\n
Premiul sectiunii Quinzaine des R\u00e9alisateurs pentru scurtmetrajul \u201eCautare\u201c<\/strong><\/p>\n \n In 2010 am fost in mare forma, din nou, la \u201eUn Certain Regard\u201c si parea sa fim mai putin la Quinzaine, unde altadata faceam prima figura. Nu-i insa de ici de colea ca ne aflam iarasi, dupa c\u00e2tiva ani de absenta,\u00a0 la aceasta sectiune care lanseaza numele noi ale cinematografiilor mondiale. Mi-este greu sa spun de ce a fost ales \u201eCautare\u201c, scurtmetrajul semnat de Ionut Piturescu, si nu altul sau si alte titluri. In orice caz se int\u00e2mpla dupa multi ani sa se accepte aici un scurtmetraj rom\u00e2nesc si consider a nu fi deloc int\u00e2mplator. Scoala rom\u00e2neasca a genului scurt, mai putin promovata in deceniile trecute, incepe sa-si arate calitatea. S-a inmultit numarul productiilor de acest fel, chiar daca nu am intrat acum la Cin\u00e9fondation, si nici nu a fost selectionat vreun proiect pentru Atelier. Premiul sectiunii Quinzaine des R\u00e9alisateurs pentru scurtmetrajul \u201eCautare\u201c In 2010 am fost in mare forma, din nou, la \u201eUn Certain Regard\u201c si parea sa fim mai putin la Quinzaine, unde altadata faceam prima figura. Nu-i insa de ici de colea ca ne aflam iarasi, dupa c\u00e2tiva ani de absenta,\u00a0 la aceasta sectiune care lanseaza numele… Cite\u0219te mai mult »Cannes 2010<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2464,83,80,2467,2465,2466],"class_list":["post-3074","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cannes-2010","tag-film","tag-film-romanesc","tag-ionut-pitulescu","tag-premii-cannes-2010","tag-scurtmetrajul-cautare"],"views":2347,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3074","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3074"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3074\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3074"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3074"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3074"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nScurtmetrajul lui Ionut Piturescu ilustreaza o stare de fapt a foarte t\u00e2narului cinematograf rom\u00e2nesc care a deprins intre timp si arta managementului, a colaborarii internationale. Imaginea este semnata de Adrianna Dunin din Polonia. Sunetul este o creatie de Bogdan Palici, caruia i-a stat alaturi Vlad Voinescu. Actorii sunt neprofesionisti.
\nPrintre cele noua titluri venind din Canada, Zambia, Franta, S.U.A., Italia, Olanda, Suedia, Japonia, \u201eCautare\u201c se inscrie intr-o tendinta a selectiei din acest an. \u201eZedCrew\u201c, filmul turnat in Zambia, de pilda, are tot doua personaje neprofesioniste, iar echipa este foarte restr\u00e2nsa. Elongatia este ceva mai consistenta. Trei tineri \u201erappers\u201c sunt urmariti p\u00e2na la succesul lor la New York. O cabrioleta apare si in filmul francez \u201ePetit tailleur\u201c, care se axeaza pe aceeasi formula a road movie-ului. \u201eUmbrele tacerii\u201c sunt radiografiate intr-o alta productie franceza, preocupata de atitudinile unei persoane deprimate. O dupa amiaza la Roma, pe parcurusul a trei ore, evocate in zece minute, aduce pe ecran un tata condamnat pentru omucidere. Felul cum o batr\u00e2na doamna intelege si accepta sa moara devine tema unui scurtmetraj olandez. Pretul tacerii este evocat si in subiectul filmului suedez intrat in programul sectiunii: un copil ranit care nu striga si nu pl\u00e2nge. Si japonezii s-au prezentat cu personaje unite de un destin comun, mama si copil. Trebuie sa subliniem ca filmul cu care scurtmetrajul rom\u00e2nesc a impartit premiul sectiunii \u2013 \u201eMary Last Seen\u201c (S.U.A.) \u2013 este de asemenea povestea unei calatorii. Personaje putine si aici: o femeie cu prietenul ei intr-o masina, travers\u00e2nd spatii aparent agreabile, pline insa de capcanele unui neprevazut tot mai straniu.
\nTitlul rom\u00e2nesc a intrat in al doilea din cele doua programe, din sectiune fac\u00e2nd parte \u2013 in cadrul unui capitol special, \u201eCarosse d\u2019Or\u201c \u2013, si lungmetrajul \u201eLions Love\u2026 and Lies\u201c (o ora si cincizeci de minute) de Agnes Varda. Avem aici, de asemenea, povestea a trei singuratati (trei tineri actori) pe drumul gloriei, locuind intr-o casa de pe colinele de la Hollywod, fiind surprinsi de evenimentul tragic al asasinarii lui Robert\u00a0 Kennedy.
