Orice poveste autentica \u00eencepe cu o \u00eent\u00e2mplare, care s-a petrecut \u00eenaintea istoriei propriu-zise ce urmeaza a fi narata. E nevoie sa existe o urma, pe care cititorul sa o poata adulmeca (daca tinem cont de etimonul \u00eendepartat al cuv\u00e2ntului, grecescul osm\u00e8 \u2013 \u201emiros\u201c) si \u00een interiorul careia sa \u00eenteleaga sensul urmarii.
\n\u00cen anii ’80 ai secolului trecut, medicul francez Bertrand Utzinger achizitiona o casa \u00een curtea bisericii de secol XII a comunei Meslay-le-Grenet, din apropierea orasului Chartres. Edificiul religios \u2013 dedicat Sfintilor Blaise si Orien \u2013 pastra \u00een interior, pe fatadele sudica si vestica, o reprezentare timpurie a Dansului macabru (sf\u00e2rsitul veacului XV), iar deasupra ei, o scena \u00eenfatis\u00e2nd \u00cent\u00e2lnirea dintre cei trei Morti si cei trei Vii. Sotii H\u00e9l\u00e8ne si Bertrand Utzinger au patruns \u00een sanctuar si au fost sedusi fara rest. Viata lor s-a metamorfozat \u00eentr-o lunga calatorie \u00een cautarea semnelor unui fenomen care a marcat istoria culturala a Europei, \u00eencep\u00e2nd cu perioada marilor epidemii de ciuma (1348-1352). Abatii somptuoase sau minuscule biserici si capele funerare din universul rural, muzee si colectii de arta din batr\u00e2nul continent, asediat odinioara de spectrul necrutator al pestei, au fost cercetate cu minutiozitate si pasiune de cei atinsi de \u201emorbul\u201c Dansului macabru. Astfel a luat fiinta, \u00een Franta anului 1986, asociatia culturala \u201eDanses macabres d’Europe\u201c, cu ramuri \u00een mai multe tari europene: Elvetia, Germania, Italia, Olanda, Belgia, Austria s.a. Menirea ei era aceea de a aduna, a conserva si a analiza marturiile capabile sa delimiteze teritoriul acestei teme literare si iconografice, prin intermediul careia pot fi descifrate sensibilitati si mentalitati colective \u00een fata marii treceri. Asociatia a initiat si un congres, care are loc o data la 2 ani, pentru a le oferi membrilor sai (astazi, c\u00e2teva sute) posibilitatea de a interactiona cu cercetatori din alte spatii culturale si de a se informa despre ultimele descoperiri ale domeniului.
\n\u00cen octombrie 2003, am avut ocazia sa particip la Rouen, la cel de-al XI-lea congres al asociatiei, cu o lucrare despre posibilele reminiscente t\u00e2rzii ale Dansurilor macabre din spatiul rom\u00e2nesc, sublimate \u00eentr-o confruntare unica \u00eentre \u201emladul \u00eemparatesc\u201c sau \u201ecocoana \u00eemparateasa\u201c si Moarte. Fascinati de diversitatea chipurilor Doamnei cu coasa si de ingeniozitatea solutiilor iconografice propuse de zugravii rom\u00e2ni din veacurile XVIII-XIX, cercetatorii francezi mi-au cerut atunci sa reflectez la posibilitatea de a organiza o viitoare conferinta \u00een Rom\u00e2nia. I-am re\u00eent\u00e2lnit \u00een 2005 la congresul de la Gent (Belgia) si invitatia mi-a fost reiterata. Dupa ce Rom\u00e2nia a intrat \u00een Uniunea Europeana, iar orasul Sibiu a fost desemnat, \u00een 2007, capitala culturala a continentului crestin, ideea desfasurarii acestui eveniment la noi a \u00eenceput sa capete contur real si \u00een mintea mea. Simbolic, am pastrat \u00een imaginea folosita pentru afisul congresului si reluata pe coperta volumului de studii aferent (ambele puse \u00een pagina de talentatul designer Stefan Barutcieff) scena dialogului dintre t\u00e2narul print si Moarte, de pe fatada sudica a bisericii \u201eSfintii Arhangheli\u201c din Schitu Matei (jud. Arges). Cu aceasta scena \u00eemi \u00eencepusem \u00een 2003 expunerea la congresul de la Rouen, cuvintele dialogului amintindu-le audientilor, \u00een buna masura, de textele adiacente ale reprezentarilor occidentale:
\n\u201eAh, domn \u00eemparatesc, c\u00e2t esti de frumos,
\nToti te dasfaiteaza pa tine
\nVina de joac’ si cu mine!\u201c
\n\u201eOf, moarte \u00eenfocata c\u00e2t esti de ciudata
\nN-as fi mai voit mai bine
\nCa sa mai vii tu la mine!\u201c
\nCe sunt Dansurile macabre?
