Dupa pogoanele de pagini pe care le-am dedicat autobiografiei lui Andre Agassi, \u201eOpen\u201c, \u00eentrebarea pe care mi-o pun este: a meritat efortul? Raspund: nu a fost nici un efort, ci o enorma placere. Pentru mine, dar sper ca si pentru voi, cititorii. Oricum, \u00een cazul meu acest serial tenisistic a \u00eensemnat fara doar si poate o tentativa de self therapy, o modalitate de a evita contactul nociv cu realitatea cotidiana. Am facut ceea ce mi-a placut, m-am ferit de maladia numita proiectul oranj de \u201emodernizare si democratizare\u201c a societatii rom\u00e2nesti. Fireste, consecinta acestui proiect aproape finalizat, falimentul Rom\u00e2niei, ma va obliga si pe mine, la fel ca pe oricare cetatean al acestui stat, sa traiesc mai prost, sa-mi educ mai rau copilul, sa \u00eendur cu mai multa greutate boala, sa-mi \u00eengrijesc cu si mai multa dificultate parintii batr\u00e2ni, sa ma frustrez de o sumedenie de mici placeri sau hobby-uri, care-mi mai colorau cenusiul cotidian al existentei \u00een aceasta tara decazuta si pervertita. Probabil ca acesta este pretul platit pentru funestul decembrie negru din 2009. Din pacate, \u00eel platim cu toti, adica si cei cinci milioane care nu l-am dorit pe c\u00e2rmaci \u00eenca un cincinal. Sa ne fie de bine, aferim!
\n\u00censa pentru ca abia m-am \u00eentors de la Paris, de la turneul de Mare Slem de la Roland Garros, acolo unde sportul alb se traieste la cote incredibil de intense, nu o sa parasesc cu una cu doua acest registru al scriiturii. \u00cent\u00e2i, pentru ca \u00eentr-o lume profund nebuna\u00a0 precum e cea rom\u00e2neasca, e \u00een continuare nevoie de o evaziune sistematica. Caci una e sa strigi la miting si sa dai cu huo contra basestilor, bocilor si cotoilor din dotarea batalionului oranj, si alta sa-ti mobilezi confortabil zona de habitat launtric. Pentru mine \u2013 si sper ca si pentru voi \u2013, universul tenisistic reprezinta un cosmos autentic, o lume mai curata, mai frumoasa si cu principii morale mai ferme dec\u00e2t rahatul politico-economico-intelectualo-pedelist. Apoi, pentru ca dincolo de raptusul mitingist si de c\u00e2ntarile anti-Cotroceni, viata se cuvine mobilata cu permanente mai substantiale si mai coerente. \u00cen cazul meu, sa scriu despre tenis, despre marii campioni si despre personalitatile imense, trecute \u00een legenda, ale acestui sport reprezinta o sursa sigura de sanatate mentala. Mi-ar face placere sa cred ca si voi, macar unii, g\u00e2nditi la fel ca mine. Si apropo de asta, la Roland Garros, \u00een ziua de miercuri, 26 mai, c\u00e2nd a plouat \u00een dusmanie peste Porte d’Auteuil, meciurile fiind am\u00e2nate cu patru ore si jumatate, apoi \u00eentrerupte de doua ori, \u00eentru repetarea aceluiasi depresiv episod \u2013 tragerea prelatei peste zgura \u00eens\u00e2ngerata a Parisului \u2013, mai bine de douazeci de mii de oameni au asteptat cu \u00eendaratnicie ca jocul sa fie reluat. Am vazut oameni care au stat ore \u00eentregi sub umbrela, pe scaunele centralului Philippe Chatrier, \u00eentr-o asteptare febila si \u00eencapat\u00e2nata. Asta numesc eu pasiune pentru tenis. Am vazut o mamica hranindu-si copilul cu biberonul pe arena Suzanne Lenglen, \u00een timp ce sub cerul \u00eennorat Robin Soderling \u00eel umilea pe fainul flacau californian, Taylor Dent. Asta numesc eu pasiune. Am vazut oameni st\u00e2nd la cozi de treizeci de minute pentru a putea patrunde \u00een incinta Roland Garros-ului, desi ei erau fericitii posesori ai unui bilet deloc ieftin. Asta numesc eu pasiune.