\n\u201eCautare\u201c este un periplu in universul\u00a0 meseriasilor ambulanti din lumea Apusenilor de astazi. Doi mesteri, ambii in v\u00e2rsta, umbla cu o caruta cu coviltir, trasa de un cal, prin localitatile uitate de lume, spre a repara ciubere si butoaie. Filmul se deruleaza la granita dintre fictiune si documentar, cu un Ion si un Mircea de-ai locului, neprofesionisti, deci, in exercitiul indeletnicirii lor fara prea mare cautare, totusi. Ceea ce \u201ecauta\u201c cineastul, de fapt, odata cu cei doi, este o stare de spirit, a personajelor si a acestei lumi, surprinsa in rutina ei cotidiana din care nu lipseste accentul de dramatism. Ram\u00e2nem impreuna cu aparatul de filmat fixat pe chipul unuia dintre mesterii lemnari si poate este destul sa realizam resemnarea acestuia, impacarea cu propriul destin.
\nAltminteri, o serie de imagini puncteaza conditia de demult a simbiozei dintre om si natura, dintre individ si lumea sa imediata. Asistam la drumul lor, cu simplitate, fara accente patetice. Poiana, asfaltul, curtile si pivnitele, interiorul pauper al carutei lor cu coviltir, vecinii si cunoscutii, toate compun albumul unui sat rom\u00e2nesc ce, nepar\u00e2nd rupt de lume, se consoleaza in izolarea lui, cu impresionanta tenacitate a personajelor ce nu-si doresc dec\u00e2t sa duca mai departe truda lor zilnica.
\nPrezentat vineri, 21 mai 2010, orele 14,\u00a0 la Th\u00e9atre Croisette, \u201eCautare\u201c a mai avut o proiectie (miercuri, 19 mai a.c., orele 9 ) la sala La Licorne din cartierul La Bocca.
\nEste \u2013 si trebuie sa o spunem -, un alt fel de a privi Rom\u00e2nia de astazi, cu relevarea dimensiunii patriarhale, ca un necesar remember, un avertisment implicit impotriva goanei dupa noutatile progresului tehnic. O forma de a echilibra existenta dupa calendarul muncilor din vechime, iar acest program estetic nu poate dec\u00e2t sa ne bucure, mai ales c\u00e2nd vine din partea unui autor t\u00e2nar, aproape necunoscut.
\nAm participat de multe ori in istoria sectiunii cu titluri memorabile (de la \u201eReconstituirea\u201c la \u201eA fost sau n-a fost?\u201c), dar la scurtmetraje abia acum dam masura valorica a genului. Nu-i de trecut peste faptul ca in chiar anul initierii sectiunii, la primul program de la Quinzaine\u2026, Rom\u00e2nia era reprezentata de asemenea cu un scurtmetraj. Se intitula \u201ePermanente\u201c, avea numai zece minute, si era semnat de Busuioc Ionescu. Pe versurile poetului Vasile Nicolescu se compunea un imn audiovizual cu tenta etnografica si eseistica. Poematizarea era in spatiul ei. Era moda lirismului acaparator. Imaginile erau insa de o frumusete \u201ecautata\u201c, desigur redundanta. Asa erau gusturile pe atunci.
\nNimic ostentativ si fortat de asta data. In \u201eCautare\u201c nu sunt cautate mai ales fotogeniile,\u00a0 si nu se mizeaza\u00a0 pe accentul\u00a0 stilistic imediat, desi drumul ram\u00e2ne o parabola definitorie, doar ca lasata la nivelul referential, fara a se apasa pe pedala semnificatiei si nici pe aceea a expresivitatii plastice.
\nPedagogia existentei<\/strong>
\nIn \u201eEssais sur la signification au cin\u00e9ma\u201c (volumul al doilea), Christian Metz\u00a0 comenteaza relatia dintre analogie si imagine, mai exact dintre valoarea obiectelor si universul social reprezentat, fata de care acestea pot deveni referentiale, inainte chiar de a se manifesta ca exponentiale. Ne intrebam, de aceea, in ce masura a inventaria domeniul unei profesiuni, ca modalitate concreta a relevarii exercitarii ei\u00a0 \u2013 cazul unei preumblari departe de casa, pe la alte case, in cautarea potentialului front de lucru -, poate face plauzibile derularea si instalarea naratiunii.
\nIonut Piturescu ne obliga sa reg\u00e2ndim originile cinematografului. Umbla cu masina pe coclauri vreme de opt-noua zile, la inceputul lui septembrie 2009, in urmarirea unor dogari specializati in butoaie si ciubere. Nu ne arata cum isi face filmul, dar criteriul fragmentaritatii pe un traseu anumit ofera doza de plauzibil acestei calatorii cu o elongatie controlata. Unul dintre cei doi declara ca renunta, ca se opreste: \u201eMarti ii sarbatoare. Sf\u00e2nta Marie Mica\u201c.