\nMi-e frica sa mai spun, chiar si \u00een medii cultivate, ca ma preocupa Dansurile macabre. Am primit de at\u00e2tea ori un raspuns care m-a obligat sa constientizez\u00a0 absenta informatiilor referitoare la acest subiect \u00een spatiul rom\u00e2nesc, \u00eenc\u00e2t ma grabesc sa adaug, de fiecare data, ca e vorba de imagini sau de texte. \u201eNu stiam ca \u00eeti place sa dansezi si, cu at\u00e2t mai putin, ca participi la astfel de competitii sportive\u201c; \u201eDin ce ansamblu de dans faci parte?\u201c; \u201e\u00cen contextul carui ritual funerar se practica aceste dansuri?\u201c \u2013 sunt doar c\u00e2teva dintre mirarile fara sens carora m-am vazut silita sa le fac fata \u00een ultimii ani. Asa \u00eenc\u00e2t \u00eemi voi permite sa deschid o paranteza \u00een poveste si sa \u00eencerc a explica succint ce sunt Dansurile macabre.
\nAparitia acestor reprezentari literare si iconografice a fost legata de contextul marilor epidemii de ciuma care au devastat Europa \u00eencep\u00e2nd cu veacul al XIV-lea, conduc\u00e2nd la instituirea unui tip de discurs ecleziastic, menit sa puna \u00een evidenta contrastul dintre efemeritatea trupului, supus descompunerii, si vesnicia sufletului. Ordine monastice, precum cel dominican sau franciscan, au recurs la folosirea unor accente macabre \u00een predicile lor, cu scopul de a institui un model, o regula a vietuirii crestine si, \u00een acelasi timp, de a pregati sufletul credinciosului \u00een vederea \u201ec\u00e2ntaririi\u201c de la Judecata de Apoi. Cuv\u00e2ntul despre moarte avea o mai mare putere persuasiva atunci c\u00e2nd era \u00eensotit de foi volante (Bilderbogen), cuprinz\u00e2nd scene referitoare la sf\u00e2rsitul vietii, pe care calugarii itineranti le distribuiau pentru a sensibiliza auditoriul si prin intermediul simtului vizual (fapt lesne de \u00eenteles daca ne plasam \u00een contextul unei societati, \u00een marea ei majoritate, analfabete).
\n\u00cen activitatea predicatoriala a calugarilor cersetori a identificat \u00c9mile M\u00e2le principala sursa a mutatiilor care s-au petrecut \u00een mentalul colectiv al Evului Mediu t\u00e2rziu, contribuind decisiv la extinderea interesului pentru arta macabra: \u201eFranciscanii si dominicanii, adres\u00e2ndu-se fara \u00eencetare sensibilitatii, au sf\u00e2rsit prin a transforma temperamentul crestin; ei au facut \u00eentreaga Europa sa pl\u00e2nga ranile lui Iisus si tot ei au \u00eenspaim\u00e2ntat multimile vorbindu-le despre moarte\u201c.
