine sau o pisica.
\nMa opresc aici, pentru ca o sa incerc sa fac o ancheta jurnalistica inutila pe marginea acestui caz si ma tem sa nu fie sugrumata inainte de a incepe. Nu mai spun dec\u00e2t ca, pe linia rom\u00e2n-lege, adevarul mare si ireductibil a fost spus de un tip care nu cunoaste termenii \u201emare\u201c si \u201eireductibil\u201c, un politician magnific: \u201eDaca s-ar pune legea la socoteala la maxim, 99 % din rom\u00e2ni ar trebui bagati in puscarii.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Barca lui Noe Ce e legea intr-un stat adevarat? Totul, adica temelia si paratrasnetul. Ce e legea in Rom\u00e2nia? Ceva absurd, de neinteles, un instrument prin care cnejii si voievozii contemporani vor sa exploateze poporul. Evident, nu ma refer la substanta ei filozofico-sociala, ci la modul cum este privita, int\u00e2mpinata, trecuta prin filtrul constiintei colective.… Cite\u0219te mai mult »Legea si rom\u00e2nul in legea lui<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[174,173],"class_list":["post-310","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-constiinta-colectiva","tag-romani"],"views":2258,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/310","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=310"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/310\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=310"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=310"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=310"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}