\nDe aceea, venind dintr-o lume normala, cea franceza, si dintr-un univers fascinant, cel tenisistic, va anunt ca n-am de g\u00e2nd sa-l las pe Basescu & comp. sa-mi anuleze dreptul la bucurie. Voi fi prezent la actiunile de protest sindicale, oriunde le voi identifica, dar voi continua sa-mi practic regulatul si salutarul exercitiu de evazionism \u00een paginile revistei \u201eCultura\u201c \u2013 at\u00e2ta vreme c\u00e2t cei din redactie vor gasi ca-mi fac cum se cade treaba publicistica. Si o sa mai subliniez un lucru: nu sunt jurnalist sportiv. Ceea ce nu \u00eenseamna ca opiniile mele \u00een materie de tenis sunt inferioare celor formulate de profesionistii domeniului. De altminteri, ca sa va faceti si singuri o imagine despre interesul pe care oficialii \u00eel poarta tenisului rom\u00e2nesc, va voi spune ca la Roland Garros-ul de anul acesta doar doi jurnalisti bastinasi au fost prezenti \u00een complexul de la Porte d’Auteuil: eu, de la Radio Rom\u00e2nia Cultural, si un ins de la Radio France International. Am\u00e2ndoi \u201eneprofesionisti\u201c, am\u00e2ndoi pasionati de tenis si de turneu, caci avionul si cazarea mi le-am platit singur, iar colegul \u00eentru radiofonie venea cu bicicleta si \u00een timpul liber, nefiind trimis de nimeni din redactia lui. Asa ca imaginati-va Camera 3 de interviuri a Centrului de Presa de la Roland Garros populata cu noi doi, freneticii amatori, si cu Victor Hanescu, dupa onorabila sa \u00eenfr\u00e2ngere \u00een turul al III-lea, contra s\u00e2rbului Novak Djokovici, favoritul numarul trei al competitiei. Pare delirant, nu? \u00censa asta e realitatea, cu pasiunea nu te joci.
\nAsadar, pun punct aici epopeii despre viata lui Agassi. Nu m-a interesat \u00een primul r\u00e2nd cariera lui de profesionist, ci momentele semnificative ale vietii sale private, at\u00e2t c\u00e2t ni le-a comunicat \u00een frumoasa lui autobiografie, \u201eOpen\u201c. Existenta lui Andre s-a dovedit un story extrem de complex si de autentic, fiind povestea unui self made man si anecdota unei schimbari la fata progresive. Si voi continua saptam\u00e2na viitoare cu transcrierea si traducerea unui scurt interviu realizat la Roland Garros cu unul dintre cei mai importanti gazetari de tenis ai prezentului, Georges Homsi, fost purtator de cuv\u00e2nt al ATP-ului si actualmente free-lancer publicistic. Voi sf\u00e2rsi saga dedicata lui Andre Agassi cu r\u00e2ndurile scrise despre acest imens campion al anilor 1990 si 2000 de un alt longeviv al court-urilor de tenis internationale, francezul Fabrice Santoro. Retras \u00een ianuarie anul curent la Australian Open, \u201eBattling Fab\u201c a spus \u00een frumoasa lui carte din 2009, \u201eA deux mains\u201c (\u201eCu doua m\u00eeini\u201c, Hachettes-Litt\u00e9ratures, Paris): \u201eAndre Agassi este unul dintre adversarii cu care mi-a placut \u00een mod deosebit sa joc. \u00cen \u00eent\u00e2lnirile noastre directe, fiecare a contabilizat c\u00e2te trei victorii. \u00cen 1999 ne-am \u00eent\u00e2lnit la Montr\u00e9al. \u00cen clipa tragerii la sorti, am ales pajura si c\u00e2nd aceasta a iesit, am ales sa primesc. Agassi m-a privit direct \u00een ochi si a exclamat: \u201eGreat!