\nUn orizont de asteptare propice emergentei Dansurilor macabre au conturat si o suita de creatii literare (\u00eensotite sau nu de ilustrari iconografice). Secolul al XII-lea, prin lucrarile lui H\u00e9linant de Froidmont (Vers de la mort), Thibaut de Marly (Les vers de la mort) sau prin r\u00e2ndurile papei Inocentiu al III-lea, adunate sub titlul sugestiv De contemptu mundi, a schitat o imagine sumbra a existentei, recurg\u00e2nd la topos-ul cadavrului aflat \u00een descompunere. Veacul urmator a \u00eembogatit repertoriul acestor scrieri prin \u201econfruntarea \u00eentre vii si morti, \u00eentre spiritualitate si trupurile destinate putreziciunii\u201c (Pavel Chihaia), reflectata \u00een Legenda celor trei Morti si a celor trei Vii. Continua interogatie ubi sunt qui ante nos? permitea, la r\u00e2ndul ei, trecerea \u00een revista a unor figuri celebre, ce nu s-au putut sustrage, \u00een pofida faimei, puterii, bogatiei nemasurate sau maretiei lor pam\u00e2ntesti, constr\u00e2ngerii inerent umane a finitudinii. Poemele de tipul Vado mori \u00eenfatisau diversele conditii umane si sociale, supuse aceluiasi deznodam\u00e2nt nivelator. Situarea simetrica, \u201e\u00een oglinda\u201c, a celor vii si a celor morti \u00eesi are originea \u00een tema \u00cent\u00e2lnirii\u2026, de sorginte orientala (araba), a carei filiatie dintr-o parabola a romanului Varlaam si Ioasaf, a fost pertinent comentata de Pavel Chihaia. Motivul oglindirii sau al corespondentelor dintre personajele celor doua lumi se regaseste si \u00een variantele literare sau iconografice ale Dansurilor macabre.
\nDiferenta fundamentala rezida \u00een atitudinea pe care o are Moartea (sau mortul) fata de cei (\u00eenca) vii: fie se manifesta sub forma unui avertisment, capabil sa devina instrument de reglare a codului comportamental (\u00een Legenda celor trei Morti si a celor trei Vii), fie \u00eembraca vesm\u00e2ntul unei realitati implacabile, care nu ofera muritorului nici un fel de ragaz pentru pregatirea sufleteasca (\u00een Dansurile macabre).
\n\u00cen creatiile timpurii, rolul de mai t\u00e2rziu al Mortii este interpretat de cadavrul care invita la joc un muritor (initial, erau \u00eenfatisati numai barbati), costumat \u00een conformitate cu pozitia ocupata \u00een ierarhia sociala a epocii. Hora a feluritelor v\u00e2rste si categorii sociale, Dansul macabru subliniaza ideea egalitatii \u00een fata sf\u00e2rsitului insurmontabil, fiecare efectu\u00e2nd \u201eun pas de dans\u201c alaturi de \u201eperechea\u201c sa de dincolo de morm\u00e2nt.
\nEste interesant de observat ca rolul activ \u00een aceste scene \u00eei revine \u00eentotdeauna scheletului (ecorseului, mumiei), care \u00eentinde o m\u00e2na catre cel viu, invit\u00e2ndu-l sa intre \u00een cortegiul funebru. Contrastul paradoxal dintre \u201eritmul mortilor\u201c si \u201eparalizia celor vii\u201c (Ph. Ari\u00e8s) creeaza un efect artistic, suger\u00e2nd ideea de cuplu grotesc, care reuneste imaginea dezolanta a descompunerii cu aceea \u00eenfloritoare a vietii. Aceasta viziune antitetica accentueaza sentimentul dezgustului \u00een fata mortii, \u00eentruc\u00e2t nu alegoria Mortii este \u00een sine ur\u00e2ta, ci situarea ei \u00een acelasi context cu imaginea omului viu: \u201eMoartea, ca personificare, ca schelet cu coasa neiertatoare, metamorfoza crestina a batr\u00e2nului Cronos, nu este de fapt nici ea ur\u00e2ta. Numai \u00een raport cu viata \u00eenfloritoare, scheletul ni se pare ur\u00e2t. De aceea, \u00een tablourile av\u00e2nd ca tema Dansurile mortilor, pictorii au stiut sa reprezinte si Moartea, ca forta distructiva a vietii, printr-o individualizare deosebit de vie. Patosul nimicirii reuneste oasele descarnate ale scheletului cu acea forta invincibila, ce surprinde viata \u00een toate stadiile ei, la toate v\u00e2rstele si \u00een toate situatiile, oblig\u00e2nd-o sa coboare \u00een morm\u00e2nt.\u201c (Karl Rosenkranz).<\/p>\n