\nFixarea in peisaj recurge la amanunte geografice de localizare administrativ-teritoriala, dar si temporalitatea isi face jocul: \u201eC\u00e2t ii ceasu\u2019?\u201c. La \u201ehalta\u201c provizorie a profesiunii lor,\u00a0 echivalata cu un respiro ori cu un deadline, niste tineri joaca fotbal pe un teren. La marginea acestuia opreste caruta celor doi cu numarul \u201eVidra \u2013 AB -09\u201c.
\nCineastul-explorator ar dori sa prinda cr\u00e2mpeie din inefabilul existentei celor doi batr\u00e2ni, dar in egala masura sa si povesteasca ceva semnificativ. Cinematograful ca document etnografic se int\u00e2lneste aici cu naratiunea intr-un fel emotionant. Regizorul nu se hotaraste ce fel de expertiza sociala sa realizeze. Nu traseaza o directie anume pe care sa o examineze in cotidianul lipsit de evenimente frapante al acestor oameni. Din nimicul diurn al existentei lor, extrage datele efemeritatii. Le aduna, le monteaza, le lasa sa curga, fara o preocupare expresa. Privirea lui este globala, enuntiativa, sintagmatica, desfasurata, adica, in prezentul imediat. C\u00e2nd acroseaza evenimente trecute, o face prin filtrul amintirii altui personaj. Cei doi sunt intrebati de un anume Gicu din Vidra lor natala, punctul din care au pornit in lume: \u201ePe Gicu il stiti? Am fost la el la coasa vara asta. Am fost multumit\u2026 Si oamenii au fost.\u201c
\nSe identifica un locus primordialis si se indica pecetea morala a acestuia, asociata cu timbrarea afectiva a spatiului respectiv. Ceva transcende tot acest mecanism doar in aparenta insignifiant.
\nNiciodata, insa, tensiunea nu se ridica la un punct culminant reperabil ca atare. Efectul dedramatizarii vine si din caligrafia simpla specifica unui reportaj care nu vrea sa fie nici turistic si nici sa epateze prin reliefuri epice accidentate. Si c\u00e2nd hranesc calul, si c\u00e2nd ii dau sa bea apa din galeata, in mijlocul autostrazii, pe banda despartitoare, si c\u00e2nd se odihnesc, si c\u00e2nd privesc cerul, oamenii acestia nu au nimic eroic, dar nici straniu.
\nSimplitatea, ca si ritmul egal cu sine al drumului lor, ii fac intr-un anume fel invulnerabili. Gura coviltirului le este suficienta spre a privi inainte si a-si urma calea. Destinul lor este asa de umilitor, dar tocmai prin aceasta at\u00e2t de inexpugnabil, inc\u00e2t nimic nu i-ar putea urni din linia sa, ce pare implinita in modestie. La un moment dat, unul propune sa\u00a0 mai stea locului. Aflam si motivul: \u201eMarti ii sarbatoare. Sf\u00e2nta Maria Mica. Da un telefon, sa vina Nicu la noi. Stam pe loc. Il asteptam in Dumbraveni\u201c.
\nCalendarul religios ar fi un reper esential. Nu vor sa fie ocoliti cu totul si cu totul de suparari. Se uita la calul fara fr\u00e2u, slobod, tavalindu-se in iarba. Loc al supararii, al vietuirii, de fapt, drumul lor, spatiul acesta imediat si at\u00e2t de concret, este contrapus altuia: \u201eIn morm\u00e2nt\u2026 Acolo nu ma mai supara nimeni\u2026\u201c
\nFrontierele dintre nonnarativ si fictiunea unui imaginar insetat de evenimente nu se vad, iar acest profil ambiguu da unicitate documentarului. Conteaza astfel configuratia arhetipala la intretaierea cu studiul sociologic. Nu se cauta accente menite sa impuna o dominanta in jurul careia semnificatia sa se exprime. De aici si noutatea acestui demers lipsit de perspective semaforizatoare, de insertii teziste. Niste oameni, obiectele lor (caruta, cal, ferastrau, galeata, nicovala, tarus, ciubere, snop de papura necesar la butoaie, cercuri metalice etc.) ni se ofera privirii cu simplitate, ca intr-un poem voit sters. Ar fi de luat in considerare, de asemenea, materia sonora a acestui periplu: c\u00e2ntatul cocosilor in\u00a0 satul trezit matinal la viata, galopul calului si, peste toate, omniprezent, clinchetul unicului clopotel de la capastrul calului (sunet la care a trebuit sa se mai renunte din c\u00e2nd in c\u00e2nd spre a nu deveni redundant, dupa chiar marturisirea autorilor).
\nSa faci un obiect artistic dintr-un atare\u00a0 univers pregnant obiectualizat, legitim\u00e2nd mai degraba o cercetare de teren si mai putin o povestire figurata sub semnul emotiei, iata ceea ce ar putea reprezenta o performanta estetica, altminteri apreciata ca atare la Cannes,\u00a0 in 2010.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"