\u201c. Apoi a pornit alerg\u00e2nd spre linia lui de fund. \u00cen rastimpul celor cinci minute de \u00eencalzire, el a lovit cu o asemenea violenta, \u00eenc\u00e2t am crezut ca o sa-mi fracturez \u00eencheietura m\u00e2inilor. Nu ma simteam suficient de \u00eencalzit ca sa fac fata acestui tratament incipient al meciului. M-a facut praf cu 6-0, 6-3 \u00een cincizeci si cinci de minute! Enervat la culme, i-am spus antrenorului meu pe c\u00e2nd ieseam de pe teren: \u201eCu proxima ocazie c\u00e2nd o sa-l mai \u00eent\u00e2lnesc, nu o sa ma mai \u00eencalzesc, o sa stau pe scaun \u00een asteptarea startului\u201c. Nu-i gustasem atitudinea si voiam ca el sa o stie. \u00cent\u00e2mplare sau lovitura a soartei, saptam\u00e2na urmatoare l-am \u00eenfruntat \u00een sferturile de finala ale turneului de la Washington. Pastrez o amintire excelenta acelui meci, pe care l-am pierdut totusi cu 7-5, 6-4. Evident ca nu mi-am pus \u00een practica proiectul de la Montr\u00e9al, pe care ulterior l-am gasit prostesc. \u00cel respectam prea mult ca sa ma supar pe el pentru felul \u00een care a ales sa ne \u00eencalzim. Dar ca sa nu mai retraiesc acel calvar, i-am cerut lui Laurent Raymond, antrenorul meu, sa schimbam mingi cu un sfert de ora \u00eenaintea meciului. Am intrat pe teren ud de sudoare, dar bine \u00eencalzit. Am pierdut, \u00eensa lupta noastra a fost una de-a dreptul fantastica. Rebelul cu sort din jeansi si cu tunsoare de indian irochez avea o calitate exceptionala a loviturii. Pustiul revoltat si superstar a devenit mai t\u00e2rziu un barbat respectat, de o mare generozitate, care a \u00eenvatat sa-i respecte pe ceilalti. Era tipul de jucator ale carui cuvinte le-am respectat cel mai mult. Daca as fi fost antrenor, i-as fi cerut elevului meu sa renunte la o sedinta de antrenament ca sa observe cum se misca Andre pe teren sau, mai bine chiar, ca sa-l asculte vorbind \u00eentr-o sala de presa, p\u00e2na \u00eentr-at\u00e2t de pertinente \u00eei erau analizele. Atunci c\u00e2nd a disputat ultimul sau meci din cariera, la US Open \u00een 2006, am tinut sa iau parte la conferinta de presa de dupa meci. Si-a trecut \u00een revista cariera cu multa obiectivitate, si-a dezvoltat viziunea despre joc, a analizat evolutia sportului alb si a explicat cum si de ce i-a permis tenisul sa-si construiasca personalitatea. A fost un moment de exceptie. Andre Agassi poseda unul dintre cele mai frumoase palmarese din istorie. Este singurul jucator care a c\u00e2stigat ceea ce eu numesc \u201ecele sapte mari\u201c: Roland Garros, Wimbledon, US Open, Australian Open, Masters-ul, Cupa Davis si aurul olimpic.
\nAm devenit tatici cam \u00een acelasi timp, ceea ce ne-a apropiat si mai mult spre finalul carierei sale. Plecarea lui a lasat un mare gol \u00een circuit, caci facea parte din rasa acelor jucatori de ne\u00eenlocuit. L-am revazut cu imensa placere revenind la Roland Garros \u00een 2009 pentru a decerna cupa lui Roger Federer. A fost surprins sa ma vada \u00eenca \u00een buna forma dupa at\u00e2tia ani. Am schimbat c\u00e2teva cuvinte la vestiar. Mi-a vorbit despre noua lui viata si mai ales despre implicarea \u00een fundatia pentru copiii defavorizati\u201c (op. cit., pp. 180-182).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dupa pogoanele de pagini pe care le-am dedicat autobiografiei lui Andre Agassi, \u201eOpen\u201c, \u00eentrebarea pe care mi-o pun este: a meritat efortul? Raspund: nu a fost nici un efort, ci o enorma placere. Pentru mine, dar sper ca si pentru voi, cititorii. Oricum, \u00een cazul meu acest serial tenisistic a \u00eensemnat fara doar si poate… Cite\u0219te mai mult »Agassi. O autobiografie (17)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1469,1470],"class_list":["post-3095","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-agassi","tag-autobiografie"],"views":2871,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3095","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3095"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3095\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3095"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3095"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3095"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}