Ochii Sibiului atintiti Orice poveste autentica \u00eencepe cu o \u00eent\u00e2mplare, care s-a petrecut \u00eenaintea istoriei propriu-zise ce urmeaza a fi narata. E nevoie sa existe o urma, pe care cititorul sa o poata adulmeca (daca tinem cont de etimonul \u00eendepartat al cuv\u00e2ntului, grecescul osm\u00e8 \u2013 \u201emiros\u201c) si \u00een interiorul careia sa \u00eenteleaga sensul urmarii. \u00cen anii ’80 ai… Cite\u0219te mai mult »Povestea unui congres<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2486,2482,2484,2481,2483,2487,2485],"class_list":["post-3090","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cavalerii-apocalipsei","tag-complexul-muzeal-astra","tag-congres-sibiu","tag-congresul-dansurilor-macabre-din-2012","tag-gert-fabritius-lumea-apocalipsei","tag-ghotic","tag-spectacol-funerar"],"views":2745,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3090","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3090"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3090\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3090"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3090"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3090"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\ncatre dincolo<\/strong>
\nSa revenim \u00eensa la firul povestii. \u00cen perioada 20-23 mai 2010, orasul cu mii de ochi de pe Cibin a privit intens catre dincolo. Organizatorii acestei editii a congresului Dansurilor macabre \u2013 asociatia culturala franceza \u201eDanses macabres d’Europe\u201c si Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti \u2013 au gasit un sprijin substantial \u00een institutiile culturale sibiene pe care le-au ales drept parteneri: Complexul National Muzeal ASTRA, Muzeul National Brukenthal si Universitatea \u201eLucian Blaga\u201c. Initiativele acestor parteneri au adus un plus de savoare si de consistenta evenimentului stiintific, onorat de prezenta a peste 40 de cercetatori din Franta, Germania, Elvetia, Spania, Belgia, Olanda si Rom\u00e2nia. Conferintele \u00eensiruite de-a lungul a trei zile (ultima fiind consacrata excursiei de cercetare) s-au desfasurat \u00een Casa Artelor din Sibiu (Piata Mica, nr. 21). Studiile istoricilor, antropologilor, muzeografilor sau specialistilor \u00een artele vizuale au fost repartizate \u00een c\u00e2teva sectiuni tematice: Dansuri macabre de ieri si de astazi; Arta si pedagogie muzeala. Colectiile Brukenthal; Spatiile mortii; Durata lunga a imaginilor mortii; Sacru si macabru. Exemple rom\u00e2nesti si Tehnici moderne de \u00eenregistrare a disparitiei. Majoritatea textelor prezentate \u00een franceza, engleza si germana au fost incluse \u00een volumul congresului (Actes du XIVe Congr\u00e8s International d’\u00c9tudes sur les Danses macabres et l\u2019art macabre en g\u00e9n\u00e9ral, coordonat de Cristina Bogdan si Silvia Marin-Barutcieff), aparut deja la Editura Universitatii din Bucuresti.
\nSubiect vast si incitant \u2013 moartea, cu \u00eentreaga ei pletora de semnificatii, \u2013 nu \u00eenceteaza sa-si atraga noi \u201eslujitori\u201c. \u00cembarcati pe galera ei, pentru a relua sintagma lui Michel Vovelle, cercetatorii se straduiesc sa-i aproximeze contururile, sa \u00eenteleaga atitudinile, comportamentele si sensibilitatile pe care le pune \u00een miscare, las\u00e2nd urme sugestive la nivel textual si iconografic.
\n\u00centr-una dintre maximele sale, La Rochefoucauld atrage atentia asupra imposibilitatii de a patrunde misterul mortii, caci ea este asemenea soarelui, nu poate fi privita direct, \u00een fata. Acest \u201erefuz\u201c nu contribuie dec\u00e2t la sporirea tentatiei de a o \u201edomestici\u201c si de a o introduce \u00eentr-o schema cognitiva cu instrumentele diverselor discipline umaniste.\u00a0 Philippe Ari\u00e8s \u00eenregistreaza, \u00eentr-unul dintre eseurile dedicate istoriei mortii \u00een Occident din Evul Mediu p\u00e2na \u00een zilele noastre (publicat \u00een Franta, \u00een 1975), traseul pe care l-a parcurs istoriografia mortii, de la un demers singular catre unul generalizat la nivelul comunitatii de cercetatori: \u201eMoartea devine astazi at\u00e2t de vorbareata, \u00eenc\u00e2t sunt nerabdator, la r\u00e2ndul meu, sa ies din semi-clandestinitatea unei aventuri solitare si sa \u00eemi alatur vocea corului numeros al \u00abthanatologilor\u00bb.\u201c Este cazul sa amintim aici ca prima carte a lui Ph. Ari\u00e8s, Histoire des populations fran\u00e7aises et de leurs attitudes devant la vie depuis le XVIIIe si\u00e8cle (Istoria populatiilor franceze si a atitudinilor lor \u00een fata vietii \u00eencep\u00e2nd cu secolul al XVIII-lea), propusa \u00een anul 1948 spre editare, a fost initial refuzata, pe motiv ca publicul cititor n-ar fi interesat de un asemenea subiect. P\u00e2na \u00een momentul \u00een care istoricii au deschis santierul de cercetare \u00een jurul problematicii mortii, studiile consacrate acesteia au apartinut preponderent demografilor sau istoricilor de arta.
\nCongresul de la Sibiu a accentuat dimensiunea vizuala a reprezentarilor mortii, majoritatea studiilor propuse fac\u00e2nd referire la domeniul artelor plastice. Frescele medievale de la L\u00fcbeck, Basel sau Berlin, tablourile cu scene macabre din colectiile Muzeului National Brukenthal, reprezentarile Punerii \u00een morm\u00e2nt, ale Vanitatilor, ale Cavalerilor Apocalipsei sau ale Sf\u00e2ntului Hristofor (protectorul \u00eempotriva \u201emortii rele\u201c), plansele anatomice semnate de Andreas Vesalius, \u00een De humani corporis Fabrica…, picturile lui Salvador Dali sau creatiile unor artisti contemporani precum Christian Bizeul, Barbara Gut si Jan van den Driessche au fost doar c\u00e2teva dintre subiectele care\u00a0\u00a0\u00a0 i-au introdus pe participanti \u00een extraordinara diversitate a \u201esolutiilor\u201c iconografice ce au \u00eenconjurat de-a lungul timpului tema mortii. Fotografiile si albumele funerare, secventele din filmele americane din perioada anilor ’20-’30 ai secolului trecut, av\u00e2nd ca subiect predilect Primul Razboi Mondial, au completat imaginea de ansamblu a acestei \u201eprezente absente\u201c (Paul Ludwig Landsberg), care este moartea. Spatiile destinate \u00eenhumarii \/ incinerarii au constituit o alta latura a discursului istoricilor si antropologilor. Cimitire celebre (precum cel de la Sap\u00e2nta) sau modeste spatii funerare din satele sudului Rom\u00e2niei, crematoriile Cenusa sau Vitan-B\u00e2rzesti din Bucuresti si-au \u201edisputat\u201c dreptul de a marturisi despre practicile la care este supus corpul defunctului, dar si despre cele care vizeaza conservarea memoriei celui disparut.
\nGert Fabritius si Lumea Apocalipsei<\/strong>
\nFirul povestii se tese chiar din firul vietii. \u00cen jurul acestuia, care porneste din leagan si se sf\u00e2rseste, pentru lumea de aici, pe masa funerara, s-a or\u00e2nduit expozitia de gravuri a lui Gert Fabritius, vernisata la Casa Artelor \u00een seara deschiderii oficiale a congresului (20 mai). Initiativa doamnei Irmgard Sedler, directoarea Muzeului de arta Kleihues-Bau din Kornwestheim si presedinta onorifica a Muzeului Transilvanean din Gundelsheim am Neckar, de a aduce la Sibiu cele doua cicluri de Dansuri macabre semnate de Gert Fabritius, a reusit sa metamorfozeze contextul preponderent teoretic al unei \u00eent\u00e2lniri academice \u00eentr-un soi de performance (sau de memento mori) ne\u00eencetat. Pentru a patrunde \u00een sala de conferinta, participantii au strabatut \u00een fiecare zi \u00eencaperea \u00een care fusese instalata expozitia de gravuri, Lumea Apocalipsei, si s-au \u00eempartasit din simbolurile si aluziile ei.
\nGert Fabritius este un important artist de origine germana, nascut \u00een 1940 la Bucuresti, cu studii la Academia de Arte \u201eIon Andreescu\u201c din Cluj-Napoca si stabilit definitiv \u00een Gemania din 1977. Creatia lui cu inflexiuni existentialiste reflecta caracterul problematic al eul-ui, mereu \u00een cautare de sine si de raspunsuri la tragediile lumii contemporane. Expozitia de la Sibiu a asezat fata-n fata, ca \u00eentr-o oglinda simbolica, doua cicluri ale Dansului macabru. Primul, realizat \u00een 1995, surprinde, \u00eentr-o suita de 14 gravuri, valentele actuale ale mortii, provocate de diverse catastrofe naturale si sociale: Moartea si distrugerea ozonului, Moartea si apa (evident, este vorba despre apele infestate chimic), Moartea si foametea, Moartea si strada, Moartea si Sida, Moartea si zborul (accidentele aviatice) s. a.
\nCel de-al doilea, creat \u00een 2007 si intitulat Dansul macabru de la Veseud, \u00eenfatiseaza, \u00een 7 xilogravuri pe h\u00e2rtie lucrata manual, o varianta subiectiva a unui text traditional sasesc, Lied vom K\u00f6nig und vom Tod (C\u00e2ntecul Regelui cu Moartea).
\n\u201eDaca lumea ar fi clara, nu ar mai fi nevoie de artisti\u201c. Cu aceasta fraza a lui Albert Camus si-a \u00eenceput Gert Fabritius discursul din timpul vernisajului. Artistul trebuie sa-si asume rolul lui Sisif, care, \u00een rastimpul \u00een care coboara panta pentru a recupera bolovanul rostogolit de vointa ne\u00eenduratoare a zeilor, are ragazul unui \u201eceas al constiintei\u201c. Daca e sa-i dam crezare lui Albert Camus, \u00een acele momente, Sisif cel condamnat la chin etern devine \u201esuperior destinului sau, e mai puternic dec\u00e2t st\u00e2nca lui\u201c. Sursa puterii lui este constientizarea, asumarea traseului de personaj tragic. Artistul care asterne imaginea cataclismelor pe p\u00e2nza sau pe h\u00e2rtie transgreseaza, \u00een clipele privilegiate ale creatiei, moartea, raul, suferinta.
\nUn spectacol funerar: Chiparusul<\/strong>
\nExpunerile teoretice din primele trei zile ale congresului au fost secondate de vizitele orchestrate de cele doua muzee renumite ale orasului Sibiu. Alexandru Sonoc, directorul Colectiilor de Arta ale Muzeului National Brukenthal ne-a ghidat prin centrul istoric al urbei lui Hermann, dar si prin galeriile de arta adapostite de palatul baronului Samuel von Brukenthal. Dana Roxana Hrib, sefa sectiei Educatie, Marketing si Comunicare a aceleiasi institutii, ne-a introdus \u00een universul expozitiei Gothic. Revival Experience vs. Enlightement Pattern, amenajate sugestiv \u00een pivnitele palatului. Anamaria Tudorie si Raluca Teodorescu ne-au prezentat rezultatele unei activitati educationale prin care Muzeul Brukenthal si-a propus sa-i familiarizeze pe copiii de v\u00e2rsta scolara cu fenomenul mortii.
\nMuzeograful Stefan Pauceanu ne-a invitat \u00eentr-un tur de familiarizare cu lumea rurala, reconstituita cu finete \u00een Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale ASTRA, ca un preludiu la spectacolul funerar oferit de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Vrancea. Localnicii unui sat vr\u00e2ncean destul de izolat si, implicit, conservator, Nereju, practica si astazi un obicei de sorginte pre-crestina: Chiparusul. \u00cen timpul noptilor de priveghi, \u00een vreme ce femeile bocesc mortul, barbatii se apuca de cingatori si joaca anumite dansuri. \u00centetesc un foc mare \u00een care ard lucrurile defunctului, peste care sar si apoi se sterg de cenusa. Mastile lor, viu colorate, sperie sau amuza privitorul contemporan, caruia semnificatia acestora \u00eei ram\u00e2ne necunoscuta.
\nMasca ascunde chipul celui care o poarta, conferindu-i o alta identitate. Se crede ca mascatii sau unchesii sunt strabunii defunctului, veniti sa-l fereasca de rele si sa-l pregateasca pentru calatoria ultima. Dansul, \u00eencarcat de dramatism, vorbeste despre necesitatea despartirii.
\nAmurgul serii de 22 mai ne-a oferit posibilitatea de a ne imagina o noapte de priveghi dintr-un \u00eendepartat sat vr\u00e2ncean. N-a lipsit nimic din spectacolul funerar: cosciugul si personajul care a avut curajul sa-l \u00eentruchipeze pe cel plecat din lumea aceasta, lum\u00e2narile, pomul mortului, focul \u00een jurul caruia s-a dantuit si coliva.
\nCel mai frumos compliment<\/strong>
\n\u00cen ultima zi a Congresului, participantii si-au intrat \u00een pielea lor obisnuita: aceea de cercetatori de teren. \u00cenarmati cu aparatele de fotografiat si carnetele pentru notite, istoricii de arta si antropologii au pornit \u201e\u00e0 la recherche de la mort perdue\u201c, altfel spus, \u00een cautarea frescelor cu subiecte macabre, de la bisericile din \u00eemprejurimile Sibiului. La \u201eCuvioasa Paraschiva\u201c din Rasinari, au admirat Roata vietii (\u00een spitele careia sunt figurate 7 etape ale traseului existential), scenele din Apocalipsa (printre care si Cavalerii Apocalipsei, ultimul fiind imaginea Mortii calare) sau reprezentarea Sf\u00e2ntului Hristofor cu chip de miel, fapt neobisnuit pentru occidentalii familiarizati cu varianta uriasului foric. La Sibiel, grupul a fost asteptat la intrarea \u00een sat de doi tineri calareti \u00een costume populare si condus catre biserica \u201eSf\u00e2nta Treime\u201c si Muzeul de Icoane pe Sticla \u201ePreot Zosim Oancea\u201c.
\nLa ctitoria religioasa din Talmacel, Judecata de Apoi, Apocalipsa, imaginile Mortii sau Roata vietii au fost \u201eeclipsate\u201c, chiar si pentru \u00eempatimitii temelor macabre, de primirea oferita de parintele Horia Roman. Vecernia din duminica Rusaliilor i-a chemat pe sateni la biserica \u00eembracati \u00een portul specific zonei. Alb si negru \u00een variante de la 3 ani la 90, \u00eensiruite de-o parte si de alta a intrarii \u00een lacasul de cult, pentru a-i \u00eent\u00e2mpina rom\u00e2neste pe calatori. C\u00e2ntecele intonate au adus lacrimi \u00een ochii auditorilor. La despartire, H\u00e9l\u00e8ne Utzinger, cea care si-a schimbat radical destinul atunci c\u00e2nd s-a mutat \u00een curtea bisericii din Meslay-le-Grenet, mi-a soptit cel mai frumos compliment: \u201eNe-ati demonstrat ca rom\u00e2nii nu sunt numai inteligenti si cultivati, ci si ca au mai mult suflet dec\u00e2t francezii\u201c. Am \u00eendraznit sa redau aici replica de taina, ca pe un dar de g\u00e2nd pentru toti cei care au transformat intervalul dintre 20 si 23 mai 2010 \u00eentr-o sarbatoare a mintii, dar mai ales a sufletului.1
\nHomo moriturus
\nSubiectul ram\u00e2ne deschis, caci surselor analizate la congresul de fata li se pot adauga altele, menite sa puna \u00een evidenta fragmente din imaginea de ansamblu a acestui puzzle pe care \u00eel compun sensibilitatile si comportamentele colective dintr-o anume epoca \u00een fata marii treceri. Subiectul \u00eesi pastreaza actualitatea, reusind sa mentina viu interesul celui ce-l studiaza, pentru ca reprezinta una dintre rarele teme \u00een care cercetatorul are \u201esansa\u201c de a se \u00eent\u00e2lni, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, fata-n fata cu \u201eobiectul\u201c muncii sale. Asadar, homo moriturus \u2013 un domeniu care \u00eesi asteapta mai departe cercetatorii \u00een spatiul rom\u00e2nesc si occidental. Firul povestii va continua sa se depene, cu popasul de la Chur, capitala cantonului Grisons si cel mai vechi oras din Elvetia, gazda Congresului Dansurilor Macabre din 2012.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"